24 ianuarie 1878. Trupele române ocupă localitatea Smârdan, punct important al sistemului de apărare a Vidinului

Trupele române ocupă localitatea Smîrdan, punct important al sistemului de apărare a Vidinului, în cadrul Războiului de independență a României

La 12-24 ianuarie 1878 trupele române ocupă localitatea Smîrdan (astăzi în Bulgaria), punct important al sistemului de apărare a Vidinului pe timpul otomanilor. Lupta a avut loc în cadrul Războiului de independență a României.

Lupta de la Smîrdan a fost imortalizată într-o compoziție picturală, devenită celebră, sub numele de „Atacul de la Smîrdan„, realizată de marele pictor român Nicolae Grigorescu. (foto)

Atacul de la Smîrdan

Bătălia de la Smârdan [Bulgaria] (12/24 ianuarie 1878). Operațiune militară inițiată de armata română pe teatrul de război din Balcani, în vederea înfrângerii ultimelor rezistențe otomane de pe direcția Vidin-Belogradčik.

Înfrângerea otomanilor la Plevna (30 august/11 septembrie – 28 noiembrie/10 decembrie 1877) a provocat mutații în strategiile ofensive ale armatelor aliate. Astfel, trupele rusești s-au îndreptat spre Adrianopol, în timp ce armata română primise misiunea de a contracara ofensiva detașamentelor de oaste otomană, care acționau în partea nord-vestică a Bulgariei. Intenția trupelor române de a cuceri Vidinul a presupus o reevaluare a situației, deoarece cetatea beneficia de suportul a trei puncte de rezistență, bine întărite, precum cele de la Smârdan, Inova și Capitanovcea.

Comandantul corpului armatelor române, generalul Mihail Cerchez, decide atacul asupra Smârdanului, considerat punctul central în supunerea Vidinului. Acesta l-a însărcinat pe locotenent colonelul Ioan Cotruț cu lansarea atacului. Potrivit instrucțiunilor privind atacul, operațiunea urma să se declanșeze după încheierea celei de-a treia salve a bateriilor de artilerie și presupunea înaintarea regimentului 6 linie până la semnalul stabilit. Maiorul Ulescu și companiile 7 și 8 ale batalionului său înaintează prin zăpadă, reușind să atingă aliniamentul pedestrimii turcești. Efortul dorobanților este dublat de șarja de cavalerie a regimentului 8 călărași din escadronul Suceava. Profitând de intensitatea atacului de cavalerie, maiorul Ulescu își conduce oamenii asupra parapetelor. Soldații otomani se retrag din dispozitiv, încercând o scurtă tentativă de repliere în localitatea Smârdan. Sub directa comandă a locotenent colonelului Ioan Codruț, regimentul 6 începe lupta la baionetă. Descoperirea celei de-a doua redute a provocat dublarea eforturilor militare, maiorului Ulescu revenindu-i misiunea de a înfrânge și acest al doilea punct al fortăreței Vidinului.

Datorită iscusinței dovedită de locotenent colonelul Ioan Cotruț în organizarea atacurilor, către sfârșitul zilei, românii au încheiat cu succes și operațiunea de cucerire a Inovei, ultima redută otomană. Pierderile armatei române au fost semnificative, un număr de c. 600 de militari morți și răniți. „Victoria de la Smârdan câștigată în ziua de 12 ianuarie este una dintre cele mai frumoase ale României. În acea zi, drapelul țării, fâlfâind pe întăriturile de la Smârdan, a dat corpului de vest completarea investimentului Vidinului până la Ceiselo și Dunăre. Luptători din acea zi, România vă admiră.” („Monitorul oastei”)

Publicat de romaniabreakingnews.ro / surse:istoria.md, enciclopediaromaniei.ro