„NAȚIONAL și GLOBAL în societatea contemporană” – dezbatere la Muzeul Naţional al Țăranului Român 
Departamentul pentru Românii de Pretutindeni (DRP) lansează astăzi, 21 februarie, Sesiunea de finanțare nerambursabilă pentru anul 2024. 
Se lansează prima ediție în limba română a volumului „BASARABIA raport politico-economic”, important document istoric al Comisiei Hoover pentru România, în 1919 
Finalizare proiect Punte peste veacuri al AC Ținutul Neamțului 
Muzică și incluziune – proiect încheiat al Asociației Omis în decembrie 2023 
Proiectul Tradiții de Crăciun al Asociației Omis – 2023 
Documentarul „Vasile Tărâțeanu – Arcașul neamului românesc din nordul Bucovinei” va fi lansat și la București 
Profesorul Virgil COMAN un neobosit susținător al luptei românilor din Peninsula Balcanică va fi omagiat la București 
La Muzeul Țăranului Român se va sărbători 105 ani de la Unirea Bucovinei cu România 
La Vidin în Bulgaria, Simpozion Masă – Rotundă închinate Teodorei Basarab, canonizată de B.O.R. 9 octombrie 1621: Polonia restituie Moldovei cetatea Hotin.
Spre sfîrșitul secolului XVI, Moldova era integrată în sistemul politic al Republicii Nobiliare Polone. Intervențiile militare polone aduc la domnia Moldovei pe Ieremia Movilă (1595-1606), instaurînd dinastia movileștilor, care nu avea legături de sînge cu vechea dinastie din Moldova.
Cetatea Hotin (sursa foto : basarabia-bucovina.info)
Planurile de hegemonie polone asupra întregului spațiu românesc au fost zădărnicite de războiul Ruso-Polon din 1609-1618.
În Moldova a urmat o perioadă de instabilitate și dese schimbări de domnii la intervenția Otomanilor și Poloniei deteriorînd relațiile dintre Poartă și Polonia.
Aceasta neînțelegere s-a întețit și prin atacurile frecvente ale cazacilor zaporojeni și tătarilor.
În urma unei expediții otomane în frunte cu Iskander Pașa împotriva cazacilor, se încheie Pacea de la Jarucha (Busza) 1617, prin care urmau a se sista intervențiile polone în arealul dunăreano-pontic.
Poarta se pregătește să atace pentru prima dată în istorie Polonia.
Noul domn al Moldovei Gaspar Grațiani (1619-1620), maurovlah din Dalmația, a fost numit de Poartă pentru a calma spiritele nemulțumite din cauza întăririi influienței otomane în principatele românești. Cunoscînd planurile Porții, el le comunică boierilor pentru a le putea zădărnici dar nu este ascultat nici chiar de raumura filopolonă a boierimii din Moldova.
Gaspar Graziani (cca. 1575 – 1620) a fost domnitor al Moldovei între 4 februarie 1619 și 20 septembrie 1620.
Principele Gabriel Bethlen (1613-1629) al Transilvaniei îl denunță pe Grațiani la Poartă care intenționează să-l mazilească pe acesta.
Grațiani începe ostilitățile împotriva otomanilor la Iași și se retrage cu oastea spre Polonia in direcția Mohylow, unde în noaptea de 6/7 octombrie 1920, oastea polono-moldoveană a suferit o înfrîngere zdrobitoare în fața celei otomano-tătare a lui Iskander Pașa, atât hatmanul, cât și domnul Moldovei pierzîndu-și viața.
Aceasta a reprezentat prima confruntare directă armată între oștile otomane și cele polone.
Victoria de la Mohylow (Mohilău) l-a încurajat pe sultanul Osman II-lea să întreprindă personal o campanie împotriva Republicii Nobiliare Polone împreună cu tătarii, și oștile domnului Valahiei – Radu Mihnea și noului domn al Moldovei – Alexandru Iliaș.
Efectivul otoman 100 000 oameni, trupe combinate din care 12 000 ieniceri, numeroși spahii, cuirasați, tunari, la care se adăugau 80 000 tătari, în frunte cu hanul Djanibek Ghirai, 6 000 ostași a domnului Valahiei – Radu Mihnea. Obiectivul sultanului fiind cucerirea Poloniei și transformarea acesteia într-o bază de atac împotriva Imperiului Habsburgic.
Oastea polonă, 30 000 ostași donduși de marele hatman al Coroanei Jan Karol Chodkiewicz, care la Nistru urmau să facă joncțiunea cu 20 000 de cazaci, a intrat prima fază în Moldova prădînd totul în cale până la Iași asigurîndu-și astfel provizii bogate după care se retrage la Hotin. În oastea polonă se afla și feciorul lui Simion Movilă – Petru Movilă, pretendent la domnia Moldovei, care mai tîrziu va deveni mitropolit la Kiev.
Otomanii asediază oastea polona la Hotin între 24 august / 3 septembrie și 19/29 septembrie 1621.
Neînțelegerile dintre pașale, precum și nesupunerea unor mari grupuri de ieniceri jigniți de comportamentul sultanului au făcut mai puțin efectiv asediul Hotinului.
Deși sultanul a obținut un succes militar, pacea încheiată ulterir va constitui o victorie politică de moment pentru că ambele părți nu vor respecta tratatul.
Domnul Valahiei Radu Mihnea îl convinge pe sultan să nu ierneze în Moldova și îl convinge să semneze tratatul de pace cu Polonia.
Prevederile tratatului de pace de la Hotin (9 octombrie 1621), ca și cele ale păcii de la Jaruha (1617), interziceau orice intervenție polonă în Țările Române.
Pentru că ambele părți au interpretat tratatul în mod diferit, acest act va fi considerat ulterior în istoriografie ca un armistițiu.
În urma Păcii de la Hotin, această regiune este restituită de poloni Moldovei. Influiența Polonă în principatele românești a fost slăbită, iar în Moldova și Valahia s-a accentuat dominația otomană ce s-a manifestat prin pătrunderea a numeroase elemente greco-levantine în conducerea acestor principate.
Cu ocazia campaniei Porții împotriva Poloniei, otomanii au ocupat samavolnic Renii cu cîteva sate care țineau de ocolul Galaților.
Eroii acestei istorii au fost :
Marele Hatman al Poloniei, Jan Karol Chodkiewicz (n.1560 – d.24 sept. 1621)
Jan Karal Chadkievič
Sultanul turc
Osman II Pașa (1618-1622)
Osman II Pașa
Radu Mihnea, domn al Valahiei, participant la Războiul Otomano-Polon (1621)
Radu Mihnea
