ROMÂNIA BREAKING NEWS

ISTORIA UITATĂ ? Dezmembrarea Banatului și Republica Banat din 1918

SHARE
, / 8890 0
ISTORIA UITATĂ ? Dezmembrarea Banatului  și Republica Banat din 1918

1918

Republica Bănățeană
Banater Republik
Banatska republika
(Банатска република)
Bánáti Köztársaság

– Stat nerecunoscut !

Material republicat din 27 august 2013 /10:52 /Managing Editor -Cristian Manoilescu/ romaniabreakingnews.ro

Primul “strămoș “al județului Timiș,  Comitatul Timiș, a fost pentru prima oară menționat documentar în 1175, iar zona Banatului, cu nenumăratele delimitări teritoriale de-alungul secolului, a avut un rol importat în zonă din punct de vedere social, dar și militar.

Actuala zonă de vest a țării a fost, în ultimul mileniu, o zonă tampon în care s-au ciocnit, la propriu și la figurat, două mari civilizații: cea occidentală și cea otomană.

Numele regiunii Banat vine de la perioada în care Coroana Maghiară și-a dat în grijă teritoriile de graniță unor bani, Banul de Severin, Banul de Belgrad sau Banul de Sabăț ținând piept, în secolul al XIII-lea, asalturilor turcilor și a altor invadatori.

Banatul de Severin a suferit ulterior modificări teritoriale și administrative, devenind Banatul de Lugoj-Caransebeș, apoi Banatul de Timișoara.

Localizare a {{{nume_genitiv}}}

            

În secolul al XVI-lea, zona a fost anexată de Imperiul Otoman, pentru aproximativ 200 de ani, iar la începutul secolului al XVIII-lea a intrat în Imperiul Austro-Ungar. Toate aceste modificări de-a lungul secolelor au contribuit la diversitatea etnică și culturală cu care bănățenii se lăudau la un moment dat. Nu toți coloniștii care au ajuns aici au venit de bună voie.

Ca și Australia pentru Marea Britanie, Banatul era o zonă limitrofă a unui imperiu și servea aceluiași scop. “Prostituatele și tâlharii din Imperiu erau urcați în căruțe și trimiși la marginea imperiului, ca pedeapsă. Mulți dintre ei au ajuns în Banat, unde de multe ori erau lăsați în câmp, să se descurce”, spunea  istoricul Ioan Hațegan.

Republica bănățeană

Capitala : Timisoara

Forma de guvernare: Republica

Presedinte (1918): Otto Roth

 Proclamata:31 octombrie  1918

Republica bănățeană  a fost un stat proclamat la Timișoara  odată cu destrămarea Imperiului Austro-Ungar. Durata sa de viață a fost foarte scurtă, Republica încetând să mai existe pe 15 noiembrie 1918, cand   forțele armate sârbe  au intrat în Banat.

Istoric

La negocierile dintre Aliați, Banatul nu era prevăzut să fie acordat Serbiei …

 … ci României. Cu toate acestea, Serbia a ocupat întregul Banat, revendicându-l.

La vremea respectivă proportia sârbilor reprezenta in totalul populatiei Banatului 17,97%, fiind al treilea grup etnic, după români și germani.

Sfârșitul primului război mondial a gasit populatia regiunii intr-o stare extrem de tensionată.

La 31 octombrie 1918, are loc o mare demonstrație de stradă la Timișoara si in aceeași zi, în sala cazarmei militare, are loc o întrunire a celor mai importante personalități politice și militare locale,  înființindu-se  un Consiliu Național al Banatului, cu reprezentanți ai celor mai importante etnii din Banat: români, germani, sârbi și unguri.

Cu o zi înainte, dr. Otto Roth, membru în conducerea Partidului Social Democrat din Ungaria și locotenentul colonel Albert Bartha, șeful Statului Major al Comandamentului Militar Timișoara, au participat, în Budapesta  la întrunirea liderilor politici maghiari.

Întorși la Timișoara, au au avut  convorbiri  în seara de 30 octombrie cu fruntașii maghiari locali și decid ca la adunarea populară din ziua următoare, care încheia demonstrația de stradă, să proclame Republica Autonomă Bănățeană, în cadrul Ungariei și să înființeze Sfatul Poporului din Banat, subordonat guvernului din Budapesta.

Lider avea să fie dr. Otto Roth, iar comandant al armatei Albert Bartha. La adunarea din 31 octombrie, dr. Otto Roth proclamă Republica Bănățeană și declară că va rămâne atașat noului guvern maghiar.

Manevra însă nu  a fost deloc agreeată de români, care o vedeau ca pe o încercare de a împiedica unirea Banatului cu Regatul României .

Fruntașii românilor părăsesc consfătuirea și, într-o întrunire separată, alcătuiesc Consiliul Militar Național Român, având ca președinte pe dr. Aurel Cosma .

 Acesta a răspuns deciziilor lui Otto Roth astfel: “Noi, românii, nu putem primi propunerea domnului Otto Roth. Aspirațiile neamului nostru ne îndeamnă să urmăm altă cale. Vom constitui Consiliul nostru național.”

Tot în ziua de 31 octombrie s-a constituit Sfatul Național Militar al Șvabilor din Banat, având ca lider pe locotenentul-colonelul Albert Fuchs.

În seara de 31 octombrie, mii de români din Timișoara și din satele învecinate, participă la o impresionantă adunare națională în Piața Libertății, in care probă cu ovații cuvintele rostite de dr. Aurel Cosma: „De astăzi înainte s-au rupt pentru totdeauna lanțurile robiei națiunii române.”

Consiliul Militar Național Român se impune încă din primele zile cu o importantă forță politică, iar prin Comitetul Executiv va susține interesele locuitorilor români și va acționa cu hotărâre pentru Unirea Banatului cu România, avand  o contribuție majoră in impulsionarea procesului de instaurare a conducerii politico-administrative în localitățile bănățene.

 Într-un comunicat adresat populației, Consiliul Militar Național Român din Timisoara arată că s-a atașat Consiliului Național Român Central de la Arad și ca va recunoaște numai dispozițiile acestuia. Era o declarație fermă prin care respingea ideea autonomiei Banatului sub forma Republicii Bănățene și totodată o exprimare limpede a voinței de Unire cu România.

La mijlocul lunii noiembrie, situația din Timișoara se complică și mai mult. În baza unei Convenții Militare semnate la Belgrad, armata maghiară trebuia retrasă la nord de râul Mureș.

Teritoriul evacuat trebuia ocupat de forțele aliate. Pe acest temei, unitățile militare sârbe intră în Banat și la 14 noiembrie  1918 ,ocupă Timișoara.

Comandamentul sârb preia administrația militară, dizolvă Gărzile naționale, iar mai târziu preia și administrația civilă.

Unirea Banatului cu Romania

Unirea Banatului cu România fusese  proclamată la Marea Adunare de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, însă preluarea administrației Banatului de către autoritățile românești s-a desfășurat cu întârziere și cu multe obstacole, datorită ocupației sârbe și franceze. Administrația românească s-a instalat abia în vara anului 1919, unirea fiind consfințită prin intrarea armatei române în Timișoara la 3 august 1919.

Intrarea Armatei Române în Timișoara, 3 august 1919 

174___harta_judet_timistorontal

Județul Timiș-Torontal, trasat în 1919, anul în care Banatul a fost împărțit între România, Ungaria și Serbia, cuprindea părți din fostele comitate Timiș și Torontal și avea o suprafață notabil mai mare decât actuala, cuprinzând inclusiv localități ca Vinga și Lipova, aflate acum în Arad.

 Revendicat în granițele sale naturale, până la Tisa și până la Dunăre, Banatul a sfârșit prin a fi împărțit între România și Regatul sârbilor, croaților și slovenilor, în proporție de circa 2/3 României și 1/3 Regatului sârb.La  28 iulie 1919 administrația română s-a instalat în Banat, iar  Gheorghe Dobrin a fost numit prefect pentru județul Caraș-Severin cu sediul la Lugoj, iar Aurel Cosma la Timișoara, pentru județul Timiș-Torontal, cu sediul la Timișoara.

Fișier:Impartirea Banatului.png

Mai târziu, o ultimă încercare de independență vine din partea germanilor din Banat, care în data de 16 aprilie  1920 trimit o petiție la Conferința de Pace de la Paris, cerând reinstituirea republicii, care ar fi inclus nu doar Banatul dar și regiunea vecină Bačka. Noua republică urma, după planurile germanilor, să fie împărțită în cantoane care să fie administrate de grupurile etnice majoritare din fiecare canton.

 Conferința de Pace de la Paris a respins  însă această propunere.

Populația

Populația Republicii Bănățene era de 1.582.133, dintre care 592.049 români ,(37,42%), 387.545 germani, (24,50%), 284.329 sârbi(,17,97%), 242.152 unguri(,15,31%), precum și comunități de slovaci , croați(carașoveni) și ruși. Componența religioasă era după cum urmează: 855.852 ortodocși (54,10%), 591.447 romano-catolici (37,38%), precum și grupuri mai puțin numeroase de calviniști, luterani, greco-catolici, evrei.etc

 

Fișier:Aurel Cosma.jpg

Dr.Aurel Cosma a  fost primul prefect român al județului Timiș-Torontal , după alipirea Banatului la România în 3 august 1919.

Aurel Traian Cosma (n. 13/26 septembrie 1867, Beregsău Mare – † 31 iulie 1931, Timișoara),a fost un avocat și om politic, luptător pentru drepturile românilor din Banat, președinte al Partidului Național Român din Banat, artizan al unirii Banatului cu România și președintele delegației bănățene la Alba Iulia, deputat în mai multe legislaturi și ministru al Lucrărilor Publice.

În 28 iulie 1919, ultimii militari sârbi au părăsit teritoriul revenit statului român, iar în ziua următoare, generalul francez  De Tournadre l-a instalat pe dr. Aurel Cosma în fruntea județului nou constituit Timiș-Torontal, ca primul prefect român.

Aurel Cosma a avut o contribuție majoră la impulsionarea procesului de instaurare a conducerii politico-administrative române, în localitățile bănățene și a vegheat la bunăstarea și la respectarea drepturilor locuitorilor județului. 

Impartirea administrativ-teritoriala in BANAT, motiv de polemici si rivalitati de-a lungul timpului

harta banatului

Primul “strămoș” al județului Timiș,  Comitatul Timiș, a fost pentru prima oară menționat documentar în 1175, iar zona Banatului, cu nenumăratele delimitări teritoriale de-alungul secolului, a avut un rol importat în zonă din punct de vedere social, dar și militar.

Pentru o perioadă scurtă, între 1938 și 1940, “Timiș” a fost numele unui ținut care cuprindea județele Arad, Caraș, Hunedoara, Severin și Timiș-Torontal.

În 1950, conducerea Republicii Populare Române a purces la o nouă împărțire administral-teritorială, iar județele au fost desființate. Așa a apărut Regiunea Timișoara, inițial cu o suprafață aproape identică cu cea a județului de de azi.

w

În 1952, în Regiunea Timișoara au intrat mai multe teritorii, printre care și Regiunea Severin, în întregime. În 1956 Timișoara a preluat și partea de sud a județului Arad, și se spune că rivalitatea dintre cele două orașe a început atunci, diviziunea administrativ-teritorială având reședința la Timișoara.

Până atunci, Aradul conducea propria regiune, iar schimbarea nu le-a căzut bine conducătorilor locali. Situația nu a durat mult, pentru că în urmă cu 47 de ani s-a trecut la organizarea actuală, pe județe, însă rivalitatea dintre orașe a rămas și, de-a lungul anilor, concurența de obicei amicală a căpătat și aspecte mai crâncene, mai ales în ceea ce privește suporterii echipelor de fotbal.

reg

Regiunea s-a numit Banat începând cu 1960, moment în care cuprindea inclusiv orașele Arad, Caransebeș, Lipova, Moldova Nouă, Orșova sau Reșița. Județul Timiș a ajuns la forma actuală în 1968 și este județul cu cea mai mare suprafață din țară după acea ultimă împărțire administrativ-teritorială.

Surse:  cersipamantromanesc.wordpress.com, Wikipedia -Enciclopedia libera., Drago Njegovan, Prisajedinjenje Vojvodine Srbiji, Novi Sad, 2004., Milojko Brusin, Naša razgraničenja sa susedima 1919-1920, Novi Sad, 1998., I. Munteanu, R. Munteanu, Timișoara. Monografie, Editura Mirton, 2002., V. Dudaș, Aurel Cosma, Edit. Mirton, 1998., Unirea Română, Timișoara, II, 1932, nr. 385, din 26 septembrie, p. 4., Românul, Arad, VII, 1918, nr. 18, din 17/30 noiembrie, p. 4., Adevarul.ro / Publicat pe romaniabreakingnews.ro

Părerea ta contează

© Copyright 2012 - ROMÂNIA BREAKING NEWS - RBN Press