ROMÂNIA BREAKING NEWS

INEDIT: Charlie Chaplin era țigan?!

SHARE
, / 502 0

 

Charlie Chaplin era țigan?!

…Tu ce-ai păzit, Valerică Oișteanu?!

      Peste Ocean apar o mulțime de publicații românești, care mai de care mai interesantă. Printre ele și „Faptu’ Divers”. Excelentă sub toate aspectele. Într-un număr mai vechi, din 22 februarie 2012, am dat peste un text intitulat Dezvăluiri incredibile despre Charlie Chaplin din dosarele secrete M15. Sursa textului, MEDIAFAX. Așadar, o sursă tot românească, și tot așa: demnă de toată încrederea. Adaosul de autoritate și onorabilitate al publicației canadiene face ca dezvăluirile respective să merite a fi luate în serios. Dintre aceste dezvăluiri, cea mai neașteptată, adevărat cutremur mediatic, este aceea cu care se încheie lista de „dezvăluiri”: „Anul trecut a apărut o scrisoare scrisă de Chaplin în anii ’70 și păstrată de actor cu grijă într-un sertar. Aceasta dezvăluie că Charlie Chaplin s-a născut în „Black Patch”, lângă Birmingham, într-o caravană țigănească!” …Și punct! Fără niciun comentariu!

      Așadar, în urmă cu doi ani a apărut această cu totul și cu totul neașteptată dezvăluire, căreia nu i s-a dat însă prea mare atenție, deși importanța ei este cu totul deosebită, nu numai pentru țigani și evrei, dar și pentru cei de pe marginea terenului – îmi vine să zic!…

      Cum să comentez?… Să încerc s-o fac metodic, adică more mathematico, apelând la exactitatea cifrelor, a numerelor. Așadar voi enumera și eu comentariile. Măcar atâta matematică pot și eu!…

      1. Prima mea asociație de idei, de gânduri și impresii, este să-l compar pe Charlie Chaplin cu …săpunul evreiesc. De unde și până unde vreo asemănare între cele două …entități?! …Păi s-a vorbit atât de mult despre săpunul nemțesc inscripționat RJF – dacă nu mă înșel, cum că este săpun făcut din cei peste 900.000 de evrei exterminați în acest scop!… S-au făcut și filme, s-au ridicat ode, epode și monumente funerare în memoria victimelor umane înmagazinate (altfel cum să spun?!) în odioasele calupuri de săpun! Au fost oameni băgați înăuntru sau măcar dați afară de unde erau pentru că nu au crezut în săpunul RJF că ar fi ceea ce toată lumea știa: săpun evreiesc… Mai exact spus, săpun evreiesc german/nemțesc, Made in Germany. Etc., etc! Iar când la câteva universități americane, de nimeni solicitate, adică de capul lor, s-a făcut analiza, meschină și bio-chimică, a detergentului respectiv și s-a constatat că nu conține nici urmă de ADN uman, s-a dat un comunicat de numai câteva rânduri, care, așa scurt cum era, tot n-a încăput în niciun ziar mai citit, pe nicio pagina întâi a vreunei publicații, în niciun comunicat mai oficial al oficialilor care sunt salariați pentru a administra judicios și fără eroare amintirea și moștenirea Holocaustului! Ba, în continuare, dacă spui că nu există săpun făcut din grăsime umană, fie ea și evreiască, te paște pușcăria!… Nici la poliție încă nu s-a aflat de povestea cu săpunul nemțesc evreiesc că este numai nemțesc! Nu are nimic evreiesc!… Nimic altceva decât povestea!… Ideea de a-l declara evreiesc! Săpun evreiesc! Săpunul „acela”!… A cui o fi fost ideea? În ce scop?!

      …Cine mai știe și ce mai contează asta acum?! Bine că nu este adevărată sinistra poveste!

      La fel și cu Chaplin! S-a spus de atâtea ori că este cel mai mare actor al tuturor timpurilor, genialul genialilor etc! Pentru ca în propoziția următoare să se facă din când în când, într-o doară, mențiunea: Charlie Chaplin este evreu! A fost, este și rămâne de-a pururi evreu. Concluzia: cel mai mare evreu este… Adică invers: cel mai mare actor este evreu!… Iar acum, când se descoperă mărturia lui însuși Chaplin că era altceva, nu evreu, nici musca nu se mai aude!… Mai ceva ca-n filmul mut!

      Ba, dacă ascult bine, se aude mai departe vechea melodie, despre evreul care din viața de ghetto a știut să facă cel mai și cea mai subtilă, mai înduioșătoare, mai… etc., etc!… Au trecut doi ani de la descoperirea adevărului, sau, mai exact spus, de la apariția acestei ipoteze, și mai nimeni dintre noi nu a aflat de ea. Nici măcar comentatorii care bântuie pe Internet, în vârf de băț cu lista evreilor mult mai deștepți și mai educați decât arabii și orice alt neam de pe planetă! Printre marii evrei, alături de Marx, Freud și Einstein, nelipsit inegalabilul Charlot!

      Mi-am consultat și electoratul, așa restrâns cum e numai la prieteni: toți știu mai departe că ccl mai mare actor a fost un evreu: Charlie Chaplin!… Charlot!

      2. Așadar, năstrușnicul Charlot a mai făcut o boacănă de-a lui, post mortem: era țigan! Nu evreu!… De ce a ascuns că era țigan? De ce a ascuns că nu era evreu? De ce a ales să fie evreu, iar nu țigan? De ce nu a lăsat lucrurile să rămână așa cum le știa toată lumea?… Iată numai câteva dintre întrebările care te încearcă la aflarea marii… marii… cum s-o numesc? Veste? Cacealma? Escrocherie! Șmecherie?…

      3. Înainte de a merge mai departe țin să fac o mărturisire: mă bucur, tare mult mă mai bucur să aflu ce am aflat! Și asta pentru că niciodată nu mi-a plăcut acest actor genial, inclusiv și îndeosebi în capodopera sa Dictatorul. Dar mă feream s-o spun, cum să spun eu că Charlie Chaplin nu-i genial, cel mai genial chiar?! Mi-am zis, dacă zic și asta, iar mă fac toți proștii antisemit! Și am tăcut! Până azi! Ce ușurare când poți să spui ce ai pe suflet!… Și o spun ca și când aș trage o gură de aer: nu mi-a plăcut niciodată Charlie Chaplin! Și chiar dacă aflu că-i țigan, tot n-o să-mi schimb verdictul! Cel mult dacă aflu că este constănțean!…

      4. Ne întoarcem la întrebările de la pct. 2… De ce să fi ascuns Ch.Ch. că era țigan?!… Numai țiganii pot da un răspuns la această întrebare fără să fie acuzați de discriminare…

      Trecem deci la întrebarea următoare: de ce a ascuns că nu era  evreu? Întrebare greșită, pe care o elimină întrebarea următoare, mult mai cu miez: De ce a ales să fie evreu, să treacă drept evreu, să fie considerat evreu?

      Răspunsul la această întrebare mi-l dă o amintire pe care mi-o stârnește turnura neașteptată a CV-ului chaplinesc: România anilor ’70 și ceva, poate ’80. Se poate stabili anul cu maximă exactitate, este anul în care Valeriu Oișteanu a ales libertatea și a plecat, cu acte în regulă, să se repatrieze în Statele Unite ale Americii… Ca orice băiat de viitor! Frate-su, mai încet la minte, mai nedotat – ca orice frate mai mare!, a rămas la vatră, la căldurică, n-a îndrăznit marea aventură: să încerce oceanul cu degetul!…

      Fiind Valerică Oișteanu fiul și nepotul cui le era nepot și fiu, plecarea sa a stârnit oarecari emoții, nu a trecut neobservată. Necomentată! Printre alte comentarii l-am auzit și pe acesta, de la cel în cauză: un literat dintre cei mai dotați, mai prezenți, mai invidiați pe la cenacluri etc., cam prieten cu Valery – cum văd că semnează peste ocean, este abordat direct de acesta la un moment dat: Colega, ești cam cel mai tare din parcarea asta îngustă care se numește România! Ți-ar trebui un spațiu de manevră și de desfășurare mai vast, unul internațional, universal propriu zis! Din păcate nu ai nicio șansă la așa ceva ca român! Îți dau un sfat: fă-te evreu, dacă vrei să capeți ceea ce meriți, ba chiar și ceva în plus!…

      Cum adică evreu?! Foarte simplu! Nu ai nimic de făcut! Dar absolut nimic!… Lași totul pe seama mea! Mă ocup eu! Inclusiv de dosarul de plecare în Occident! Numai că atunci când va ajunge la urechile tale zvonul că ești evreu, tot așa: nu faci nimic, cum spuneam! Te faci că n-auzi! Taci și-ți vezi de treabă! Iar dacă vreun mitocan chiar se miră că ai fi evreu, tu nu zici ba! Sau bagi celebra replică: ce vrei?! Nimeni nu este perfect!… Și ca să-ți fie mai ușor, te scoatem afară, faci carieră la Paris sau în State!… Ehe, ce carieră poți tu să faci cu talentul tău!… Nu vezi că aici toți te-ar mânca de viu, dacă ar putea?!…

      …Poate că aș fi uitat ciudata relatare, dacă una asemănătoare nu mi-ar fi făcut și colegul meu de liceu Corneliu Dida. Un student, aflat în stagiu la spitalul Cantacuzino, și-a dat seama imediat ce calibru și câte carate avea medicul Dida, și într-o gardă liniștită, la o șuetă mai amicală, studentul i s-a destăinuit plin de admirație că poate să-l scoată din țară și să-i aranjeze o carieră strălucită în Occident! De unde ai dumneata asemenea putere?, s-a mirat Cornel. „Sunt nepotul celui mai puternic om din România!” (Am pus ghilimele, este un citat exact, întocmai.)

      Ești nepotul lui Nicolae Ceaușescu?… Nu, eu sunt nepotul rabinului Moses Rozen!… Și el vă va ajuta! De ce m-ar ajuta?, s-a mirat iar machedonul Dida Corneliu. Și citez din nou vorbele nepotului: Rabinii sunt dintotdeauna un fel de „geambași de oameni”! Unul ca dumneavoastră e mare păcat să lâncezească într-un spital mizerabil ca ăsta!… Iar dacă vreți, vă facem și puțin evreu, o bunică măcar, și nici nu vă închipuiți dumneavoastră ce carieră vă așteaptă!… Eventual vă băgăm și un K sau W, Corneliu K. Dida sau W. Dida

      5. Înapoi la Charlie Chaplin, ca să mai punem o întrebare: ar mai fi ajuns Charlie Chaplin așa de mare dacă nu „era” evreu? Întrebarea trebuie pusă cu o anumită intonație, ca să rezulte clar că este o întrebare retorică. Adică o întrebare la care răspunsul este prea bine cunoscut!…

      6. O întrebare la care nu cunosc răspunsul: cine o fi avut ideea? Charlie Chaplin însuși sau vreun Valerică Oișteanu din vremea aceea?… Iar Valeriu al nostru, l-a luat cineva în serios? A reșapat niscai evrei?!…

      Ce știu bine, din lumea noastră scriitoricească, e că despre mulți știam că sunt evrei – intră aici și câteva „evreice”, iar eu, având posibilitatea să verific, am aflat că nici vorbă, vorbește lumea, dar naiba știe de ce! Iaca de ce!… Nu dau nume! Mai citez un caz, un nume chiar mare de tot, care și-a fabricat, și-a inventat o linie ascendentă mai sefardo-kazară, maternă, și tare bine i-a mai prins. De data aceasta, știu bine că ideea i-a aparținut năstrușnicului artist! La cât este de original în toate, nici nu e de mirare!…

      7. În încheiere, căci am ajuns la 7, care în Kabală este un număr sacru, mă opresc și mărturisesc: n-aș fi scris aceste rânduri niciodată… Nu mai știam nimic de Valeriu Oișteanu! Ce treabă aveam eu să-i tulbur bătrânețile?! Dacă am ceva, am pică pe frate-su, câte minciuni spune și ce bine i-au mai prins!… Valerică, mai golănaș și mai non-conformist ca nen-su, îmi fusese simpatic. Dar a avut ghinionul să scrie și să ajungă chiar azi la mine un text al său despre „onirism și suprarealism”, în care se pomenește și pe sine. Mințind aiurea-n tramvai! Putea să nu mintă și n-a putut să nu mintă!… Teribil nărav!

      Măi, Valery! Faci și tu 70 de ani mâine-poimâine! La vârsta asta nu se mai umblă cu minciunica! Dacă te află copiii? Sau nepoții de-acum! Tare-mi pare rău să constat că cine-i frate cu pisica șoareci și borș mănâncă cu polonicul!… Mănâncă orice!

      …Fiind ei frații Oișteanu atât de mincinoși, găinar de mincinoși, mă întreb: i-o fi vreunuia rușine pentru ce face frate-su?

      Iarăși o întrebare de-aia, retorică rău! Ultima!

                  3 februarie, 2012

                                                                                                                  ION  COJA

Post scriptum. Un amic, citind aceste rânduri înainte de a le face publice, mă întreabă: coane Ioane, nu cumva ești tu ofticat că Valerică al tău nu ți-a făcut și ție propunerea cu pricina? Te făcea evreu, ți s-ar fi jucat și ție piesele, ieșeai la pensie cu altă pensie… Așa, ai să mori mâine-poimâine, ca autor al celor mai frumoase piese de teatru nejucate… Cărți nemaipomenite de care niciun critic literar nu pomenește… La TV nu te mai cheamă nimeni… Cred și eu că ai oftică pe Valeriu acesta!

O fi zis băiatul că n-ai valoare pentru a fi evreu! Ești supărat pe el cumva?… Ia uită-te mai bine în portofel!

Ce pot să zic? Inconștientul lucrează tot timpul! Ca viermii cei neadormiți… O fi ceva! Niciodată n-am știut exact-exact ce se întâmplă sub freza mea!… Mai ales de când n-o mai am! Chiar! Dacă-mi făcea Valery Oișteanu propunerea cea rușinoasă, eu cum reacționam?…

Dacă mă gândesc bine, știu bine doar cum ar fi reacționat frate-meu, căci am și eu un frate! Cu așa frate n-aveam nicio șansă să mă facă Valerică mai deștept și mai talentat decât m-a făcut mama… Mâncam o bătaie!… Ca de la nenea mai mare!

Deh, Valeriule, dragă, dacă n-ai avut și tu noroc de un frate mai ca lumea!… Numai Dumnezeu ți-l putea da! Se pare că nu pe tine, ci pe mine m-a ales bunul Dumnezeu să am un frate ca al meu! Ce m-aș fi făcut cu unul ca al tău?!… Oare m-aș fi făcut și eu… nu mai zic ce?

Părerea ta contează

© Copyright 2012 - ROMÂNIA BREAKING NEWS - RBN Press