Din străbuni, noaptea de Sf. Andrei poartă denumirea de Andreiul de iarnă, Andrea sau Indrea. Această noapte se spune că deschide Anul Nou Dacic pentru că atunci s-ar trece de la vara cea luminoasă și călduroasă la întunericul și frigul iernii.
Datorită ritualurilor păstrate de la daci se crede că Andreiul de iarnă ar fi marcat celebrarea Revelionului (Anul Nou) geto-dacic. Acestui An Nou îi corespund următoarele sărbători din vechime:Dionisiacele câmpenești și fermentarea vinului la traci. Brumalia – era o sărbătoare romanică dedicată celebrării solstițiului de iarnă când se venerau următorii zei romani și corespondenții lor greci: Saturn/Cronus și Ceres/Demeter.
Dacii se considerau un popor de lupi neînfricați și pentru că se identificau cu această temută și neîmblânzită creatură, și-au făcut și steag pe care aveau ca model un corp de balaur cu cap de lup. Însuși Marele Iorga a spus despre acest steag că reprezintă “esența religiei strămoșești”.
După cum relevă istoria, dacii se închinau lui Zamolxis, iar Lupul Alb care era protectorul dacilor se închina acestui zeu. Se pare că legenda acestui animal mare susținător al zeului Zamolxe se aseamănă foarte mult cu cea a zeului grec Apollo. (Zeul grec avea templul insula Alba, pe malul Mării Negre unde se află acum Insula Șerpilor, insula care a fost în urmă cu mai mulți ani a românilor.
Odată cu apariția primelor semne de creștinism atribuțiile magice ce i-au fost conferite Lupului alb s-au mai risipit, astfel că Samedru sau Sfântul Petru a fost investit cu titulatura de pastor al lupilor ce au fost considerați drept câinii acestuia. Sf. Petru și cu Apostolul Andrei au fost cei care au dus cuvântul lui Iisus în lume, și au creștinat anumite popoare, cum este și cel unde locuiau tracii și daco-geții.
Creștinii ortodocși și romano-catolici îl prăznuiesc, marți, pe Sfântul Andrei, ca ocrotitorul României, deoarece a propovăduit creștinismul pe acest teritoriu și a botezat primii locuitori pe țărmul apusean al Mării Negre. Potrivit scrierilor, după porunca lui Iisus de a face cunoscută Evanghelia în lume, lui Andrei, cel dintâi chemat la apostolie, i-a revenit prin sorți și zona Mării Negre, el propovăduind creștinismul în Dobrogea, Macedonia, Tracia și Țarigrad (Constantinopol) – relatează Agerpres.
Zeci de mii de credincioși merg la Peștera Sfântului Andrei, din județul Constanța. Mulți dintre ei au întins pături și au dormit în biserică peste noapte. Marți, la slujba Sfântului Andrei, sunt așteptați credincioși din întreaga țară.
O explicație pentru legătura dintre Sărbătoarea sfântului Andrei și credințele populare ale românilor cu privire la puterea lupilor a fost oferită de scriitorul Dumitru Manolache. „În puzderia de obiceiuri și tradiții, numele Apostolului Andrei apare mai întotdeauna legat de cel al lupilor. Animalele care, mai mult decât oricare altele, au strâns în jurul lor cele mai multe legende, mituri și povești. Fără să greșim, putem spune că lupul este singurul animal care nu poate fi niciodată dresat sau îmblânzit total. Unii cercetători cred că el a fost un simbol al sanctuarelor dacice, fiind adorat cu sfințenie, tainicul Lup alb fiind considerat căpetenia lupilor. Unele legende uitate spun că Lupul Alb a fost alături de daci la căderea Sarmizegetusei. Se povestește, de asemenea, că spiritul Lupului Alb l-ar fi vegheat pe Apostolul Andrei prin pustia Scythiei spre peștera care avea să-i ofere adăpost”, scrie Dumitru Manolache, autorul volumului „Andrei, Apostolul Lupilor” (Editura Dacica, București, 2008).
În această zi, peste 640.000 de români își aniversează onomastică. Majoritatea româncelor care îl au ca patron spiritual pe Sfântul Andrei poartă numele de Andreea (271.875 de persoane), 23.381 sunt Andra, iar 20.090 – Andrea. Totodată, 6.892 de persoane poartă numele Andreia, iar alte 89 se numesc Andruta și Andrusa.
Numele Andrei este purtat de 302.556 de bărbați.
Video: Legenda Marelui Lup Alb al dacilor
Legenda Marelui Lup Alb
Marele Lup Alb nu este animal, este OM…
Cândva, în vremuri uitate, un preot al lui Zamolxis cutreiera fără răgaz tărâmurile Daciei pentru a-i ajuta pe cei care aveau nevoie, pentru a transmite geto-dacilor ca Marele Zeu veghea asupra lor. Spre deosebire de toți ceilalți, fără a fi în vârstă, avea părul și barba albe ca neaua iar credința, curajul și dârzenia sa erau cunoscute nu numai de oameni și de Zalmoxis însuși ci și de fiare. Zeul, dându-și seama de valoarea slujitorului său, îl oprește la el, în munți pentru a îl servi de aproape. Departe de oameni, preotul continua să slujească cu aceeași determinare ca și înainte. În scurt timp, fiarele Daciei au ajuns să asculte de el și să îl considere conducătorul lor. Cel mai mult îl îndrăgeau lupii, căci aceștia erau singurii fără conducător, numai foamea ținându-i în haită.
După un timp, Zalmoxis vorbește cu preotul sau și decide că a venit timpul ca acesta să îl slujească în alt chip, astfel, îl transformă în animal. Însă nu în orice animal, ci în cea mai temută și mai respectată fiară a Daciei, într-un Lup Alb, mare și puternic cât un urs, dându-i menirea să adune toți lupii din codri întru apărarea tărâmului. Astfel, de câte ori dacii erau în primejdie, lupii le veneau în ajutor, era de ajuns doar să se audă urletul Marelui Lup Alb și de oriunde ar fi fost, lupii săreau să îi apere pe cei care le deveniseră frați. Lupul Alb însă, era și judecător, pedepsind lașii și trădătorii.
Într-o zi însă, Zeul îl cheamă din nou pe slujitorul sau la el, de această dată pentru a-i da posibilitatea să aleagă, pentru ultima oară dacă vrea să rămână lup sau să redevină om. Cu toată mâhnirea pe care o poartă în suflet, știind ce vremuri vor urma, decide să rămână alături de Zeul sau, sperând că astfel să slujească mai cu folos ținutul și poporul său.
Cu toată vigilenta geto-dacilor, a lupilor și a Marelui Lup Alb, romanii reușesc să se infiltreze în rândurile lor și, în apropiere de marea invazie, sădesc în sufletele unor lași samananta neîncrederii față de Marele Zeu. Astfel, unii daci încep să se teamă că Zeul nu le va fi alături în marea bătălie iar trădătorii cuprinși de frica încep să omoare toți lupii ce le ieșeau în cale în speranța ca unul din aceștia va fi Marele Lup Alb al cărui cap îl vor putea oferi romanilor în schimbul vieții lor. Lupii, câți au mai scăpat fug în inima munților spre a nu mai reveni niciodată în ajutorul fraților ce îi trădaseră. Lupul Alb și Zalmoxis se retrag în Muntele Sacru de unde vor privi cu durere în inimi cum geto-dacii vor fi înfrânți de romani din cauza trădării.
Legendele atribuite geto-dacilor, în general, nu sunt foarte complexe în ceea ce privește intrigă, însă felul cum s-au propagat și cum au fost păstrate, conținutul lor plin de simboluri, însemnătatea ascunsă pe care o poartă, fac să fie printre cele mai interesante legende ale lumii.
Stindardul geto-dacilor, balaurul cu cap de lup este unic în lume. Lupii apar ca simbol pe multe obiecte descoperite de arheologi pe tot cuprinsul țării și în vecinătăți. De asemenea, lupii sunt considerați de unii cercetători că fiind simbolul sanctuarelor dacice.
Simbolul lupului ca apărător al acestor pământuri nu se oprește numai la perioada geto-dacilor. În alte legende în marea lor majoritate demonstrate de către istorici, Sfântul Andrei a fost trimis să propovăduiască în “tărâmurile lupilor “și a fost vegheat pe tot parcursul sau înspre sanctuarele dacice de către Marele Lup Alb. De asemenea, una din versiunile cu privire la originea numelui dacilor ia în considerare originea în cuvântul daoi – provenit dintr-un dialect al limbii trace, semnificând lup. Această atribuire este după alți autori legată și de rolul dacilor ca Protectori ai Centrului Spiritual al Lumii.
În zilele noastre, dacă veți sta la focuri de tabără sau vă veți opri să ascultați poveștile celor pasionați de munte, cu siguranță veți auzi și povești ale unor oameni care au fost salvați în clipe de mare primejdie pe munte de către un… lup alb.
“În codri bătrâni, sub bolta înstelată, în bătaia caldă a vântului de libertate, cei cu inima pură pot auzi și acum chemarea la lupta a Marelui Lup Alb. Pământul, frunzele și cerul îl cunosc preabine. Voi îl auziți? “(Legendele dacilor liberi)
Extrase din Felix Crainicu, Cristi Ioniță – Legendele dacilor liberi, Editura Dacică, 2009
Sursa: sfinxredivivus.wordpress.com/legenda-marelui-lup-alb/
http://www.dacii.ro/modules.php?name=News&file=article&sid=853
http://penultimuldac.blogspot.com/2009/04/legenda-marelui-lup-alb.html (poza)
Semnificative sunt cuvintele bocetului cules de către Constantin Brăiloiu :
Și-ți va mai ieși / Lupul înainte / Ca să te spăimânte / Să nu te spăimânți, / Frate, cum să-l prinzi / Că lupul mai știe / Seama codrilor / Și-a potecilor / Și el te va scoate / La drumul de plai / La-un fecior de crai. – Sa te duca-n rai / C-acolo-i de trai / In dealul cu jocul / C-acolo ti-e locul / In camp cu bujorul / C-acolo ti-e dorul…