Fostul şef al Securităţii lui Nicolae Ceauşescu, Iulian Vlad, a murit sâmbătă, la vârsta de 86 de ani. Născut în 23 februarie 1931, Iulian Vlad a fost ultimul şef al Securităţii comuniste înainte de evenimentele din 1989. După căderea regimului comunist, Iulian Vlad a fost arestat şi condamnat la 25 ani de închisoare, ca urmare a implicariii sale în represiunile care au avut loc la Timişoara şi la Bucureşti în decembrie 1989, dar a executat din pedeapsa doar patru ani.
În martie anul acesta, Andrei Ursu, fiul disidentului Georghe Ursu, a declarat pentru HotNews.ro, citat de romaniabreakingnews.ro, că a depus o plângere penală la secţia parchetelor militare de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva lui Iulian Vlad, fostul şef al Securităţii, pe care îl acuza de “instigare la persecuţii pe motive politice, cercetare abuzivă, represiune nedreaptă, supunerea la rele tratamente şi torturare a tatălui meu”. „E foarte trist că poate cel mai mare criminal din istoria Securităţii din acea perioadă a ajuns azi onorabil”, a declarat Andrei Ursu
Iulian Vlad a fost membru al Partidului Comunist din 1946, iar din 1948 până în 1951 a ocupat mai multe funcţii, de la cea de secretar de plasă şi de judeţ, până la cea de şef de secţie al Comitetului Central al Uniunii Tineretului Muncitoresc.
În perioada 1952-1974, Iulian Vlad a lucrat la Ministerul de Interne, ca specialist în învăţământ militar, iar din 1974 până în 1977 a fost comandantul Şcolii Militare de Ofiţeri.
A rămas în continuare în Ministerul de Interne, unde din 1977 până în 1984 a fost secretar de stat, apoi adjunct al ministrului de Interne, până în 1987, când a preluat funcţiile de ministru secretar de stat şi şef al Departamentului Securităţii Statului, până în 6 ianuarie 1990, când a fost trecut în rezervă.
Ultima apariție în public cu o declarația a fost chiar cu o zi înaintea morții sale, vineri 29 septembrie, la Târgu Jiu, unde liderii fostei securități au vorbit pentru prima oara în public despre evenimentele din 1989. Iulian Vlad a vorbit despre uciderea lui Nicolae Ceaușescu, despre moartea generalului Milea și mai ales cum a fost împiedicat măcelul pe care îl ordonase Ceaușescu și care a fost evitat în ultimul moment, generalii Vlad și Gușe nexezecutând un ordin criminal.
Generalul Iulian Vlad, fost ministru secretar de Stat la Ministerul de Interne și șef al Departamentului Securității Statului la întâlnirea de la Târgu Jiu
„Sunt profund emoționat. Sunt emoționat pentru că, după 26 de ani de tăcere impusă sau autoimpusă, iau pentru prima oară cuvântul în public în afara depozițiilor pe care le-am făcut în propriile mele procese, trei la număr, în urma cărora m-am ales cu o condamnare de 25 de ani de închisoare, din care am executat neîntrerupt patru ani, cei mai mulţi la închisoarea Jilava. (…) Prin natura funcției pe care o aveam în decembrie 89, am fost plasat în centrul sau în epicentrul evenimentelor din decembrie 1989. Sunt foarte multe date și foarte importante. Nu suntem singurii depozitari ai adevărului şi poate că, așa cum e omenește, fiecare aflându-ne în anumite puncte și în anumite poziții, poate că stăpânim mai bine adevărurile pe care le-am observat din acele poziții în care ne aflam. Prin natura funcției pe care mă aflam, trebuia să cunosc ansamblul situației și trebuie s-o mărturisesc, cu modestia care se impune, că am cunoscut-o și am stăpânit-o în cea mai mare măsură. Atât generalul Gușe, care pentru memoria lui, cu toții îi suntem datori, pentru că a fost un foarte bun patriot, un mare român, cât și subsemnatul nu făceam parte din ceea ce se proteja și mai târziu s-a numit «Cupolă» de către unii sau «Conspirație» de către alții sau câte alte denumiri. Noi, în zilele acelea de început, ne-am făcut pur și simplu datoria de pe funcțiile pe care le aveam. Generalul Gușe era șef al marelui Stat Major, deci comandantul executiv al Armatei, iar eu eram ministru secretar de stat, șef al Departamentului Securității Statului, cealaltă forță armată a statului, pe care o avea țara atunci. Puterea armată era în mâinile noastre. Evident, cei care au fost mai apoi beneficiarii puterii la care pe noi nu puteau să ne asocieze, pentru că nu făceam parte din același grup. Noi ne-am îndeplinit misiunile și îndatoririle funcțiilor pe care le aveam. Pe cale informativă se întrevăzuse posibilitatea unor provocări care ar fi determinat o vărsare de sânge fără precedent și, apoi, știți ce s-a proferat la posturile de radio și la televiziune. Trebuia să ţinem în frâu această forță de apărare a statului. Am făcut-o în chipul cel mai conștient”. – Iulian Vlad