În data de 25 februarie 2016, la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Patriarhul Justinian”, București a avut loc conferința „Preoți mărturisitori în închisorile comuniste” partea a II-a.
Această conferință reprezintă a doua dintr-o serie de conferințe despre preoții mărturisitori din închisorile comuniste. Aceasta este dedicată preoților:
Vartolomeu DOLHAN,
Dumitru PALANCA,
Constantin VOICESCU
Loc: Amfiteatrul Dumitru Stăniloae – Facultatea de Teologie Ortodoxă „Patriarhul Justinian”, București
Data: Joi, 25 februarie 2016, ora 18.00
Moderator: Pr. Conf. Univ. Gheorghe HOLBEA, Prodecan al Facultatii de Teologie Ortodoxă „Patriarhul Justinian”, Bucuresti
Au participat: Adrian Nicolae PETCU, Sorin LAVRIC, Radu GĂINĂ, Ileana VOICESCU
Au recitat: Brândușa MIRCEA, Afrodita ANDRONE
Evenimentul poate fi urmărit aici:
De asemenea poate fi urmărit un foarte reușit reportaj făcut de TVR 1 pentru emisiunea Universul Credinței, 6 martie 2016:
Pr.Gh.Holbea relatează: „Împotriva tăvălugului antihristic, ateist, singura soluție era, cum spune Nicolae Steindhardt în Prologul Jurnalului Fericirii, este soluția spirituală, mistică, soluția credinței și ceea ce au actualizat în viața lor cei de la Rugul Aprins a fost acest filon filocalic: coborârea în catacombele inimii, acolo unde nimeni nu poate să pătrundă. Pentru că, ei (regimul ateist, n.r.) au încercat să transforme pe om în „Suflete goale” așa cum a scris Gogol. Dar, preoții, credincioșii au arătat că, deși s-a încercat să se obosească substanța intimă a omului, descompunerea credinței, totuși adâncimile ființei omului reacționează și resursele lui, poate uitate, se declanșează. Așa s-a ajuns că ei au împlinit ceea ce Evanghelia Mântuitorului spune : „Va veni vremea când tot cel ce vă va ucide va crede că aduce jertfă lui Dumnezeu” dar în același timp preoții și mărturisitorii creștini au descoperit ce înseamnă iubirea și răbdarea până la capăt în numele Lui Dumnezeu. Această răbdare, iubire care izbutește să îi ridice deasupra oricărei ideologii și a întregului rău din lume. Această iubire care i-a făcut pe preoți și credincioși să îi înmoaie chiar și pe torționarii lor, și dau exemplul pr.Gherasim Iscu, cel care la Canal a spovedit, împărtășit, a dat mâncarea sa altora, a ajuns cu TBC în fază finală la Tg.Ocna și avem acea imagine extraordinară descrisă de Richard Wurmbrandt (cel care a fost la Tg.Ocna și apoi a ajuns în SUA și a mărturisit): el relatează cum pr.Gherasim s-a întâlnit cu fostul său torționar și, l-a mărturisit, l-a împărtășit, iar torționarul apoi a exclamat (și în cartea lui Ianolide este descris acest episod): Părinte, nu-mi vine să cred că Dumnezeu m-a iertat, am omorât oameni, și sufletește, și trupește, mi-e frică, oare Dumnezeu m-a iertat. Pr.Gherasim, cu blândețea lui, i-a spus: dragul meu, dacă eu, un netrebnic, un neputincios, un nevrednic, am avut puterea să te iert, cu atât mai mult Dumnezeu, care este iubire nemărginită. Și așa a rânduit Dumnezeu că, în noaptea de 25 spre 26 decembrie (noaptea de Crăciun), spre Sfântul Nicodim de la Tismana, Pr.Gherasim Iscu a trecut la Domnul împreună cu torționarul său, pe care îl spovedise și împărtășise. „
Istoricul Adrian Petcu spune: „cu privire la contextul și motivul pentru care au fost arestați acești preoți, după mai 1948, am constatat că multora li se aducea acuzația securității de apartenență la Mișcarea Legionară. Făcând o analiză atentă asupra documentelor de arhivă am descoperit că, în contextul reformei învățământului, declanșat de regimul comunist la 1948, care s-a abătut asupra tuturor nivelurilor de învățământ din țară, în mediul universitar, acolo unde în perioada 1945 – 1948 organizațiile politice procomuniste încercaseră să penetreze mediul universitar din diferite celule ale partidului comunist sau ale altor asociații procomuniste, și pentru că nu reușiseră să facă acest lucru, se poate spune că arestările din a doua jumătate a anului 1948 asupra studenților sunt defapt o răzbunare a regimului la această atitudine anticomunistă a studenților români. În acest context a fost arestat și Constantin Voicescu, student la Geografie, Universitatea din București. „
„Ca o paranteză, oricine ar merge și ar vedea aceste dosare și anchetele consemnate și care se păstrează la dosarul penal, dosarul care a fost în instanță, ar putea crede tot ce se scrie acolo, pentru că aceste interogatorii erau consemnate de către anchetatori, cel anchetat fiind nevoit doar să le semneze, atunci sau mai târziu, tocmai ca să fie acuzabile la adresa lui și apoi să constituie probe la proces”.
Afișul evenimentului:
Publicat de Ion Anton – romaniabreakingnews.ro