ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home Posts Tagged "Moldova"

Moldova

,

Începând cu 16 mai 1812, denumirea de PRUT, printr-un joc de cuvinte, singurul posibil prin recombinarea literelor sale, a început să fie citită TRUP RUPT! 16 mai 1812 reprezintă ziua tragică în care Prutul a fost făcut linie de frângere a trupului și sufletului nostru etnic pe altarul intereselor murdare ale două imperii.
Suntem la o distanță de 204 ani de la semnarea de către ruși și turci, în Hanul armeanului Manuc bey din București (agent în serviciul Rusiei, cu o contribuție directă la raptul teritorial din 1812), a acelei nenorocite hârtii prin care Rusia țaristă și Turcia otomană sfârtecau Principatul Moldovei.
Declarația de independență din 27 august 1991, în încercarea de a aduce claritate asupra lucrurilor, parcă ar vrea dinadins să ne ducă într-o zonă a confuziilor periculoase, atunci când se referă la „statalitatea neîntreruptă” și la raptul teritorial din 1812, sugerând o succesiune juridică între Țara Moldovei și actuala Republică Moldova, dar și, ceea ce este mai mult decât interesant de observat, între România interbelică și Republica Moldova.
Să urmărim textul a trei alineate din actul de naștere al Republicii Moldova: „Având în vedere trecutul milenar al poporului nostru și statalitatea sa neîntreruptă în spațiul istoric și etnic al devenirii sale naționale; Considerând actele de dezmembrare a teritoriului național de la 1775 și 1812 ca fiind în contradicție cu dreptul istoric și de neam și cu statutul juridic al Țării Moldovei, acte infirmate de întreaga evoluție a istoriei și de voința liber exprimată a populației Basarabiei și Bucovinei; Subliniind că fără consultarea populației din Basarabia, nordul Bucovinei și Ținutul Herța, ocupate prin forță la 28 iunie 1940, precum și a celei din R.A.S.S. Moldovenească (Transnistria), formată la 12 octombrie 1924, Sovietul Suprem al U.R.S.S., încâlcând chiar prerogativele sale constituționale, a adoptat la 2 august 1940 „Legea U.R.S.S. cu privire la formarea R.S.S. Moldovenești unionale”, iar Prezidiul său a emis la 4 noiembrie 1940 „Decretul cu privire la stabilirea graniței între R.S.S. Ucraineană și R.S.S. Moldovenească”, acte normative prin care s-a încercat, în absența oricărui temei juridic real, justificarea dezmembrării acestor teritorii și apartenența noii republici la U.R.S.S.”.
Vom reține că doi dintre termenii dihotomici cu care operează Declarația de independență sunt: „moldoveni” și „limba română”, parcă accentuând dilema identitară și vrând să sugereze că o chestiune ca cea a succesiunii de drept a statului ar rămâne deschisă. Așadar, să vedem cine este succesorul de drept al Țării Moldovei, pentru a anticipa orice speculație la care se va deda tot mai mult în continuare partida imperială și cea moldovenistă proimperială.
Părerea noastră este că între Republica Moldova, ca stat post-sovietic constituit la 27 august 1991, și Țara Moldovei nu există nici un fel de continuitate juridică. Poate cineva demonstra contrariul? Evident că nu.
Faptul că exprimăm acest punct de vedere nu înseamnă că am fi adepții revizionismului sau iredentismului, oricare ar fi sensurile pe care li le atribuie unii sau alții. Noi acceptăm realitățile politice și ne asumăm întreaga istorie națională așa cum a fost ea. Preocuparea noastră majoră este ca Lumea Românească de astăzi, prin cei doi moduli politici de bază ai săi, România și Republica Moldova, să prospere și să se consolideze spre binele cetățenilor din cele două state, lăsându-i lui Dumnezeu teren de acțiune privind destinul nostru viitor. Precum se știe, etnia română a fost, pe întreg parcursul Evului Mediu și până în secolul XIX, o națiune tristatală, multistatalitatea fiind un fenomen obișnuit în cazul tuturor națiunilor de talie mare sau medie din Europa timpului respectiv. Unul dintre statele noastre naționale a fost Țara Moldovei.
Sintagma trecutul milenar al poporului nostru și statalitatea sa neîntreruptă în spațiul istoric și etnic al devenirii sale naționale din Declarația de independență a Republicii Moldova, într-o interpretare corectă și obiectivă, se referă la poporul român și la Statul național Român, adică la România, singura succesoare de drept a Principatului Moldovei, și, prin aceasta, Republica Moldova se revendică drept stat național românesc, cu atât mai mult cu cât Declarația face trimitere directă la ansamblul teritoriilor României anexate de URSS: „Basarabia, nordul Bucovinei și Ținutul Herța, ocupate prin forță la 28 iunie 1940”.
Dreptul internațional public numește desființarea unui stat de către altul sau întreruperea suveranității unui stat pe o parte importantă a teritoriului său, prin ocupație străină și subjugare, cu termenul latin debelatio. Ocupația austriacă din 1775 a părții de nord a Țării Moldovei și ocupația țaristă din 1812 a jumătății de răsărit a Țării Moldovei reprezintă cazuri clasice de ocupație și subjugare, adică de debelatio. Cu precizarea că aceste cazuri de debelatio (ocupație și subjugare), invocate, în principiu, corect în Declarația de independență a Republicii Moldova nu au fost niciodată complete, ci doar parțiale. Din respect față de adevărul istoric trebuie să observăm că ele se referă însă strict la Țara Moldovei, care, în 1859, s-a unit (prin fuziune, nu prin absorbție, am spune astăzi în termeni juridici curenți) cu Țara Românească (Muntenia sau Valahia), constituind Principatele Unite.
La rândul lor, Principatele Unite s-au numit, din 1 iunie 1866, România, după numele etniei fondatoare. Județele basarabene Bolgrad, Cahul și Ismail au făcut parte, până în 1878 (Pacea de la Berlin), din Țara Moldovei, Principatele Unite și, respectiv, România. Putem vorbi despre o perfectă continuitate juridică, din 1359 până astăzi, între Țara Moldovei, Principatele Unite și România, indiferent de tipurile de regim care s-au succedat.
Nicăieri, pe această linie neîntreruptă de continuitate juridică și succesiune statală nu apare și nici nu avea cum să apară Republica Moldova, născută pe ruinele defunctei URSS și numită de Grigore Vieru drept ”copil din flori pe harta lumii”.
În paralel, în planul succesiunii bisericești însă, există loc pentru analogii interesante, întrucât Mitropolia Moldovei și Bucovinei, cu existență neîntreruptă din 1401 până astăzi, este unul dintre precursorii Patriarhiei Române, care o succede ascendent. Pe de altă parte, Mitropolia autonomă a Basarabiei de astăzi este, tot prin analogie, un fel de echivalent ecleziastic al actualei Republici Moldova, pe când Mitropolia Chișinăului și „a întregii Moldove” (Patriarhia Moscovei) este un fel de analog al puterii de ocupație rusească, care, prin titulatură și aspirații expansioniste afișate, ridică pretenții asupra spațiului și moștenirii vechii Mitropolii a Moldovei cu reședința mai întâi la Suceava, iar mai apoi la Iași.
Așadar, în accepția dreptului internațional clasic și modern, România este singurul succesor juridic ascendent al Țării Moldovei cu capitala la Suceava și Iași, iar în accepția dreptului canonic ortodox, Patriarhia Română este singurul succesor juridic ascendent al Mitropoliei Moldovei cu reședința la Suceava și Iași.
Impostura structurii locale a Patriarhiei Moscovei ține de evidențe și nu se sprijină pe dreptul canonic ortodox, invocând în favoarea sa doar „dreptul forței”, adică dreptul ocupantului de la 1812 și 1940, așa cum este el menționat și în Declarația de independență a Republicii Moldova. Chestiunea continuității sau succesiunii juridice și de stat nu este reflectată expres în nici unul dintre actele normative interne ale României de astăzi. Faptul lasă loc pentru interpretări eronate și speculații și manipulare, alimentând tendințe și reflexe expansioniste în raport cu statul român modern, mai cu seamă din partea unor cercuri politice de la Chișinău, aliniate sau arondate intereselor centrului de putere responsabil pentru acel nenorocit debelatio din 1812.
Pentru a vedea cum procedează alte state în cazuri similare, vom observa, cu titlu de fapt divers, că, bunăoară, Federația Rusă se revendică oficial a fi succesor (continuator) juridic al tuturor formațiunilor statale care au precedat-o. Astfel, Legea federală a Federației Ruse cu privire la compatrioții de peste hotare, nr. 99-F3, din 24 mai 1999, cu completările și modificările ulterioare, prevede în Preambulul său: „Federația Rusă este succesoare și continuatoare de drept a Statului Rus, a Republicii Ruse, a Republicii Sovietice Socialiste Federative Ruse (RSSFR) și a Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste (URSS). Instituția cetățeniei ruse este coroborată cu principiul caracterului neîntrerupt (al continuității) statalității ruse”.
Extrapolând situația, am putea să ne imaginăm că un text similar de lege, adoptat la București, ar trebui să arate cam astfel: „România este succesoare și continuatoare de drept a Țării Moldovei și a Țării Românești, a Principatelor Unite, a Regatului României, a Republicii Democratice Moldovenești (Basarabia), a Republicii Populare Române și a Republicii Socialiste România. Instituția cetățeniei române este coroborată cu principiul caracterului neîntrerupt (al continuității) statalității române”. Aici este însă vorba doar despre imaginație și deziderat, întrucât, oricât am scruta ansamblul cadrului legislativ românesc, nu vom putea găsi nimic de genul acesta.
Rămânând pe linia extrapolărilor și ținând cont de realitățile istorice, nimeni nu-și poate imagina un text de lege asemănător adoptat de Legislativul de la Chișinău: „Republica Moldova este succesoare și continuatoare de drept a Țării Moldovei, a Principatelor Unite, a Regatului României, a Republicii Democratice Moldovenești (Basarabia), a Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldovenești (RASSM) și a Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești (RSSM)”.
Firul continuității statale de drept, care să lege Republica Moldova de astăzi de vechiul stat național (românesc) al Țării Moldovei, este rupt. Ruperea lui s-a produs la 16 mai 1812, prin acel debelatio parțial, când suveranitatea Țării Moldovei a fost suspendată prin rășluirea, ocuparea și subjugarea părții de la răsărit de Prut a țării de către Imperiul Țarist, cu mârșava complicitate a Imperiului Otoman. Unde mai pui că, prin Constituția sa, România „este stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil”, pe când Republica Moldova refuză formula și, prin Constituția din 1994, declară că „este un stat suveran și independent, unitar și indivizibil”, adăugând articolul nehotărât „un” și omițând termenul „național”, pentru a nu fi nevoită să precizeze denumirea națiunii. Marea problemă a Republicii Moldova este dacă va reuși sau nu să devină stat național. Și dacă va deveni vreodată, trebuie să ne întrebăm de pe acum: ce fel de stat național anume va fi?
Sub ochii noștri se poartă astăzi un adevărat război de revendicare a continuității juridice și moștenirii istorice a Țării Moldovei, victima tratatului ruso-turc semnat la București în neagra zi de 16 mai 1812. Suntem abia la începutul acestui război, care va dura ceva timp. Pericolele pe care le prezintă acesta țin de riscul real al unui nou debelatio realizat prin acel soi de ocupație și subjugare subtilă pe care ne-am obișnuit să-l numim cu un cuvânt ciudat: transnistrizare.
Datele contextului istoric s-au schimbat, evident, de la 1812 încoace. Singura diferență dintre vechiul și actualul peisaj geopolitic în care ne aflăm este că astăzi rușii nu mai discută cu turcii, ci cu germanii, ca și în 1939.
,

Către popoarele Europei Unite

De mii de ani, poporul român, așezat cu voia lui Dumnezeu în spațiul carpato-danubiano-pontic, participă la zidirea unei Europe a națiunilor pașnice și prospere, fără ca vreodată, în istoria sa milenară să inițieze sau să dorească teritorii străine aparținând altor țări, ci, dimpotrivă, constituind o barieră geografică, fizică și politică împotriva invaziilor străine, care amenințau nu numai țările învecinate apropiate, dar și drumul care s-ar fi deschis către cele îndepărtate din Apus.

(poporul român)„ …a reușit să reziste pe vatra lui nestrămutat, continuând să țeasă cu talent și dăruire pânza unei culturi ancestrale, păstrând valorile tradiționale specifice și rezistente în timp, fără de seamăn în lume…”

De la Dacia lui Burebista  până la Unirea Principatelor Române ale Munteniei și Moldovei din anul 1859, poporul român a fost supus loviturilor unor enorme valuri de invazii distrugătoare, dar a reușit să reziste pe vatra lui nestrămutat, continuând să țeasă cu talent și dăruire pânza unei culturi ancestrale, păstrând valorile tradiționale specifice și rezistente în timp, fără de seamăn în lume.

În veacurile din plin Ev Mediu, marii și vitejii noștri voievozi români, Mircea cel Bătrân, Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, au apărat pământul Daciei strămoșești, dar și pe cel al Europei creștine de imperiile în expansiune ale Orientului Apropiat și Extremului Orient.

În spatele acestui zid, Europa Occidentală a avut parte de epoca de aur a Renașterii în care  omul european și-a recăpătat demnitatea și conștiința de sine ca individ, după o lungă perioadă de menținere în ignoranță prin anihilarea constrictivă, fizică și psihologică a personalității.

Românii însă, aflați la încrucișarea căilor de interese geostrategice și geopolitice ale imperiilor avide de noi piețe de desfacere a propriilor mărfuri și de exploatare a resurselor naturale atât de generoase, oferite mai ales de țara noastră, au fost răsplătiți cu amputări de teritorii.

…pentru românii din aceste teritorii, secolul al XIX-lea a fost o perioadă de împilare națională, dezrădăcinare, deznaționalizare, de înlocuire obligatorie a limbii materne, româna, în școală, biserică, administrație, cu limba rusă, de impunere cu forța a altor culturi și tradiții…”

Așa s-a întâmplat în 1775 cu nordul Principatului Moldovei, numit de ocupanți Bucovina, anexat de Imperiul Habsburgic, și cu partea de est a Moldovei, numită de ocupanți  Basarabia, anexată de Imperiul țarist Rus în 1812.

Pentru românii din aceste teritorii, secolul al XIX-lea a fost o perioadă de împilare națională, dezrădăcinare, deznaționalizare, de înlocuire obligatorie a limbii materne, româna, în școală, biserică, administrație, cu limba rusă, de impunere cu forța a altor culturi și tradiții. Ei au fost rupți de la procesele de formare a conștiinței naționale și de constituire a statului național român în 1859 prin unirea Țării Românești și a Moldovei.
Secolul al XX-lea a început pentru români cu dezastrul Primului Război Mondial. Dar tocmai atunci când mai bine de 80% din teritoriul României era ocupat de trupe străine, o forță divină a dezlănțuit puterea latentă, dar mereu prezentă, a poporului român.

 „…tocmai atunci când mai bine de 80% din teritoriul României era ocupat de trupe străine, o forță divină a dezlănțuit puterea latentă, dar mereu prezentă, a poporului român…”

2 decembrie 1917, Basarabia și-a proclamat independența față de Imperiul Rus, iar la 27 martie 1918  s-a unit cu Patria-Mamă, România

Procesul de unificare și eliberare a început în partea de est a Moldovei, numită Basarabia, care la 2 decembrie 1917 și-a proclamat independența față de Imperiul Rus, iar la 27 martie 1918  s-a unit cu Patria-Mamă, România.

27 noiembrie 1918, partea de nord a Moldovei, numită Bucovina a revenit la sânul națiunii, iar la 1 decembrie 1918, Transilvania, prin Declarația de unire de la Alba-Iulia

La 27 noiembrie 1918 a revenit la sânul națiunii partea de nord a Moldovei, numită Bucovina, iar la 1 decembrie 1918, Transilvania, prin Declarația de unire de la Alba-Iulia, sub conducerea regelui Ferdinand se întregește procesul de unificare.

Timp de 22 de ani, poporul român reunit a construit o societate democratică de nivel european, atingând un nivel social-politic și economic cu nimic mai prejos de Țările potente ale Europei Occidentale. Agresiunea sovietică asupra României din 28 iunie 1940 a întrerupt mișelește viața pașnică a românilor. A fost ziua când ei au fost atrași în cel de-al Doilea Război Mondial. Planul de ocupare a Moldovei de Est, numită Basarabia, a fost parte a Pactului semnat la Moscova pe 23 august 1939 între Germania hitleristă și Uniunea Sovietică stalinistă, cunoscut în istoriografie ca Pactul Ribbentrop-Molotov. După 1944, Uniunea Sovietică, care și-a adjudecat teritoriul României dintre râurile Prut și Nistru, a promovat o politică de genocid, manifestată în diferite forme și promovată în cadrul unor campanii masive de exterminare fizică a populației românești prin execuții sumare al reprezentanților administrației românești, omorârea prin înfometare, deportările masive în Siberia.

Timp de 12 ani, din 1940 și până în 1952, regimul sovietic se face vinovat de exterminarea a peste un milion de români basarabeni.

O perioadă de 47 de ani, între 1944 și 1991, Uniunea Sovietică a promovat în Republica Moldova (Basarabia) aceeași politică de deznaționalizare susținută de țarism în secolul al XIX-lea, numai că la o scară mult mai largă și mult mai agresiv. Doar că spiritul de unitate națională al românilor din Republica Moldova a renăscut și de data aceasta.

Mișcarea de eliberare națională din anii 1988-1991 a creat noi condiții pentru unificarea românilor din cele două state românești. Ca să împiedice acest proces firesc, Rusia nouă, dar la fel de agresivă ca și cea a țarului sau a sovietelor, a declanșat în 1992 un război de agresiune împotriva Republicii Moldova, ocupând partea ei de est, act recunoscut ca atare de înalta Curte Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO) de la Strasbourg. Rusia promovează în continuare față de Republica Moldova o politică imperialistă, manifestată prin șantaj economic, energetic, militar, manipulare informațională cu scopul fățiș de a o menține cu forța în sfera ei de interese, politică vetustă, medievală, incompatibilă cu valorile secolului al XXI-lea.

În numele poporului Republicii Moldova, vă rugam să susțineți lupta noastră de eliberare și de reîntregire națională prin puterea care v-a fost dată la învestirea dumneavoastră în calitate de parlamentari europeni. Noi, românii din Republica Moldova, ne dorim să fim alături de frații noștri români din România și, împreună cu ei, în Uniunea Europeană democratică și prosperă, acolo unde toate popoarele sunt egale și demnitatea umană este respectată, ca una dată egal de la Dumnezeu.
Vămulțumim.

Bunul Dumnezeu să binecuvânteze țările și popoarele pe care le reprezentați! Așa să ne ajute Dumnezeu!

Semnatari:
Acad., dr. Alexandru Moșanu, Președinte al Parlamentului Republicii Moldova, 1990–1993;

General Ion Costaș, Ministru al Afacerilor Interne și Ministru al Apărării al Republicii Moldova, 1990–1993;

Ion Ungureanu, Ministru al Culturii și Cultelor al Republicii Moldova, 1990–1994; regizor, actor;

Dr. Nicolae Mătcaș, Ministru al Educației al Republicii Moldova, 1990–1994;

Acad. Gheorghe Ghidirim, Ministru al Sănătății al Republicii Moldova,    1990–1994, președinte al Ligii Medicilor din Republica Moldova;

Acad. Mihai Cimpoi, scriitor, Președintele Asociației Uniunilor de Creație  din Republica Moldova;

Acad. Nicolae Dabija, scriitor, președintele Forului Democrat al Românilor din Republica Moldova;

Acad., poet, Ion Hadârcă, prim-vicepreședinte al Parlamentului Republicii Moldova, anii 1990-1993, președintele fracțiunii Partidului Liberal din Parlamentul Republicii Moldova;

Profesor Ana Guțu, Universitatea Liberă Internațională din Republica Moldova, deputat în Parlamentul Republicii Moldova, Fracțiunea Partidului Liberal;

Valeriu Saharneanu, jurnalist, deputat în Parlamentul Republicii Moldova, Fracțiunea Partidului Liberal;

 

Chișinău, 20 martie 2013

Scrisoarea  personalităților basarabene către popoarele Europei Unite a fost redactată și trimisă către membrii ai Parlamentului European, media națională și internațională cu ocazia implinirii a 95 de ani de la Unirea Basarabiei cu Țara

Republicat de romaniabreakingnews.ro

*prezentul material a fost publicat în 25 Mar 2013 (RBN Press)

,

NO COMMENT: SEMNAREA ACORDULUI DE ASOCIERE LA UE ÎNTRE R.MOLDOVA, UCRAINA ȘI GEORGIA

IMAGINI

semnarea-acordului-de-asociere-la-ue-moldova-ucraina-georgia (2)

Doamne Ajută !

R.B.N. Press 27 iunie 2014

,

Tanc monument in Transnistria

Tanc rusesc – monument in Transnistria

Convenție cu privire la principiile reglementării pașnice a conflictului armat din zona nistreană a Republicii Moldova

Atenționăm cititorii că majoritatea articolelor de mai jos au fost încălcate flagrant de către Federația Rusă dar și de regimul marionetă Smirnov-Șevciuk care conduc așa-numita republică moldovnească nistreană. La recensământul din 1989, în Transnistria locuiau 39,9% moldoveni, 28,3% ucraineni, 25,4% ruși și 1,9% bulgari.

(21 iulie 1992)  Republica Moldova și Federația Rusă,

TransnistrianRegionMapNăzuind spre încetarea totală și cît mai grabnică a focului și spre reglementarea conflictului armat din raioanele nistrene prin mijloace pașnice;

Reafirmîndu-și atașamentul față de principiile Statutului ONU și Conferinței pentru Securitate și Cooperare în Europa;

Salutînd înțelegerea de principiu realizată la 3 iulie 1992 între Președintele Republicii Moldova și Președintele Federației Ruse, au convenit următoarele:

Articolul l

1. Din momentul semnării Convenției, părțile în conflict își asumă angajamentul de a întreprinde toate măsurile necesare pentru încetarea totală a focului, precum și a oricăror acțiuni armate, una împotriva celeilalte.

2. Odată cu încetarea focului, părțile în conflict procedează la retragerea unităților Forțelor lor armate și a celorlalte formațiuni, a tehnicii de luptă și armamentului, urmînd să încheie acest proces în decurs de șapte zile. Scopul unei asemenea dezangajări este crearea unei zone de securitate între părțile, în conflict. Coordonatele concrete ale zonei vor fi stabilite printr-un protocol special al părților angajate în realizarea prezentei Convenții.

Articolul 2

1. În scopul asigurării controlului asupra realizării măsurilor prevăzute în articolul l, precum și al asigurării regimului de securitate în zona menționată, se instituie o Comisie de control unificată, formată din reprezentanți ai celor trei părți angajateîn reglementare. Comisia folosește în activitatea sa grupuri de observatori militari create în concordanță cu toate înțelegerile anterioare, inclusiv cvadripartite. Comisia de control procedează la îndeplinirea sarcinilor ce-i incumbă conform prezentei Convenții, în termen de șapte zile din momentul semnării Convenției.

2. Fiecare din părțile angajate în activitatea Comisiei își numește reprezentanții în componența acesteia. Locul de reședință al Comisiei de control este orașul Bender.

3. În scopul realizării măsurilor sus-menționate, Comisiei de control i se afectează contingente militare create pe bază de voluntariat și reprezentînd părțile angajate în îndeplinirea prezentei convenții. Amplasarea acestor contingente și folosirea lor pentru asigurarea regimului de încetare a focului și a Securității în zona de conflict se înfăptuiesc în conformitate cu deciziile Comisiei de control, pe baza de consens. Componența numerică, statutul, condițiile de introducere în zona de conflict și de retragere a contingentelor militare se stabilesc printr-un protocol separat.

4. În cazul nerespectării condițiilor prezentei Convenții, Comisia de control cercetează împrejurările în care s-au produs încălcările și ia de urgență măsurile cuvenite pentru restabilirea păcii și ordinii de drept, precum și pentru neadmiterea unor asemenea încălcări pe viitor.

5. Activitatea Comisiei de control și a Forțelor afectate acesteia este finanțată de toate părțile, pe bază de cote.

Articolul 3

Orașul Bender, ca loc de reședință a Comisiei de control — și avîndu-se în vedere complexitatea deosebită a situației – este declarat zonă cu regim sporit de securitate, care se asigură de către contingentele militare ale părților angajate în realizarea prezentei Convenții.

Comisia de control asigură menținerea ordinii de drept în or. Bender în interacțiune cu subunitățile de poliție și de miliție, acestea avînd efective limitate.

Activitatea economico-administrativă este asigurată în Bender de către organele existente de autoadministrare din oraș, iar în caz de necesitate – împreună cu Comisia de control.

Articolul 4

Unitățile Armatei a 14-a a Forțelor Armate ale Federației Ruse, dislocate în Republica Moldova, vor respecta cu strictețe neutralitatea. Cele două părți în conflict își asumă obligația de a respecta neutralitatea și de a se abține de la orice acțiuni ilicite față de patrimoniul militar, față de militarii acestei armate și membrii familiilor lor.

Problemele privind statutul armatei, procedura și termenele retragerii ei pe etape vor fi soluționate în cadrul tratativelor dintre Federația Rusă și Republica Moldova.

Articolul 5

1. Părțile în conflict consideră inadmisibilă aplicarea oricăror sancțiuni sau blocade, în acest context, vor fi înlăturate imediat orice obstacole din calea circulației mărfurilor, serviciilor și oamenilor, vor fi luate măsurile cuvenite în vederea anulării stării de urgență pe teritoriul Republicii Moldova.

2. Părțile în conflict vor proceda imediat la negocieri în vederea reglementării problemelor legate de revenirea refugiaților la locurile de baștină, acordarea de ajutor populației din raioanele care au avut de suferit și refacerea obiectivelor economice și a caselor de locuit. Federația Rusă va acorda sprijinul necesar în acest sens.

3. Părțile în conflict vor întreprinde toate măsurile pentru accesul neîngrădit al ajutoarelor umanitare internaționale în zona de reglementare.

Articolul 6

Pentru difuzarea informației obiective despre situația din zona de reglementare, părțile creează pe lingă Comisia de control un centru de presă comun.

Articolul 7

Părțile pornesc de la premisa că măsurile prevăzute în prezenta Convenție constituie o importantă parte componentă a procesului de reglementare a conflictului prin mijloace pașnice, politice.

Articolul 8

Prezenta Convenție intră în vigoare din momentul semnării.

Acțiunea prezentei Convenții este suspendată prin acordul comun al părților sau în cazul în care una din părțile contractante o denunță, fapt care implică încetarea activității Comisiei de control și acontingentelor militare afectate acesteia.

Perfectat la Moscova în data de 21 iulie 1992.

Pentru Republica Moldova MIRCEA SNEGUR

Pentru Federația Rusă BORIS ELȚIN

NOTA REDACȚIEI

Conform articolului 8, Republica Moldova poate denunța oricând unilateral convenția de încetare a focului motivând că cele mai esențiale prevederi au fost încălcate.

Federația Rusă a oferit toată susțiunerea necesară ca regimul marionetă Smirnov să poată exista. Articolul 5 din convenție a fost încălcat constant în ultimi 22 de ani cu susținerea necondiționată oferită de Federația Rusă acelor grupări care controlează astăzi ilegal mai multe raioane din est-ul Republicii.

SCLAVII RUȘILOR

Conform Articolul 2, Federația Rusă s-a angajat în FAȚA REPUBLICII MOLDOVA să-și retraga armată de pe teritoriul țării și deși nu respectă un lucru ASUMAT OFICIAL, niciun „mare politician” din RM nu a făcut în ultimii ani referire la acest lucru, mai mult decât atât, prin unele acțiuni ale unor politicieni a fost legitimat regimul terorist condus de Șevciuk.

De ce politicienii moldoveni se lasă manipulați și folosiți?

Deși Federația Rusă la întâlnirile oficiale anunță că respectă suveranitatea și integritatea teritorială a R. Moldova este UNICUL ALIAT al regimului marionetă condus de Șevciuk, care mai nou susține activ separatismul găgăuz.

Pe această cale, redacția TIMPUL reamintește tuturor că Federația Rusă ocupă Republica Moldova, dovadă fiind actul de încetare a focului semnat prezentat mai sus. F. Rusă poartă responsabilitate directă pentru moartea cetățenilor RM din Războiul de Independență, dovadă fiind și cartea semnată de așa-numitul reprezentat al F.R. în „Transnistra” D. Rogozin, în care acest recunoaște deschis rolul Armatei a 14-a iar moldovenii sunt numiți maimuțe. CEDO condamnă F. Rusă ca fiind stat agresor ca urmare a procesului inițiat de membrii grupului Ilașcu. F. Rusă este cea care sponsorizează campaniile anti-europene duse de susținătorii Uniunii Vamale în persoana „bașkanului Formuzal”. Ambasada F. Rusă din RM susține deschis partidele antinaționale precum PCRM, PSRM, PSDM sau Rodina. Federația Rusă provoacă din 2006 daune serioase economiei R. Moldova și mai nou este implicată într-o campanie de „luptă” împotriva emigranților moldoveni care lucrează acolo. F. Rusă este unicul stat care și-a exprimat în public dezacordul în legătură cu apropierea RM de UE și este unica forța care poate pune în pericol integrarea europeană.

Sursa: Timpul.md

,

Președintele Ucrainei Viktor Ianukovici (stânga) a aprobat ieri demisia guvernului condus de premierul Mikola Azarov, în contextul protestelor prooccidentale. Sursa: zf.ro

Președintele Ucrainei Viktor Ianukovici (stânga) a aprobat ieri demisia guvernului condus de premierul Mikola Azarov, în contextul protestelor prooccidentale. Sursa: zf.ro

Turnura violentă și mai ales amploarea luată de protestele antiguvernamentale din Ucra­ina, atât de mare încât l-a forțat pe președintele Viktor Ianu­kovici să dea înapoi, atrage atenția asupra paradoxului în care un stat bogat în resurse naturale este mai sărac decât țările care-i importă și prelucrează resursele. Problema Ucrainei este cu atât mai gravă cu cât aceasta este o țară europeană, cu o populație cât cea a Spaniei, una dintre cele mai mari economii din zona euro, dar care în Europa este mai bogată doar decât Republica Moldova. Cum a ajuns Ucraina în această situație?

PIB-ul Ucrainei era de 97 miliarde dolari în 2013, comparativ cu 113 miliarde dolari în 1992, raportat la valoarea dolarului din 2005, potrivit statisticilor SUA. Evoluția pare și mai puțin impresionantă dacă este comparată cu cea a Rusiei, marele vecin, al cărei PIB a crescut de la 684 miliarde dolari la 1.000 miliarde dolari, scrie The Wall Street Journal.

Economia-Ucrainei-a-depasit-etapa-critica-a-crizei-financiare

Luând în considerare PIB-ul raportat la paritatea puterii de cumprare, un indicator mai convențional, evoluția Ucrainei pare mai bună. Astfel, economia a crescut de la 267 miliarde dolari la 341 miliarde dolari în 20 de ani, ceea ce reprezintă un avans de 28%. Pentru că populația Ucrainei s-a diminuat în această perioadă, PIB-ul per capita a crescut cu 46%, de la 5.163 dolari la 7.532 dolari în perioada analizată. Dar aceste cifre își pierd din strălucire dacă sunt comparate cu cele ale Rusiei, unde PIB-ul a crescut cu 125% în aceeași perioadă, în timp ce PIB-ul per capita a avansat cu 137%, la 18.670 dolari, mai mult decât dublu comparativ cu Ucraina.

Din nefericire, Ucraina nu are resursele de gaze naturale și petrol care au alimentat creșterile din Rusia și din alte țări din Asia Centrală. Totodată, spre deosebire de țările baltice, Ucraina nu se află în vecinătatea Uniunii Europene și nici nu beneficiază de comerțul preferențial și sprijinul Moscovei, așa cum se întâmplă cu Belarus și Armenia. Ucraina trebuie să facă față tarifelor mari la gazele naturale importate din Rusia și de care nu se poate lipsi.

Guvernelor Ucrainei le-au lipsit voința politică, viziunea și economiștii cu experiență

Economiștii și instituțiile financiare din Occident, care au cerut Kievului în repetate rânduri reforme mai îndrăznețe, consideră că handicapul geopolitic și cel legat de resurse naturale al Ucrainei nu este suficient pentru a explica evoluțiile slabe.

Exporturile principale ale Ucrainei, metale și minereuri, sunt mai volatile decât cele de energie. De asemenea, o mare parte din uzinele vechi sunt mai puțin eficiente decât cele ale Rusiei, în timp ce creșterea producției agricole aproape că nu a putut acoperi creșterea cererii în prima parte a anilor 2000. Guvernelor Ucrainei le-au lipsit voința politică, viziunea și economiștii cu experiență pentru a lansa reforme eco­nomice și privatizări, așa cum s-a întâmplat în Rusia și în Europa Centrală.

Spre deosebire de Rusia și mai ales de țările baltice, o mare parte din structurile sovietice au continuat să existe în Ucraina.

„Vechea elită comunistă a schimbat pur și simplu carnetul de partid cu insigna națională“, a explicat economistul suedez Anders Aslund.

El este expert în economie de tranziție și a fost consilier al guvernelor postcomuniste ale Rusiei și Ucrainei. De asemenea, Aslund este colaborator al Peterson Institute for International Economics.

El arată, într-o carte intitulată „Ucraina – cum a devenit Ucraina o economie de piață și o democrație“, că principala prio­ritate a Ucrainei în 1991 a fost indepen­dența. Naționalismul a trecut peste re-for-mele structurale în lista de priorități politice. Nomenclatura și naționaliștii ucraineni au făcut atunci un târg: prima a acceptat democrația și independența în schimbul rămânerii la putere. Vechea elită comunistă a acaparat de atunci procesul politic. Reformele economice au început abia în 1993-1994, mult mai târziu decât în Polonia, Rusia și în alte state foste comuniste. Ucrainei i-a trebuit ceva timp să realizeze că se scufundă și mai adânc în sărăcie. Înainte de 1990 Ucraina era considerată mai bogată decât Rusia și Polonia. Acum, țara este mult mai săracă decât ambele.

Economia a intrat pe mâna unor dealeri dubioși de gaze naturale

La mijlocul anilor 1990 au existat unele privatizări, iar lupta cu hiperinflația a dus în cele din urmă la crearea monedei naționale, în 1996. Apoi, nimic nu s-a mai întâmplat până la criza financiară din 1998, cauzată de blocarea reformelor de către președintele Leonid Kucima. În această perioadă, și libertățile cetățenilor au avut de suferit. Puterea canalelor media a fost redusă, iar jurnaliști au fost uciși. Economia țării a intrat pe mâna unor dealeri dubioși de gaze naturale.

Taxele au ajuns la niveluri exorbitante, dar la fel și evaziunea fiscală, în timp ce elita privilegiată se bucura de scutiri de la plata unor impozite.

Guvernul lui Viktor Iușcenko din perioada 1999-2000 a inițiat o serie de reforme care au contribuit la boom-ul economic al Ucrainei până în momentul 2008 cum ar fi: continuarea privatizărilor, vânzările de terenuri, reformă fiscală și punerea la respect a dealerilor de energie. Ucraina și-a revenit într-o oarecare măsură la mijlocul anilor 2000 datorită ieftinirii creditelor externe, intrărilor de capital și prețurilor mari ale metalelor. Ucraina ocupa în 2007 locul opt la nivel mondial la producția de fier și oțel și poziția a treia la exportul acestor resurse.

Potrivit lui Aslund, reformele au facilitat îmbogățirea unor noi oameni de afaceri din afara sectorului energetic, de la industria metalurgică la bănci și agricultură. Unii dintre aceștia au sprijinit Revoluția Portocalie din 2004. De le Revoluție, în afară de aderarea la OMC, Ucraina nu s-a mai remarcat pe plan economic prin nimic. Economia s-a contractat semnificativ odată cu venirea crizei, când prețurile oțelului la nivel internațional s-au prăbușit, iar finanțarea internațională a secat.

Cum văd europenii situația din Ucraina: „Credeam că toate acestea fac parte dintr-un trecut pe care l-am lăsat în urmă“

„Mă întreb cum de s-a ajuns aici începând cu 21 noiembrie. Unii vorbesc chiar de război civil. Dacă o parte dintre cetățeni protestează, iar altă parte nu protestează, înseamnă că o parte din Ucraina tace. Cred că Ucraina care tace nu este de acord cu ce se întâmplă în Piața Independenței, dar nu putem merge până acolo încât să spunem că este în război cu cealaltă parte a Ucrainei. Nu pot să înțeleg violența forțelor de ordine, reținerile ilegale, brutalitatea, umilirea protestatarilor, lovirea jurmaliștilor, toate aceasta în inima Europei de astăzi. Este greu de acceptat, mai ales pentru că noi am crezut că toate acestea fac parte dintr-un trecut pe care l-am lăsat în urmă. Amintiți-vă de decembrie 2004, când tensiunile erau mari, dar nu au fost victime, și exista voință pentru dialog. Hotărârea pașnică a acestor demonstrații a forțat părțile opozante la dialog, schimbând cursul lucrurilor“, spune Jean-Paul Véziant, fost ambasador al Franței în Ucraina, într-un interviu acordat euronews.com.

Cum văd rușii protestele din Ucraina: „S-ar putea transforma într-un alt scenariu sirian“

„S-ar putea transforma într-un alt scenariu sirian. Criza din Siria a început, de asemenea, cu proteste aparent spontane împotriva guvernului și s-au transformat într-un adevărat război civil. Sunt cu siguranță forțe în partea de vest a Ucrainei care au fost întotdeauna ostile majorității populației ucrainene și care au fost chiar aliați cu naziștii în cel de-Al Doilea Război Mondial. Nu este o întâmplare că mișcările de protest primesc cel mai mult sprijin din această parte a țării. Cei din Crimeea au avertizat deja că nu vor sta cu mâinile în sân și nu vor privi nepăsători cum viitorul le este furat de vestici“ – Nebojsa Malic, analist pe probleme externe, într-un interviu acordat postului rus de televiziune Russia Today.

Autor: Ioana Tudor/Sursa:.zf.ro

PIB-ul pe cap de locuitor din Romania vs. Ucraina sau Moldova. Ce văd manifestanții din Kiev cu ochii lor

Uitați-va la graficul de mai jos și comparați PIB / locuitor – cel mai bun indicator pentru a defini bunăstarea.

Nu va uitați neapărat la cifrele absolute cât mai ales la tendința de la anul zero (1987 – anul în care sistemele comuniste din cele două țări au început să se clatine).

Normal că ucrainienii văd că în 25 de ani au bătut pasul pe loc și că țări precum România, cu aport similar ar resurselor naturale în PIB, a decolat economic vorbind mai ales după ce și-a deschis economia în perspectiva intrării în Uniunea Europeană. Sistemul economic și de bună guvernare al României este net superior față de cel al Ucrainei.

Sursa:timpul.md
,

Republica-Moldova-rbnpressTextul Declarației de Independență prevalează în raport cu textul Constituției.

La 5 decembrie 2013, Curtea Constituțională a pronunțat hotărârea privind interpretarea articolului 13 alin. (1) din Constituție în coraport cu Preambul Constituției și Declarația de Independență a Republicii Moldova (sesizările nr. 8b/2013 și 41b/2013).

Circumstanțele cauzei

La originea cauzei se află sesizările depuse la 26 martie 2013 și, respectiv, 17 septembrie 2013, completate ulterior, de deputații Ana Guțu, Mihai Ghimpu, Valeriu Munteanu, Corina Fusu, Boris Vieru și Gheorghe Brega privind interpretarea dispozițiilor 13 alin. (1) din Constituție în coraport cu Preambul Constituției și Declarația de Independență a Republicii Moldova.

Autorii sesizării au pretins, în special, ca prin interpretare să confere Declarației de Independență a Republicii Moldova, adoptată la 27 august 1991, statut de normă constituțională, confirmând astfel că limba oficială a Republicii Moldova este limba română, și nu „limba moldovenească în baza grafiei latine”, precum este formulat în articolul 13 din Constituția Republicii Moldova.

În opinia scrisă a Președintelui Republicii Moldova se menționează că denumirea științifică a limbii de stat în Republica Moldova este un lucru cert, aceasta continuând să fie o problemă de ordin politic.

În viziunea Președintelui Republicii Moldova, națiunea română este organizată în două state românești: România și Republica Moldova. În cazul Republicii Moldova, sunt culese roadele unei ideologii perfide, diseminate pe parcursul a zeci de ani, care se bazează pe conceptul „existenței a două națiuni, a două limbi, a două istorii diferite”.

Președintele Republicii Moldova consideră că problema denumirii limbii oficiale a statului, determinată de problema identității lingvistice a națiunii titulare, a generat o profundă scindare în cadrul populației Republicii Moldova. Republica Moldova trebuie să-și rezolve neîntârziat problemele lingvistice, denumirea oficială a limbii de stat urmând să fie determinată doar prin prisma adevărului științific, fără imixtiunea politicului.

Potrivit Academiei de Științe a Moldovei, limba de stat (oficială) a Republicii Moldova este limba română, iar sintagma „limba moldovenească, funcționând pe baza grafiei latine” din articolul 13 alin. (1) din Constituție poate fi echivalată semantic cu limba română. În același timp, Academia menționează necesitatea funcționării limbii de stat a Republicii Moldova pe baza normelor ortografice ale limbii române.

Sesizarea a fost judecată de către Curtea Constituțională, în următoarea componență:

Dl Alexandru TĂNASE, președinte,
Dl Aurel BĂIEȘU,
Dl Igor DOLEA,
Dl Tudor PANȚÂRU,
Dl Victor POPA,
Dl Petru RAILEAN, judecători

Concluziile Curții

Audiind argumentele părților și examinând materialele dosarului,Curtea a reținut că Declarația de Independență consacră crearea noului stat independent Republica Moldova și stabilește temeliile, principiile și valorile fundamentale ale organizării statale a Republicii Moldova.

Curtea a reținut că Declarația de Independență, fiind parte integrantă a Preambulului Constituției, are valoare de text constituțional și face corp comun cu Constituția, fiind textul constituțional primar și imuabil al blocului de constituționalitate.

Curtea a statuat că Declarația de Independență constituie fundamentul juridic și politic al Constituției, astfel încât nici o prevedere a acesteia din urmă nu poate depăși cadrul Declarației de Independență.

Prin urmare, orice control de constituționalitate sau interpretare urmează a avea în vedere nu doar textul Constituției, ci și principiile constituționale enunțate în Declarația de Independență a Republicii Moldova.

Astfel, Curtea a conchis că, în cazul existenței unor divergențe între textul Declarației de Independență și textul Constituției, textul constituțional primar al Declarației de Independență prevalează.

Hotărârea Curții

Pornind de la argumentele invocate mai sus, Curtea Constituțională a hotărât că, în sensul Preambulului Constituției, Declarația de Independență a Republicii Moldova face corp comun cu Constituția, fiind textul constituțional primar și imuabil al blocului de constituționalitate. De asemenea, Curtea a statuat că, în cazul existenței unor divergențe între textul Declarației de Independență și textul Constituției, textul constituțional primar al Declarației de Independență prevalează. Hotărârea este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Curtea Constituțională urma să examineze două sesizări care vizează articolul 13 din Constituție, privind limba de stat a Republicii Moldova. Sesizările au fost depuse de către deputatul grupului liberalilor reformatori, Ana Guțu, și de către fracțiunea PL.

Ana Guțu solicită interpretarea articolului 13 al Constituției, în care se spune că „Limba de stat a Republicii Moldova este limba moldovenească, funcționând pe baza grafiei latine”. Parlamentara spune că „limba moldovenească” poate fi echivalată semantic cu „limba română”, din moment ce sintagma „limba română” este în exclusivitate valabilă din punct de vedere științific, fapt demonstrat prin cercetările lingvistice contemporane și aplicat fără excepții în realitățile educaționale și științifice din Republica Moldova.

Deputații PL menționează că în Declarația de Independență a Republica Moldova scrie că limba română este limbă de stat. Or, Declarația de Independență constituie fundamentul juridic și politic al Constituției. „Conchidem că, în cazul în care există prevederi ale actelor normative contrare Declarației de Independență, ele urmează a fi înlăturate printr-o hotărâre a Curții Constituționale”, se menționează în textul sesizării liberalilor.

Sursa: timpul.md

Redacția R.B.N.Press amintește cititorilor ca tot azi au avut loc și alte evenimente importante:

Secretarul de Stat al Statelor unite ala Americii, John Kerry se află in Chișinau.„Avem nevoie de o participare puternică a Statelor Unite în asigurarea securității în regiune” Nicolae Timofti

ALERTA ÎN TRANSNISTRIA! CONCOMITENT CU DECRETAREA STĂRII DE ALERTĂ MAXIMĂ ÎN ARMATA TRANSNISTREANĂ, CIVILI ȘI MILIȚIENI TRANSNISTRENI AU DESCINS ÎN FORȚĂ ÎN LICEUL ROMÂNESC DIN TRANSNISTRIA / ROMÂNII DIN LICEU CER AJUTOR PE FACEBOOK!

,

De Sâmbătă, 23 Noiembrie, s-a deschis finanțarea pentru atentat la securitatea statului. De ce să nu-i lăsăm să se odihnească și să urle pe banii lor?

Mihai CONȚIU

Nu știm în ce măsură lichiditățile de la „Fincombank” vor fi mobilizate și ele, începînd cu data de 23 Noiembrie, dar este lesne de intuit că vor trebui să fie mai flexibile și, firește, extrem de prudente, iar asta pentru că așa-zisa revoluție de catifea a PCRM se anunță a fi extrem de costisitoare.
Sursele noastre de încredere din interiorul PCRM ne-au informat că pentru aceste marșuri, proteste și acțiuni destabilizatoare ar exista un fond de circa 5 milioane de euro, existînd și șansa ca suma să fie dublată în cazul în care protestele vor fi non-stop, pînă în zilele de 28-29 Noiembrie.
Aceleași surse ne-au spus că plata zilnică a fiecărui participant la protestele comuniștilor a fost stabilită la suma de 250 de lei. Vă dați seama despre ce sume de bani este vorba? Pentru a face o socoteală mai chibzuită, oricum aproximativă, este suficient să înmulțim numărul participanților cu această sumă, iar mai apoi cu numărul de zile cît va continua dezmățul comunist care se anunță a fi violent.
Pentru a întregi tabloul, mai puneți la socoteală închirierea mașinilor pentru a aduce participanții din teritoriu, costul benzinei plus pachete de mîncare și băutură pentru fiecare participant dispus să rămînă la proteste. Cei 250 de lei reprezintă bonusul, fără aceste cheltuieli de transport, hrană și băutură. Ni se spune că un capitol aparte îl reprezintă distribuirea băuturilor alcoolice și chiar a substanțelor halucinogene, iar pentru asta sunt vizați acei participanți despre care au asigurări din partea organizatorilor de grup că sunt mai irascibili, violenți cînd consumă alcool și astfel de substanțe. Trebuie spus că există și mulți activiști comuniști care vor participa, dar care își manifestă neîncrederea față de reușita acțiunilor de protest susținute, iar asta pentru că, spun ei, există obiceiul ca cei care distribuie banii să fure din ei și să le dea manifestanților mai puțin decît este prevăzut inițial.
Acum comuniștii lui Voronin cred că își joacă ultima carte și vor recurge la absolut orice. Nu le pasă de urmări, dar mai trebuie să se justifice și în fața susținătorilor din exterior. Aceleași surse din PCRM ne-au informat că vor recurge la cele mai diabolice provocări pentru a-și justifica prelungirea protestelor. Astfel, unii susținători de-ai lor, deghizați în falși adversari ai protestelor comuniste, vor recurge la acte de vandalism, la violențe fizice, inclusiv la „crime-accidentale”, victimele fiind tot susținători naivi de-ai lor. Atunci PCRM va acuza guvernarea că a trimis provocatori în rîndurile lor!
Autoritățile și populația Chișinăului trebuie să cunoască un adevăr gol-goluț: În rîndurile maselor de participanți la marșurile comuniștilor nu poate pătrunde absolut nici un intrus! Absolut toate persoanele sunt verificate și cunoscute personal de către fiecare activist comunist și șef de grup. Orice intrus este imediat identificat! Repetăm că aceste informații ne-au fost comunicate de surse demne de încredere din interiorul PCRM și care, la rîndul lor, se tem de propria viață după ce au aflat despre planurile disperate ale liderilor PCRM!
Sunt suficiente date care indică posibilitatea ca unele cadre antrenate ale PCRM să fie înarmate, unii dintre acești luptători avînd misiunea de „a recunoaște” că au fost infiltrați în coloanele de manifestanți de către SIS, MAI sau oameni din anturajul guvernanților. Vor astfel să demonstreze europenilor că actuala guvernare este una criminală și atentează la libertățile de exprimare ale oamenilor.

În atenția guvernaților și a forțelor de ordine!

Dacă ținem la viitorul nostru european decent care ni se oferă, lăsați-i în pace! Nu trimiteți coloane de polițiști ca să-i însoțească, ci doar o mașină de la Poliția Rutieră ca să le deschidă drumul și un singur polițist de la circulație în spatele coloanei lor! Nu mobilizați trupe, mașini de luptă sau cu militari în zonele adiacente! Polițiștii de sector să-și facă rondurile obișnuite.
Oricare dintre aceste prezențe ar constitui un imbold pentru vociferările lor disperate. Lăsați-i fără obiectul protestului! Nu le dați atenție! Împotriva cui o să strige? Împotriva unor clădiri goale în care, fiind zi liberă, nu lucrează nimeni? Firește că într-o astfel de realitate vor fi și mai furioși dacă nu li se va da atenția cuvenită. Lăsați-i să strige cît vor! Să-i vedem la ce vandalisme vor recurge într-o astfel de situație! Să-i vedem dacă vor avea îndrăzneala să atace instituții care-i ignoră!
Lăsați-i să vină la Chișinău cît vor dori și să stea aici cît vor! În fond o fac pe banii lor. De ce să-i justificăm noi în fața celor care le sponsorizează aceste marșuri! Să-și cheltuiască banii fără ajutorul nostru stimulativ!
În funcție de numărul lor, doar Poliția Rutieră trebuie să le recomande locuri potrivite pentru staționarea pe termen lung spre a nu congestiona circulația! Vor în PMAN? Să-i lăsăm acolo (așa cum i-a lăsat Voronin pe Roșca și adepții săi în 2002, să aibă locuitorii Chișinăului și turiștii un muzeu viu în aer liber al cadavrelor comuniste! Cît vor rezista?
Dacă, totuși, fără motiv, vor recurge la vandalisme grave, există legea care permite unităților de forță ca să iasă din cazărmi și să-i disperseze pe manifestanții agresivi, să apere instituțiile statului împotriva unor grupări de tip legionaro-nazist!
Pentru aceasta, ca probă, trebuie ca întreaga lor manifestație să fie filmată cu strictețe. PCRM, cu excepția lui Tkaciuk, nu trebuie să fie deranjat de o acțiune absolut democratică și necesară juridic!
Pe de altă parte, să privim și partea profitabilă a situației! Dacă vor sta mai mult, unitățile comerciale de pe traseu vor avea numai de cîștigat, căci vor trebui să-și cheltuiască bani pe hrană, băutură etc. Mai mult decît atît, autoritățile de resort ar trebui să permită comercianților din raza de acțiune a staționării comuniștilor să ridice temporar prețurile la produsele comercializate, iar asta temporar, așa cum se întîmplă în sezonul de vară în unele stațiuni sau cu prilejul unor manifestări de amploare.
Și încă un lucru: Comuniștii, oricît sunt ei de comuniști, vor avea nevoie să meargă și ei la WC. Dacă-și prinși urinîndu-se prin parcuri, indiferent că este vorba despre Voronin, Supak, Tkaciuk, Munteanu, Petkov, Mușuk, Reșetnikov, Petrenko sau alții, polițiștii de sector vor avea tot dreptul să-i amendeze pentru expunere indecentă în locuri publice. Să se ducă la WC-urile din barurile sau restaurantele din vecinătate și să-și plătească un pipi la cît decid patronii acestora!

În atenția părinților și profesorilor!

Dacă țineți la viitorul nostru european decent care ni se oferă, dacă țineți la viața copiilor și elevilor voștri, încercați să-i faceți să înțeleagă că banii care li se dau spre a manifesta pentru o cauză care nu-i a lor pot fi și ultimii!
Oricare dintre acești copii poate deveni „jertfa umană” de care ei au nevoie să-și intensifice violențele! Ei vor moarte de om cu orice preț! Vor să demonizeze guvernarea spre a o compromite în fața UE înainte de Summit-ul de la Vinius! Gîndiți-vă că în fiecare grup de manifestanți mobilizați și atent supravegheați se va afla și un individ înarmat care, atunci cînd va considera că este oportun, va ucide „accidental” pe cineva pentru ca manifestația să degenereze într-o luptă generală, inclusiv între ei!

În atenția mass-media!

Dacă țineți la viitorul nostru european decent care ni se oferă, ignorați-i! Renunțați la tendința instinctuală de a vă ridica audiența cu orice preț și cu acest prilej! Comunicați sec, la știri, doar că PCRM protestează, dar nu mai organizați dezbateri și să nu le mai oferiți telespectatorilor ample și optimiste imagini cu manifestările comuniștilor. Se bucurau comuniștii de embargoul rusesc asupra vinurilor moldovenești? Să aibă și ei parte de un embargo mediatic de cel puțin un an.
Mark Tkaciuk și Voronin mizează tocmai pe publicitatea pe care le-o vor face televiziunile independente! Au televiziunea lor! Pe de altă parte, ar fi o contradicție moral-profesională prea mare – în contrast cu susținutele campanii pro-europene derulate, dezbaterile interminabile pe tema protestelor comuniștilor le-ar anula mesajul. Aici nu-i vorba despre libertatea sau ne-libertatea de exprimare, ci de refuzul justificat al unei televiziuni care se respectă de a cădea în capcanele propagandistice gîndite, anticipate de comuniști; un embargo pus celor care atentează la siguranța statului și împotriva defetismului! Cîte televiziuni vor rezista tentației de a contrapune marșul comuniștilor peste Marea Adunare Națională pro-europeană din 3 Noiembrie?

În atenția locuitorilor Chișinăului!

Nu-i provocați, nu intrați în discuții sau dispute cu ei pentru că asta și așteaptă! Rezistați tuturor provocărilor dacă nu vreți să deveniți victimele colaterale de care ei au nevoie! Nu-i băgați în seamă! Rezistați! Acum sunt mai periculoși decît oricînd pentru că simt că le fuge pămîntul de sub picioare, vor recurge la orice provocări pentru că sunt plătiți și vor să le facă pe plac stăpînilor și, mai ales, nu uitați că mulți dintre ei umblă înarmați! Încercați să-i ocoliți cît se poate de mult și nu le răspundeți oricît v-ar insulta!

O ultimă provocare. Dumnezeu a fost răstignit de Mitropolia Moldovei

Este cumplit cinismul comuniștilor care au ajuns să folosească pentru scopurile lor copii și biserica! Asta dovedește cît de mult disprețuiesc ei credința în Dumnezeu și viitorul generațiilor de mîine! Ei vor ca timpul să încremenească în realitățile groaznice dorite de ei. De aceea i-au și stimulat pe acei copii să iasă în stradă pentru a protesta împotriva faptului că nu sunt lăsați să copieze la examene!
Este știut de mult că episcopul Marchel de Bălți și Fălești este un apropiat al lui Vladimir Voronin și că este unul dintre cei mai înverșunați propagandiști comuniști din interiorul Mitropoliei Moldovei! Prin chemările adresate de el credincioșilor spre a se alătura marșului comuniștilor, episcopul Marchel dovedește că și-a vîndut sufletul diavolului. Pentru așa ceva ar trebui excomunicat, însă…
Însă atitudinea lui Vadim Cheibaș, secretarul Mitropoliei, față de apelurile pro-comuniste ale lui Marchel, este uluitoare, revoltătoare și cumplit de degradantă, căci iată ce a declarat: ”Un slujitor al bisericii nu are voie să facă declarații politice. Sancțiuni nu sunt prevăzute.”
Piei, drace! Păi dacă un slujitor al bisericii NU ARE VOIE să facă declarații politice, atunci ÎNSEAMNĂ CĂ TREBUIE SĂ EXISTE și sancțiuni!
Dar dacă, după cum spune popa Cheibaș, slujitorul bisericii nici n-are voie să facă declarații politice, dar nu sunt prevăzute nici sancțiuni, asta înseamnă că slujitorul bisericii are voie!
Aici avem de-a face cu un anti-silogism, în care cea de-a treia judecată – nu sunt prevăzute sancțiuni – este dedusă din prima formulare, ca să nu-i spun judecată – un slujitor al bisericii – prin intermediul celei de-a doua judecată absurdă, delirantă și contradictorie – nu are voie să facă declarații politice! Vedeți cum și-a băgat Necuratul coada sub patrafirul logicii popii Cheibaș? L-au răstignit pe Dumnezeu!
Oameni buni, aceasta este ultima încercare la care suntem puși! Ei vor să ne compromită cu orice preț viitorul european și civilizat! Dacă pînă și biserica trădează, atunci moldovenii vor ști să facă față cu pace și împăcare creștinească provocărilor sîngeroase pe care le pregătesc comuniștii! Întreaga lume civilizată este cu ochii pe noi și ne ajută! La fel și Dumnezeu cel adevărat, nu Satana căreia i se închină mai marii Mitropoliei Moldovei prin popii Cheibaș și Marchel!
Dumnezeu să ne ajute!

Sursa: vox.publika.md

,

Relațiile Israelului cu Statele Unite se deteriorează, iar statul evreu are nevoie de alți aliați, cu interese comune, afirmă ministrul israelian de Externe, Avigdor Lieberman, citat de site-ul Ynetnews.

„Relațiile Israelului cu Statele Unite continuă să se deterioreze. Israelul trebuie să caute alți aliați, cu care să aibă interese comune”, a declarat Avigdor Lieberman cu ocazia unui seminar desfășurat în orașul israelian Sderot.

„Statele Unite se confruntă cu numeroase provocări: problemele cu regimul din Coreea de Nord, cu Pakistanul, Afganistanul, Iranul, Siria, Egipt și China; în plus, au și probleme economice. În acest context, întreb care este poziția noastră pe scena internațională?”, a adăugat Lieberman.

Surse citate de publicația britanică The Sunday Times au dezvăluit zilele trecute că Israelul și Arabia Saudită cooperează pentru elaborarea unor planuri de atacare a instalațiilor nucleare iraniene în cazul în care marile puteri vor încheia un acord nesatisfăcător cu regimul islamist de la Teheran. Informațiile sugerează să Israelul ar căuta într-adevăr aliați de conjunctură, în contextul amenințării nucleare iraniene și dat fiind că marile puteri pregătesc un acord cu Teheranul considerat nesatisfăcător de către Guvernul israelian.

Negocierile Iranului cu reprezentanții Statelor Unite, Marii Britanii, Franței, Rusiei, Chinei și Germaniei s-au încheiat pe 9 noiembrie, la Geneva, fără un acord, dar vor fi reluate miercuri. Washingtonul și Moscova au semnalat că există posibilitatea ajungerii la un acord cu Iranul în curând. Israelul a avertizat în mai multe rânduri că ar putea lansa atacuri preventive împotriva instalațiilor nucleare iraniene. Israelul, Statele Unite și Uniunea Europeană suspectează Iranul că încearcă să fabrice arme nucleare sub paravanul unui program nuclear civil. Regimul islamist de la Teheran respinge acuzațiile.

gandul.info

Dar cine este oare acest Avigdor Lieberman ? Vă mai amintiți de articolul exclusiv și exploziv de pe portalul nostru de acum 11 luni ?

EXPLOZIV ! Spion KGB in Guvernul Israelului ? EXCLUSIV RBNPRESS

Nu  credeam  ca  voi  apuca  sa  public  acest articol  inainte  de  2014 …. Era  un  august  fierbinte  in  2010  la Bucuresti  si  un  amic  ma  cheam  in  oras  la  o  intalnire  . La  un  suc  rece  imi  spune  o  poveste  incredibila  :  a  avut  niste  prieteni  care  au  lucrat  inainte  de 1989  la  celebra  UM  0110. Aceasta  era  principala  unitate  anti  – KGB  infiintata  in  Romania  in  1969,dupa  invadarea   Cehoslovaciei  de  catre  trupele  sovietice . In  realitate, spunea  amicul  meu se  infiintasera  doua  unitati  speciale  :  UM  0110  care  se  ” ocupa ” exclusiv  de  agentii  KGB  din  Romania   si  UM  0109  ale  carei  structuri  incercau  sa  contracareze  activitatea  agenti lor din  celelate  ” tari  socialiste  “  care  aveau  inca  trupe  de  ocupatie  sovietice  pe  teritorile  lor  si  care  operau  pe  teritoriul  Romaniei  sub  directa  coordonare  a  Moscovei. O  parte  din  fostii ofiteri  ai  respectivelor  structuri  speciale  anti – KGB  fusesera  scosi  la  pensie  inca  din  1990 , dupa  ce  cele  doua  unitati  speciale  au  fost  primele  desfiintate  in  decembrie  1989  la  ” ordinul  special  “  al  lui  Ion  Iliescu , care  considera ca  cele  doua  unitati  speciale  devenisera  ” inutile ” . O  alta  parte  dintre  ofiteri  se  transferasera  in  multitudinea  de  servicii  speciale ale  Romaniei  postdecembriste,  dar  nici  unul  nu  se angajase  la  SRI .  Acesti  ofiteri  au  reusit  sa  se  adapteze  noilor  ” realitati  “  si  sa  supravietuiasca  in  ciuda  sicanelor  la  care  îi  supunea  noul  regim  iliescian  și  in  ciuda  hărțuielilor  necontenite  venite  din  partea  lui Virgil  Măgureanu care  dorea  să  afle  de  la  foștii  lucrători  ” unde  se  afla  ascunsa arhiva  celor  doua  unitati  speciale  ” . Virgil  Magureanu  devenise  la  propunerea  lui  Ion  Iliescu  noul  Director  al  SRI . Era  o  ” veche  cunostinta  “  a  organelor  de  Contraspionaj  romanesc , identificat  drept  un  ” vechi  colaborator  al  KGB  si  un   apropiat  al  grupului  de  agenti  sovietici  Iliescu – Militaru – Brucan – Roman ” . Personal  Virgil  Magureanu  condusese  in  perioada  1990 – 1992  mai  multe  anchete  si  investigatii  , participase  la  ” scotocirea  mai  multor  vile “   –  in  care  existasera  sedii ” acoperite “  ,  unde  ordonase  inclusiv  distrugerea  ” tavanurilor  false ”  in  scopul  descoperirii  arhivelor  de microfilme   ce  apartinusera  celor  doua  unitati  speciale , dar  fara  prea  mare  succes .  Vremurile  se  schimbasera  ,  Iliescu si  Magureanu  disparusera  in  ” negurile  istoriei ” … Cativa  dintre  prietenii  amicului  meu  , veterani ai  fostelor  unitati  speciale  anti – KGB , reusisera  sa   ” reziste  “  si  activau  si  azi  ” pe  frontul  anti – FSB “  in  interiorul  altor  servicii  speciale  ale  Romaniei  de  azi . De  cateva  saptamani  , prietenii  amicului  meu  reusisera  “  sa  puna  mana  pe  un fragment  important  din  dosarul  lui  Avigdor  Lieberman  ” . Amicul  stia  ca  sunt  implicat  ” in  mai  multe  demersuri  jurnalistice  in  favoarea  romanilor  din  Basarabia  si  din  celelate  provincii  istorice  romanesti  ,  precum  si  in  promovarea  romanismului  “  si  dorea  sa-mi  faca  un  mic  ” cadou  ” neasteptat . Ma  arat  interesat  si  spun  ca  vreau  sa  vad  dosarul . Nu  se  poate , in  fond  sunt  doar  un  “  biet  jurnalist ” , iar  amicul  meu  insusi  nu  reusise  nici  el  sa  vada  dosarul . De  fapt  ,  sunt  asigurat  ca  as  vedea  degeaba  dosarul , totul  este  redactat  doar  in  limba  rusa  iar  eu  nu  inteleg  nici  o  ” buche ” din  limba  asta  .  Dosarul  se  afla  la  tradus  in  romana , franceza , germana  si  engleza  , apoi  cate  o copie  tradusa  va  lua  calea  Vestului , va  ajunge  la  Paris , la  Berlin , la  Bruxelles   si  la  Washington  , adica  la  principalii  parteneri  occidentali  ai  Romaniei . Dar  cine  este  de  fapt  acest  Avigdor  Lieberman  ?  Amicul  imi  face  semn sa   ma  asez  comod  si  sa  am  rabdare  . Aprind  o  tigara  si  ma  pregatesc  ca  pentru  o  poveste  lunga  . Amicul  incepe  sa  relateze  : ” In  prezent  Avigdor  Lieberman  este  ministru  de  Externe  al  Israelului  si  membru  marcant  al  cabinetului  israelian . Dar  povestea  sa  incepe  cu  mult  inainte  de  1989  cand  se  naste  la  Chisinau  intr-o  familie  de  evrei – rusi . De  fapt   A L   a  declarat  in  repetate  randuri  in  fata  autoritatilor  sovietice  ca  ” limba  sa  materna  este  rusa  “.  In  perioada  sovietica  A L devine  student  la  Chisinau  la  Facultatea  de  Agronomie , unde  ca  student  devine  unul  dintre  ” fanaticii  informatori  ai  KGB  ” . Sarcina  sa  ?  Tanarul  student  evreu- rus  trebuia  sa  informeze  KGB -ul  despre  ” colegii  sai  de  facultate , despre  discutiile  dintre  studentii  moldoveni , despre  ” nationalistii  moldoveni ” , preocuparile  acestora , daca  acesti  ” nationalisti  moldoveni  ” citesc  carti  romanesti  cu  grafie  latina  si  de  unde  le  procura , daca  asculta  ” posturi  de  radio  subversive  care  emit  din  Republica  Socialista  Romania ” , daca  au  ” rude  in  Republica  Socialista  Romania , daca  tin  legatura  cu  rudele  din  Romania  si  daca  aceste  rude  lucreaza  in  Armata  si  Securitate  care  pot  incerca  sa-i  influenteze ” , daca  ” exista  studenti  moldoveni  care  vor  sa  se  organizeze  impotriva  URSS  si  daca  nu  cumva  acestia  sunt  ” alimentati  cu  sarcini  pe  linie  nationalista  si  anti – sovietica  chiar  din  Romania ” , etc , etc . Multe  si  numeroase  sarcini  avea  de  rezolvat  inainte  de  1989   mai  ales  KGB -ul de  la  Chisinau  , alertat  de  la  Moscova  despre  ” recrudescenta  nationalismului  din  Republica  Sovietica  Socialista  Moldoveneasca  ” . Studentul  Lieberman  devenise  un  ” vigilent  ” observator  al  ” nationalismului  moldovenesc  “   si  un  ” devotat  aparator  al  URSS  si  al  valorilor  comuniste  “  dupa  cum  singur  scria  in  rapoartele  sale  catre  KGB .  Usor – usor , studentul  Avigdor  Lieberman  devine  ” un  informator  de  baza  in  mijlocul  studentilor  moldovani  “  cum  arata  rezolutia  pusa  de  un  ofiter  superior  al  KGB  pe  una  din   ” notele  “  din  studentie  ale  lui  Lieberman . Dar  studentul  Lieberman  nu- i  ” toarna  degeaba  “  pe  ceilati  studenti  moldoveni  . Este  rasplatit  periodic  cu  mici  sume  in  ruble , iar  ofiterii  – controlori  il  apreciaza  drept  ” foarte  bun  “  in  notarile  de  serviciu .  Dar  ” recompensa  cea  mare  “  vine  abia  in  1979  !  KGB -ul  îi  propune lui  Lieberman  ” sa-l  scoata  cu  sarcina  din  URSS  “  impreuna  cu  parintii  sai  care  nu  ridicau  nici  un  fel  de  probleme  :  mama  sa   era  o  evreica – bolsevica  , iar  tatal  sau  era  un  evreu – rus ” vechi  colaborat
or  al  KGB “  .  Evident  tanarul  Lieberman  accepta  si  emigreaza  cu  familia  in  Israel .  Aici  incepe  o  viata  noua  , prieteni  noi  , o  lume  noua  … Este  vizitat  de  ” ofiterii  controlori  sovietici  ‘  care  îi  sugereaza  sa  intre  in  politica . Nu  trebuie  sa- si  faca  nici  un  fel  de  griji  , va  fi  ajutat  deplin  de  alti  ” tovarasi  de  incredere  ” , adica  alti  evrei – rusi  ” scosi  cu  diferite  sarcini din  URSS  “  si  ” repatriati  “  in Israel .  Anii  trec  iar  Lieberman  urca  treptele  ierarhiei  politice  spre  deplina  satisfactie  a   stapanilor  sai de  la  Moscova  . Apoi  la  conducerea  R . Moldova  ajunge  chiar   ” unealta  cea  mai  devotata  a  Rusiei  respectiv  Vladimir  Voronin ” . Este  momentul  in  care  politicianul  Lieberman  lasa  precautiile  la  o  partte  si – si  viziteaza  locurile  natale , are  intalniri  ” de  taina  “  cu Voronin  dar  pune  si  de  un  mic  ” gheseft “  prin  care  ” spala  niste  bani  “  prin  intermediul  unor  ” suveici “  de  firme  infiintate  in  R . Moldova  si  Bulgaria  – sau  ” cea  de-a  16 – a republica  sovietica  ” cum  era  denumita  ironic  Bulgaria  inainte  de  1989 .  ” Baiat  destept ” Lieberman  asta  si  gata  sa  “  profite  “  la  maximum  si  din  politica  dar  si  din  afaceri  facute  la  adapostul  ” umbrelei  politice ” .  Multumesc  amicului  meu pentru informatile  stupefiante  pe  care mi le-a  dat  si  pe  care  spun  ca  as  vrea  sa  le  public . Amicul  zice  sa  am  rabdare  , sa  vedem  intai  ” reactia  Vestului , ca  macar  europenii  ar  trebui  sa  miste  ceva  … ” . Ne  despartim  . Vreme  de  un  an  si  ceva  nu  am  mai  auzit  nimic  despre  Lieberman . Apoi  in  decembrie  2012 au  loc  alegeri in  Federatia  Rusa  , alegeri  evident  ” furate  si  trucate  “  de  regimul  Putin  . Desi  este  frig  in  decembrie  2012 ,  zeci  de   mii  de  manifestanti  se  aduna  la  Moscova  sa  protesteze  impotriva  regimului  opresiv  al  lui  Putin.  Mass  – media  americana  si europeana  denunta  zi  si  noapte  la  unison  ” fraudele  uriase  ” facute  la  alegerile  din 2012  din  Rusia  de  catre  ” regimul  dictatorial  al  lui  Putin ” . Reactiile  presei occidentale  sunt  extrem  de  vehemente , acuzatiile  ating  praguri  nemaintalnite  in  ultimii  ani  .  Presedintele  Putin  si  aparatorii  sai  intra  “  intr o mica  vrie ” si  sunt  obligati  sa – si  regandeasca  strategiile . Brusc , administratia  de  la  Kremlin  isi  scoate  ” marele  as  “  din  maneca  … Lovitura  de  teatru  !  In  ciuda  protestelor  repetate  nu  doar  ale mas- mediei , dar  si  ale  cancelariilor  occidentale si  ale Secretarului  de  Stat  american  insusi ,  brusc  apare  la  Moscova  insusi  ministrul  de  Externe  al  Israelului  Avigdor  Lieberman . Acesta  apare  degajat  si  zambitor  langa  Vladimir  Putin  si  explica  la  posturile  TV  rusesti  dar  si  occidentale  ca  de  fapt  ” ultimile  alegeri  au  fost  cele  mai  corecte  si mai  democratice  din  toata  Istoria  Rusiei  ” . Declaratile  lui  Avigdor  Lieberman  declanseaza  ” reactii  furibunde  “  in  SUA  si  Europa  de  Vest , atat  din  partea  mass – mediei cat  si  a  politicienilor . Lucrurile  continua  si  se  amplifica  in  ianuarie  2013  cand  mai  multe  cercuri  de  dreapta  , formate  din  evrei – ame

ricani  dar  si  din  evrei – francezi  incep  sa- l  acuze  pe  Lieberman  ca  este  ” omul  Moscovei ” . Tot  in  ianuarie  2012  Parchetul  General  din  Tel  Aviv  anunta  public  la  tv  ca  ” au  fost  deschise  mai  multe  dosare  penale  pe  numele  lui  Avigdor  Lieberman  pentru  spalare  de  bani , frauda  si  abuz  de  incredere ” .  Prietenii  mei  ziceau  : ” Vedeti – va  de  treaba , dosarele astea  sunt  deschise  asa de  ochii  lumii , cum  or  sa  vrea  autoritatile  israeliene  sa- l  aresteze  pe  Lieberman  ? Corb  la  corb  sa-si  scoata  ochii ?   Nu  se  va  intampla  nimic  !  Asa  cum  au  fost  deschise  dosarele  astea  , tot  asa  se  vor  inchide  , dupa  ce  se  mai  linistesc  apele  un  pic , dupa  ce  mai  uita  lumea  de  ele  … ” . Dar  iata  ca  toate  calculele  pesimiste  , desigur  inspirate  din  lungile  noastre  experiente  negative , nu  s-au  mai  adeverit de  dat  asta  .  Inainte  de  Sfintele  Sarbatori  ale  Craciunului  din  2012  , toate  posturile  TV  din  Europa  de  Vest  si  inclusiv  din  Romania  au  anuntat  cu  emotie  : ” Ministrul  de  Externe  al  Israelului  Avigdor Lieberman  a  fost  obligat  sa  demisioneze  din  toate  functiile  de  partid  si  de  stat . Parchetul  General  din  Tel  Aviv  a  anuntat  deja  ca  fostul  ministru  este  ” inculpat  pentru  mai  multe  capete  de  acuzare  si  ca  va  fi  prezentat  instantei  de  judecata  cu  propunerea  de  arestare  preventiva  … Lieberman  declara  ca  nu  va  mai  reveni  in  viata  politica  ” .  Ascult  de  mai  multe  ori  jurnalele  de  stiri  si nu – mi  vine  sa  cred  ca  este  adevarat .  Da  , Dumnezeu  si  Istoria  nu  au  mai  avut rabdare  ” cu  cel  rău … ” . Este  adevarat  ca  pana  la  urma , probabil  in  urma  unei”  intelegeri  la  nivel inalt  ” , Lieberman  nu  a  mai  fost  inculpat  pentru ” crima  de  spionaj ” ci  doar  pentru  ” infractiuni  de  drept  comun ” , dar  este  important  ca  s-a  dat  ” un  semnal  pozitiv  ” : vechiul  colaborator  al  KGB   a  fost  ” eliberat  din  toate  functiile  “  si  a  fost  adus  in  fata  Justitiei  . Am  vorbit  cu  niste  prieteni din  R. Moldova  care  auzind  ” noutatile  ” de  la  Tel  Aviv  au  rasuflat  usurati  si  au  exclamat  : ” S-a  facut  dreptate  ! ” . Unii  îl  cunoșteau  bine  pe  ” inculpatul  Lieberman  ” .  Îl  sun pe  amicul  meu , care  îmi  povestise  toata  istoria  de  la  bun  început  și  îl  întreb  dacă  pot  să  public  . Amicul zice  ca  da  pentru  ca  finalmente  ” Lieberman  a  fost  adus  in  fata  instantei  , nici  nu  mai  conteaza  pentru  ce  . Asa  s-a  convenit . Mai  departe  nu  mai  este  treaba  noastra , mai  departe  este  treaba  instantelor de  judecata ” .  Mai  primisem  un  urias  cadou  de  Craciun : in Ucraina , in  Regiunea  Transcarpatia  ( fostul  Maramures  Istoric ) , prin  votul celor  din  Consiliul  Regional  , limba  romana  tocmai  devenise  limba  regionala  de  stat  !  Dupa  zeci  de  ani  de  suferinte , Dumnezeu  incepea  sa- si  intoarca  iar  fata  spre  Romani  !

Bunica  materna  fusese  deportata  intre  1949 – 1954  in  Baragan  fara  nici o  vina  si  fara  nici  o  acuzatie  concreta   alaturi  de  alti  peste  40 . 000 de  romani  din  Mehedinti , Caras – Severin si  Timis  sub  fantomatica  acuzatie  ca  erau  ” titoiști ” adica  ” un  fel  de  simpatizanti  de-ai  lui  Tito ” ceea  ce  era  cu  totul  fals , dar  trebuia  gasit  un pretext  pentru  a  deporta  pe  cei  mai  avuti  romani  din  Vestul  Romaniei .  De  altfel  au  fost dusi  in  lagar  si  apoi  eliberati  cei care  au  supravietuit  fara  ca  macar  unul  din  cei  peste  40 . 000 sa  fie  trimis  in  judecata  ! Au  fost  deportati  si  apoi  eliberati  fara  nici  un  proces  !  Azi  trebuie  sa  avem  mare  grija  si  sa  strangem  multe  probe  ca  sa  aducem  in  fata  instantelor  dusmanii  democratiilor  occidentale , dar  pe  vremea  bunicii  mele  materne  nu  era  asa . Bunica  a  murit in  1987  la  90  de  ani  si  in  vacantele de  vara petrecute  la  tara  ne  povestea  noua  , nepotilor : ” A  dat  ordin  Stalin  in  1949 si  au  venit  cu  armata  si  cu  jandarmii  si  ne-au  luat  ca  din  oala  . Ne-au  suit  in  trenuri  si dusi  am  fost  . Noua  ne  era  frica  sa  nu  ne   duca  in  Siberia, cum  dusesera  deja  si  pe  romani  dar  si  pe  sașii  din  Transilvania .  Și  între  noi  erau  cațiva  șvabi  din  Banat  și  de  Siberia  ne  temeam  cel  mai rău . Dar  am  avut  noroc , ne- au  deportat  în  Bărăgan  . Mama -ta  era  tînara , era  studenta  la  Bucuresti  si  a  sarit  pe  geam  cand  au  cautat – o si  s-a  ascuns  la  un  var  de -al  nostru  din  Bucuresti  unde  a  stat  ascunsa  un  an  … Din  sat  m-au  luat  pe mine  si  pe  Silvia  – sora  mai  mare  a  mamei tale care  era  deja  maritata  si  cu  un  copil  mic  de  gat . Au  luat – o  pe  Silvia  si  cu  barbat  si  cu  copil . Dupa  ce  am  plecat  ne-au  furat  de  la  conac  si  salbele  de  aur  si  toate  cartile  frantuzesti  legate  in  piele  de  vițel … Ce – or  fi  făcând  cu  ele  ? se  mira  bunica  . Că  doar  comuniștii  abia  știau  să  se  semneze , dar  nu  toți ” povestea  ea  .  ” In  lagăr  ne-au separat  unii  de  altii , dupa satele  de  unde  proveneam . Ne -au  pus  sa  construim  alte  sate  cu mainile  goale  . Ne-am  construit  case  de  chirpici , ce  era  sa  facem  . Apoi  ne – au  pus  sa  ne  sapam  singuri  fantani , ca  sa  avem  apa  .  Pentru  noi  era  greu , eu  nu  puteam  sa  muncesc , eram  bolnava  , Silvia  alăpta , muncea  doar  Dinu , ginerele  meu . Taica-tu  mare  , Dumitru , a  murit  la  Stalingrad  iar  pe  singurul  fecior  Virgil , mi  l-au  luat  prizonier  la  Cotul  Donului  .  S- a  intors  unul  singur  din  prizonierii  din  comuna  noastra  in  1958  dar  si  acela  era  pe  jumatate  nebun . Dar  stia  de  Virgil , fusese  cu  el  in  lagar  in  Siberia  si  murise  prin  1953  sau  1954  , nu  mai  stia   precis . Deci  in  Baragan  eu  si  cu  altii  am  infiintat  satul  Olaru  Nou . Dupa  eliberarea  noastra , satul  a  fost ras cu  buldozerele  ca  si  celelalte  sate din  Baragan , construite  de  deportati  , regimul  comunist  nu  dorea  sa  ramana  nici  o  proba  materiala la  acel  genocid . Nu  aveam  decat  extrem  de  putina  apa  si  extrem  de  putina  hrana .  Zilnic eram  anchetati  de  ofiteri  de  Securitate  care  voiau  sa  marturisim  crime  pe  care  nu  le  comisesem  . Aproape  toti  ofiterii  de  Securitate  erau evrei – rusi . Vorbeau  prost  romaneste , in  schimb  bateau  cu  bestialitate batrani , femei , copii  , nu  conta  ! “  povestea  bunica  in  timp  ce  isi  stergea  o  lacrima  in  coltul  ochiului  . ” Sa  nu  uitați  niciodata , maică , ce  ne-au  făcut  nouă   rușii  dar  și  ajutoarele  lor  cele  mai  de  nădejde , evreimea –  rusă bolșevizată  ” .  Dupa  Crăciun , am  fost  la  cimitir , am  curațat  puțin  mormântul  bunicii  , am  vărsat  câteva  lacrimi  și  am  spus  tare  ” Să  știi  că  n-am  uitat  nimic  bunică  , din  tot ce  ne-ai  spus  !  “

*Avigdor  Lieberman nu a batut-o pe bunica mea, dar in schimb prin informarile sale catre KGB, a distrus vietile si destinele a zeci si zeci de studenti basarabeni, care au luat drumul Siberiilor inghetate, de unde majoritatea nu s-au mai intors…

Un   articol  de  Dacian  Dumitrescu

( articolul  poate  fi  preluat  de  toate  publicatiile  romanesti  din  tara  si  de  peste  hotare cu conditia precizarii sursei )

link către articolul de acum 11 luni: rbnpress.info/wp/exploziv-spion-kgb-in-guvernul-israelului-exclusiv-rbnpress

 

,

9 octombrie 1621: Polonia restituie Moldovei cetatea Hotin.

Spre sfîrșitul secolului XVI, Moldova era integrată în sistemul politic al Republicii Nobiliare Polone. Intervențiile militare polone aduc la domnia Moldovei pe Ieremia Movilă (1595-1606), instaurînd dinastia movileștilor, care nu avea legături de sînge cu vechea dinastie din Moldova.

Cetatea-Hotin

Cetatea Hotin (sursa foto : basarabia-bucovina.info)

Planurile de hegemonie polone asupra întregului spațiu românesc au fost zădărnicite de războiul Ruso-Polon din 1609-1618.
În Moldova a urmat o perioadă de instabilitate și dese schimbări de domnii la intervenția Otomanilor și Poloniei deteriorînd relațiile dintre Poartă și Polonia.
Aceasta neînțelegere s-a întețit și prin atacurile frecvente ale cazacilor zaporojeni și tătarilor.
În urma unei expediții otomane în frunte cu Iskander Pașa împotriva cazacilor, se încheie Pacea de la Jarucha (Busza) 1617, prin care urmau a se sista intervențiile polone în arealul dunăreano-pontic.
Poarta se pregătește să atace pentru prima dată în istorie Polonia.

Noul domn al Moldovei Gaspar Grațiani (1619-1620), maurovlah din Dalmația, a fost numit de Poartă pentru a calma spiritele nemulțumite din cauza întăririi influienței otomane în principatele românești. Cunoscînd planurile Porții, el le comunică boierilor pentru a le putea zădărnici dar nu este ascultat nici chiar de raumura filopolonă a boierimii din Moldova.

Fișier:GasparGratiani.jpg
Gaspar Graziani (cca. 1575 – 1620) a fost domnitor al Moldovei între 4 februarie 1619 și 20 septembrie 1620.

Principele Gabriel Bethlen (1613-1629) al Transilvaniei îl denunță pe Grațiani la Poartă care intenționează să-l mazilească pe acesta.
Grațiani începe ostilitățile împotriva otomanilor la Iași și se retrage cu oastea spre Polonia in direcția Mohylow, unde în noaptea de 6/7 octombrie 1920, oastea polono-moldoveană a suferit o înfrîngere zdrobitoare în fața celei otomano-tătare a lui Iskander Pașa, atât hatmanul, cât și domnul Moldovei pierzîndu-și viața.

Aceasta a reprezentat prima confruntare directă armată între oștile otomane și cele polone.
Victoria de la Mohylow (Mohilău) l-a încurajat pe sultanul Osman II-lea să întreprindă personal o campanie împotriva Republicii Nobiliare Polone împreună cu tătarii, și oștile domnului Valahiei – Radu Mihnea și noului domn al Moldovei – Alexandru Iliaș.

Efectivul otoman 100 000 oameni, trupe combinate din care 12 000 ieniceri, numeroși spahii, cuirasați, tunari, la care se adăugau 80 000 tătari, în frunte cu hanul Djanibek Ghirai, 6 000 ostași a domnului Valahiei – Radu Mihnea. Obiectivul sultanului fiind cucerirea Poloniei și transformarea acesteia într-o bază de atac împotriva Imperiului Habsburgic.
Oastea polonă, 30 000 ostași donduși de marele hatman al Coroanei Jan Karol Chodkiewicz, care la Nistru urmau să facă joncțiunea cu 20 000 de cazaci, a intrat prima fază în Moldova prădînd totul în cale până la Iași asigurîndu-și astfel provizii bogate după care se retrage la Hotin. În oastea polonă se afla și feciorul lui Simion Movilă – Petru Movilă, pretendent la domnia Moldovei, care mai tîrziu va deveni mitropolit la Kiev.

Otomanii asediază oastea polona la Hotin între 24 august / 3 septembrie și 19/29 septembrie 1621.

Neînțelegerile dintre pașale, precum și nesupunerea unor mari grupuri de ieniceri jigniți de comportamentul sultanului au făcut mai puțin efectiv asediul Hotinului.
Deși sultanul a obținut un succes militar, pacea încheiată ulterir va constitui o victorie politică de moment pentru că ambele părți nu vor respecta tratatul.
Domnul Valahiei Radu Mihnea îl convinge pe sultan să nu ierneze în Moldova și îl convinge să semneze tratatul de pace cu Polonia.
Prevederile tratatului de pace de la Hotin (9 octombrie 1621), ca și cele ale păcii de la Jaruha (1617), interziceau orice intervenție polonă în Țările Române.
Pentru că ambele părți au interpretat tratatul în mod diferit, acest act va fi considerat ulterior în istoriografie ca un armistițiu.

În urma Păcii de la Hotin, această regiune este restituită de poloni Moldovei. Influiența Polonă în principatele românești a fost slăbită, iar în Moldova și Valahia s-a accentuat dominația otomană ce s-a manifestat prin pătrunderea a numeroase elemente greco-levantine în conducerea acestor principate.
Cu ocazia campaniei Porții împotriva Poloniei, otomanii au ocupat samavolnic Renii cu cîteva sate care țineau de ocolul Galaților.

Eroii acestei istorii au fost :

Marele Hatman al Poloniei, Jan Karol Chodkiewicz (n.1560 – d.24 sept. 1621)

Plik:Jan Karal Chadkievič. Ян Караль Хадкевіч (MJ, XVII).jpg

Jan Karal Chadkievič

Sultanul turc

Osman II Pașa (1618-1622)

File:Osman 2.jpg

 
Osman II Pașa

Radu Mihnea, domn al Valahiei, participant la Războiul Otomano-Polon (1621)

Fișier:Mihnea Voda.jpg

Radu Mihnea

 

Sursa: cersipamantromanesc.wordpress.com

,

mihaiviteazul18 octombrie – 1595

După un bombardament de două zile Tîrgoviște este cucerit de forțele aliate ale lui Mihai Viteazul

La 8 octombrie 1595, după un bombardament de două zile, orașul Tîrgoviște este recucerit de forțele unite ale muntenilor, moldovenilor și transilvănenilor, conduse de Mihai Viteazul, cărora li se alătură și un corp de armată toscan.

 

8 octombrie- 1857 

Constantin A. Kretzulescu prezintă rezoluția ce cuprinda „doleanțele fundamentale” ale românilor Adunării ad-hoc din Valahia

Constantin A. Kretzulescu (n.1809 – d.1884)

Harta Principatelor Unite ale Moldovei și Valahiei

La 8 octombrie 1857 Constantin A. Kretzulescu prezintă Adunării ad-hoc a Valahiei rezoluția care cuprindea cereri asemănătoare rezoluției moldovene din 7 octombrie 1857. Rezoluția cuprindea, identic cu cea din Moldova, „doleanțele fundamentale” ale românilor munteni, arătînd că „dorința cea mai mare, cea mai generală, acea hotărîtă de toate generațiile trecute, acea care este sufletul generației actuale, acea care, împlinită, va fi fericirea generațiilor viitoare, este UNIREA PRINCIPATELOR ÎNTR-UN SINGUR STAT, o unire care este firească, legiuită și neapărată, pentru ca în Moldova și Valahia suntem același popor, omogen, identic, ca nici unul altul, pentru că avem același început, același nume, aceeași limbă, aceeași religie, aceeași istorie, aceeași civilizație, aceeași instituții, aceleași legi și obiceiuri, același temeiuri și aceleași speranțe, aceleași trebuințe, aceeași hotare de păzit, aceleași dureri de trecut, același viitor asigurat și în sfîrșit, aceeași misie de îndeplinit„.

Pe 9 octombrie 1857, la a doua zi după citire, rezoluția lui C.A.Kretzulescu este adoptată în unanimitate.

 

 

8 octombrie- 1878 

La 8 octombrie 1878, Armata română sărbătorea victoria în Războiul de independență printr-un marș triumfal la intrarea în București, pe drumul Podul Mogoșoaiei.

Dobrogea, Delta Dunării și Insula Șerpilor au intrat oficial în componența României (în urma războiului ruso-româno-turc de la 1877-1878, România obținea la Congresul internațional de la Berlin recunoașterea independenței de stat și revenirea la țară a Dobrogei cu Delta Dunării și Insula Șerpilor

8 octombrie 1937 

Este înființată prin decret-lege organizația paramilitară pentru tineret „Străjerii țării” din România

La 8 octombrie 11937 prin decret-lege se înființează organizația paramilitară pentru tineret  „Străjerii țării„. Aceasta a fost desființată în septembrie 1940.

Carol al II-lea parada strajeri

foto:  Regele Carol al II-lea la o parada a Strajei Țării

 

7 octombrie 1857 Adunarea ad-hoc a Moldovei

La 7 octombrie 1857, Mihail Kogălniceanu prezintă în Adunarea ad-hoc a Moldovei proiectul de rezoluție care cuprindea „dorințele fundamentale” ale românilor moldoveni, arătînd că „dorința cea mai mare, cea mai generală, acea hotărîtă de toate generațiile trecute, acea care este sufletul generației actuale, acea care, împlinită, va fi fericirea generațiilor viitoare, este UNIREA PRINCIPATELOR ÎNTR-UN SINGUR STAT, o unire care este firească, legiuită și neapărată, pentru ca în Moldova și Valahia suntem același popor, omogen, identic, ca nici unul altul, pentru că avem același început, același nume, aceeași limbă, aceeași religie, aceeași istorie, aceeași civilizație, aceeași instituții, aceleași legi și obiceiuri, același temeiuri și aceleași speranțe, aceleași trebuințe, aceeași hotare de păzit, aceleași dureri de trecut, același viitor asigurat și în sfîrșit, aceeași misie de îndeplinit„.  – UNIREA PRINCIPATELOR ROMÂNE

Rezoluția a fost votată cu 81 de voturi pentru și 2 voturi contra și cerea autonomia și neutralitatea celor două Principate, unirea într-un singur stat cu numele de România, prinț străin dintr-o familie domnitoare europeană, neutralitatea și inviolabilitatea noului stat, guvern reprezentativ și constituțional, garantarea colectivă a celor șapte puteri.

 

7 octombrie 1925

Prin decret regal sunt puse bazele noii împărțiri administrative a României

La 7 octombrie 1925 este semnat decretul regal privind noua împărțire administrativă a României în județe, plăși, comune urbane, reședințe, comune rurale, municipii și sate.

Surse –  Istoria.md, enciclopediaromaniei.ro, wikipedia.org, cersipamantromanesc.wordpress.com

© Copyright 2012 - ROMÂNIA BREAKING NEWS - RBN Press