ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home Posts Tagged "limba română"

limba română

,

Greanîi și Dodon la dispoziția lui Putin

Grceanîi și Dodon la dispoziția lui Putin

De ce a câștigat Dodon?

Victoria lui Igor Dodon a venit ca o bubuitură de tun. Reacția societății după aflarea alegerilor s-a focusat mai mult pe încălcările din ziua votării, puțină atenție s-a acordat numărului uriaș de cetățeni care au votat pentru un președinte marionetă a intereselor rusești în R. Moldova.

Afirmam în editorialul din 4 noiembrie că în RM trăiesc două lumi paralele – cea rusească și cea europeană, de această dată, lumea rusă a învins. Victoria n-ar fi fost posibilă fără implicarea decisivă a cozilor de topor, a propagandei și a minciunii sfidătoare despre importanța „batistei pe țambal” și a „unificării civice a moldovenilor”.

Marioneta

Victoria marionetei rușilor în R. Moldova a fost clădită odată cu începerea campaniei celor de la Platforma DA de a organiza alegeri prezidențiale directe, argumentul lor era că peste 80% din populație vor să-și aleagă direct președintele (de ce n-am văzut o prezență la vot de 80%?). Atunci, toate calculele, analizele și prognozele arătau că în eventualitatea unui asemenea scrutin, alegerile vor fi câștigate de partidele proruse care s-au folosit de scandalurile din jurul guvernării pentru a-și legitima poziția politică. Oricât ar încerca ei să arunce acum vina pe Plahotniuc care l-a susținut pe Dodon, responsabilitatea politică revine în totalitate aberantei idei de a pune „batista pe țambal” și a avea „alegeri directe”. Prin protestele alături de Dodon și Usatîi, cei din DA, au permis unui criminal și bandit ca Dodon să ajungă președinte. Având în cap doar răzbunarea dorită de gruparea Frankfurt-Lucinski, gașca DA l-a legitimat pe Dodon ca pe un politician cu care merită avută o relație. Ce n-au vrut să înțeleagă susținătorii lor atunci, care clamau cu spume la gură că nu contează că-i „prorus”, important e că „ne-am unit” împotriva răului comun, este că Dodon este o nulitate politică, și unicul său atu este forța Kremlinului care-și susține necondiționat marionetele. Prin punerea batistei pe țambal și excluderea temei est vs. vest din campanie, drumul spre obținerea voturilor din polarizarea societății a rămas deschis pentru păpușa Moscovei. Ce-a rămas din acea „unire a moldovenilor” odată cu declarația lui Usatîi care spune că deși are dubii cu privire la Dodon, îndeamnă oamenii să-l voteze doar să nu ajungă la putere candidatul susținut de americani? Asta contează în primul rând? Să nu ajungă americanii la putere sau să nu ajungă un bandit președinte? Dodon și Usatîi nu fac nicio mișcare fără aprobarea celor care „curează” politica RM de la Moscova, participarea lor la proteste alături de gruparea frankfurt-lucinski a fost făcută cu aprobarea Kremlinului, care știe ce are de făcut ca să obțină ce-și propune. Atunci au fost atinse câteva obiecte care s-au dovedit a fi decisive, s-a compromis totalmente conceptul de „guvernare europeană” și a fost exclusă obsesiv tema est vs. vest, Europa vs. Rusia. Deși naivii din PPDA credeau că prin compromiterea imaginii „guvernării europene” vor ajunge ei să mulgă vaca statalistă, s-a întâmplat exact opusul. Deși propaganda aiurită a pus batista pe țambal, nu aceeași poziționare a avut candidatul Moscovei, care a mizat în continuare pe fobiile rusofonilor. Această ură a vorbitorilor de rusă (ruși, ucraineni, bulgari, găgăuzi și moldoveni) față de Europa, America, România etc. n-ar fi câștigat dacă banda propagandei frankfurt-lucinski n-ar fi inoculat în același timp două idei: 1. nu contează dezbaterea est vs. vest; 2. guvernarea europeană este compromisă. Dacă nu contează că Dodon este un politician de carton, vopsit în roșu din banii rușilor, dacă guvernarea europeană e compromisă, iar Maia Sandu a fost parte a guvernării europene, era evident că anume Dodon avea prima șansă în a câștiga alegerile, lucru care s-a și întâmplat.

Nația civică a propagandei

Opiniile care aplaudă numărul mare de voturi pentru Maia, pretind a fi o victorie în sine, dar se prefac că nu înțeleg că în politică nu există victorii „morale”. Votul pro-Dodon a fost unul pur etnic, toți (99%) din vorbitorii de rusă din R. Moldova au votat pentru bandit, criminal, hoț, trișor, plagiator, doar din simplu motiv că este omul Moscovei. A fost în realitate un vot împotriva moldovenilor, împotriva românilor, împotriva limbii române și împotriva Europei. Dacă mâine s-ar face un referendum pentru intrarea în URSS, toți votanții lui Dodon ar vota pentru revenirea la statutul de colonie. Retorica statalistă e bună ca strategie de campanie, spre deosebire de propaganda care nu înțelege pe ce lume trăiește, rușii știu cum să se folosească de instrumentele democratice pentru a câștiga puterea. Atâta timp cât rușii votează etnic, nu există niciun fel de „națiune civică moldovenească unită”, iar această retorică nu face altceva decât să paveze drumul spre victorie a partidelor controlate de Moscova pentru că legitimează xenofobi și șovini. Evident, fără susținerea lui Plahotniuc, care s-a folosit de omul Moscovei pentru a le arăta inamicilor, că fără el nu câștigă nimeni nicio alegere, victoria lui Dodon n-ar fi fost posibilă.

Democrația po ruski

Numărul mare de voturi pro-Dodon a fost posibil și pentru că guvernările succesive din 2009 încoace au permis devalizarea economiei, o populație săracă, care trăiește de pe-o zi pe alta, e greu de electrizat prin discursuri corecte politic. Ei vor răzbunare, ei vor sânge. Cine urmărește atent dezbaterea publică rusă în ultimul secol, va observa că elitele lor caută întotdeauna un dușman cu care să lupte și să-l distrugă – mai întâi a fost țarismul, după care au urmat culacii, capitaliștii, iar bebelușul infantil Dodon urmează aceeași logică agresivă – dușmanii lui de moarte sunt europenii și unioniștii. Din punct de vedere civilizațional lumea rusă n-are cum să lupte pentru o educație de calitate, drumuri bune, spitale dotate ș.a.m.d., unica lor luptă este pentru anihilarea celor care gândesc altfel decât ei. Nu vă lăsați amăgiți de ideea că pentru a atenua această ură viscerală e suficient să nu-i „provocăm”, oricât de muți și pașnici am fi cei care gândim altfel, e suficient să gândim așa pentru a fi dușmanii lor de moarte. Am fost telefonați la redacție de un cetățean din „națiunea civică moldovenească” care ne-a spus-o simplu „dacă mai scrieți rău de Dodon, noi o să ne răfuim cu voi”. Asta e realitatea lumii ruse pe care, îmi permit să spun, retardații care fâlfâie batista pe țambal nu-s în stare s-o digere, rușii și sateliții lor nu acceptă democrația decât ca un camuflaj pentru a-i anihila pe cei care gândesc altfel. Cum bine observa Alexandru Boldur, rușii n-au avut niciodată o tradiție democratică, atunci când în orașul stat Nijnii Novgorod se „înfierbântau spiritele” ca urmare a unor „dezbateri”, o grupare se războia fizic cu cealaltă, până una din ele era redusă la tăcere. Cam asta ar vrea votanții lui Dodon să se întâmple, cei care nu gândesc ca ei, să fie distruși și aduși la tăcere. Cu ei s-o pornit la drum propaganda Țopa-Lucinski să facă națiunea civică.

Mai aveți 2018

Un alt eveniment care a înfierbântat puținii neuroni ai mancurților de Bâc a fost un protest împotriva fraudării alegerilor care au ieșit mai mulți tineri unioniști. Întrebarea care acuză era – de ce-ați ieșit, măi, în stradă cu tricolorul românesc? Eu mă întreb retoric altceva – de ce n-ați ieșit, voi, „națiunea civică moldovenească”, în stradă? De ce ați stat comod în fața calculatorului sau a televizorului și ați protestat semnând petiții online, care n-au absolut nicio valoare? Cine v-a oprit să ieșiți și voi în stradă? În ciuda propagandei, protestul de luni a fost unul spontan, care a demonstrat că anume tinerii (care întâmplător sau nu sunt și unioniști) nu vor să-și piardă viitorul. Dacă victoria lui Dodon m-a dezamăgit, văzând atitudinea mancurților care au sărit să-i atace pe unioniști, văzând cum Maia Sandu nu dă doi bani pe ei, fiind interesată exclusiv de campania electorală din 2018, aproape că nici nu-mi mai pare atât de rău că a câștigat Dodon. Până la urmă asta merită cei care au fluturat batista și s-au unit cu Moscova împotriva tinerilor educați din această țară, să fie conduși de un hoț. Fără a fi fatalist sau pesimist, dacă Maia Sandu va continua să-și facă campanie, fiind susținută de mancurții propagandei, înfrângerea în 2018 este garantată.

În aprilie a.c., în articolul „Opoziția stupidă și unionismul rău” scriam că „Rolul opoziției nu este doar să critice puterea (vehement și din oră în oră), ci să aibă suficientă inteligență, pricepere și îndemânare, încât să ajungă la putere.” Rezultatul alegerilor, dar mai ales campania electorală a arătat cât de tâmpă și incapabilă de a obține ceva este opoziția formată de banda criminală din jurul lui Țopa în alianță cu propaganda mancurtizată. Au cerut „meleardul” înapoi, dar l-au primit pe Dodon.
Aș vrea să aud de la studenta de la Harvard cum procedează în America un candidat la funcția de președinte care este înfrânt? Își recunoaște înfrângerea și pleacă acasă sau se pornește să mai piardă niște alegeri? Protestând împreună cu Dodon și Usatîi, intrând în alianță cu cei care aruncă cu zoi în tinerii cu tricolor, pierzând alegerile, Maia Sandu n-are niciun drept moral să se erijeze în lidera opoziției antirusești, antidodoniste, antidemocratice, antiromânești și antieuropene. Unicul ei rol este de a fi „lidera” mancurților ce flutură batiste și se mint singuri. Ea trebuie să înțeleagă că a fost votată atât de masiv, doar pentru că nu este Igor Dodon, dar știind cum gândesc politicienii de pe Bâc, n-am niciun dubiu că anume ea și cei din jurul ei vor „conduce” opoziția la o nouă înfrângere în 2018.

Lovitura majoră primită de mișcarea unionistă este neînsemnată în comparație cu falimentul total al „națiunii civice moldovenești” care s-a spulberat în doar câteva luni. Noi, etnicii români din Basarabia, am supraviețuit unor regimuri infinit mai violente și mai criminale, am trecut de țarism, bolșevism, colectivizare, deportări ș.a.m.d., cu certitudine nu vom dispărea după câțiva ani de conducere a unui copil obez hrănit din bani rusești. Unica speranță este să înțelegem că nu există o diferență majoră între dodonei și țopălăi, aceeași ură, aceeași lipsă de cultură, aceeași minciună. Aflarea noastră (a unioniștilor) în minoritate și în opoziție față de șovinii proruși și mancurți, prezintă și un avantaj strategic – toată vina pentru starea de fapt revine în egală măsură „unirii civice” vorbitorilor de rusă cu partenerii lor mancurți grupați în jurul propagandei Țopa-Lucinski.

P.S. Dacă elitele intelectuale din Basarabia, dar și din România ar fi fost vigilente, ar fi insistat pe un adevăr elementar despre ordinea politică – nu poate exista un stat, fără existența unei națiuni. Este elementar – e nevoie de o națiune ca să faci un stat, n-ai națiune – ai oligarhie, criminalitate, minciună și propagandă. După ce le curgeau sudori aplaudând „formarea” națiunii civice alături de Dodon și Usatîi, țopălăii și propaganda să înțeleagă că în efortul lor de a „edifica” o „nație civică” și un „stat”, să nu se bazeze pe noi, românii. Refuzăm să facem parte din națiunea civică (mancurtă) alături de șovini și xenofobi care ne doresc moartea și visează cum ne anihilează. Va urma…

Autor Silviu Tănase publicat pe Timpul.md

,

Caravana Limbii Romane în Timoc

O amplă campania de informare a populației românești/vlahe pe tema necesității păstrării și promovării limbii și identității culturale românești, dar și a drepturilor pe care le au minoritățile naționale într-un stat european a cuprins 34 de localități cu populație majoritar românească din Timoc, Serbia informează Institutul Eudoxiu Hurmuzachi. De această campanie benefiaciază conform comunicatului IEH, peste 1000 de părinți și elevi etnici români/vlahi din vestul Serbiei, județele/comunele Bolievac, Bor, Zajecar, Cupria, Svilajnac, Svilajnac,  Golubac, Zagubica, Majdanpek, Negotin, Veliko Gradiste si  Kladovo. Acțiunile organizate de către Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru românii de pretutindeni în parteneriat cu Asociația pentru Cultura românilor/vlahilor “Ariadnae Filum” au constat în dezbateri și mesele rotunde.

Acțiunile fac parte din proiectul “Caravana Limbii Române în Timoc” derulat de către Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru românii de pretutindeni în perioada 7 martie-24 aprilie 2016.

Obiectivul general al proiectului îl reprezintă conștientizarea importanței cunoașterii limbii materne de către tânăra generație de români/vlahi din Serbia de Răsărit, precum și însușirea  valorilor patrimoniului istoric și cultural, pentru asigurarea continuității tradițiilor moștenite și pentru  menținerea identității naționale.

Proiectul dezvoltat de IEH se înscrie în contextul actual european, care pune accent pe asigurarea continuității informațiilor și cunoștințelor dobândite și perpetuarea acestora, contribuind astfel la creșterea capacității de informare, de a trăi și de a munci într-un spațiu multicultural.

romaniabreakingnews.ro

,

Sergiu Dan, președintele Asociației Convergențe Europene, explică în partea a doua a interviului acordat Epoch Times ce urmărește proiectul ”Acces la educație”, destinat școlilor de limba română din Ucraina și care este situația mass-media de limba română în Cernăuți, Transcarpatia și Odesa.

Asociațiile Convergențe Europene (ACE) și Eurocentrica doresc să colecteze cărți și calculatoare pentru școlile românești sau cu predare în limba română din Ucraina. În primă etapă, vrem să strângem calculatoare și 1.000 de cărți pentru școala românească din satul Frumușica Veche din raionul Sărata, regiunea Odesa, una dintre puținele școli cu predare în limba română, a arătat Sergiu Dan. În interviul acordat Epoch Times, el a schițat și câteva recomandări pentru statul român în vederea îmbunătățirii situației.

Epoch Times: În contextul resetării relației dintre România și Ucraina, după Maidan, anexarea Crimeei și destabilizarea Donbass-ului, cum se explică faptul că Kievul continuă deschiderea claselor cu predare în limba ucraineană în școlile din satele în care populația vorbitoare de limba română este predominantă?

jurnalist Sergiu Dan

jurnalist Sergiu Dan

Sergiu Dan: „Depinde cum și ce situație analizăm și prezint iar exemplul regiunii Transcarpatia, unde oamenii, dacă nu au dorit să aibă clase ucrainene în școli, au fost ascultați și nu li s-au deschis astfel de clase. Pe de altă parte, există situații în care părinții din localitățile românești își duc copiii la școală în satul vecin, pentru că acolo se predă în ucraineană și consideră că acest lucru va fi în beneficiul copiilor atunci când aceștia vor dori să-și continue studiile în Ucraina. Kievul nu are decât să salute o astfel de decizie a părinților și le asigură inclusiv transportul dintr-o localitate în alta. Cred că Bucureștiul ar proceda la fel.”

Care este situația mass-media în limba română în cele trei regiuni? Au comunitățile românești acces la surse de informare în limba română?

Sergiu Dan: „Avem presă românească în regiunea Cernăuți, unde câteva ziare de limbă română ajung în casele comunității. Mai sunt și câteva site-uri de știri și radio online, însă, din motive financiare, acestea, împreună cu ziarele, nu pot satisface în totalitate nevoia cititorilor de a se informa în limba maternă despre absolut tot ce se întâmplă în Ucraina și în afara țării. Doar câteva dintre aceste surse media sunt finanțate de către stat, iar salariile sunt foarte mici și tinerii cunoscători de limba română nu sunt atrași de astfel de locuri de muncă. Sunt și unele proiecte media co-finanțate de către instituții guvernamentale din România, însă sumele care ajung acolo sunt destul de mici și, așa cum ne-a obișnuit, Bucureștiul nu prevede și o continuitate a proiectelor. Se alocă fonduri pentru câteva luni, după care e posibil să nu mai dea un leu, iar publicația riscă să dispară.”

În regiunea Odesa apare un singur ziar pe care îl poate citi comunitatea românească, însă despre acesta se precizează oficial că este un ziar de limbă “moldovenească”. Finanțată de stat, această publicație este coordonată de către moldovenistul Anatol Fetescu, dușmanul numărul unu al românilor din regiune.

La Odesa mai avem o publicație, „Sud-Vest”, însă este editată în România și apare destul de rar.

În regiunea Transcarpatia, de asemenea, avem un singur ziar, Apșa, și este editat de către asociația cu același nume, din fonduri private. Aceste ziare apar destul de rar, unele lunar, iar altele o dată la două luni, spre deosebire de Cernăuți, unde avem măcar săptămânale. Continuarea interviului poate fi citită AICI (The Epoch Times România)

Publicat de romaniabreakingnews.ro – TOCpress: Ce poate face statul român pentru ca românii din Ucraina să-și mențină identitatea (interviu)

,

Monumentul_Limbii_Romane_Chisinau_romaniabreakingnews_ro

Potrivit Radio Chișinău, autorul viitorului Monument al Limbii Romane destinat centrului Chișinăului, Vlad Basarab, afirmă că decizia de a găsi o altă locație pentru acesta a fost luată împreună cu conducerea Academiei de Științe, informează romananiabreakingnews.ro

„Nu cred că în fața Academiei este un loc bun și nu e din cauza acelui monument al așa-numitei eliberări, ci faptul că limba română are nevoie de un loc de reculegere. În fața AȘM este o intersecție congestionată, cu mult zgomot. Am decis, împreună cu conducerea Academiei de Științe, ca viitorul monument să fie amplasat în Grădina Botanică, care aparține instituției. Am fost și am ales locația monumentului, într-un loc retras, lângă apă, lângă lac, apa simbolizând viața limbii române, iar acest mediu natural îi va da omului ocazia să se reculeagă, să facă această incursiune în filele limbii române”

Academia de Științe a Moldovei a ales artistul care să realizeze monumentul, în martie 2014, în urma unei competiții în care s-au înscris 15 participanți de pe ambele maluri ale Prutului, dar și din străinătate.

Scriitorul și omul de cultură basarabean, Nicolae Dabija, membru în comisia de selectare, a menționat cu indignare că a aflat despre noua locație pe 27 martie, cu ocazia vernisării unei expoziții a artistului Vlad Basarab la Chișinău.

„Noi putem să facem zeci de monumente în Grădina Botanică, și să nu le vadă nimeni. Voi face demersuri și voi insista ca Monumentul ”Limbii Române” să fie instalat în centru. A fost atunci scandal pentru ca acesta să nu fie în locul monumentului sovietic. Eu am propus atunci ca Monumentul Limbii Române să fie amplasat tot acolo, doar că vizavi de Centrul Expozițional Brâncuși, în fața ieșirii de sub pasaj”

Conducerea Academiei de Științe nu a comentat deocamdată informația.

Decizia de a amplasa monumentul Limbii Române în locul monumentului sovietic „Eliberarea” a provocat atunci un val de nemulțumiri în rândul reprezentanților asociațiilor pro-ruse din Republica Moldova. Potrivit proiectului, Monumentul Limbii Române ar urma să fie sub forma unei cărți imense, deschisă la 360 de grade, cu spațiu între pagini și pe care ar urma să fie scrise fragmente din opera clasicilor români.

Publicat și editat de Gabriel Negru – romaniabreakingnews.ro

,

Liza_Pricop_la_Institutul_Eudoxiu_Hurmuzachi

Elisabeta Pricop, membru fondator „Clubul Maramureșenilor din dreapta Tisei” și Eugen Popescu directorul  Institutului „Eudoxiu Hurmuzachi”

Între Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru românii de pretutindeni ( IEH) din cadrul Ministerului de Externe și Clubul Maramureșenilor din dreapta Tisei (CMDT) a fost încheiat un protocol de colaborare. Protocolul a fost semnat din partea IEH de către directorul general, domnul Eugen Tiberiu Popescu, iar din partea Clubului Maramureșenilor din dreapta Tisei de către doamna Elisabeta Pricop, membru fondator informează un comunicat al Institutului „Eudoxiu Hurmuzachi”, citat de romaniabreakingnews.ro

Clubului Maramureșenilor din dreapta Tisei și Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” Cele două organizații vor derula proiecte, programe culturale și educaționale comune. Prin activitățile pe care le vor desfășura, va fi susținută promovarea și păstrarea limbii române, a identității naționale și a valorilor culturale, calitatea educației și deschiderea sistemului educațional românesc către românii din Maramureșul Istoric, Ucraina.

Clubul Maramureșenilor din dreapta Tisei încearcă să tragă un semnal de alarmă privind situația comunităților de români din Ucraina, de peste un deceniu. Problemele sunt legate de păstrarea identității naționale și de lipsa instituțiilor românești din cadrul comunității.

Publicat de Gabriel NEGRU – romaniabreakingnews.ro

,

 

Ziua Limbii Române / Chișinău (foto: Dorian Theodor – romaniabreakingnews.ro)

Liderii de la Kremlin au devenit extrem de îngrijorați de turnura pe care o luau evenimentele în spațiul RSSM, astfel încât, la sfârșitul lunii martie 1989, a sosit la Chișinău o Comisie a CC al PCUS condusă de către Ivan Feklistov cu misiunea de-a examina situația politică locală și acordarea ajutorului necesar CC al PCM.

Chisinau_1989

Chisinau_1989

Referindu-se la comportamentul acestui înalt activist de partid al Uniunii Sovietice, Mircea Snegur consemna faptul că:

 „s-a opus, împreună cu unii adepți ai săi din aparatul CC al PCM, până la sfârșit tuturor transformărilor legate de problemele naționale ale poporului băștinaș”.

Ivan Feklistov era responsabilul pentru relațiile cu RSSM și CC al PCM în cadrul CC al PCUS. Confruntați cu criticile Comisiei venite de la Moscova, activul de partid și de stat de la Chișinău se afla într-o situație extrem de dificilă: pe de o parte se cerea să se facă ordine, să nu se admită confruntări politice și interetnice, însă „entuziasmul acestei mișcări (de restructurare și renaștere națională – n. n.) era atât de mare, încât nu mai putea fi stăvilit”.

Mișcarea Democratică din Moldova în susținerea Restructurării (MD) va deveni principala forță motrice a societății în impunerea perestrokăi și a glasnosti-ului în RSSM și, totodată, va sparge monopolul politic al PCUS asupra vieții politice. Pe 29 iunie 1988, MD-ul va organiza primul său miting în susținerea restructurării și a lui Mihail S. Gorbaciov. MD-ul susținea, printre altele, consolidarea suveranității RSSM, în cadrul federației sovietice reclădită în baza principiilor leniniste, descentralizarea puterii, o reformă economică care să ducă la împroprietărirea țăranului, o reexaminare a politicii naționale, precum și stabilirea unor relații directe cu țările din exterior.

Bătălia pentru recunoașterea și acceptarea importanței limbii moldovenești în spațiul RSSM

Bătălia pentru recunoașterea și acceptarea importanței limbii moldovenești în spațiul RSSM va lua un avânt și mai mare ca urmare a rezoluției Adunării Generale a Uniunii Scriitorilor din RSSM, din 14 septembrie 1988, prin care cerea  să se rezolve problema introducerii cetățeniei, autofinanțării și autogestiunii în republică, lărgirii sferei funcțiilor sociale ale limbii moldovenești și recunoașterea statutului ei de limbă de stat și asigurării bilingvismului real, precum și să se…

„revină la alfabetul de până la 1938, singurul care se potrivește naturii romanice a limbii noastre (moldovenești – n. n.)

și, totodată, „să se rezolve în practică învățarea mai profundă a limbilor bulgară și găgăuză”.

Pe 25 octombrie 1988, un număr de 157 de scriitori din RSSM vor semna o Adresare către toți oamenii de bună-credință din republică în care se opera cu noțiunea de limba noastră, limba maternă, limba națională, precum și expresia străvechea limbă romanică.

În zilele de 31 octombrie și 1 noiembrie 1988, o serie de cercetători-lingviști din Moscova, Kiev, Leningrad și Chișinău vor analiza în cadrul unei consfătuiri de lucru, desfășurată la Institutul de Limbă și Literatură al Academiei de Științe a RSSM, problema limbii și a alfabetului.

În finalul consfătuirii, lingviștii au propus Comisiei Interdepartamentale din RSSM, următoarele:

1) decretarea limbii naționale din RSSM drept limbă de stat în republică;

2) recunoașterea unității limbilor care funcționează în RSS Moldovenească și în Republica Socialistă România și

3) revenirea la sistemul grafic latin.

Eseul-apel al profesorului universitar dr. Ion Buga intitulat O limbă maternă – un alfabet ce va fi publicat în ziarul Învățământul public, pe 19 octombrie 1988, va cere recunoașterea adevărului privind existența unei singure limbi, cea română, și a unei singure națiuni: române, în spațiul RSSM și al Republicii Socialiste România.

În contextul pregătirilor pentru Plenara CC al PCUS intitulată Cu privire la perfecționarea relațiilor dintre națiuni în URSS, planificată pentru mijlocul anului 1989, CC al PCM, în acord cu Prezidiul Sovietului Suprem și Consiliul de Miniștri al RSSM, a lansat, la mijlocul lunii noiembrie 1988, Tezele intitulate Să afirmăm Restructurarea prin fapte concrete care însemna transpunerea reală în viață a lozincii Toată puterea – Sovietelor!, însă în condițiile unui sistem politic unipartit, și, totodată, cerea să se dea o ripostă hotărâtă „proceselor stihinice, «democrației mitingurilor», care îi abat pe oamenii muncii de la rezolvarea sarcinilor arzătoare ale restructurării”.

MD-ul va riposta printr-un miting, pe 12 noiembrie 1988, iar studenții de la Universitatea de Stat, precum și de la alte instituții de învățământ superior din Chișinău, vor picheta sediul CC al PCM și al Guvernului, pe 17 noiembrie 1988, în semn de protest față de Tezele comuniștilor moldoveni. După eliberarea celor 30 de studenți arestați de Miliție, circa 2.000 de studenții vor organiza un miting de protest și, mai apoi, vor întemeia Liga Studenților din Moldova.

Demonstratie pentru grafie latina in RSSM Chisinau 1989

Demonstratie pentru grafie latina in RSSM Chisinau 1989

Pe măsură ce evoluțiile din viața publică și politică a RSSM căpătau noi valențe ca urmare a luptei pentru afirmarea identității naționale a majorității populației și a limbii sale, Comisia Interdepartamentală va comunica, pe 28 decembrie 1988, că este necesar „a se renunța la concepția cu privire la existența a două limbi est-romanice diferite, recunoscându-se identitatea lingvistică moldo-română” și a propus ca „limba moldovenească să fie decretată drept limbă de stat pe teritoriul RSSM și să fie introdusă completarea corespunzătoare în Constituția RSSM, asigurându-se principiul bilingvismului național-rus și rus-național, dezvoltarea și funcționarea liberă a limbilor naționalităților conlocuitoare de pe teritoriul RSSM”. Totodată, minoritățile naționale din RSSM, respectiv găgăuzii și bulgarii, au început să vorbească despre necesitatea studierii în limba maternă și despre nevoia unei autonomii administrative.

La începutul anului 1989, situația părea că va scăpa de sub controlul autorităților republicane în condițiile în care au început să se desfășoare mitinguri neautorizate, pe 22 ianuarie, 12, 19 și 26 februarie 1989, ale „neformalilor”.

În ziua de 12 ianuarie 1989, cu ocazia mitingului din Ceadâr-Lunga găgăuzii vor cere crearea unei mișcări naționale găgăuze. Pe 16 februarie 1989, Cenaclul Găgăuz Halkî (Po­porul Găgăuz), înființat în martie 1988, se transformă în Mișcarea Găgăuz Halkî, care stabilește imediat contacte cu Interfront-ul. Adversarii restructurării și ai Mișcării de Renaștere Națională a Românilor considerau că o condiție esențială pentru protejarea limbilor găgăuză și bulgară era crearea în limitele zonei de sud cu populație găgăuză a unei Republici Autonome Sovietice Socialiste Găgăuze în cadrul RSSM. Totodată, au început să fie sprijinite rezoluțiile repre­zentanților localităților bulgare și găgăuze din regiunea Odessa (RSS Ucraini­ană), care cereau, în numele localităților bulgare și găgăuze din RSSM și din RSSU, crearea unei „Republici Bulgaro-Găgăuze” sau a „RASS Găgăuze” pe teritoriul RSSM și a „RASS Bulgare în cadrul RSSU”.

Pe 25 ianuarie 1989 a fost adoptată Hotărârea Prezidiului Sovietului Suprem al RSSM cu privire la elaborarea proiectelor de legi intitulate: Cu privire la statutul limbii moldovenești și Cu privire la funcționarea limbilor moldovenească, rusă și a celorlalte limbi de pe teritoriul RSSM. Pe măsură ce activul de partid și de stat de la Chișinău tergiversa restructurarea sistemului și acceptarea doleanțelor majorității populației, circa 15.000 – 20.000 de cetățeni ai RSSM se vor afla în stradă, pe 26 februarie 1989, protestând în fața sediului CC al PCM și scandând:

„Vrem limbă și alfabet!”, „Opriți migrația!”, „Dați-ne istoria noastră!”, „Jos mafia!”, „Jos birocrația!”, „Am pierdut încrederea!”, „Trăiască Gorbaciov!”.

În cursul lunilor martie – aprilie 1989 se va intensifica acțiunea intelectualității românești din RSSM pentru promovarea și acceptarea limbii moldovenești în grafie latină ca limbă de stat. Uniunea Scriitorilor, pe 16 martie 1989, și Institutul de Limbă și Literatură al Academiei de Științe a RSSM, pe 24 aprilie 1989, vor propune diferite proiecte de lege menite să confirme limba moldovenească în grafie latină ca limbă de stat în RSSM, în timp ce „limba rusă este un mijloc de comunicare între republicile URSS”.

Pe 13 mai 1989, Academia de Științe a RSSM a votat pentru decretarea limbii moldovenești în grafie latină ca limbă de stat în RSSM. Autoritățile republicane intraseră în alertă în condițiile în care la mitingul din 12 martie 1989 se afișase deasupra coloanelor, pentru prima oară, un drapel tricolor. Manifestații stradale și mitinguri în favoarea limbii de stat se desfășurau și la Cahul și la Bălți.

Pe 13 martie 1989 a apărut primul ziar cu caractere latine, Glasul, fondat de scriitorii Ion Druță, Leonida Lari și Ion Vatamanu, tipărit în 60.000 de exemplare la Riga, datorită opoziției autorităților de la Chișinău.

Bineînțeles, un rol important l-au avut conexiunile cu prietenii noștri din Țările Baltice. Eu am avut avantajul să particip la aceste activități conspirative, ca să spun așa. Prima publicație periodică ilegală, clandestină, s-a numit «Deșteptarea». Am scos trei numere. A urmat «Glasul», care a fost o publicație periodică deja legală, pe care a condus-o Leonida Lari, iar pentru a-i da mai multă notorietate, Ion Druță a fost un fel de președinte de onoare al colegiului de redacție. Leonida a făcut acest ziar la Riga. A fost transportat cu mașină. Am participat la descărcarea lui. Însă «Deșteptarea» a fost făcută în clandestinitate la Vilnius, cel care a organizat această operațiune fiind un basarabean de-al nostru, Victor Balmuș, nepotul istoricului literar Pavel Balmuș, un băiat de vârsta mea, căsătorit cu o lituaniană. (…) Duceam macheta cu ziarul cu avionul, iar înapoi veneam cu mașina prin Bielorusia – 100 și ceva de kilometri. Țin minte că am participat la primul congres al Sajudis-ului lituanian, în toamna anului 1988. Eram în trei: artistul și regizorul Mihai Fusu, Mihai Ghimpu și eu. Am văzut această extraordinară reuniune și am învățat foarte multe idei politice, pentru că balticii erau mult mai bine organizați datorită relațiilor strânse cu diaspora din SUA și țările europene. Cei care ne-au sprijinit enorm au fost trei posturi de radio internaționale, în primul rând postul Europa Liberă și aici trebuie să-l pomenim pe Vladimir Socor, pe care prima dată l-am cunoscut radiofonic și l-am văzut personal mult mai târziu, care îmi lua interviuri, practic, în fiecare seară. Mai era Vocea Americii, unde lucra Nicolae Dima și alți ziariști importanți, și postul de radio BBC, care suna mai rar, dar totuși menținea o legătură destul de strânsă cu noi, mărturisea Iurie Roșca.

Teatrul de Vară din Chișinău va găzdui, pe 19 martie 1989, cel mai mare miting de până atunci. Mitingul a fost inițiat de către Cenaclul Alexei Mateevici și MD, iar zecile de mii de oameni au participat, mai apoi, la o discuție referitoare la restructurare, timp de 7 ore, cu Simion Grossu – prim-secretarul CC al PCM, Alexandru Mocanu – președintele Prezidiului Sovietului Suprem al RSSM, I. Călin – președintele Consiliului de Miniștri al RSSM și V. Pșenicinikov – secretarul II al CC al PCM. Îngrijorați de tensionarea climatului social-politic din RSSM, ca urmare a răspândirii de zvonuri privind o posibilă insurecție armată a adepților MD-ului, Adunarea Generală a Uniunii Scriitorilor a adoptat o Adresare către cetățenii RSSM, pe 24 martie 1989, în care se menționa că „problema statutului de limbă de stat al limbii moldovenești și a folosirii alfabetului latin pentru această limbă nu poate fi un obiect de vrajbă între diferite grupuri etnice, nu poate servi drept cauză a îngrijorării pentru păturile populației de alte limbi, fiindcă fiecare popor este liber să-și rezolve problemele așa cum crede el de cuviință, iar problema limbii este un aspect al drepturilor fundamentale ale fiecărui popor”. Totodată, scriitorii menționau faptul că susțineau aspirațiile legitime ale minorităților etnice din RSSM, cu precădere ale găgăuzilor, în ceea ce privește păstrarea specificului național și redobândirea conștiinței naționale.

Pe 31 martie 1989, Prezidiul Sovietului Suprem al RSSM a decis publicarea proiectelor de legi Cu privire la statutul limbii de stat în RSSM și Cu privire la funcționarea limbilor vorbite în teritoriul RSSM. MD-ul a organizat un miting, pe 9 aprilie 1989, la care au participat 25.000 de oameni și în care s-a cerut retragerea proiectelor de legi propuse de autorități deoarece au fost calificate ca fiind „mostre ale incompetenței politice și juridice”, în condițiile în care „chestiunea trecerii scrisului moldovenesc la grafia latină” urma să fie reglementat printr-o lege aparte. Pe 23 aprilie 1989, Interfront-ul desfășoară primul său miting la care participă circa 6.000 de manifestanți, iar a doua zi, 24 aprilie 1989, la Rîbnița, pe malul stâng al Nistrului, 5.000 lucrători ai Com­binatului Metalurgic vor manifesta împotriva adoptării legii privind folosirea limbii moldovenești ca limbă oficială de stat. În cursul zilei de 28 aprilie 1989, Grupul de Inițiativă al Interfront-ului înaintează Procurorului General al RSSM un apel: „Noi nu organizăm manifestații neautorizate, nu provocăm naționalismul, dar nici nu vom permite să fie batjocorit Drape­lul Roșu!”.

În pofida mitingurilor și a demonstrațiilor pro-restructurare și pentru recunoașterea limbii moldovenești în grafie latină ca limbă de stat, activul de partid de la Chișinău, reunit în Plenara CC al PCM din 11 mai 1989, a audiat raportul prim-secretarului Simion Grossu privind mersul perestroikăi în RSSM. Liderul PCM a condamnat „dispozițiile antirusești” manifestate cu ocazia mitingurilor și a demonstrațiilor organizate de către MD, precum și faptul că „tradițiile seculare de prietenie moldo-rusă” erau date uitării. Cenaclul Alexei Mateevici și MD au fost supuse rechizitoriului prim-secretarului Semion Grossu, însă acesta „doar în treacăt a vorbit – consemna istoricul Gheorghe E. Cojocaru – despre conservatorismul, nihilismul național și orientarea spre stereotipurile anilor trecuți ale Mișcării Internaționaliste Edinstvo (Unitatea), ce-și propunea să apere interesele populației vorbitoare de limbă rusă, despre tendințele autonomiste din zona de sud a RSSM, cu care speculau activiștii unor organizații găgăuzeGagauz halkî (Poporul găgăuz) la Comrat și Birlik (Unitatea) – la Ceadâr-Lunga”. Nicolae Țâu, prim-secretarul Comitetului de Partid Orășenesc Chișinău, va declara, în timpul desfășurării Plenarei, că majoritatea membrilor de partid, fără a mai vorbi de locuitorii Chișinăului, nu știu care este poziția CC al PCM față de problemele cu care se confruntă societatea și care sunt termenele concrete de soluționare a acestora. Referindu-se la rezultatele acestei Plenare, Mircea Snegur consemna: „Intelectualitatea a rămas neînduplecată, încrederea față de conducere fiind epuizată”.

În cursul zilei de 17 mai 1989 va fi destituit din funcție redactorul-șef al ziarului Moldova Socialistă, Tudor Țopa, pentru faptul că a publicat proiectul alternativ al legii privind funcționarea limbilor în spațiul RSSM, elaborat de Institutul de Limbă și Literatură al Academiei de Științe a RSSM, și care era „mai corect – consemnează Mircea Snegur – și mai aproape de năzuințele neamului – decât cel oficial”. Protestul ferm al colectivului ziarului și amenințarea cu greva a determinat CC al PCM să revină asupra deciziei.

Pe 19 mai 1989, Prezidiul Sovietului Suprem al RSSM va da publicității proiectul de lege Cu privire la trecerea scrisului limbii moldovenești la grafia latină. Într-o anchetă sociologică privitoare la acest subiect, 99,3% din cei 100.000 de intervievați susțineau trecerea la grafia latină. „Situația devenea neunivocă chiar și în unele comitete raionale și orășenești de partid: unii criticau CC al PCM, alții ocupau o poziție neutră și nu întreprindeau nimic. Au avut loc arestări ale manifestanților care, ulterior, au fost eliberați sub presiunea mulțimii (până la urmă, asemenea acțiuni greșite, efectuate la indicația conducerii, au înrăit și mai mult participanții la manifestațiile publice). Probleme, probleme, probleme care, aproape zilnic, erau puse în discuție la CC”, consemna Mircea Snegur cu referire la acele clipe din primăvara fierbinte a anului 1989.

Pe 20 mai 1989, în Sala Mare a Uniunii Scriitorilor își va deschide lucrările Con­gresul de constituire a Frontului Popular din Moldova (FPM), convocat de Grupul de Inițiativă al MD-ului. Au fost prezenți 147 de delegați din 30 de raioane și orașe, precum și delegați reprezentând Mișcarea Ecologică „Acțiunea verde”, Cenaclul Alexei Mateevici, Liga Democratică a Studenților, Asociația Istoricilor, Societatea de cultură „Moldova” din Moscova. Congre­sul a adoptat în unanimitate Hotărârea privind crearea Frontului Popular din Moldova, Programul și Statutul FPM și a ales un Consiliu al FPM, format din 82 persoane. În Comitetul Executiv al FPM au intrat Gheorghe Ghimpu, Mihai Ghimpu, P. Gusac, Nicolae Costin, A. Plugaru, Iurie Roșca, Ion Ha­dârcă, A. Țurcanu, A. Șalaru. În discursurile delegaților și în documentele adoptate au fost abordate: a) suveranitatea RSSM și „dreptul la ieșire din componența URSS”; b) limba de stat și tricolorul; c) Pactul Molotov-Ribbentrop și conse­cințele lui asupra Basarabiei; d) alegerile și drepturile cetățenești; e) posibilitatea deschiderii unui consulat al RSSM la Iași și a unui consulat român la Chișinău; f) libertatea de expresie și mijloacele de informare în masă etc.

Iurie Roșca și „Republica Română Moldova”

Referindu-se la personalitatea unuia dintre cei mai controversați lideri ai Mișcării de Renaștere Națională a Românilor din spațiul RSSM, primul însărcinat cu afaceri ad-interim al României în Republica Moldova (1992 – 1993), în gradul diplomatic de ministru-consilier, ambasadorul Ion Bistreanu, menționa în amintirile sale faptul că cel de-al doilea lider al FPM, Iurie Roșca, făcea impresia unei persoane ușor infatuate. Ostentativ, Iurie Roșca se declara ca fiind un luptător pentru cauza românească, însă manifesta foarte multă reținere atunci când era întrebat ceva mai mult des­pre curentul unionist din Republica Moldova. Totodată, era vizibil un anumit radicalism, voit afișat. Totuși, Iurie Roșca este autorul sintagmei „Republica Română Moldova”, pe care a introdus-o într-una din rezoluțiile celui de-al II-lea Congres al FPM, în 1990, însă așa cum a scris-o, așa a și rămas în arhive. După plecarea de la conducerea FPM a lui Ion Hadârcă (ales prim-vicepreședintre al Parlamentului), și după eșecul personal din 1990 de a accede în Parlament, Iurie Roșca a preluat, practic, conducerea Frontului, în calitate de președinte exe­cutiv.

Ion BISTREANU

Ion BISTREANU

Avea un disconfort vizibil în fața intelectualilor. Împotriva unor colegi din mișcare, pe care îi considera «incomozi» a început să răspândească zvo­nuri cum că ar fi fost agenți sau colaboratori ai fostului KGB. Nu au scăpat de asemenea acuzații figuri proeminente precum Nicolae Costin, Al. Moșanu, Lidia Istrati etc. Nu au fost cruțați nici Gh. Ghimpu, nici Al. Usatiuc-Bulgăr, oameni care, pentru vederile lor pro-românești, făcuseră ani grei de pușcărie, condamnați de acel KGB pe care îl invoca Roșca, consemnează ambasadorul Ion Bistreanu.

În contextul evoluțiilor de pe scena publică a RSSM, Consiliul Orășenesc al Deputaților din Tiraspol se va pronunța, pe 23 mai 1989, pen­tru adoptarea a două limbi de stat: moldovenească și rusă. Ideea a fost preluată în cadrul sesiunii comune a Sovietelor Orășenesc și Raional al Deputatilor din Râbnița care vor proclama raionul Râbnița ca fiind o zonă populată compact de rusofoni și vor cere adoptarea legii cu privire la cele două limbi de stat. Ziua de 15 iunie 1989 a fost marcată de apariția primului număr cu caractere latine al săptămânalului Literatura și Arta, cu prilejul ceremonilor dedicate celor 100 de ani de la trecerea în eternitate a poetului Mihai Eminescu, și, totodată, cei prezenți la oficierea serviciului divin, în Soborul Catedral din centrul Chișinăului, i-au cerut mitro­politului Serapion să oficieze serviciul în limba română.

În perioada următoare, FPM va organiza o serie de acțiuni de protest față de tergiversarea, de către autoritățile republicane, a cererilor majorității populației privind problema limbii de stat. Cu ocazia mitingului din 25 iunie 1989, la care au participat 50.000 de oameni, FPM a cerut „ca ziua de 2 decembrie, data formării în anul 1917 a Republicii Populare Moldovenești, să fie declarată ca ZI A INDEPENDENȚEI poporului moldovenesc dintre Prut și Nistru” și, totodată, va cere delegației PCM la Plenara CC al PCUS să acționeze „cu toată hotărârea pentru obținerea unei statalități și suveranități reale a RSSM în componența federației republicilor sovietice socialiste, pe baza contractului unional”. Liderii FPM cereau ca delegația PCM să includă în programul lor:

1) independența economică sub forma autogestiunii republicane, în cadrul diviziunii unionale a muncii;

2) decretarea limbii moldovenești drept limbă de stat pe teritoriul RSSM și luarea sub ocrotire a limbilor populațiilor conlocuitoare;

3) recunoașterea prin lege a unității (și nu a identității – n. n.) lingvistice moldo-române și revenirea la alfabetul latin și la ortografia adoptată în RSR; 4) crearea școlii naționale;

5) lichidarea școlilor și grădinițelor mixte;

6) legiferarea constituțională în RSSM a drapelului național tricolor – albastru, galben, roșu, cu stema istorică stilizată – capul de zimbru;

7) adoptarea legii cu privire la cetățenia RSSM;

8) dreptul de veto asupra acțiunii legilor unionale pe teritoriul RSSM; 9) autonomia (independența) PCM;

10) autonomia (autocefalia) Bisericii Ortodoxe Moldovenești;

11) retrocedarea teritoriilor incluse pe nedrept în componența RSS Ucrainene.

 (Va urma)

 Publicat de autor: Constantin Corneanuromaniabreakingnews.ro / AESGS

 

(IV) Lungul drum spre regăsire, libertate și independență (4). Rolul KGB în implementarea „perestroikăi”

(III) Lungul drum spre regăsire, libertate și independență a R. Moldova (3) și o BOMBĂ! Lista KGB-ului pentru RM (3)

(II) Lungul drum spre regăsire, libertate și independență. Cazul Republicii Moldova (2)

(I) R. Moldova. Lungul drum spre libertate, regăsire și independență (1)

 

,

Senatorul Viorel Badea, vicepreședintele Comisiei românilor de pretutindeni din Senatul României, a efectuat în perioada 14-16 ianuarie 2016, o vizită de lucru în regiunea Odesa, Ucraina undea avut o întrevedere cu prim-viceguvernatorul regiunii Odesa, domnul Volodimir Jmak, informează Jurnal Românesc ciat de romaniabreakingnews.ro

În cadrul întrevederii s-a discutat proiecte economice și educaționale comune la nivel transfrontalier, situația celor peste 200.000 de membri ai comunității românești din regiune, precum și protejarea și promovarea limbii române în regiunea Odesa, unde mai este încă folosită „limba moldovenească”- cea inventată de Stalin ca limbă a unei „minorități moldovene” alta decât cea română.

Prim-viceguvernatorul regiunii Odesa, Volodimir Jmak, a apreciat în fața delegației românești că România este cel mai drag vecin al Ucrainei și o punte a acestei țări către Europa.

„Contăm pe România ca avocat al Ucrainei în Uniunea Europeană, pentru că dorințele noastre coincid pe deplin. România este cel mai scurt drum al nostru spre Europa” – a mai declarant oficialul ucrainean.

Senatorul Viorel Badea a abordat în discuția cu oficialul ucrainean situația limbii române în regiunea Odesa și a reiterat necesitatea protejării și promovării acesteia ca limbă a etnicilor români-moldoveni. Totodată, senatorul român i-a lansat domnului Volodimir Jmak invitația de a vizita România, pentru a se întâlni cu oficiali de la București, în vederea consolidării relațiilor româno-ucrainene.

Senatorul român susține că a apărat drepturile românilor din sudul Basarabiei în fața prim-viceguvernatorului care a fost puțin impresionat de subiect, informează Puterea de Constanța cită de romaniabreakingnews.ro

Principalele teme de discuție au făcut referire la proiecte economice și educaționale comune la nivel transfrontalier, situația celor peste 200 000 de membri ai comunității românești din regiune, precum și protejarea si promovarea limbii române în regiunea Odessa

Ce au discutat, partea română cu cea ucraineană?

Noi trebuie să fim cât mai prezenți în zona aceasta, să profităm de oportunitatea care s-a deschis în relația noastră cu Ucraina (…) – Senator Viorel Badea

„Eu i-am adresat domnului prim-viceguvernator o invitație în România. Ceea ce mă interesează pe mine și am spus într-un mod foarte ferm, este ca în cadrul comunității românești din această zonă să se facă mult mai mult pentru studiul limbii române, să se facă o diferențiere foarte clară în privința „limbii moldovene”, care, din punctul nostru de vedere, e un fals sovietic și chiar așa i-am spus la întâlnire și că cel care a inventat „limba moldovenească” este Iosif Visarionovici Stalin și noi nu putem fi de acord cu menținerea acestei dihotomii false! I-am spus că este un foarte mare interes în România pentru colaborarea transfrontalieră în regiunea Odessa. Eu o să-l pun în contact (pe Volodimir Jmak – n.r.) cu parlamentarii din județele de frontieră, Tulcea, Galați, Constanța, în așa fel încât să poată să demareze un parteneriat la nivel economic și de infrastructură. În momentul acesta, e complicat să fie legată regiunea Odessa de România, pentru că trebuie să existe o șosea cam de 300 km, care în momentul acesta este impracticabilă. (…) Noi trebuie să fim cât mai prezenți în zona aceasta, să profităm de oportunitatea care s-a deschis în relația noastră cu Ucraina. Știm bine că comunitățile de români din sudul Basarabiei nu au fost vizitate de mulți oficiali și am încercat să dau un semnal de redeschidere acestei zone. (…) Nu, nu nu, nu mi-a dat prim-viceguvernatorul nici o garanție, nici nu așteptam de la prima întâlnire. Ceea ce mă interesează pe mine este să deschidem o fereastră de oportunitate în comunicarea cu ei!” –  a mai spus senatorul Viorel Badea (susa: Puterea de Constanța)

În după-amiaza zilei de vineri, senatorul Viorel Badea a participat la depunerea de flori la bustul lui Mihai Eminescu, iar mai apoi la manifestările organizate de Consulatul General al României la Odesa dedicate Zilei Culturii Naționale și împlinirii a 166 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu. În cadrul programului organizat la Palatul Voronțov, au fost premiați elevii români din regiune care au participat la cea de-a doua ediție a concursului de eseuri „Identitate românească în spațiul european”, concurs organizat de Asociația Convergențe Europene, Centrul Român pentru Inițiativă Socială și Asociația Eurocentrica.

Citește și: 

Moment Istoric! Ziua Națională a Culturii Românești săbătorită la Odesa și Cernăuți. Presa din Ucraina, interes deosebit pentru simbolurile culturii române

Comunicat RBN Press privind știrea „Românii din Ucraina își cer dreptul la limba maternă”
,

Comunicat RBN Press privind știrea „Românii din Ucraina își cer dreptul la limba maternă”

Publicat de Dorian Theodor – romaniabreakingnews.ro

,

moldtelecom

După cum se vede din înregistrarea video de mai jos, lucrătorii companiei de telefonie din R. Moldova – Moldtelecom, sunt „certați” rău cu limba română, dar și cu clienții care se adresează în limba de stat și au pretenția fireasca să li se răspundă tot în limba oficială a statului.

Înregistrare video: Lucratori agresivi la Moldtelecom 6 ianuarie 2015

,

La 5 decembrie 2013, Curtea Constituțională a Republcii Moldova pronunța hotărârea privind interpretarea articolului 13 alin. (1) din Constituție în coraport cu Preambulul Constituției și Declarația de Independență a Republicii Moldova (sesizările nr. 8b/2013 și 41b/2013).

Curtea Constituțională a hotărât atunci că Declarația de Independență are valoare de text constituțional și că acest text are prioritate asupra restului Constituției. De aici, limba română a fost recunoscută ca limba oficială a statului Republica Moldova.

Mihai Ghimpu, Valeriu Munteanu, Corina Fusu, Boris Vieru și Gheorghe Brega, toți deputați ai Partidului Liberal care au depus la Curtea Constituțională a R. Moldova sesizarea atunci, au declarat : .

„Acesta Declarație de Independență nu a fost votată doar de liberali, frontiști ori naționaliști, ea a fost votată și de deputați agrarieni, socialiști, interfrontiști, și nimeni nu s-a împotrivit acestui adevăr că limba pe care o vorbim este limba română”, declara atunci liderul liberalilor, Mihai Ghimpu.

Circumstanțele cauzei judecate de Curtea Constituțională a R. Moldova

La originea cauzei se află sesizările depuse la 26 martie 2013 și, respectiv, 17 septembrie 2013, completate ulterior, de deputații Ana Guțu, Mihai Ghimpu, Valeriu Munteanu, Corina Fusu, Boris Vieru și Gheorghe Brega privind interpretarea dispozițiilor 13 alin. (1) din Constituție în coraport cu Preambul Constituției și Declarația de Independență a Republicii Moldova.

Autorii sesizării au pretins, în special, ca prin interpretare să confere Declarației de Independență a Republicii Moldova, adoptată la 27 august 1991, statut de normă constituțională, confirmând astfel că limba oficială a Republicii Moldova este limba română, și nu „limba moldovenească în baza grafiei latine”, precum este formulat în articolul 13 din Constituția Republicii Moldova.

În opinia scrisă a Președintelui Republicii Moldova se menționează că denumirea științifică a limbii de stat în Republica Moldova este un lucru cert, aceasta continuând să fie o problemă de ordin politic.

În viziunea Președintelui Republicii Moldova, națiunea română este organizată în două state românești: România și Republica Moldova. În cazul Republicii Moldova, sunt culese roadele unei ideologii perfide, diseminate pe parcursul a zeci de ani, care se bazează pe conceptul „existenței a două națiuni, a două limbi, a două istorii diferite”.

Președintele Republicii Moldova consideră că problema denumirii limbii oficiale a statului, determinată de problema identității lingvistice a națiunii titulare, a generat o profundă scindare în cadrul populației Republicii Moldova. Republica Moldova trebuie să-și rezolve neîntârziat problemele lingvistice, denumirea oficială a limbii de stat urmând să fie determinată doar prin prisma adevărului științific, fără imixtiunea politicului.

Potrivit Academiei de Științe a Moldovei, limba de stat (oficială) a Republicii Moldova este limba română, iar sintagma „limba moldovenească, funcționând pe baza grafiei latine” din articolul 13 alin. (1) din Constituție poate fi echivalată semantic cu limba română. În același timp, Academia menționează necesitatea funcționării limbii de stat a Republicii Moldova pe baza normelor ortografice ale limbii române.

Sesizarea a fost judecată de către Curtea Constituțională, în următoarea componență:

Dl Alexandru TĂNASE, președinte,
Dl Aurel BĂIEȘU,
Dl Igor DOLEA,
Dl Tudor PANȚÂRU,
Dl Victor POPA,
Dl Petru RAILEAN, judecători

   Concluziile Curții

Audiind argumentele părților și examinând materialele dosarului,Curtea a reținut că Declarația de Independență consacră crearea noului stat independent Republica Moldova și stabilește temeliile, principiile și valorile fundamentale ale organizării statale a Republicii Moldova.

Curtea a reținut că Declarația de Independență, fiind parte integrantă a Preambulului Constituției, are valoare de text constituțional și face corp comun cu Constituția, fiind textul constituțional primar și imuabil al blocului de constituționalitate.

Curtea a statuat că Declarația de Independență constituie fundamentul juridic și politic al Constituției, astfel încât nici o prevedere a acesteia din urmă nu poate depăși cadrul Declarației de Independență.

Prin urmare, orice control de constituționalitate sau interpretare urmează a avea în vedere nu doar textul Constituției, ci și principiile constituționale enunțate în Declarația de Independență a Republicii Moldova.

Astfel, Curtea a conchis că, în cazul existenței unor divergențe între textul Declarației de Independență și textul Constituției, textul constituțional primar al Declarației de Independență prevalează.

   Hotărârea Curții

Pornind de la argumentele invocate mai sus, Curtea Constituțională a hotărât că, în sensul Preambulului Constituției, Declarația de Independență a Republicii Moldova face corp comun cu Constituția, fiind textul constituțional primar și imuabil al blocului de constituționalitate. De asemenea, Curtea a statuat că, în cazul existenței unor divergențe între textul Declarației de Independență și textul Constituției, textul constituțional primar al Declarației de Independență prevalează. Hotărârea este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Curtea Constituțională urma să examineze două sesizări care vizează articolul 13 din Constituție, privind limba de stat a Republicii Moldova. Sesizările au fost depuse de către deputatul grupului liberalilor reformatori, Ana Guțu, și de către fracțiunea PL.

Ana Guțu solicită interpretarea articolului 13 al Constituției, în care se spune că „Limba de stat a Republicii Moldova este limba moldovenească, funcționând pe baza grafiei latine”. Parlamentara spune că „limba moldovenească” poate fi echivalată semantic cu „limba română”, din moment ce sintagma „limba română” este în exclusivitate valabilă din punct de vedere științific, fapt demonstrat prin cercetările lingvistice contemporane și aplicat fără excepții în realitățile educaționale și științifice din Republica Moldova.

Deputații PL menționează că în Declarația de Independență a Republica Moldova scrie că limba română este limbă de stat. Or, Declarația de Independență constituie fundamentul juridic și politic al Constituției. „Conchidem că, în cazul în care există prevederi ale actelor normative contrare Declarației de Independență, ele urmează a fi înlăturate printr-o hotărâre a Curții Constituționale”, se menționează în textul sesizării liberalilor.

Publicat de Dorian Theodorromaniabreakingnews.ro

,

De câteva zile, de la începutul anului școlar, italienii din localitatea maritimă Ladispoli (centrul Italiei) au luat foc. La sfârșitul săptămânii trecute, arată o parte a presei, cetățenii s-au mobilizat și au strâns peste 900 de semnături împotriva limbii române în școli. Fenomenul a luat amploare pe stradă, fără ca cetățenii să fie informați corect.

De mai bine de zece ani, la Insitutul „Ladispoli 1” din localitatea cu același nume și, ulterior , la Institutul „Corrado Melone” elevii participă la cursuri multiculturale. Școlile sunt considerate fanion pentru multietnicitatea lor dar scandalul a izbucnit abia în această toamnă, aparent pentru obligativitatea limbii române, nedeclarat pentru anumite interese la nivel de conducere a instituțiilor.

Italienii au început sâmbătă,  10 octombrie, cu o  măsuță, mai apoi două, la care cetățenii sunt invitați să semeze împotriva acestor ore de limba română.

Am discutat cu Angela Nicoară, profesor de limbă, cultură și civilizație românească finanțat de Guvernul Român prin programul Institutului Limbii Române (ILR).

 – De ce acum și nu mai devreme, se întreabă Angela Nicoară, profesor de cinci ani aici?

La școala „Ladispoli 1” se fac ore încă din 2005 în arabă, poloneză, albaneză … mai târziu au apărut cele în limba română.

Această școală este un laborator multicultural, un exemplu în Italia. Ori, anul acesta avem un orar „curicular”, adică merg și la orele de dimineață, și la cele de după amiază. Așa vrea școala, consiliul școlii, nu am impus noi nimic. Acolo unde, în clasele cu mulți copii români, profesorul sau învățătorul crede de cuviiință că este nevoie de prezența mea, intru și explic, fac traduceri, vorbim despre limba, cultura și civilizația noastră. E vorba de noțiuni care ajută la mai buna integrare a acestor elevi. Întreaga clasă participă la proiect, nu numai românii.

 – Dar copiii italieni ce zic, vor?

– Până acum, de ceva ani, au fost de mulțumiți. Sunt părinții, o parte a lor, care nu vor acum, deodată. Am făcut „Sarea în bucate” cu ei, cu copiii italieni. Nu s-a mai întâmplat până acum. Eu nu aș putea intra în clasă fără aprobarea directorului, a consiliului profesoral și a învățătoarei de la oră.

   – Care sunt părinții care nu vor și de ce? Este limba română o amenințare dacă se impune?

– Limba română nu este obligatorie. Este propusă de școală prin planul formativ de oferte și este ales de învățătoarea de la clasă. Nu impune nimeni. S-a zvonit că a fost tăiată și o oră de engheză dar nu a fost tăiat absolut nimic. Se face doar acolo unde programa este flexibilă și se permite aceasta, mai ales până la clasa a V-a.

La Institutul „Corrado Melone” am participat deseori la evenimentele organizate prin intermediul acestui program finanțat de ILR, întotdeauna cu o bună prezență de copii și a directorului școlii. Practic, în această școală cu peste 1200 de copii, peste 10% dintre ei sunt elevi români. Pentru a nu mai vorbi de faptul că, anul trecut, olipiada de limba italiană pe școală a fost câștigată de o elevă româncă.

Publicat de romaniabreakingnews.ro / Autor: Cristi Merchea, Sursa:emigrantul.it

© Copyright 2012 - ROMÂNIA BREAKING NEWS - RBN Press