Doamna Monica Anisie, ministrul Educației și Cercetării, a anunțat semnarea unui „protocol de colaborare privind promovarea cursurilor opționale de Cultură și civilizație aromână” împreună cu domnul Lala Tașcu, președintele Asociației Livădzli di Paicu.
Doamna ministru a declarat că „prin intermediul acestui acord, ne dorim introducerea studiului patrimonial cultural al aromânilor, ce cuprinde o bogată literatură folclorică și o remarcabilă literatură cultă”. Totodată, a amintit „politica lingvistică promovată de către Consiliul Europei, la care s-a aliniat în mod explicit și România, recomandă încurajarea diversității culturale / lingvistice a Europei”.
Anunțul publicat pe pagina de Facebook a doamnei ministru a fost însoțit de o serie de fotografii, din care reiese că doamnei ministru i s-a acordat, de către respectiva organizație, o „Diplomă de excelență”.
Centrul European de Studii în Probleme Etnice (CESPE), institut de cercetare științifică aflat sub egida Academiei Române, a reacționat printr-un comunicat la anunțul doamnei ministru Anisie.
În comunicatul său, C.E.S.P.E. semnalează faptul că în anunțul doamnei ministru „nu se face nicio referire la românitatea aromânilor, lâsându-se a se citi printre rânduri intenția de a prezerva identitar o minoritate etnică”. Totodată, se atrage atenția asupra faptului că protocolul de colaborare a fost semnat cu o organizație nereprezentativă, înființată de abia o lună, deși partenerul de dialog natural pe acest subiect ar fi fost Societatea de Cultură Macedo-Română, o asociație de utilitate publică cu o veche tradiție, „recunoscută ca partener al statului român încă din 1880 în tot ceea ce înseamnă problematica aromână”. Mai mult decât atât – arată C.E.S.P.E. – „o parte dintre membrii delegației primiți de doamna ministru sunt sau au fost apropiați unor cercuri afiliate unui curent care propagă ideea unui popor „armân” ce reneagă orice legătură identitară cu statul român”. Ca atare, C.E.S.P.E. solicită publicarea protocolului de colaborare anunțat de doamna ministru.
În susținerea poziției sale. C.E.S.P.E. amintește poziția Academiei Române (Comunicat privind identitatea și unitatea istorică și lingvistică a românilor din nordul și sudul Dunării, 25 iulie 2018), conform căreia „poporul român are patru ramuri istorice – dacoromâni, aromâni, meglenoromâni, istroromâni – vorbitori ai dialectelor limbii române, dacoromân, aromân, meglenoromân, istroromân. Toți acești români formează o unitate etnică și vorbesc aceeași limbă”. La acel moment, Academia Română a luat „act cu îngrijorare de continuarea și intensificarea unor activități politice care urmăresc denaturarea adevărului cu privire la aromâni și la dialectul aromân”, arătând că „scopul acestor activități este declararea aromânilor ca minoritate națională în România, ca popor armân, distinct de poporul român, având o limbă proprie, armâna, diferită de limba română”. Or, „aceste activități fac parte dintr-o acțiune mai largă de separare a românilor sud-dunăreni – aromâni, meglenoromâni, istroromâni, vlahi timoceni, ca și a altor români din afara granițelor României (românii timoceni, basarabeni, herțeni, maramureșeni etc.) – de limba și de poporul român”.
C.E.S.P.E. mai amintește poziția asumată de Guvernul României în anul 2016, formulată ca răspuns la o interpelare a deputatului Costică Canacheu (r3022B, 2016). În răspunsul formulat se arată că „încă de la înființarea României ca stat modern, poziția oficială a diplomației române a fost că aromânii sunt o ramură istorică a poporului român, vorbind unul din cele patru dialecte ale limbii române: dacoromân, aromân, meglenoromân, istroromân. Aceasta este și poziția Academiei Române, confirmată de peste 20 de enciclopedii și dicționare internaționale”. Reiterând această poziție, în răspunsul formulat se amintește că „pe baza argumentelor de ordin științific (istoric, lingvistic, cultural) s-a arătat că grupul aromânilor din România nu este diferit de populația majoritară”.
Peste câteva zile a venit și punctul de vedere al Academiei Române, semnat de președintele forului academic, istoricul Acad. Ioan-Aurel Pop. Academia Română ”atrage atenţia asupra inexistenţei oficiale a limbii aromâne care este doar unul dintre dialectele limbii române” și solicită Ministerului Educației rezilierea protocolului semnat.
Redăm, în continuare, anunțul ministrului Educației, comunicatul C.E.S.P.E. și punctul de vedere al Academiei Române:
Anunțul ministrului Educației (28 noiembrie 2020)
„Am semnat împreună cu domnul Lala Tașcu, președintele Asociației Livădzli di Paicu, un protocol de colaborare privind promovarea cursurilor opționale de Cultură și civilizație aromână.
Prin intermediul acestui acord, ne dorim introducerea studiului patrimonial cultural al aromânilor, ce cuprinde o bogată literatură folclorică și o remarcabilă literatură cultă. De altfel, politica lingvistică promovată de către Consiliul Europei, la care s-a aliniat în mod explicit și România, recomandă încurajarea diversității culturale / lingvistice a Europei.
Mulțumesc tuturor celor prezenți la întâlnire, precum și doamnei profesor Zoița Geaca, prezentă online, care ne-a transmis următorul mesaj: „Vreau să cred că acest prim pas nu va fi și singurul, considerându-ne norocoși că el s-a făcut sub auspicii bune, prin spiritul liberal, deschis și lipsit de prejudecăți, prezent aici în persoana doamnei ministru.”
Dovada longevității comunității de aromâni rezidă tocmai în spiritul și calitatea ei umană, reușind să-și transmită valorile din generație în generație. Ne dorim ca unitățile de învățământ să le împărtășească și copiilor din bogăția culturală și spirituală a acestei comunități în cadrul orelor de Cultură și civilizație aromână.”
Comunicatul Centrului European de Studii în Probleme Etnice al Academiei Române (29 noiembrie 2020)
„Am luat astăzi act cu surprindere despre un protocol semnat între Ministerul Educației și Cercetării și o anume asociație Livădzli di Paicu privind promovarea cursurilor opționale de Cultură și civilizație aromână. Inițiativa pare lăudabilă la o primă vedere, însă, în comunicatul emis pe pagina de facebook a ministrului Monica Anisie nu se face nicio referire la românitatea aromânilor, lâsându-se a se citi printre rânduri intenția de a prezerva identitar o minoritate etnică.
Înainte de a se aventura în semnarea unor astfel de protocoale, doamna ministru ar fi trebui să se consulte cu Societatea de Cultură Macedo-Română (nu cu asociații obscure, cu tradiție de nici măcar o lună – Livădzli di Paicu a fost înființată pe 28 octombrie 2020 ASOCIATIA „LIZADZLI DI PAICU” – „LIVEZILE DIN PAICU” din Sector 2 – CUI 43253350), recunoscută ca partener al statului român încă din 1880 în tot ceea ce înseamnă problematica aromână!!!
O parte dintre membrii delegației primiți de doamna ministru sunt sau au fost apropiați unor cercuri afiliate unui curent care propagă ideea unui popor „armân” ce reneagă orice legătură identitară cu statul român. O asemenea ideologie promovată, poate din necunoaștere și nu din rea intenție, nu face decât să anuleze strategiile asumate de mai bine de un secol și jumătate de statul român la sud de Dunăre.
Prin inițiativele de la București s-a reușit prezervarea până în zilele noastre a grupului aromân (a se vedea poziția Academiei Române pe marginea acestui subiect https://acad.ro/…/c0725-Comunicat-DespreIdentitateaIstorica… ), supus unei intense campanii de asimilare în Balcanii epocii moderne și până în prezent.
Guvernul român a reiterat recent, în 2016, faptul că nu admite folosirea chestiunii aromâne pentru a construi artificial minorități naționale ce nu îndeplinesc criterii obiective, ci marșează pe falsuri istorice, lingvistice etc. (http://www.cdep.ro/interpel/2016/r3022B.pdf )
Prin urmare, având în vedere că este vorba despre un act asumat oficial, solicităm doamnei ministru să facă public conținutul respectivului protocol.”
Punctul de vedere al Academiei Române (3 decembrie 2020)
Stimată Doamnă Ministru,
Recent ne-a fost semnalată semnarea, în data de 27 noiembrie 2020, a unui protocol între Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi Asociaţia “Livadzli di Paicu” – “Livezile din Paicu”, Asociaţie despre a cărei activitate nu am putut identifica informaţii concludente. Conform comunicatului de presă emis de respectiva Asociaţie, în două dialecte, aromân şi daco-român, publicat doar pe pagina de Facebook a Radio România Internaţional, fără a fi preluat de presa din România, la eveniment au participat: “Doamna Ministru Monica Cristina Anisie, dl. Journalist Tascu Lala şi dl. Av. Cristian Bala, în delegaţia aromânilor fiind prezenţi şi regizorul Toma Enache, prof. univ. istoric Dumitru Preda, Secretar de Stat Dragoş Preda, interpret Daniel Peanei, prof. Radu Bratan şi juristul George Zurzu”. Conform aceluiaşi comunicat de presă, protocolul prevede “introducerea studiului patrimoniului cultural al aromânilor, care cuprinde o bogată literatură folclorică şi o remarcabilă literatură cultă”, obiectul protocolului fiind “promovarea cursurilor opţionale de cultură şi civilizaţie aromână în şcolile din România”.
Comunicatul de presă invocă Recomandarea nr. 1333/1997 emisă de Consiliul Europei, care priveşte “conservarea limbii aromâne”.
Academia Română atrage atenţia asupra inexistenţei oficiale a limbii aromâne care este doar unul dintre dialectele limbii române, aşa cum am semnalat, din perspectivă ştiinţifică, în repetate rânduri. Reamintim aici cea mai recentă Declaraţie a Academiei Române pe această temă, făcută publică în data de 30 ianuarie 2020 (https://academiaromana.ro/…/d0130-Declaratie_limba_romana_B…) în care am precizat:
“Limba română, de mai bine de două secole încoace, este studiată sistematic de către lingviştii români şi străini, care au stabilit exact statutul şi rolul său. Limba română este cea mai răsăriteană limba romanică, are patru dialecte şi mai multe graiuri. Dialectele limbii române sunt cel daco-român, cel aromân (macedo-român), cel meglenoromân şi cel istroromân”.
Vă readucem, de asemenea, în atenţie Punctul de vedere al Academiei Române transmis în data de 25 iulie 2018, privind identitatea şi unitatea istorică şi lingvistică a românilor din nordul şi sudul Dunării (https://academiaromana.ro/…/c0725-Comunicat-DespreIdentitat…) în care ne-am manifestat îngrijorarea faţă de
“continuarea şi intensificarea unor activităţi politice care urmăresc denaturarea adevărului cu privire la aromâni şi la dialectul aromân. Scopul acestor activităţi este declararea aromânilor ca minoritate naţională în România, ca popor aromân, distinct de poporul român, având o limbă proprie, aromâna, diferită de limba română. Aceste activităţi fac parte dintr-o acţiune mai largă de separare a românilor sud-dunăreni – aromâni, meglenoromâni, istroromâni, vlahi timoceni, ca şi a altor români din afara graniţelor României (romanii timoceni, basarabeni, herţeni, maramureşeni, etc.) – de limba şi de poporul român”.
Academia Română îşi exprimă regretul că Ministrul Educaţiei şi Cercetării din România validează astfel prin propria semnatură acţiuni ce pot servi acestui demers segregaţionar. Vă rugăm deci să consultaţi cele două documente emise de Academia Română semnalate mai sus care au o solidă şi incontestabilă bază ştiinţifică.
Atragem atenţia şi asupra faptului că în societatea românescă, precum şi pe plan internaţional, există grupuri de presiune care solicită ca România să recunoască “minoritatea aromână”, care ar reprezenta o parte a unui popor aromân, fără patrie. Aromânii, numiţi şi macedoromâni, sau români din Macedonia, cum erau trecuţi în actele oficiale ale statului român, la sfârşitul secolului al XIX-lea şi în secolul al XX-lea, venind în România, individual sau prin strămutare, au recunoscut faptul că ei sunt români de peste hotare, calitate în care au fost încetăţeniţi şi împroprietăriţi. Statul român nu poate să fie părtaş la astfel de “invenţii” neştiinţifice, care acreditează existenţa în România a “etniei aromâne” şi a “limbii aromâne”.
Ministerul Educaţiei nu a emis niciodată vreo aprobare pentru studierea aromânei în şcoală, ca limbă maternă, şi nici nu a susţinut ideea unei arii curriculare pentru cursuri opţionale specifice dialectului şi civilizaţiei aromâne. Dimpotrivă, prin Scrisoarea nr. 10372 din 19 iunie 2006, Ministerul Educaţiei şi Cercetarii afirmă:
“Solicitarea unei grupări de a considera dialectul aromân ca limbă maternă reprezintă o distorsionare a realităţilor istorice şi o încercare de lezare a naţionalităţii române. Dintotdeauna macedoromânii, care de-a lungul timpului s-au stabilit în România, ca şi cei care au venit prin colonizare în Cadrilater (1925 – 1938), s-au considerat români, parte a comunităţii de limbă, fiinţă şi expresie românească. […] Teoria de dată recentă a unui grup de aromâni de a se considera mioritate naţională în România nu are suport şi fundament real, fiind construită ideologic pe o teorie falsă, fără temei istoric”.
Considerăm că în toate demersurile care îi privesc pe vorbitorii dialectelor româneşti sud-dunarene (aromâni, meglenoromâni, istroromâni), trebuie consultat, în prealabil, Ministerul Afacerilor Externe (Acorduri, Protocoale, etc.) şi Academia Română, deoarece, prin demersurile unor astfel de Asociaţii se încearcă subminarea acţiunilor de politică externă ale României în sprijinul comunităţilor istorice înrudite de la sud de Dunăre, inclusiv prin bursele acordate de MEC – MAE – DRP, persoanelor care îşi declară liber apartenenţa la filonul cultural românesc.
Prin urmare, solicităm Ministerului Educaţiei şi Cercetării rezilierea acestui protocol, care riscă să fie utilizat în scopuri străine de interesul naţional, de unitate a tuturor românilor, şi care poate crea pe termen mediu şi lung premisele unor consecinţe nefaste. […]