La 24 ianuarie 1918 Sfatul Țării din Basarabia, întrunit în ședință solemnă, votează în unanimitate și proclamă independența Republicii Democratice Moldovenești. Acest vot a constituit o etapă importantă pe calea unirii fostei Basarabii țariste cu România.
Proclamarea Republicii Democratice Moldovenești s-a făcut în condițiile Revoluției ruse din 1917. Inițial Republica Democratică Moldovenească a fost declarată parte a unei viitoare Rusii federale.
În condițiile anarhiei existentă datorită revoluției ruse, conducătorii Republicii Democratice Moldovenești (Ion Inculeț, Nicolae Bosie-Codreanu, Ion Pelivan, Nicolae Sacară) au cerut sprijin pentru restabilirea ordinii de la generalul rus Scerbacev, comandantul armatei ruse de pe frontul românesc. Cum acesta nu avea ostași disponibili, armata rusă fiind și ea în stare de anarhie la acea vreme, a înaintat cererea respectivă aliaților români. Ca urmare a acestei cereri, în ianuarie 1918 armata română a intrat în Basarabia. Sovietul bolșevic din Chișinău, aflînd despre chemarea trupelor române, a declarat că nu se va mai supune Sfatului Țării și a anunțat o primă pentru capetele conducătorilor guvernului Republicii (Cristi, Pelivan și Codreanu). Pînă la urmă însă bolșevicii au fost nevoiți să părăsească Basarabia. În 13 ianuarie 1918 armata română a intrat în Chișinău.
Pe 24 ianuarie 1918, Sfatul Țării a votat în unanimitate pentru proclamarea independenței Republicii Moldovenești. Consiuliul Director a fost dizolvat și a fost înlocuit de Consiliul de Miniștri. Primul ministru al noii republicii a fost numit Daniel Ciugureanu, iar Ion Inculeț a fost reconfirmat ca președinte.
În 27 martie/9 aprilie 1918, Sfatul Țării, organul conducător al republicii, a votat unirea Republicii Democratice Moldovenești cu România. Votul de unire cu România a fost dat cu 86 voturi pentru, 3 împotrivă și 36 abțineri. Tratatul de la Paris (1920) a confirmat unirea Basarabiei cu România.