Despre legăturile limbii române cu limba albaneză
De fapt, după cum o voi arăta în acest articol, instituții și concepte atât de importante pentru spiritul culturii române, cum sînt cuvînt, stăpîn, vatră se explică, chiar și atunci cînd sînt moștenite din latină (cuvînt), sau din fondul comun indo-european (vatră), numai prin intermediul limbii albaneze și numai printr-un lung trecut comun al vorbitorilor celor două limbi. O serie de alți termeni pe care îi credem românești sînt pure albanisme rămase în limbă în urma lungului contact intens fără de care asemenea fenomene nu ar fi fost posibile.
În dialectul gheg din nordul Albaniei și din Kosovo fort, „foarte”, se folosește exact ca în română. Așa se face că în zona orașului Scutari se spune mir fort, sau fort i mir: „foarte bine”, iar comparativul lui mir este ma i mir: „mai bine”, și tot așa ma i shkurt: „mai scurt”, etc. Tot în zona Scutarilor, fostul consul austro-ungar din Janina, Julius Pisko, notase, acum mai bine de un secol, caracterizarea unui rîu: asht fort i rebt, i.e. „este foarte repede”. În acea regiune, „sat” nu se spunea altfel decît katun iar „calul”, care în albaneza literară e kal(ë), devine spre Scutari un arhaic kval, ca pentru a arăta dinadins că vine din caballus (exemple extrase din PISKO 1896). Tot așa, nu numai că pluralul de la kal(ë) este kuaj, ca în românește „cai”, dar albanezul merge și el kaluar, altfel zis „călare”, fiind atunci un kalorës : „călăreț”. Si, în sfîrșit, diminitivul de la kal(ë) este în albaneză kalush, care a ajuns să desemneze în română acea bucată de lemn ce se înfundă în gura animalelor sau a oamenilor torturați. Un sinonim cu fort este shumë, care corespunde românescului „sumă”: (din lat. summa). Ca si „sumă” în româna veche, shumë este în albaneză un adverb ce poate indica o cantitate, sau care înseamnă pur si simplu „mult”. Un personaj dintr-un roman al lui Kadare întrebat dacă dispune de multe hărți răspunde afirmativ: „shumë harta”. Sau: Është shumë larg?/ „Este foarte departe?”,
Opiniile exprimate în aceast articol aparţin autorului şi nu reflectă neapărat poziţia portalului de presă romaniabreakingnews.ro, cu excepția celor publicate direct pe contul de autor al Redacţiei ROMÂNIA BREAKING NEWS. Responsabilitatea juridică a informațiilor publicate revine în întregime autorului. Persoanele juridice și fizice menționate în articol care consideră că prin cele publicate le-au fost lezate drepturile și imaginea publică în mod nejustificat, au posibilitatea de a se apăra prin solicitarea dreptului la replică la adresa de email: replica [at] romaniabreakingnews.ro Preluarea articolelor de pe romaniabreakingnews.ro se poate realizeaza în limita maximă a 500 de semne. În mod obligatoriu, trebuie citată sursa și autorul informației cu indicarea și linkul direct către sursă. Preluarea integrală se poate realiza doar în condițiile unui acord încheiat cu Redacția ROMÂNIA BREAKING NEWS - RBN Press.
Unde ai găsit dumneata borde (gaură) în albaneză? 🙂 Ca amuzament îți spun, după [r], consoana [d] devine [dh].
D intervocalic devine [dh] în albaneză, dar e ceva complet diferit de acele cazuri unde corespunde unui z (arhaic și corect „dz”) în română. În acestea din urmă e vorba de transformările tipice grupului satem, adică palaltalele IE g’ și k’ devin [dz] și [ts], apoi [dh] și [th] în albaneză.
Faci o confuzie cu expres. „plin ras” și verbul alb.rras. La noi vine din vb. a rade, pe cînd în alb. e vorba de o moștenire specifică. „Singur cuc” ar putea fi corect identificat cu alb.kuk (singur), numai că rămîne de demonstrat.
„Într-o rînă” ar putea trimite la un coradical dacic pentru lat.ulna (cot) și llërë (gheg llânë) http://en.wiktionary.org/wiki/ll%C3%ABr%C3%AB#Albanian
Radicalul proto-alb.*alenā se putea rotaciza foarte ușor spre rom.rână iar [a] inițial să cadă, accentul fiind la urmă. Albanezii asimilează pe [a] lui [l] și rotacizează pe [n]. Ipoteza e prezentă și-n DER.
Albanezii formează și ei adverbe cu sufixul „-iș” (apropo de cruciș).
Nu-i adevărat că dialectul tosk e mai apropiat de română. Împărțim cu ei rotacizarea lui [n], însă fonemic sîntem mai aproape de gheg. Tot cu dialectul gheg împărțim rotacizarea atipică a lui [l]. Ex: curpen corespunde gheg. kurpën, față de tosk kulpër. > IE *kʷel- „a întoarce”.
Sterp are mai mult sens din lat.extirpus decît dintr-un fond traco-ilir. Știr(știroagă) are sens ca fiind din substrat.
De ce ar deveni [p] un sl.[b]? Să nu uităm că tracii au „para” ca cetate sau așezare. coradical cu vechiul sl.spora. La noi se folosea zbor (bîlci, tîrg).
„dielli perëndon ” : partea secundă vine din lat.parentem sau e coradicalul cu sl. Perun cu un ados specific albanezei: *n> nd și *m >mb. Prenda (zeița iubirii și protectoarea femeilor) poate veni din *prey-, *pray- like, love (eng.friend, sl.priat, rom.prieten/preten)cu o paralelă lămuritoare în mitologia germanică.
a (se) părînda (perinda) e misterios, dar hai să nu ne aruncăm cu explicațiile albaneze, căci putem cădea într-o capcană. Între lexicul dacilor și al albanezei sînt diferențe subtile de transformări, alteori sînt diametral opuse.
Dacă acei traci antici erau bilingvi cunoșteau despărțirea lui divagare. N-or fi fost toți coloniștii niște romanizați de mîna a doua, încît să nu-i lămurească pe daci. Trebuie căutată o explicație mai rațională.
Sensul de apus din albaneză poate fi contras din rad. per- to cros(water) over, to penetrate” din care vine *pertus- crossing (lat.portus, germ.fjord, eng.ford). Rad. alb. putea fi nazalizat iar [t] după [n] devine [d] la modul general. Sau e vorba de rad.*per cu alt sufix.
Brad nu este aberant, dar un inexistent *brez ar fi aberație. Dacă era împrumutat de română din albaneza primului mileniu ar fi fost *bred probabil, nu *brez. Depinde cînd au început transformările vocale din lungi în scurte, din a în e și altele. [dh] din bredh e o transformare tîrzie.
Nici nu mai vreau să discut de toponimele Breaza, altă tîmpenie colosală, cît timp nu știm cum formau dacii pluralul. Alb. mai au și breshtë- brădet.
Nu știm sigur dacă brad e reconstruit pe baza unui pl. *bradzi, deci hai să nu ne prostim cum făcea Graur privind spre albaneză. Nu există formă de sg.bradzi în nici o perioadă a LIMBII ROMÂNE, NICI MĂCAR ÎN SEC.XVI.
„sulina uji” e o invenție de-a ta, ca și acel borde(gaură). Nu-ți fac deloc cinste aceste invenții. Subminează și ce voiai să demonstreze în alte părți.
Dacia Maluensis se lămurește prin rom.mal, nu alb.mal(munte).