ROMÂNIA BREAKING NEWS

Vitalia Pavlicenco: „Următorul act de demnitate este recunoașterea oficială a ocupației Basarabiei și lichidarea consecințelor Pactului Molotov-Ribbentrop”

SHARE
, / 395 0
Vitalia Pavlicenco

Vitalia Pavlicenco – Pot spune cu satisfacție că, pentru mișcarea unionistă, anul 2013 a fost unul pe potriva anului 2012, cînd – pentru prima oară în două secole – s-au ridicat mii de oameni la manifestări pentru Unire pe ambele maluri ale Prutului, comemorînd 200 de ani de ocupație ruso-sovietică. În anul 2013, au continuat acțiunile unioniste care, după doi ani de prezența curajoasă în public, acestea au impus o abordare mai serioasă a perspectivei de refacere a unității naționale, prin unificarea celor două state românești. Astfel, se ridică, încet, tabu-ul de pe subiectul Unirii, după ce – o perioada îndelungată – a rămas sub șapte lacate sau a fost tratat ca o aspirație marginală, extremistă, neobișnuită, nepermisă și chiar inimaginabilă, tratată, în cel mai bun caz, ironic. Acum trezește, mai curînd, reacții nervoase din partea celor ce răspund comandamentelor din Est, din partea celor ce ne țin în continuare sub ocupație.

Pe 28 iunie, Consiliul Unirii a desfășurat o manifestare de demnitate națională, la care, într-o, vineri, pe o căldură insuportabilă, am comemorat trista zi din istoria României și a Basarabiei, am defilat pe Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfînt și am sfințit Piață Marii Adunări Naționale, pîngarită pe 9 mai 2013 de către clica rusească în frunte cu obraznicul Dmitri Rogozin, reprezentantul lui Putin pentru Transnistria, care a venit la Chișinău să ne spună încotro să mergem politic și strategic. Vreau să spun că doar unioniștii au protestat, în acest an, contra vizitelor misionarilor Rogozin și Kirill ai Kremlinului. Tot pe 28 iunie a fost înmormîntat și poetul-martir Dumitru Matcovschi, cel care a fost în primele rînduri ale Mișcării de Renaștere Națională. Membrii Consiliului Unirii i-au adus un omagiu, inclusiv în cadrul unei slujbe oficiate de un sobor de preoți de la Mitropolia Basarabiei în fața Academiei de Științe, unde se afla corpul neînsuflețit al celui ce a avut curajul de a lupta mereu pentru adevăr. Apoi, membrii Consiliului Unirii s-au întîlnit la Marșul de la București, pe 20 octombrie, unde au trăit clipe înălțătoare de solidaritate românească, acțiunea avînd menirea să îi încurajeze pe guvernanți să ia în dezbatere inițiativa legislativă pentru care Platforma civică “Acțiunea-2012” a adunat 117 mii semnături și care cere implicarea majoră a Statului Român pentru a îmbunătăți statutul basarabeanului în dreapta Prutului. De asemenea, în 2013 Consiliul Unirii a pregătit un pliant într-un tiraj mare, în care arată avantajele Unirii față de menținerea statului falimentar Republica Moldova sau de aderare la Uniunea ruso-asiatică inexistentă, zisă vamală.

Pentru 1 Decembrie, Ziua Națională a tuturor Românilor, Consiliul Unirii a încercat, așa cum face al treilea an, să unească toate forțele unioniste pe platforma comună proUnire și putem constata cu bucurie că am reușit, împreună cu Platforma civică ”Acțiunea-2012”, cu alte forțe ce pledează pentru reîntregirea neamului, să facem o manifestare extrem de spectaculoasă, denumită ”În Cerc Unim Guvernul”, făcînd un lanț de oameni care s-au apucat de mîini și au încercuit Guvernul de la Chișinău printr-un lanț uman unionist. Am vrut să demonstrăm, prin această, că suntem solidari românii de pe ambele maluri ale Prutului în jurul Guvernului, ca expresie a voinței basarabenilor, ce ar trebui să le dorească binele acestora și să acționeze pentru reîntregirea națiunii române, pentru a devein mai repede parte a NATO și UE. Au venit circa 2000 de oameni, numărul participanților la asemenea acțiuni crește constant și am reîntîlnit o mulțime de intelectuali români din Basarabia care au răspuns optimist și încrezător îndemnului unioniștilor.

De asemenea, Consiliul Unirii a exprimat mereu poziții față de evenimentele majore și importante din Republica Moldova, cum ar fi summit-ul de la Vilnius. Consiliul Unirii a apreciat parafarea acordurilor asociative cu UE ale Chișinăului, dar a considerat și consideră că cea mai scurtă cale de aderare la NATO și UE pentru al doilea stat românesc este Unirea cu România și, de aceea, Consiliul Unirii a adresat o Scrisoare-deschisă Președintelui Nicolae Timofti, solicitîndu-i o poziție orientată extrem de energic și dinamic spre apropierea cît mai strînsă a celor două state românești, mergîndu-se spre omogenizarea spațiului social, cultural, spiritual, mediatic, economic, militaro-strategic, politic.

Putem constata cu satisfacție poziția evoluată a Președinților celor două state românești, Traian Băsescu și Nicolae Timofti, în privința unionismului și românismului. Astfel, Băsescu, cel care mai înainte vorbea de abordarea problemei naționale prin conceptual “o națiune – două state”, acum a spus și la Chișinău, și la București, despre Unirea pe care trebuie să ne-o dorim efectiv și care poate deveni obiectiv național al României, iar Timofti a recunoscut identitatea lingvistică românească a basarabenilor și identitatea românească a statului Republica Moldova.

Incontestabil, decizia Curții Constituționale privind restatuarea, la locul adecvat, de document fundamental pentru Constituție, a Declarației sfinte de Independență a basarabenilor, a început să reașeze lucrurile dureroase pentru noi, românii din stîngă Prutului, umiliți și după proclamarea Independenței, printr-o clasa de politicieni vînduți Kremlinului.

Pentru Republica Moldova, anul 2013, fără nicio îndoială, este unul al speranței, în pofida tuturor problemelor majore legate de corupție, injustiție, sărăcie, nedreptate. Este anul parafării documentelor asociative cu UE și, acum, depinde de presiunea pe care societatea și factorii europeni vor dori și vor putea să o pună pe decidenți, să nu pățim că Ucraina, în față atacurilor necruțătoare și abile ale Rusiei. Noi, unioniștii, fiind adevărații eurointegristi, desigur, am fi dorit că Puterea, care se pretinde ca democratică, să obțină coeziunea societății și a forțelor proeuropene după modelul Declarației de la Snagov, România, din 1995, cînd toate forțele politice și-au sumat obiectivul euroatlantic, însă la noi nu există o asemenea tratare serioasă a imperativelor naționale, care nici nu se cunosc definitive, de aceea manifestările Puterii, pînă la parafare, dar, mai ales, după, rămîn jalnice, regretabile și chiar lamentabile, pentru că se manifestă ca tot mai antiunioniste. Remarcăm activizarea clasei politice din România în privința Republicii Moldova, vizite importante făcute, declarații privind Unirea, chiar fiind, poate, diferite, dar este important ca această aspirație devine tot mai abordată în declarațiile politicienilor.

Am mai remarca, pentru Puterea din R. Moldova, că ar fi bine să devină tolerantă față de dreptul românului la aspirația să de reîntregire a neamului, în temeiul Constituției, în temeiul Declarației de Independență, al libertății de exprimare, pentru că și Curtea Constituțională a statuat, în ultimii trei ani, împreună cu justiția națională, dreptul de a se vorbi de Unire, de a avea în clipuri electorale acest obiectiv, de a avea în program și Statut acest scop și de a pretinde/cere lichidarea consecințelor Pactului criminal Ribbentrop-Molotov, declarat ca atare de Guvernele lumii, inclusiv de cel de la Chișinău. Partidul Național Liberal a făcut mult în reașezarea mai multor abordări în mod corect constituțional, conform Declarației de Independență și Convenției Europene a Drepturilor Omului. Următorul adevăr și gest de demnitate este recunoașterea oficială a ocupației Basarabiei și lichidarea consecințelor Pactului Molotov-Ribbentrop. Unii guvernanți încearcă acum să tragă o linie de demarcație inadecvată și dubioasă între proeuropenism și proromânism/unionism, ceea ce este total fals. Pretinșii proeuropeni pragmatici nu doresc, de fapt, integrarea în Europa, dar o spun pentru că R. Moldova primește mulți bani din Vest. Integrarea în NATO și UE o doresc cel mai sincer unioniștii, care o spun deschis și consideră că fericirea poporului român nu rezidă în a suporta atîția demnitari și funcționari hrăpăreți și dezinteresați de soarta cetățeanului, ci în a avea o bunăstare și un viitor, lucruri pe care le poate oferi numai un stat suveran, independent, membru al NATO și UE, precum e Țara noastră România.

G.T.G. – Ce înseamnă faptul că limba română este considerată limbă de stat pentru Republica Moldova?

V.P. – Limba română este limbă de stat din 31 august 1989. Cu două zile înainte de adoptarea acelor hotărîri istorice, privind limba moldovenească drept limba de stat și a grafiei latine, am editat, împreună cu publicistul Vlad Pohila, cărțulia “Să citim, să scriem cu litere latine”, care a servit drept prim-manual pentru a se trece la limba română. Îmi pare rău că mama mea, care a predat română, numită în perioada sovietică ”moldovenească”, nu a apucat cu doar doi ani aceste vremuri. Numai că forțele imperiale ruse au avut mereu grijă să devieze mersul normal al lucrurilor în Basarabia și, de aceea, după proclamarea Independenței, au operat prin servilii lor comploturi și scenarii care să ne oprească din mersul de care au dat dovadă balticii.

De aceea, este extrem de important că avem acum o Curte Constituțională ce a redat demnitate românească acestui pămînt și acestei societăți, prin decizia de a restatua Declarația de Independență pe soclul identității românești, fiind o revenire la Mișcarea de Eliberare și Renaștere națională, după 23 de ani… Și este foarte regretabil să vedem politicieni cu studii în România, care fac declarații aberante contra limbii române, care e limba noastră nativă și dintotdeauna. Frică și logică celor care se opun identității noastre autentice și veridice – românești – este că, după recunoașterea limbii drept românească, se va recunoaște că suntem români toți cei peste 80 la sută din cetățeni, după care românii, dar și alogenii integrați, se vor întreba de ce nu suntem într-un stat, ca și germanii. Însă de ce te temi (și încă fără motiv), nu scapi. De aceea, oricum, spre asta se merge și trebuie să ne pregătim. Sperăm să punem capăt acestei situații fals dilematice. Dar este adevărat că trebuie să rezistăm în față atacurilor Moscovei, pe care statuarea Declarației de Independență drept cel mai important act fondator al statului o scoate din sărite și se teme să nu ne refacem unitatea națională românească, ajungînd aici, peste Prut, trupele NATO, ceea ce o va forța să își retragă armata și arsenalele prin care ne ține sub ocupație. Ca președinte al PNL din Basarabia, ca unul dintre coordonatorii Consiliului Unirii, intenționăm să identificăm formula prin care să resolicitam atitudinea Curții Constituționale față de pozițiile-cheie din Declarația de Independență, care devine parte a Constituției, în ceea ce privește statutul de ocupație al celui de-al doilea stat românesc și lichidarea consecințelor Pactului criminal Molotov-Ribbentrop, prin care au fost distruse viețile unor generații întregi, rupte prin generația bunicilor de Patria-Mamă, România.

G.T.G. – Cine au fost promotorii limbii române în Declarația de Independență, cărora le rămânem îndatorați, și cine au fost promotorii “limbii moldovenești” din Constituție, care s-au acoperit de ridicol de-a lungul decadelor, până la culminarea în infama fițuică de “dicționar moldo-român”?

V.P. – Limba română în Declarația de Independență a fost inclusă de deputații români, avînd conștiința adevărului lingvistic, ca și de scriitorii și oamenii de știință ce au promovat denumirea corectă a limbii noastre în acest act de maximă importantă, la care, din cîte mai cunoaștem, au participat și diplomați de la București, deoarece după proclamarea Independenței celui de-al doilea stat românesc relațiile Chișinău-București erau mai calde decît acum. Printre basarabenii care au contribuit la textul Declarației de Independență, din cîte știm, au fost academicianul Alexandru Mosanu, scriitorii și cercetatorii Valeriu Matei, Vasile Nedelciuc, juristul Tudor Panțîru și alții, toți fiind personalități puternice, afirmate în spațiul românesc. Aurel Preda a venit la Chișinău pe 25 august 1991, la cererea prietenului sau Vasile Nedelciuc, cu care colaborase în timpul Conferinței. El nu a avut mandat… în scris, însă interesele supreme ale statului i-au fost – așa cum spune – mereu în sufletul de diplomat român și era conștient că Moscova a gândit că independența va întârzia Unirea Basarabiei cu Țară. Ceea ce a și fost, de fapt. Revenind la întrebarea cine a contribuit la elaborarea Declarației de Independență, Aurel Preda ne vorbește de cinci-șase personalități politice, între care d-nii Nedelciuc și Matei, și colegul venit de la București, Valentin Stan, șef de cabinet în MAE al lui Marcel Dinu. Declarația de Independență din 27 august 1991 nu a fost opera unor străini, ci tot a unor români. Și nu contează că au fost de la Chișinăul de pe Bac sau de la Chișinăul de pe Cris. Important e că documentul reflectă interesul și instinctul național al Basarabiei – ne spune Aurel Preda într-un interviu extrem de prețios, publicat în cotidianul național ”Timpul”.

Cât privește cine a introdus ”limba moldovenească” în Constituție, desigur, e vorba de Clanul Lucinschi și Clanul Voronin, care, din păcate, conduc și azi Republica Moldova și e posibil să pregătească scenarii că să conducă în continuare. Asta e nenorocul și slăbiciunea noastră, iar lipsa unei identități clare a populației conduce și la frică – în față guvernanților – a pretinsei societăți civile și, de aceea, suntem păscuți continuu de pericolul remoldovenizarii în stil stalinist, adică de deznaționalizare continuă. Agrarienii, care au votat Constituția, s-au acoperit de rușine, de aceea, e bine ca această Curte Constituțională a pus punctul pe o rușine națională. Acum va trebui să știm a ne apară această realizare a Mișcării de Eliberare și de Renaștere Națională.

G.T.G. – De la politicieni din Găgăuzia, care s-au născut și trăiesc în Moldova, dar vorbesc numai rusește, pînă la ucrainienii din Bucovina de Nord și Bugeac, diverse autorități au continuat să publice cărți și să creeze matricole școlare unde limba română și “limba moldovenească” erau considerate limbi diferite, iar vorbitorii lor – drept “popoare diferite”. În ce măsură decizia Curții Supreme de la Chișinău poate obligă universalitatea limbii românești în curiculele școlare și/sau datele statistice ale densității poporului român (acum – readus sub aceeași identitate)?

V.P. – Pentru cine nu e certat cu legea, lucrurile sunt clare. De azi înainte, indiferent de ce e scris în Constituție, adevărul e cel pronunțat de Curtea Constituțională. Dar nu excludem deloc faptul că Rusia va face totul că să deturneze lucrurile și iată trebuie să cîntăm și noi că “Nemuritorii” din Buzău că “Suntem aici” și ținem piept Urgiei din Est. Eu cred că lucrurile și percepția, totuși, se schimbă. Și este important să nu revină comuniștii la Putere, pentru a menține ce avem și a continuă să avansăm mai energic spre refacerea unității românești. Iar hotărîrea istorică a Curții Constituționale are importantă mare și în ajunul recensămîntului ce va avea loc în R. Moldova în aprilie, în cadrul căruia românii vor trebui să spună corect și nestingheriți de nimeni că sunt români și că vorbesc română. Va imaginați cum ar fi dacă cei 500 mii de români cu acte în regulă vor fi intimidați și nu vor avea libertatea nici acum să spună că sunt români și vorbesc limba română? Dar dacă va fi așa, această înseamnă că actuală conducere de la Chișinău își zice proeuropeană, dar, de fapt, este ghidată și trasă de ițe de către păpușari de la Moscova și doar mimează că se vrea în civilizația europeană. Ea nu se vrea nicăieri. Vrea doar să fure și pentru asta e bună și complotarea, și cîrdășia cu Moscova. Ceea ce nu o deosebește de comuniști. Noi, Consiliul Unirii, ne-am fixat trei priorități pentru anul 2014 – elaborarea unui Program Marshall pentru Unirea celor două state românești, formarea Guvernului Unirii și exercitarea de presiuni pentru desfășurarea, în condiții fără intimidări, a recensămîntului din aprilie. Este adevărat că acum la conducere sunt forțe care încă vor torpila statuarea și functionalizarea limbii române în toate sferele, în primul rînd în învățămînt, dar să vedem rezultatele alegerilor parlamentare din 2014, poate oamenii, sătui de minciuni și gogoșele, vor vota pentru forța unionistă a Consiliului Uniii. Pentru că PNL din Basarabia, de exemplu, a declarat că oferă lista sa pentru cei mai demni membri ai Consiliului Unirii, să obținem un vot pentru un grup de oameni nesantajabili, curați și principiali, ce nu se vînd contra ispitelor bănești. Toți alogenii neintegrați trebuie să învețe limba și să ne respecte istoria, tradițiile, să se adapteze și integreze în societate, să învețe, în primul rînd, limba.

G.T.G. – Mulți copii și adulți au fost abuzați verbal și fizic în marșurile unioniste, din Chișinău, la Bălți, și în alte locații. A meritat suferință lor pentru rezultatele din acest an?

V.P. – Tinerii care au participat la marșurile unioniste au fost curajoși și au rezistat presiunilor rușinoase la care s-au dedat forțele prorusești, avînd în spate Puterea pretins fals democratică, cu orientarea prorusă camuflată prin mesajul proEuropa, ca și Opoziția comunistă, vădit prorusă. Asta nu a făcut decît să îi călească și să îi întărească în convingerea că ceea ce fac ei este corect. Cît privește copiii, aceștia nu au fost la marșuri, decît că au venit cu părinții, ca la sărbătoare. La marșuri au participat zeci de mii de oameni și putem spune că am salvat obrazul ambelor Puteri – de la București și Chișinău, redînd demnitate poporului român, partea din stîngă Prutului continuînd să fie, de 200 de ani, sub ocupație ruso-sovietică. Este foarte bine că marșurile au fost și în alte orașe, pe care alogenii neintegrați le consideră “ale lor”, pentru că mai domină (inclusiv prin răbdarea nemeritată a băștinașilor români) în aceste localități importante din R. Moldova, urmare a popularii lor speciale de către regimul comunist de factură sovietică, pentru a îi dilua pe români în compoziția populației Basarabiei. Peste tot e pămîntul nostru, românesc, și nimeni nu are dreptul să ne spună unde să defilăm. Noi nu împiedicăm pe nimeni să facă ce dorește, asumîndu-și răspunderea, și nu periclităm nicio manifestare a altcuiva. Toate piedicile și atacurile violente la care au fost supuși unioniștii au fost regizate de anumite forțe cuibărite într-o ambasadă mare și obraznică, ce a fost mereu conectată și cu forțele prorusești de la Putere, drapate în forțe, cică, proeuropene. În timp ce, de fapt, dacă legea e de partea noastră, statul trebuie să ne ofere posibilitatea și să ne apere drepturile și libertățile fundamentale, inclusiv la libera exprimare în acțiuni publice. Efortul, bineînțeles, s-a meritat, astăzi perspectiva de Unire este privită cu seriozitate, mai ales știindu-se ce scopuri ascunse au actualii guvernanți, care spun una și fac alta.

G.T.G. – În ciuda deportărilor din perioadele țariste, comuniste și “democrate” (a la Putin, în Transnistria) a deznaționalizării românești din Basarabia/Bucovina de Nord, Bugeac și a introducerii constant de coloniști rusofoni, supraviețuitorii victimelor deportărilor și ale persecuțiilor antiromânești, făcute de Rusia între Nistru și Prut, s-au ridicat la înălțimea înaintașilor, prin culminarea legiferării limbii române, că să revină în Basarabia la ea… acasă (ca și tricolorul și leul monedei). Ce mai trebuie făcut ca Basarabia să reajungă în România?

V.P. – Nimic din ce este alipit artificial la ceva nu rezistă în timp, prcum nimic din ce e desprins artificial și cu forță nu rezistă. Că să fim cu adevărat liberi – pentru că încă nu suntem, trebuie să avem legea în capul mesei, să avem un autentic pluralism politic și de opinii, televiziuni libere, care sunt încă o iluzie, să nu-i persecutăm pe investitori, că să le dea de lucru basarabenilor și să aibă televizoare, să se informeze, să avem impozite plătite, să fie alte pensii, un standard mai bun de viață. Consiliul Unirii a elaborat un Manifest în care arată cum ar trebui modernizată urgent R. Moldova, să nu ajungem o epavă cînd ne vom reunifica. Toate proiectele și fondurile europene, vrei-nu vrei, chiar dacă o bună parte sunt deturnate, ajută la modernizarea societății, toate urmînd să conducă la statutul de cetățean liber, ce îi va matură de la putere pe fariseii antiromani și va vota pentru unioniști. Deocamdată, nu avem o voință clar exprimată de pro-Unire a autorităților de la București și Chișinău, dar cînd vor simți masă critică, cu toții se vor grăbi să spună că și ei au fost unioniști. Unora nu le permite trecutul lor șantajabil, altora – prietenia dubioasă, adică, de fapt, dependența de Rusia, celorlalți – pregătirea, pentru că încă nu și-au eliberat creierii de propaganda comunistă și sovietică. Dar lucrurile evoluează și noi suntem optimiști activi.

G.T.G. – Ce doriți să urați Republicii Moldova și României pentru Noul An?

V.P. – Să aibă conștiința și sentimentul aparținerii unui neam absolut deosebit, al românilor, care au un trecut glorios și, sper, un viitor fericit. Dar pentru această trebuie să fim o națiune unită, care să reziste tuturor vicisitudinilor soartei și vitregiilor care, fără îndoială, încă ne vor paște. Unirea face Puterea!

G.T.G. – Doamna Pavlicenco, mulțumim pentru interviu și vă dorim Dvs. și celor dragi un Crăciun Fericit și un An Nou plin de noi realizări!

V.P. – Și eu vă mulțumesc, vă doresc un Crăciun Fericit și la Mulți Ani!

Sursa:  ziarulnatiunea.ro

© Copyright 2012 - ROMÂNIA BREAKING NEWS - RBN Press