ROMÂNIA BREAKING NEWS

Sfântul Ierarh Dionisie Erhan – Episcopul Cetății Albe-Ismail

Sfântul Ierarh Dionisie Erhan – Episcopul Cetății Albe-Ismail

Sfântul Ierarh Dionisie Erhan, Episcopul Cetății Albe-Ismail, a fost trecut în rândul sfinților în urma deciziei Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 25 octombrie 2018, cu data de prăznuire 17 septembrie. 

Cetatea Bucureştilor nu este străină de binecuvântarea blândului și smeritului ierarh basarabean. Episcopul Dionisie era cinstit de toată lumea încă din timpul vieții. 

Ceremonia de învestitură în scaunul episcopal al Cetății Albe-Ismail

În anul 1934, a avut loc în capitala țării ceremonia de învestitură a ierarhului Dionisie Erhan, în scaunul de Episcop al Cetății Albe-Ismail.

Ceremonia a avut loc la Palatul Regal și la Patriarhie, în prezența Regelui Carol al II-lea, a înaltului cler, a tuturor membrilor guvernului, a președinților corpurilor legiuitoare, a tuturor parlamentarilor basarabeni și a numeroase personalități culturale. Deplasarea între cele două locații ale ceremoniei s-a făcut pe Calea Victoriei, cu plecare din curtea Patriarhiei până la Palatul Regal, după un program bine stabilit, cu un frumos cortegiu format din: „Prefectul Poliției Capitalei, Protoiereii Capitalei, două plutoane de cavalerie, trăsura Regală cu Înalt Prea Sfințitul Patriarh al Sfântului Sinod, cu Prea Sfințitul Episcop al Cet. Albe-Ismail, nou ales, trăsura Regală cu Înalt Prea Sfințitul Mitropolit al Moldovei și Sucevei cu Înalt Prea Sfințitul Mitropolit al Basarabiei, două plutoane de cavalerie, trăsura noului ales va fi escortată de câte doi maiori sau căpitani. La intrarea cortegiului în curtea Palatului Regal, precum și la plecare, garda va da onorul și muzica va intona «Spre rugăciune». Investitura va fi dată Prea Sfințitului Episcop, nou investit, va fi recondus la Sfânta Patriarhie (…). Atât la venire cât și la întoarcere toate clopotele bisericilor vor suna…” (Buletinul Episcopiei Cetății Albe-Ismail, 1935, nr. festiv).

După înmânarea diplomei de alegere, vrednicul păstor al Eparhiei de Sud a Basarabei a adresat Majestății Sale un cuvânt de mulțumire în care mărturisește dragostea și patriotismul puse în slujba neamului românesc și a Bisericii Ortodoxe Române.

Redăm în rândurile de mai jos un fragment din cuvântul de mulțumire:

Sire,

Lucrurile lui Dumnezeu sunt minunate și căile lui nenumărate. «Pentru că, cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine s-a făcut sfetnic Lui și i-se va răsplăti? Căci de la El și prin El s-au făcut toate și Lui i se cuvine mărire în veci» (Romani XI, 34-36). «De către El se îndreptează pașii omului» (Ps. 37, v. 23).

Cu voia lui Dumnezeu stând eu acuma îna­intea Majestății Voastre, mă întorc cu gândul înapoi, la zilele cele din început, la anii cei veșnici ca să cunosc lucrurile minunate ale Lui, prin care El orânduiește soarta oame­nilor… Mă gândesc și la mine, neputinciosul, care din tinerețe am lăsat coarnele plugului și mi-am aruncat soarta mea în noianul milelor și al îndurărilor lui Dumnezeu, Cel ce neîntrecut m-a povățuit cu judecățile Lui, necunoscute de mine până-n clipa de față, când stau înaintea Majestății Voastre, ca să primesc după rânduiala datinelor strămoșești, consfințită de veacuri, toiagul păstoririi. Acest toiag simbolizează pentru mine, nu un semn de stăpânire, ci va fi reazim în greutățile, în răspunderile dregătoriei bisericești și în purtarea cu bine a crucii celei grele ce este pusă pe umerii mei neputincioși.

Îmi dau seama cât de grea este slujba apostolică în vremurile de față, pentru că sunt dator a priveghea, ziua și noaptea, apărând turma mie încredințată… Voi fi dator să fiu propovăduitor al credinței strămoșești, nu numai cu cuvântul viu, cu timp și fără timp, dar mai întâiu prin credința și prin faptele credinței, care vorbesc mai mult decât orice predică, pentru că și Hristos, începătorul păstorilor, va cere de la noi nu cuvinte ci fapte.

Turma mie încredințată este la hotarul de răsărit al Țării, hotar care desparte două lumi, adânc deosebite. Acolo cu ajutorul Domnului, eu mă voiu strădui să țin drept steagul credinței strămoșești și al intereselor neamului meu iubit… Deviza mea în viață a fost credința, dragostea și pacea. Numai prin credință și dragoste vor putea ajunge la roade fericite și cei din minorități, ce locuiesc alături de noi, vor simții sub ocârmuirea noastră, că nu sunt fii adoptivi, ci fii adevărați ai Patriei noastre Românești… În viața mea am supt învățăturile Sfintei Scripturi și ale Sfinților bărbați ai Bisericii noastre Ortodoxe, care m-au povățuit și îndrumat în toate împrejurările și greutățile din viața mea.

După cuvintele Mântuitorului, eu am dat totdeauna lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu… iar ceea ce privește legătura cu nea­mul și cu țara mea, de când m-am pomenit, gândul și inima nu s-au oprit niciodată la Prutul vremelnic despărțitor…

Trăiască România în hotarele ei, pe veci întărite!” (Buletinul Episcopiei Cetății Albe-Ismail, 1935, nr. festiv) 

 

Ceea ce pecetluiește definitiv caracterul predicii Sfântului Dionisie Erhan, aşezat în istorie ca un document al drepturilor României în Basarabia, este discursul din anul 1938 cu ocazia instalării Rezidentului regal la Chișinău: Domnule Rezident regal, pământul Basarabiei pe care călcați este plin de urmele înaintașilor noștri. Dacă mă duc la Chilia-Nouă, văd biserica Sfântul Nicolae în pământ, zidită de către Vasile Lupu, dacă mă duc la Cetatea Albă văd cetatea lui Ștefan cel Mare, dacă mă duc la mănăstirea de lângă Ismail văd tidve de oameni, adesea ieșite din pământ, și atunci mă gândesc în sufletul meu: nu calc eu aici pe un pământ sfânt pentru noi? Un pământ sfânt unde sunt tidvele celor care poate au murit în robie, robiți fiind de dușmanul neamului nostru, stăpânitor pe atunci – turcii?

Așa că pe locul unde veți călca, să vă aduceți aminte că nu sunteți străin acolo și nu călcați pe loc străin, deși poate veți găsi și locuri locuite de străini, dar să știți că călcați pe urmele strămoșilor. Veți da pe urmele marelui Traian, care are și el Valul lui Traian, care merge până în regiunea cu numele străin de Bolgrad. Acest val trebuie păstrat, căci este un monument istoric, care grăiește de drepturile noastre pe aceste plaiuri. Tot ce avem din trecut, tot ce mărturisește trecutul nostru, trebuie păstrat cu sfințenie de noi și trebuie păzit pentru generațiile viitoare” (Buletinul Episcopiei Cetății Albe-Ismail, 1938, nr. 11).

Sfântul Dionisie a fost un om cu un caracter șlefuit în lupte grele și mari, un om închinat Bisericii și neamului, cu singura grijă în lumea aceasta de a crește puterea morală a păstoriților săi prin cuvânt și pildă. A fost un neîntrecut duhovnic și propovăduitor al Sfintei Evanghelii și al dragostei față de nea­mul său.

Resurse:

https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/documentar/sfantul-ierarh-dionisie-erhan-pe-dealul-patriarhiei-dupa-85-de-ani-149048.html

Credit foto: doxologia.ro

Opiniile exprimate în aceast articol aparţin autorului şi nu reflectă neapărat poziţia portalului de presă romaniabreakingnews.ro, cu excepția celor publicate direct pe contul de autor al Redacţiei ROMÂNIA BREAKING NEWS. Responsabilitatea juridică a informațiilor publicate revine în întregime autorului. Persoanele juridice și fizice menționate în articol care consideră că prin cele publicate le-au fost lezate drepturile și imaginea publică în mod nejustificat, au posibilitatea de a se apăra prin solicitarea dreptului la replică la adresa de email: replica [at] romaniabreakingnews.ro Preluarea articolelor de pe romaniabreakingnews.ro se poate realizeaza în limita maximă a 500 de semne. În mod obligatoriu, trebuie citată sursa și autorul informației cu indicarea și linkul direct către sursă. Preluarea integrală se poate realiza doar în condițiile unui acord încheiat cu Redacția ROMÂNIA BREAKING NEWS - RBN Press.

Părerea dumneavoastră contează! Scrieți mai jos comentariul: