Editorial realizat de Andrei STĂNCESCU
Aşa cum se face politică la noi, de la 1989 încoace (lăsând Ia oparte scopurile urmărite de fiecare „jucător” în parte) asta NU e politică ci un fel de „joacă de-a politica”, pentru a folosi un cuvânt mai blând și nu poate fi decât spre paguba Poporului și Statului Român.
Schimbarea modului de a gândi și a face politică
De aceea este absolută nevoie de un alt mod de a gândi și a face politică: întâi, pentru a ajunge în rândul popoarelor avansate occidental și poate și mai sus, iar în al doilea rând, pentru că numai aşa se va putea contribui la propăşirea Statului, adică a poporului român
Acest deziderat nu se va putea realiza decât cu un alt fel de formaţie politică (partid, mişcare, alianţa), ai cărei membri să fie neapărat:
1) de bună credinţă; 2) devotaţi năzuinţelor şi intereselor ţării, iar NU urmărind prin ajungerea în posturi administrative și de conducere ale Statului, aranjamente personale ori clientelare; 3) să nu fie ahtiaţi după funcţii în Stat ori în formaţia politică și nici după bani; 4) să fie capabili a risca ceva din nevoile personale, de care trebui să aibă însă neapărat grijă, pentru a se putea osteni pentru binele comun, al ţării; 5) Să fie de o cât mai mare probitate morală, pentru a nu putea fi acuzaţi de defectele, pe care în mod obligatoriu va trebui să le combatem; 6) membrii acestei formaţii politice trebuie să fie convinşi, că, azi, în ţara noastră activitatea politică trebuie desfăşurată pe două planuri concomitent: pe cel economic, gospodăresc; obiectivele de urmărit în cest domeniu fiind oarecum cunoscute şi cu precădere pe planul educaţiei populaţiei, obiectivele ce trebuie urmărite și difuzate prin toate mijloacele propagandistice disponibile, chiar dela data formării acestei formaţiuni politice.
Educația
Ln educaţie trebuie urmărită îndeosebi indeparterea moravurilor rele sub aspect etic, civic şi politic, deoarece aceste proaste năravuri nu numai că lezează demnitatea şi reputaţia Omului, dar sunt şi cauza stagnării şi a împiedicării relansării economice, administrative şi gospodăreşti a Statului.
Cel mai grav şi răspândit nărav, care domină spre ruşinea noastră comportamentul populaţiei este HOŢIA sub toate formele, de la cele mai simple, că furtul din autobuze, până la cele mai grave: devalizare, delapidare, neplata impozitelor, munca la negru, escrocherii financiare cu proprietăţile etc. Subiecte de care sunt pline emisiunile de televiziune şi cu care se îndeletnicesc marile hiene şi şacalii lipsiţi de scrupule, profitori de lipsa de educaţie a populaţiei, de lipsa de legi ori pur şi simplu de legi proaste ori anume făcute.
Al doilea defect erav este NEPOTISMUL, favoritismul, protecţionismul, mituirea, defecte care împiedica o selectare corectă a cetăţenilor în diferite locuri din viaţa publică, fapt ce dăunează mult rezolvării corecte şi drepte.
Al treilea defect și unul foarte grav, este Îndeplinirea obligaţiilor de serviciu ori a sarcinilor funcţiei deţinute, din REA CREDINŢĂ ORI DIN INTERES, fapt ce subminează bunul mers al treburilor în instituţii. Creând criză de autoritate şi pentru care faptă, va trebui introdus un articol special în Codul Penal.
Împotriva acestor trei boli de caracter, aproape racile, trebuie făcută propagandă chiar dela începutul existenţei formaţiei politice prin toate mijloacele disponibile, prin acuzaţii ori propuneri la greşelile pe care le comit guvernanţii. Un exemplu: cazul recent al Ordonanţei 13 şi al planurilor guvernamentale de rezolvare a aglomerării din închisori, majoritatea cazurilor sunt legate de hoţii, abuzuri şi înşelăciuni.
Reconstrucția unei REPUTAȚII NAȚIONALE – Imaginea României și românilor în lume
Este o ruşine pentru reputaţia noastră naţională, faptul că sunt aşa de mulţi delincvenţi, de nu mai încap în închisori. Iar soluţia NU este construirea de puşcării ori şi mai grav amnistierea vinovaţilor, ci crearea de „colonii de muncă” pentru descongestionarea puşcăriilor, ceea ce este cu mult mai ieftin şi mai cu folos atât pentru Stat, cât şi pentru deţinuţi care prin muncă se pot mai bine căi pentru mârşăviile făcute şi îşi pot scurta pedeapsa prin muncă folositoare (nu prin inventarea de „doctorate”; o altă mare ruşine postrevoluţionară)
Scopul fundamental al oricărei pedepse este atât îndreptarea vinovatului, cât şi mai ales eliminarea infracţionalităţii din societate şi nicidecum asigurarea condiţiilor de lux delincvenţilor.
În România, trebuie înăsprite atât pedepsele, cât şi condiţiile de detenţie, oricât ar obiecta forurile occidentale. Acolo nivelul educaţiei este superior celui al cetăţenilor din România şi sunt mai puţine încălcări ale legilor. La noi, în deosebi după acei ani de perversă stăpânire sovieto-comunista e o stare infracţională epidemică şi trebuie tratate ca atare: măsuri foarte severe, dar foarte drepte până la maxima reducere a abaterilor.
Concepţia politică propriu zisă trebuie îmbunătăţită radical chiar şi față de cea a ţărilora vansate, occidentale
Puterea şi reputaţia unui Stat, a unui popor, nu stă în întinderea lui ori în numărul populaţiei sale, ci dimpotrivă, în calitatea etică, civică şi politică a cetăţenilor săi şi în bună gospodărire a Statului.
Exemple mai vechi ori mai noi sunt destule şi nu e cazul să insistăm asupra lor. De aceia ridicarea nivelului etic, civic şi politic al populaţiei este o condiţie sine qua non atât pentru calitatea umană a cetăţenilor cât pentru bună starea lor.
Diferenţa calitativă între ţările avansate, occidentale, rezidă tocmai în acest decalaj. O adevărată U.E., puterea şi prosperitatea ei nu se va putea realiza decât atunci când toate Statele componente vor avea un nivel etic, civic şi politic aproximativ tiv egal.
În noua „actualizată” gândire şi practică politică trebuie să se renunţe definit la ideologii, doctrine liberale, creştin-democrate, socialiste, naţionaliste, fasciste, comuniste de dreapta ori de stânga şi să se acţioneze numai într-un singur scop: cel al ridicării nivelului moral, civic, politic; I material al cetăţenilor, precum şi o bună gospodărire a Statului spre Binele TUTUROR CETĂŢENILOR.
În concepţia politică a acestui mileniu, trebuie părăsită gândirea că Statul/Țara e alcătuită din forțe antagonice, rivale şi care caută să se păcălească una pe alta, aşa cum din păcate mai persistă încă şi astăzi asemenea idei și viziuni, chiar în ţările mai avansate din Occident, ca o reminiscenţă din secolele trecute, când într-adevăr conducerea Statului (de tip absolutism monarhic, constituțional republican) împreună cu „clasele sociale privilegiate” îşi luau „partea leului” în dăuna şi pe seama masei mări a populaţiei. De atunci și până în prezent avem numeroasele conflicte între „sindicate” şi guvern/conducerea statului, etc
Astăzi, Statul este şi trebuie să fie asemenea unui „organism” întreg şi unitar, la fel ca un organism uman, în care toate părţile componente categorii profesionale, meşteşugăreşti, civile, militare, religioase conlucrează pentru că Statul în care trăiesc să fie cât mai puternic şi cât mai sănătos pentru că numai aşa, el – Statul, conducerea fiecărei părţi componente şi fiecare cetăţean în parte să conlucreze pentru cele necesare bunăstării lor şi condiţiilor celor mai favorabile pentru educaţia cetăţenilor.
Această Noua Forţă Politică (partid) trebuie să militeze pentru a introduce în politica naţională şi internaţională cele 4 principii cu valoare de dogmă, care trebuie să guverneze orice Stat EVOLUAT, civilizat şi pe o treaptă de cultura ridicată: (1) principiul LIBERTĂŢII individuale; (2) cel al EGALITĂŢI I tuturor cetăţenilor în faţa legii , (3) cel al Respectatarii DEMNITAȚII Naţionale în toate privinţele și (4) cel al Înfăptuirii DREPTĂŢII în toate domeniile, inclusiv în problema graniţelor de Stat, sub deviza „MAI PRESUS DE ORICE”.
De reţinut cu toată seriozitatea, că numai APLICAREA acestor principii în PRACTICA POLITICĂ va putea asigura oricăror alianţe de orice natură ar fi ele, un climat de ÎNCREDERE RECIPROCĂ, de pace şi cooperare de lungă durată.
Viziuni de POLITICA EXTERNĂ ROMÂNEASCĂ
O adevărată formaţie politică/partid, trebuie să ştie că şi în politica externă trebuie schimbată radical modul de a gândi şi face politică.
De reţinut însă un fapt foarte importatnt, că pentru România poltica externă este de fapt pe trei sferturi politică INTERNĂ şi pe un sfert numai externă.
Pentru că Nordul și Sudul Basarabiei, pentru Nordul Bucovinei, vechi teritorii naţionale româneşti si care se găsesc temporar sub ocupaţie străină ucraineană, iar redobândirea lor este în mod obligatoriu scop al politicii româneşti.
Pentru a ne putea impune însă pe plan externa trebuie să fim neapărat puternici pe plan intern, altfel nimeni nu ne va băga în seamă şi nu ne va asculta. De aceia, cele expuse în mod cu totul general mai sus sunt de importanţă vitală.
Strict vorbind de politică externă, trebuie ştiut că astăzi, în Europa cel puţin, litigiile nu se vor putea rezolva decât prin tratative şi înţelegeri între părţile interesate, cu abilitate şi răbdare diplomatică.
În niciun caz însă, aşteptând ca alţii să se ocupe şi să-ţi rezolve nevoile, ci zbătându-te şi ocupându-te necontenit de ele
Astfel, este o foarte mare şi dăunătoare greşeală, ca să nu zicem prostie, actuală atitudine a guvernelor României de poziţionare belicoasă faţă de Federaţia Rusă, din momentul când Rusia a procedat la recuperarea teritoriul rusesc al Crimeei. Chiar dacă putem pune sub semnul întrebării și dezavua modul în care au recuperat acel teritoriu care a culminat cu un sângeros conflict militar în partea de Est a Ucrainei, nu se poate trece cu vederea și faptul că și România are de recuperat de la Ucraina teritoriile sale naţionale. Din acest punct de vedere, învinuirile aduse de România, Rusiei sunt un pic cam imorale, stupide și după parerea mea aducând prejudicii în ceea ce priveşte interesul stric naţional al României și nu interesul UE, NATO sau al SUA. Haideți să privim franc, în față adevărul gol goluț: azi ne facem în mod absolut inutil, un duşman, deşi paradoxal tocmai acum avem aceleaşi interese ca şi acesta. Și pentru că actuala Republică Moldova este foarte vulnerabilă faţă de Rusia, unde aceasta are suficiente cozi de topor şi poate să-i dea lovituri foarte periculoase, împotriva cărora, atât noi, cei din dreapta Prutului, cât şi vajnicii noştri „protectori” actuali occidentali nu vor face decât să trimeată Moscovei serioase avertismente. Lar orice român este obligat a ştie că orice lovitură adusă Basarabiei Noastre este de fapt o lovitură adusă României.
Statul ucrainean are graniţe artificiale, stabilite de mofturile administrative ale conducătorilor sovieto-comunisto-bolsevici dela Moscova, pe când Ucraina, chiar ca membru tolerat al ONU era parte componentă a URSS. De aceea, situaţia teritorială a Ucrainei este subiect pentru revizuire, între altele pentru a fi conformă şi cu cele principiile expuse mai sus, precum şi pentru ca un Stat european să nu deţină în cadrul sau teritorii jefuite dela vecinii săi.
Cei care se pricep în politica trebuie să ştie, că Federația Rusă nu mai poate fi niciodată un pericol militar ori politic pentru ţările din Europa, eventualele şantaje economice, cu gaze și petrol și energie depind de bună organizare a statelor în cauză. Federaţia Rusă trebuie neapărat să facă parte din U.E., pentru că aici este locul ei; fără ea U.E. nu va fi niciodată puternică nici prosperă. Iar dacă prezenţa Rusiei în U.E. este indispensabilă, a Marii Britanii dimpotrivă nu este deloc necesară.
Atitudinea acuzatoare a Occidentalilor faţă de Fed. Rusă se datorează, grijei deosebite a Învingătorilor celui de al II-lea Război Mondial, de a nu schimba nimic din aranjamentele ticăloase, pe care le-au stabilit ei, călcând în picioare orice principii de dreptate şi Drept internaţional.
România fiind fără exagerare, a fost victima cea mai nedreptăţită şi mai lovită în al II-lea Război Mondial, atitudinea corectă şi inteligentă pe care trebuia s-o adopte în actualele certuri dintre Rusia şi Occidentali să adopte o tăcere „diplomatică”, nici să ia parte Rusiei, dar nici să o acuze.
În ceea ce priveşte actualele „pregătiri” militare de la graniţa estică a U.E., ele sunt de fapt fără rost, pentru că nu sunt altceva decât un fel de umflări în pene şi roşiri de glande a la gâtul curcanilor (SUA, UE Vs. Rusia), care atenție (!) joacă din picioare unul la altul, dar nu se iau la bătaie, pentru le este frică şi la unul şi la altul de deznodământul ce va urma și pe care nimeni dintre cei implicate nu îl poate anticipa cu certitudine.
Autor Andrei STĂNCESCU
Veteran de război
*Conținutul acestui articol nu reprezintă poziția România Breaking News – RBN Press. Responsabilitatea continutului articolului revine, în întregime, autorului.