ROMÂNIA BREAKING NEWS

19 februarie 1878, României i se recunoaște independența dar i se ia Basarabia, în ciuda contribuției remarcabile a armatei române

19 februarie 1878, României i se recunoaște independența dar i se ia Basarabia, în ciuda contribuției remarcabile a armatei române

La 19 februarie 1878, a fost încheiat Tratatul de pace de la San Stefano (azi Yeșilkoy, oraș din Turcia europeană, în apropiere de Istanbul), care a pus capăt Războiului ruso-româno-turc din 1877-1878. Potrivit clauzelor sale, se recunoștea independența României, alături de cea a Serbiei și Muntenegrului, autonomia Bulgariei Mari (un stat de la Marea Neagră la Marea Egee), autonomia Bosniei și Herțegovinei și se prevedea un drept al Rusiei de intervenție în trebuirile popoarelor creștine din Imperiul Otman. Totodată, Turcia urma să plătească Rusiei despăgubiri de război în valoare de 1 410 mln. ruble și se cedau patru regiuni din Caucaz. Rusia a revendicat județele Cahul, Reni și Ismail din cadrul României iar Delta Dunării și Dobrogea, cedate Rusiei de la turci îi reveneau României drept compensație.

În ciuda contribuției remarcabile a armatei române la victoria finală, alături de trupele ruse, a eroismului ostașilor și ofițerilor români, recunoscut oficial inclusiv de autoritățile militare ruse, poziția conferită României în cadrul tratatelor de pace încheiate la San Stefano a fost extrem de precară, cu mult sub așteptări. Delegatul român venit la San Stefano, colonelul Arion, nu a fost admis la tratative. Maniera Rusiei de a încheia pacea și condițiile impuse de aceasta României a adus relațiile bilaterale în pragul rupturii. Prințul Carol al României și Cabinetul său i-au acuzat pe oficialii ruși că își încălcaseră angajamentul de a respecta integritatea României. Rușii au replicat că granița fusese îndreptată împotriva Turciei, iar că districtele sudice ale Basarabiei fuseseră cedate Moldovei ca stat și nu României (stat nou) în 1856. Prin urmare, România s-a alăturat celorlalte puteri europene și a cerut revizuirea tratatului de pace de la San Stefano, fapt care a avut loc la Berlin în 1/13 iunie 1878.

Tratatul de la Berlin (1/13 iulie 1878), avea menirea de a revizui prevederile păcii de la San Stefano și a intării Rusiei Țariste în partea de Sud-est a Europei, devenind astfel o putere regională. Prin acest tratat semnat în urma Conferinței de la Berlin se recunoștea de facto independența României.

Congresul de pace s-a desfășurat la Berlin pentru că în epocă Germania este principala putere europeană. După înfrîngerea Franței de la Sedan și realizării unității spațiului german în jurul Casei de Hohenzollern și a împăratului Wilhelm I, Germania va domina Europa. Marea Britanie continuă să rămînă în ceea ce istoricii numesc “splendida izolare”, adică ea urmărește ce se întîmplă pe continent și participă la politica acestuia, dar nu se angrenează în nici un sistem de tratate și alianțe. Congresul are cîteva prevederi care se referă în mod expres la România, cea mai importantă fiind recunoașterea independenței de stat. Dar recunoasterea nu era absolută, ci cu anumite condiții. Prin tratat, România pierdea Basarabia istorică (sudul Basarabiei Țariste) retrocedat Moldovei în 1856 și obține la presiunile Rusiei, Dobrogea. Rusia a forțat acest schimb oferind Dobrogea, Delta Dunării și Insula Șerpilor în schimbul sudului Basarabiei deoarece era interesată de zona strategică a Gurilor Dunării.

Participanții la conferință

Cele șapte mari puteri europene participante au fost: Germania, Regatul Unit, Austro-Ungaria, Franța, Imperiul Otoman, Italia și Imperiul Rus, iar cel care a dat dovada de abilitate diplomatică deosebită și care a influențat decisiv luarea hotărîrilor a fost cancelarul german Otto von Bismarck.

Tratatul de pace de la Berlin avea în vedere ca toți participanții să ia în considerare aportul României pe plan militar, la cîștigarea Războiului ruso-turc din 1877-1878 care consfințea independența României. Rusia deși se angaja să respecte toate prevederiile tratatului, a luat în considerare alipirea unor teritorii istorice care aparținuseră României: Județul Cahul, Județul Izmail și Județul Bolgrad astazi parte componentă a Ucrainei din 1991. Față de această situație, delegația română, formată din primul ministru, Ion C. Bratianu, și din ministrul de externe, Mihail Kogalniceanu, a protestat, în timpul lucrărilor Congresului de la Berlin, arătînd justețea faptului că se recunoștea independența României și că Dobrogea și Delta Dunării reveneau țării-mamă, aratând totodată că aceste teritorii istorice sunt în componența României, și aici trebuie sa rămână.

Franța era slăbită dupa 1871, iar Londra și Parisul erau dezinteresate de evoluția spațiului Balcanic, singurele țări care puteau reprezenta o contrapondere față de influența rusă și frîna expansionsmului Petersburgului erau Germania și Austro-Ungaria. În ciuda încordatelor relații cu Viena, nu numai din pricina Transilvaniei, dar și din cea a chestiunii Dunării și a raporturilor comerciale, guvernul liberal al lui I.C. Bratianu s-a apropiat treptat de Puterile Centrale, ajungîndu-se în 1883 la semnarea unui tratat de alianța cu Austro-Ungaria, la care au aderat apoi Germania și Italia.

Prevederi teritoriale

  • România devenea un stat suveran, egal în drepturi cu celelalte state independente. Ca stat care se bucura de independența deplină, România putea să-și înfăptuiască nestingherită politica externă și internă;
  • Erau recunoscute României: Dobrogea, Delta Dunării și Insula Șerpilor;
  • Se recunoștea independența Serbiei, Muntenegrului și României (conform Tratatului de pace de la San Stefano), cu condiția acordării drepturilor de cetățenie și locuitorilor de altă religie decît cea creștină;
  • Județele Cahul, Izmail și Bolgrad erau încorporate din nou Rusiei Țariste;
  • Principatul autonom Bulgaria, conceput în granițe foarte mari în Tratatul de la San Stefano și plasat sub infruiență rusă, era simțitor micșorat. Se constituia provincia autonomă Rumelia, condusa de un guvernator crestin, numit de Sublima Poartă;
  • Austro-Ungaria primea spre administrare Bosnia și Herțegovina;
  • Anglia lua Insula Cipru, în urma unei înțelegeri cu Turcia;
  • Se creau condițiile pentru desăvîrșirea unității naționale de stat prin unirea celorlalte teritorii românești aflate sub dominație străină: Transilvania, și fragmentele Moldovei (Bucovina și Basarabia țaristă).

Publicat de romaniabreakingnews.ro / surse: istoria.md, descopera.ro

Leave A Reply