ROMÂNIA BREAKING NEWS

Tuturor românilor, inima și fruntea sus Avem de ce! La Mulți Ani Frumoși, români, oriunde v-ați afla!

Tuturor românilor, inima și fruntea sus Avem de ce! La Mulți Ani Frumoși, români, oriunde v-ați afla!

ziua_romaniei

Tuturor românilor, inima și fruntea sus
Avem de ce!
La Mulți Ani Frumoși, românilor de pretutindeni, oriunde v-ați afla!

ÎNCEPÂND DE AZI, PÂNĂ PE 1 DECEMBRIE, TE ROG, TRANSMITE ACEST MESAJ, ALĂTURI DE URĂRILE DE SĂRBĂTORI, PE E-MAIL, PE TOATE REȚELELE DE SOCIALIZARE, PRINTEAZĂ ȘI DĂ ACEST MESAJ PARTICIPANȚILOR LA 1 DECEMBRIE 2016!

DE CE SĂ LE FIE PERMIS ALTORA, ÎN ȚARA NOASTRĂ, SĂ FIE ATÂT DE AGRESIVI ȘI DEPARTE DE ADEVĂR, CÂND TRANSMIT MESAJE CARE PRIVESC NEAMUL ROMÂNESC, IAR NOI SĂ REACȚIONĂM ATÂT DE „SLAB”?

AVEM DREPTUL SĂ NE TRANSMITEM MESAJELE NEAMULUI NOSTRU, CU CALM, DAR CU FERMITATE ȘI INSISTENȚĂ, MĂCAR AȘA VOR CUNOAȘTE ADEVĂRUL ȘI VOR PRICEPE CĂ ÎI PRIMIM SI ÎI ACCEPTĂM ÎN ȚARA NOASTRĂ, ATÂT TIMP CÂT NE RESPECTĂ, ALTFEL AU CALEA DESCRISĂ DE PRIM-MIMISTRUL AUSTRALIEI: DREPTUL DE A PLECA!

SĂ AFLE CÂT MAI MULȚI DINTRE ROMÂNI ADEVĂRUL!

NU AM VRUT SĂ TRANSMIT ACEST MESAJ, DAR VĂZÂND TRANSMISIA DE LA TELEVIZOR, UNDE CONAȚIONALII NOȘTRI DIN COVASNA CONSIDERĂ ZIUA DE 1 DECEMBRIE CA O ZI DE DOLIU ȘI ABORDEAZĂ DRAPELELE NEGRE PE STRĂZI M-AM HOTĂRÂT!

SĂ SE ȘTIE! 1 Decembrie s-a împlinit prin voia Domnului, dar nu ne-a picat din cer!

Citeste mai mult aici:  Ungaria Mare nu a existat !

Ungaria Mare nu a existat! Să afle și TOKES!

Da, istoric așa este!
Este scornită de mințile înfierbântate care confundă realitatea cu visurile deșarte de mărire!
Ungaria, așa-zis Mare, a fost un artificiu administrativ, o găselniță birocratică, a unui funcționar oarecare, numit Buest, decizie luată în 1867, de azi pe mâine, într-un birou, în urma unor intrigi și aranjamente de culise.
Ungaria, așa-zis Mare, nu a fost o realitate istorică, împlinită printr-un eveniment de anvergură.
Nici vorbă să se compare cu procesul prin care s-a ajuns la constituirea României Mari, proces care are la temelia sa jertfa a zeci, sute de mii de români!

Prin jertfă se consolidează tot ce este trainic în istorie.
Unde este jertfa ungurească la 1867?!
Unde a fost jertfa ungurească atunci când, după un veac și jumătate de ocupație turcească totală, Budapesta este eliberată de armatele imperiale austriece?

Să le aducem aminte celor care calomniază România cu atâta pasiune, faptul rușinos, penibil, jenant, de care ne-am ferit să facem caz, că în armata care i-a alungat pe otomani din Budapesta și din Ungaria, nu a existat niciun combatant maghiar!

Repet: când turcii, care transformaseră Ungaria în pașalâc, au fost alungați de armatele unei puteri europene, creștine, în acea armată nu a fost niciun maghiar care să fi ridicat sabia pentru gloria, liberatea sau demnitatea maghiară! Nici unul! La fel cum, în cele aproape două secole de ocupație turcească, nu s-a înregistrat niciun moment de rezistență, de opoziție maghiară la ocupația musulmană.
Nota bene: principatul medieval maghiar, creație a Bisericii Catolice, nu a avut o omogenitate etnică comparabilă cu a principatelor românești, între care includ și Transilvania.
Nu întâmplător numeri pe degete, regii Ungariei de origine maghiară într-o jumătate de mileniu! Asta până la Mohaci, în 1527, când statul maghiar dispare.
Dispare Ungaria, dar nu și Transilvania, care continuă să existe, chiar sub numele care apare pe hărți: Marele Principat Transilvania!
De ce nu dispare și principatul Transilvania odată cu Ungaria, la 1527?
Simplu: pentru toată lumea, pentru toate cancelariile din acea vreme, Ungaria și Transilvania erau lucruri diferite, entități complet separate, care nu puteau fi gândite împreună!
Dimpotrivă, în linii mari, Transilvania se afla în aceeași situație cu Moldova și Țara Românească, fiind toate trei părtașe în mod firesc la aceeași istorie, la același model de organizare politică.
Insistența cu care ne atacă detractorii maghiari ne obligă la gestul cel mai firesc: comparația între cel calomniat și calomniator! Foarte ușor și la îndemâna oricui este să constate că oportunismul și lipsa de demnitate este mult mai prezentă la liderii maghiari, decât la cei care ne-au condus și reprezentat pe noi!
S-o spunem pe șleau și pe înțelesul omului de rând: momentele în care să-ți fie rușine de tine că ești maghiar sunt mult mai numeroase și mai jenante decât cele care i-ar îndreptăți cât de cât pe români să trăiască acest sentiment dureros.
Nu mai intrăm acum în detalii, dar aceste detalii de urgență trebuie adunate de istoricii specialiști și puse pe tapet, căci numai așa vom închide gura celor care și-au făcut o meserie din a calomnia tot ce este românesc.
Ținem totuși să punem o întrebare pentru bravii noștri detractori maghiari, mai activi ca de obicei în preajma zilei de 1 Decembrie: Câți sunt românii care au făcut istorie pentru Budapesta, și câți sunt maghiarii care au marcat istoria pentru români? Câți sunt românii al căror nume a fost maghiarizat și se fălesc azi cu ei toți maghiarii, și câți sunt maghiarii cu nume românizat?
Să mi se ierte simplicitatea, aproape penibilă, a demersului pe care îl propun! Dar nu avem încotro și trebuie să ne coborâm la nivelul cerebral al celor care ne agresează, agasanți și insistenți cu orice ocazie! Să vorbim așadar pe înțelesul minții lor, împuținată de ură și năluciri deșarte!
Avem nevoie, zic, de aceste două liste, riguros alcătuite, ca să le facem publice și să tranșăm o dată și pentru totdeauna disputa artificială, nefirească, la care suntem obligați să participăm, oricât de neserioasă ni se pare nouă, românilor.

Pentru cei ce vor face această operațiune, de listare a românilor care împodobesc Panteonul unguresc, le recomandăm să verifice situația din satul Buia, unde s-au născut cei doi mari matematicieni Farkas și Janos Bolyai.

Am prieten un istoric, care mi-a demonstrat că tatăl, Farkas din Buia – scris Bolyai, era român, că tot satul Buia era românesc pe la 1800, iar numele de botez Fa/ărcaș, care chipurile înseamnă în maghiară lupu, este de fapt un binecunoscut nume de botez tipic românesc, larg răspândit la românii din Ardeal, din Maramureș!

Același exercițiu nu ar strica să-l facem și cu ceilalți vecini, întrebându-ne câți ucrainieni, ruși, bulgari, sârbi sau greci au scris pagini de istorie românească, și câți români i-au fericit pe vecinii noștri și ar binemerita nu numai un cuvânt de recunoștință din partea acestora.

Dar ar merita ca în toate aceste țări, în Grecia, în Bulgaria, în Serbia, în Ucraina, în Ungaria, să înceteze prigoana împotriva celor ce simt românește și se consideră români!

Oare cât vom mai tolera persecutarea și marginalizarea românilor fără a face auzit măcar protestul nostru, al românilor din România, care nu riscăm nimic demascând nerușinarea guvernanților vecini, a guvernanților noștri, complet surzi la suferința românilor din țările vecine?!

Pentru acei maghiari care nu mai ostenesc blamându-i pe români în toate felurile, să le reamintim: la Trianon, în 1920, s-a decis crearea statului Ungaria! Budapesta nu mai fusese capitala unui stat adevărat, suveran, încă din 1527, după dezastrul de la Mohaci. Abia după 400 de ani, la Trianon, a apărut din nou un stat maghiar, de data asta, pentru prima oară, un stat național! Comunitatea internațională le-a făcut ungurilor acest dar, iar ei, maghiarii, consideră că atunci, la Trianon, s-a produs cel mai mare dezastru din istoria lor!

Care e logica acestor resentimente?
Cum puteți deplânge la nesfârșit dispariția granițelor care aparțineau altora, adică habsburgilor?! Nicidecum maghiarimii! Nu vă deranjează ridicolul situației?!

Până la Trianon, vreme de 400 de ani, maghiarii au trăit sub guvernarea și administrarea altora, ba a turcilor, ba a austriecilor. Abia după Trianon, s-au trezit fără stăpân, liberi să se guverneze cum vor! Și știți dumneavoastră, frați maghiari, care a fost prima inițiativă a politicienilor dumneavoastră de atunci, a liderilor de la Budapesta?
Care a fost primul lor gând de autoguvernare maghiară, suverană și independentă pentru prima oară după 400 de ani?

Au decis să trimită și au și trimis la București o delegație, de trei conți maghiari, care i-au propus regelui Ferdinand și lui Ionel Brătianu ca Ungaria să se lipească la România, într-un stat dualist, după modelul dualismului austro-ungar instituit în 1867!. Nici mai mult, nici mai puțin!

Așadar instituirea unui dualism româno-maghiar a fost proiectul politic cel mai dorit, speranța cea mare a politicienilor maghiari!

Cam la fel cum au reacționat țiganii noștri când au fost eliberați din așa zisa robie: s-au trezit și ei dintr-odată neasistați și s-au întors pe capul boierului român să afle cu ce l-au supărat și să ceară să rămână mai departe sub pulpana sa!

Unde era disprețul politicienilor maghiari față de tot ce este românesc atunci când au venit la București cu căciula în mână, cerșindu-ne întovărășirea?! Unde era dorul de libertate și neatârnare care animă, se zice, întreaga istorie a cavalerilor maghiari?!.

Prin ce impuneau românii în fața vecinilor maghiari?
Prin faptul evident că în această parte a Europei, a lumii, statul cel mai vechi și mai stabil, cu o continuitate neîntreruptă de peste 600 de ani, era statul român.
Nici în toată Europa nu găsești multe popoare care s-au învrednicit de o asemena performanță politică! Semn de cumințenie și de înțelepciune atât la nivelul domnilor, cât și la nivelul omului de rând de la talpa Țării!
Nu întâmplător românii se numără și printre cele numai câteva popoare din Europa care au fost în stare să elaboreze un cod juridic propriu, vestitul Jus Valachicum.

Da, oameni buni, așa s-au petrecut lucrurile după Trianon! A fost un moment jenant pentru maghiari, iar guvernanții și mai apoi istoricii români, ca niște veritabili domni, ca niște adevărați boieri, ca niște buni vecini, ca niște oameni adevărați, ne-am abținut să-l popularizăm, să-l mediatizăm și să-l comentăm!
Să facem caz, ori, ferit-a Sfântul, să facem haz! Căci comentariul, oricare ar fi fost, nu putea fi decât unul complet defavorabil ne-prietenilor noștri! Și poate că așa ar trebui să procedăm și în continuare! Să facem uitate asemenea momente de slăbiciune ale celuilalt!

Din păcate, abnegația ungurească sistematică, instituționalizată, de a lovi și calomnia tot ce este românesc, ne obligă să părăsim îndătinata noastră atitudine de a-i lăsa pe neprieteni în plata Domnului.
Bunătatea noastră și bunul nostru simț sunt considerate slăbiciune, prostie chiar!
E timpul ca această impertinență să capete răspunsul cuvenit, iar cei fără rușine să fie obrăzniciți și puși cu nasul la perete, să nu și-l mai ridice așa de sus fără niciun temei!
Dacă nu se găsesc maghiarii de bun simț care să-i tragă de mânecă pe conaționalii lor mai zănateci sau nu îndrăznesc, să ne ocupăm noi, românii, de această trebușoară!
Și s-o facem de data asta temeinic, cu sistemă!
Avem nevoie, așadar, de o strategie bine pusă la punct prin care să contracarăm eforturile sistematice ale celor care, cu fel și fel de minciuni, ne calomniază și ne sabotează cu orice ocazie!
Noi nu avem nevoie de minciuni, de alte calomnii ca să le răspundem, ci avem de partea noastră adevărul și nu mai putem întârzia cu punerea în funcțiune a acestei arme teribile: ADEVĂRUL!
Și adevărul este de partea noastră în cele mai multe cazuri!
Numai detractorii noștri au motive să se teamă de adevăr!
Ceea ce înseamnă că îl avem de partea noastră și pe bunul Dumnezeu, care este, în fapt, alt nume al adevărului.

Numai că trebuie să avem grijă mare: Dumnezeu, oricât ne-ar iubi, nu ne bagă și în traistă!. Ne-a iubit Dumnezeu atunci, la Alba Iulia, și a vegheat Sfântul Duh la opera care se finaliza în acea zi de neuitat. Dar acel final fericit se împlinea prin fapte de vitejie și de dăruire apostolică a cărturarilor noștri, și datorită jertfei românești din acei ani teribili ai Marelui Război.
1 Decembrie s-a împlinit prin voia Domnului, dar nu ne-a picat din cer!

Tuturor românilor, așadar, pentru fiecare român în parte și pentru întreg Neamul nostru cel românesc, inima și fruntea sus! Avem de ce! La Mulți Ani Frumoși!
Prof. univ. dr. ION COJA

Apropos, știți cum a chemat-o pe mama lui Matei Corvin? Rege al Ungariei timp de 32 de ani – 1458-1490 – fiul lui Iancu de Hunedoara, zis Lumina lumii.   -Elisabeta Sălăjan!

Un articol de Prof.univ. dr. ION COJA

romaniabreakingnews.ro

Leave A Reply