Violonista Gabriela Timofte, absolventă a Universității Naționale de Muzică din București, ne-a oferit un interviu privind experiența studiilor sale universitare în România.
1) Dragă Gabriela, aș dori să te întreb, având în vedere că ți-ai început studiile muzicale la Liceul Republican de Muzică „Ciprian Porumbescu” din Chișinău, cum ai luat decizia de a le continua la București? Ce te-au sfătuit profesorii, părinții, colegii etc.?
Bucureștiul a fost mereu varianta pe care aveam să o aleg după ce încheiam studiile la Liceul Republican de Muzică ”Ciprian Porumbescu” la clasa profesoarei de vioară Doamnei Galina Buinovschi. Aș dori să zic că Doamna Galina mi-a construit baza violonistică de care mă folosesc până și în prezent. Crescând într-o familie de muzicieni nu prea am avut șanse să fiu medic sau avocat. Mama mea, Cătălina, este și ea violonistă, în prezent este profesoară de vioară. Cealaltă parte a familiei mele este bunicul meu, Florin, un om excepțional de inteligent în toate domeniile. El a fost acea persoană care mi-a ales muzica ca profesie, primul instrument a fost însă pianul, dar la vârsta de 8 ani am început să studiez la vioară. La București am plecat cu scopul de a fi la clasa de vioară a Domnului Gabriel Croitoru, unde am avut plăcerea de a face ore și cu Doamna Ioana Croitoru. Sunt onorată că am avut parte de o asemenea combinație magică a profesorilor care m-au format ca violonist. Aș dori sa menționez și clasa de muzică de cameră a Doamnei Verona Maier, unde am evoluat pe plan profesional, având posibilitatea de a interpreta cele mai interesante dar și complicate lucrări muzicale.
2) Există vreun muzician pe care-l admiri și, eventual, l-ai lua ca model pentru cariera ta muzicală?
De mică fiind, la clasa Doamnei Galina Buinovchi am avut ocazia să asist la orele colegilor mei mai mari și să admir procesul. Printre care, Ionel Manciu, Dan Iulian Druțac, însă cel mai mult o admiram pe Alexandra Conunova. Cariera Alexandrei este excepțională, a câștigat premii la concursuri – Concursul de vioară Joseph Joachim in Hanover, Concursul Internațional din Singapore, Concursul Internațional de Vioară George Enescu, și cred că unul dintre cele mai renumite concursuri Tchaikovsky Violin Competition. În prezent participă la nenumărate festivaluri și dă concerte în întreaga lume. O admir enorm, însă cariera mea muzicală este îndreptată în altă direcție.
3) Crezi că muzica poate fi socotită un limbaj care depășește barierele lingvistice?
Cu siguranță. Muzica este arta emoțiilor care este înțeleasă de toată lumea. Farmecul ei cred că este faptul că fiecare poate simți, vizualiza, audia, înțelege propria sa poveste pe baza unei lucrări muzicale. Am citit mai demult într-un articol că muzica are influență directă asupra frecvenței cardiace. Diferența de tempo a lucrărilor audiate lent/rapid a fost vizibilă imediat pe pulsul persoanelor examinate. Cred că cel mai miraculos lucru este faptul că suspansul, “pauza” liniștea a arătat cele mai rapide bătăi ale inimii. Putem zice că muzica a fost, este și va fi cel mai scurt drum către suflet.
4) Cum ai compara comunitatea muzicală pe care ai cunoscut-o în Republica Moldova și România cu cea din Statele Unite ale Americii?
Eu sunt în Miami de aproape un an și nu cred că a trecut destul timp că să pot face o comparație cinstită și corectă. De exemplu, în Republica Moldova am petrecut 18 ani din viața mea și în România am trăit 6 ani. Aș putea compara aceste două experiențe, însă pot zice că trebuie să muncești și să te dezvolți indiferent de unde te afli.