Germania și URSS amenință Bucureștiul după ce autoritățile poloneze se retrag în România
Drama Poloniei din anul 1939, când a fost atacată de cele două puteri totalitare cu care se învecina, nu a trecut fără ecou în România. Ca răspuns la solicitarea guvernului polonez din 13 septembrie 1939, Președinția Consiliului de Miniștri român a dat un comunicat, la 15 septembrie, în care preciza măsurile ce urmau a fi luate pentru primirea refugiaților polonezi.
În noaptea de 17/18 septembrie, președintele Poloniei, Ignasy Mościcki, premierul Felicjan Skladkowski și alți membri ai guvernului au trecut granița în România, fiind primiți cu ospitalitate la Cernăuți, urmați de un mare număr de militari și civili, vehicule și materiale de război. Conform statisticilor, numărul total al refugiaților polonezi în România a fost de circa 100.000, dintre care aproximativ 60.000 de militari, aflux de refugiați care a ridicat mari probleme din punct de vedere umanitar.
Reprezentanții Germaniei și ai Uniunii Sovietice au protestat vehement, Fabricius declarând că autoritățile germane vor privi asistența acordată Poloniei drept un act ostil față de cel de-Al Treilea Reich, în timp ce ministrul de Externe sovietic Molotov a cerut explicații ministrului român la Moscova cu privire la prezența „hoardelor înarmate” ale fostei armate poloneze pe teritoriul românesc. În pofida acestor presiuni și a pericolelor iminente, România a acceptat cererea guvernului polonez și a asigurat în condiții bune tranzitul pe teritoriul său a rezervei de aur a Băncii Poloniei. La 12 septembrie 1939, tezaurul polonez (82.403 kg aur, valorând 45 de milioane de dolari) a fost îmbarcat în portul Constanța pe un vas britanic. Pe parcursul lunii septembrie au sosit în România numeroase transporturi valoroase, inclusiv opere de artă, transferate inițial în Franța și apoi în Canada. …povestea integral pe Historia.