Video / Sportul „plagiatelor” în Republica Moldova: între „money” şi „like”

Plagiatul, ce este el? Ori cuvântul, „plagiat” îşi are originea din latinescul, „plagium”, care se traduce prin „a vinde altora sclavi furaţi sau care nu aparţin vânzătorului”. Ni se spune că plagiatului reprezintă reproducerea exactă a cuvintelor unui alt autor dacă se omit ghilimelele şi referinţa precisă; redarea cu alte cuvinte, altfel spus reformularea în cuvinte proprii, al textului altuia fără a adăuga referinţa precisă; reformularea şi/sau rezumarea ideilor altuia fără a adăuga referinţa precisă. Există și auto plagiatul când autorul își scrie și publică același text de nenumărate ori și dividendele îi curg în plan profesional și bănesc.

Video: Sportul „plagiatelor” în Republica Moldova: între „money” şi „like”

Cum stau lucrurile în Republica Moldova?

Republica Moldova nu a excelat ca alte state din fostul spaţiu ex-sovietic la capitolul de furnizare de inteligență și nu dispune de o instituție academică, științifică, de altă natură care să devină competitivă iar majoritatea scriitorilor de marcă sau din zona academică se fac culpabili de imixtitudine academică externă ad literam.

Cum remediem o atare problemă și ce e de făcut? Cum unele personaje își încropesc averi și importanță pe baza furtului intelectual?  În Republica Moldova suntem furați și fizic și intelectual, la propriu și la figurat.

În România și Uniunea Europeană există o reală atitudine de combatere a tezelor de doctorat plagiate.

Academia Mihai Viteazul este prima universitate care a demarat un amplu proces de curățenie la doctoratele plagiate. Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare – CNATDCU a anunțat retragerea titlului de doctorat pentru mai multe persoane importante, între acestea numărându-se fostă şefă a Secţiei Penale a instanței supreme și fostul şef al Direcţiei Generale de Combatere a Crimei Organizate din IGPR.

Școlile doctorale ale Academiei Naționale de Informații „Mihai Viteazul” și Academiei de Poliție „Alexandru Ioan Cuza” au produs o recoltă impresionantă de lucrări de doctorat plagiate sau suspecte de fraudă academică, lucru constatat chiar de către comisiile lor academice interne, nu înainte însă de a fi semnalate de câțiva jurnaliști.

Mass-media relatează și despre urgia de la Academia de Poliție, unde Corpul de Control al Ministrului Afacerilor Interne reclamă că 74,3% dintre tezele de doctorat verificate sunt suspecte de plagiat. Trebuie să menționăm că, în ultimul deceniu, fiecare universitate din România tinde să-și impună o metodologie și un ghid de combatere a plagiatului.

În România cazul de plagiat a constituit o temă esențială pentru oamenii politici și funcționarii publici. Să nu uităm cum un președinte al României îl apela pe un premier cu apelativul „dottore”.

Potrivit unui comunicat al Grupului pentru Reformă şi Alternativă Universitară – GRAUR, care e iniţiator şi depozitar al Indexului Operelor Plagiate în România – plagiate.ro, în România existau, în anul 2016, cel puţin 10.000 de opere plagiate. Spre exemplu, ilustrul publicist român George Stanca a fost condamnat la un an de închisoare cu suspendare în anul 2013, fiind declarat vinovat pentru faptul că a plagiat.

În Uniunea Europeană combaterea plagiatului reprezintă o prerogativă și persoanele care comit acte de plagiat au șansa să fie condamnate la niște ani de pușcărie. Paradoxal dar și în Federația Rusă există platforme care condamnă plagiatul, dispun de softuri anti plagiat și care au scos în evidență actele de plagiat ale unor importante figuri din statul rus ( A se cerceta site-urile: https://www.dissernet.org şi https://www.dissercat.com şi https://www.pravmir.ru/dissernet/).

Ce ne spun personalități importante din spațiul românesc și european despre fenomenul plagiatului și ce recomandări fac Republicii Moldova?

Eugen Cojocaru, scriitor, om de cultură, fondator al publicației Agero Stuttgart:

Eugen COJOCARU

„În primul rând trebuie trecut în legislativ. Cauza pentru care nu se regăseşte acolo este tocmai pentru a permite. Vii Tono – se spune în Justiție. Cui îi folosește?! Dacă ne uităm cine își iau doctoratele, îi regăsim pe mulți cei care ne-au dat legile care trebuie…
În primul rând trebuie să fie un sistem universitar occidental corect și obiectiv, neutral, independent de conflict, care să dea și să ofere doctoratele exact după sistemul occidental echitabil, de merit. O societate universitară meritorie, pe bază de merit, nu de fals. Există o maximă din înţelepciunea românească care spune așa: prostul nu este prost destul, dacă nu este și fudul. Ei, din păcate, aceștia sunt guvernanții! Nu sunt ei proști, proști. Sunt în schimb inculţi, vicleni așa că un țăran Ion pe care nu îl interesează decât să facă avere și să urce pe cariera politică. În speță vorbim despre politicieni, fără să aibă calitățile necesare. Dacă ne uităm ce profesii au, – instalatori, șoferi, tot felul, nu contează, sunt și ingineri și profesori… Însă, din păcate, sunt cei care știu că nu pot face carieră în profesia lor, pentru că nu sunt buni. Atunci își aleg politicul, își fac doctorate, că să arate că -„nu e adevărat, nu sunt prost, am doctorat”. Și pică pe linia că „prostul nu e prost destul dacă nu este și fudul”. Dacă se va închide robinetul doctoratelor și în Republica Moldova, să nu ne mirăm că vom găsi și în Panama, și în Țara de Foc, cine știe, poate se deschide și o universitate și pe Marte, vor veni cu doctorate și de acolo, bineînţeles, copiate, compilate de tot râsul. Așa cum sunt și ei. Depinde de media, de popor ca să-i sancţioneze – dacă este prins cu așa ceva. În Occident persoana respectivă este imediat sancționată, nu mai este aleasă sau se retrage de la sine”.

Ovidiu Pecican, profesor la Universitatea Babeş Bolyai din Cluj Napoca, facultatea de studii europene, scriitor:

Ovidiu Pecican

„Problema plagiatului nu s-a pus, această problemă pentru români și cred că nici în Republica Moldova câtă vreme oamenii nu mergeau la școală. Până să înveți să scrii și până să înveți să citești, cum să-ți pui problema plagiatului? Acuma vorbind mai serios, sigur că e de spus că plagiatul a devenit o plagă. Dar ea s-a manifestat în ultimii ani, pentru că în progresul în cariera imediat de obținere al titlului de doctor în știință ține avansul în ierarhie, în ierarhiile universitare și chiar în ierarhiile de stat. Așa că oamenii care nu au avut vocație de cercetători au fost siliți, pentru că se cuantifică punctajul ce duce doctoratul să-și manifeste o vocație pe care nu o aveau. Ei bine, în acel moment, lucrurile s-au rezolvat în felul știut: cei care nu aveau nici o idee, cei care nu au avut nici o metodologie științifică și nu aveau nici o pasiune pentru asta, cei care vedeau în doctorate-așa cum am spus- o singură trambulină de lansare în carieră, au început să ia de aici, de colo, fără să-și facă mari probleme și să copieze din părţile esențiale, fără să se ostenească, luând dintr-o singură sursă paragrafe mai mult sau mai puțin extinse”.

Nicolae Nabarjoiu, profesor la Universitatea Româno-Americană, general (r), fost consilier prezidenţial:

Nicolae Nabarjoiu

„În Europa proprietatea intelectuală este protejată și după deces. Atenție, și nu o perioadă scurtă, ci încă o viață. Adică încă 70 de ani după deces. Așa că este o valoare europeană de necontestat. Noi avem legislație în România. Din păcate, nu aș zice că se aplică. Eu am o viziune de profesor, nu de un om care lucrează în justiție. Adică este lege, există măsuri prevăzute, chiar cu închisoarea, pentru că e considerat furt dar eu nu am auzit să fi fost aplicată. Nici măcar amenda consistentă care e prevăzută în lege nu este nici la noi aplicată”.

Cum se vede plagiatul în Republica Moldova și dacă există un real interes al combaterii acestui flagel? Există o fabrică de doctori impostori în Republica Moldova așa cum se aude și cum a fost tratat fenomenul în acești ani.

Leonid Bujor, fost ministru al Educației în R.Moldova

Leonid Bujor

„Eu cred că pentru orice conștient, indiferent de domeniul lui de activitate, plagiatul prezintă o formă de exploatare al altor persoane, personalități, indiferent că este vorba de domeniul literaturii, cercetării științifice, culturii și artei la general, fiindcă știm -cu părere de rău – că de-a lungul istoriei plagiatul a fost prezent nu doar în domeniul literaturii și a cercetării științifice. Este un fenomen de exploatare, deoarece se încalcă drepturile nu doar a celora care au creat, dar acest fenomen este și un exemplu negativ pentru cei care vin în urma noastră, tinerii sau viitorii tineri din domeniul științei, din domeniul literaturii, viitorii pictori, sculptori. De aceea este bine că în ultimii ani în majoritatea țărilor europene, inclusiv în România, Republica Moldova, există o preocupare pentru combaterea acestui fenomen, luptei plagierii se acordă o atenție cât mai mare. În același timp plagierea nu este un fenomen de exploatare a unui om față de alt om, ci și o crimă, fiindcă se încalcă nu doar drepturile celora care au creat aceste valori, dar este o încălcare a legislației a țărilor respective deoarece sunt prevederi concrete în codurile civice, pe alocuri și în cele penale, prin care acest lucru este interzis și se pedepsește. De fapt cei care își permit să plagieze din lucrările altor personalități, a autorilor lucrărilor originale merg la o încălcare a legislației conștient și asta este și mai grav, deoarece plagierea nu este un lucru realizat sau un fenomen care revine persoanelor care sunt mai puțin conștiente de ce realizează, aceștia sunt oameni, de regulă, cu un nivel înalt de cunoștințe, studii superioare, de regulă, și cred că ei își dau seama atunci când își permit aceste lucruri.
În perioada cât am deținut funcția de ministru al educației în Republica Moldova, cu părere de rău, a fost o perioadă limitată de timp, aproximativ un an, cazuri răsunătoare referitoare la acest fenomen într-o instituție sau alta nu am avut, au fost anumite semnale care ulterior au fost examinate de structurile respective, însă din câte îmi amintesc, acum la o distanță de 10 ani, acțiuni concrete că să fie pedepsit cineva sau anulate lucrări nu sunt, nu au fost.
Deci, în anul 2010 am avut câteva întâlniri cu ministrul educației, cercetării, tineretului și sportului de la București din acea perioadă, domnul Funeriu. Știu că în România – am subliniat denumirea ministerului nu întâmplător, deoarece domeniul cercetării științifice era deasemenea în competența ministerului și atunci domnia sa, domnul ministru, întreprindea un șir de acțiuni foarte concrete și dure cu referire la combaterea fenomenului corupției în învățământ dar și a combaterii plagierii, fiindcă am discutat despre mai multe universități din România, dar trebuie să recunosc că au fost nominalizate și unele universități din Republica Moldova, unde dumnealor, cei care administrau învățământul superior din România au expus și anumite critici. Ulterior dumnealui a deținut funcția de consilier european în domeniul învăţământului aici la Chișinău și sper foarte mult că colegii care conduceau la acea etapă, aici, în Republica Moldova, au ținut cont de experiența dumnealui și au intervenit cu anumite propuneri, modificări care vor contribui la îmbunătățirea situației la noi. Deci, eu cred că legislația din Republica Moldova permite combaterea cu succes al acestui fenomen – mă refer nu doar la codul educației ci și la alte acte normative și legislative care au ca scop de-a proteja munca intelectuală a oricărei persoane din țara noastră. Deja depinde de nivelul de conștiință al fiecărui funcționar din instituțiile respective pentru a reduce la maximum acest fenomen, pentru a-l combate definitiv – nu folosesc această expresie pentru că nu cred că anumite fenomene pot fi combătute definitiv, deoarece ele sunt caracteristice României, Republicii Moldova și sunt prezente în majoritatea absolută a statelor chiar unde legislația este mult mai dură și consecințele plagierii sunt mult mai dure pentru cei care își permit acest lux”.

Mihail Șleahtițchi, fost ministru al Educației din R.Moldova, profesor universitar:

Mihail Șleahtițchi

„Da, pentru început eu cred că contează foarte mult abordarea, cum abordăm fenomenul. În viziunea mea există două perspective. O perspectivă globală care spune că în postcomunism, iar noi încă mai suntem în postcomunism, centru tranziției fără sfârșit, s-a instalat un ethos al traiului decent condiționat de furt. Cine trăieşte bine în postcomunism, cel care fură. Nu cel care are studii, luptă pentru studii, care constituie expresia concentrată a cumsecădeniei, a inteligenței sau a delicateței. Există acest ethos al traiului decent condiționat de furt. De aceea cei care fură trăiesc mai bine. Dacă doriți este un model pentru societate. Și deocamdată societatea nu a fost în stare să lichideze acest ethos. Iată de ce în conștiința oamenilor există acest model, acest ethos și iată de ce toți în intenția de a-și asigura un trai decent fură. Sigur este de dimensiunea intelectuală deoarece plagiatul este un furt intelectual. Dintr-o perspectivă globală, poți spune că atunci când societatea va fi în stare să elimine acest ethos, iar el poate fi eliminat prin condițiile de natură economică, socială dar și politică o să dispară și tendința dinspre plagiat. Dacă abordăm dintr-o perspectivă globală. Acuma există o perspectivă parcelară legată de învățământ. Spuneam într-o intervenție pe care am avut-o la” Europa Liberă” că în condițiile Republicii Moldova și nu doar învățământul universitar s-a prăbușit, fiindcă pe fundalul unei involuții demografice și pe fundalul lipsei unui mod economic, care spune că ai nevoie de minți luminate și are nevoie de oameni cu o foarte bună pregătire universitară s-a creat o situație când universitatea aleargă după student, nu din intenția de a-și păstra subdiviziunile și a-și asigura condiția financiară. Și eu mi-am dat seama că în asemenea condiții nu mai există o concurență la nivel de parametri profesionali, la nivel de calitatea textelor scrise. În asemenea condiții controlul a slăbit, contează producția finală, contează un anume rezultat care din nou în contextul ethosului, la care m-am referit eu, dând perspectiva globală, asigură plagiatul. Deci, aici, ar trebui ca fiecare să existe în sistem, mă refer la sistemul educațional, și decadezi cu stupoare că plagiatul evident ar fi furt. Ar trebui repede identificate și niște măsuri restrictive foarte dure prin care oamenii ar fi lipsiți de toate calificativele, pe care le-au obținut, începând de la ministru și terminând cu un student care a plagiat la nivelul lucrării de curs, spre exemplu. Știm prea bine că în Republica Moldova am avut cazuri când prim-miniştrii, miniștri au fost fără studii, s-a demonstrat faptul că au trișat declarând că au studii superioare. Dărm avut cazuri și ele sunt în continuare când mulți cu teze de doctor au plagiat și lucrul acesta poate fi elementar demonstrat. Nu avem o voință, dacă doriți, pe această dimensiune de a pedepsi dar oameni care și-au dobândit un anumit statut socio-profesional prin furt. Dacă am acţiona cu multă hotărâre pe dimensiunea globală și pe dimensiunea parcelară, dacă am face ca statul prin parlament, guvern, ministerele sale să fie cu multă responsabilitate și instituțiile să nu tolereze plagiatul și atunci am putea, peste o anumită, vreme să scoatem de pe ordinea de zi acest subiect foarte dureros și umilitor, care se numește plagiat. Cu siguranță… Noi știm că am avut un prim-ministru, mă refer la W. Churchill, care spunea că democrația nu este cel mai bun lucru, chiar a avut termeni mai duri, dar deocamdată omenirea nu a inventat ceva mai bun. La ce se referea distinsul om politic și, am putea spune, mare scriitor, de vreme ce a ridicat premiul Nobel pentru literatură. El avea în vedere că într-o democrație contează spiritul Demos Kratos, adică votul majorității. Majoritatea, prin excelență, este mediocră și bineînţeles într-o democraţie votul majoritar care este mediocru de foarte multe ori intră într-o contradicție cu spiritul meritocratic. Care este salvarea? Salvarea e dacă în această democrație există niște elite, niște clase, inclusiv clasa politică, care ar fi în stare să țină sus acest steag al meritocrației. De vreme ce în postcomunism în general și în Republica Moldova în particular nu avem elite, evident că nu are cine să lupte pentru supremația spiritului meritocratic.De aceea biruie spiritul mediocratic și în rezultat vedem cum mediocrii, care, prin definiție, recurg la plagiat se plasează pe primele poziții și alți mediocri care ar trebui să-i pedepsească nu-i pedepsesc, fiindcă înțeleg prea bine că și ei, la timpul lor, au plagiat. Iată un cerc vicios care poate fi rupt numai de o elită, care poate fi rupt de niște oameni, care își pot asuma responsabilitatea de-a spune lucrurilor pe nume știind prea bine că nu au păcat, că nu au furat, nu au plagiat, creând opere autentice, lucrări autentice”.

Republica Moldova reprezintă un off-shore controversat pentru zona academică. În ultimul deceniu altitudinea academică a fost amplu contestată de mass-media și reclamată ca un teren minat și nesigur în arealul științific

De exemplu, pe moldovacurata.md gasim nenumărate situații semnalate, care nasc intrebări firești. A se vedea https://www.moldovacurata.md/averea-conducerii-asm-masina-de-38-de-mii-de-euro-pentru-familia-lui-gheorghe-duca-1-1146  „AVEREA CONDUCERII AȘM: Mașină de 38 de mii de euro pentru familia lui Gheorghe Duca (…)  În acest an, Curtea Supremă de Justiție l-a găsit vinovat pe Gheorghe Duca de admiterea unui conflict de interese în care a fost implicată soția sa. CSJ a confirmat că Gh. Duca a încălcat regimul juridic al conflictului de interese atunci când a luat decizia de transmitere a cantinei ”Crizantema” în gestiunea Universităţii Academiei de Științe a Moldovei, instituție condusă de soţia sa. Decizia CSJ a venit după ce membrii fostei Comisii Naționale de Integritate (CNI) au  decis că președintele s-a condus de interesul personal și nu de cel public, atunci când a luat hotărârea. După decizia luată de magistrații de la CSJ, contractul de locațiune a fost anulat, iar cantina a fost redată Academiei de Științe a Moldovei.”

Pe site-ul https://anticoruptie.md găsim și cazul ministrului român al justiției Florin Iordache („Plagiat cu repetiție în teza de doctorat. Ministrul Justiției, Florin Iordache, a copiat din zece surse: comunicate de presă, ziare și strategii de aderare”) care este „anchetat la Chișinău pentru plagiat, după ce ”România Liberă” a dezvăluit că a copiat dintr-un interviu acordat de Mihai Răzvan Ungureanu agenției Rompres” a se vedea articolul din romanialiberă.ro

Și acum să vă prezentăm firul unor dezvăluiri cutremurătoare din sfera învățământului superior basarabean (Republica Moldova)

Ne-am aplecat asupra ecourilor ce reclamă plagiatul în Republica Moldova și extensiile sale externe, asupra mediocrației sociale care a acaparat majoritatea sferelor vitale din societatea basarabeană.

Într-o anumită perioadă de timp, în România se regăseau anunțuri de angajare și de studiu pentru cetățenii români care proveneau de la o universitate privată din Chișinău. Așa zisele „filiale” universitare. Universitatea era susceptibilă de încălcarea proprietății private. Ca și o altă universitate care a intrat în gura presei încă din anul 2013. Și aici ne referim la Universitatea de Educație Fizică și Sport din Chișinău, care scoate pe bandă rulantă doctori în știință.

Ne-am aplecat și asupra CV-ului rectorului universității care culmea este și președintele senatului universității, consilierul fostului președinte Vladimir Voronin și am observat că este întocmit agramat, fără norme metodologice, unele titluri din articolele sale academice coincid cu altele și expansivul cadru biografic dă de bănuit prin excesivitate. Pe de altă parte, am văzut că mai multe cadre didactice și profesioniști din mediul sportului basarabean reclamă o industrie a plagiatelor în Republica Moldova. Aflăm cu stupoare că fostul ministru al tineretului și sportului Octavian Tăcu a avut o dispută principială cu rectorul Universității Veaceslav Manolachi care a culminat cu un proces judiciar pe care l-a câștigat.

În mediul academic românesc se vorbeşte despre Universitatea de Educație Fizică și Sport din Chișinău ca fiind de neîncredere. Acolo unde sunt eliberate zeci de diplome de „doctor în știință” într-un an, în comparație cu România, care produce 4-5 doctori anual.

Care este miracolul și magia sportului pedagogic basarabean și impactul care îl exercită pe arena internațională ca să fie atât de solicitat, inclusiv de unele personaje din România și din străinătate, inclusiv din Africa?!

Rectorul și consilierul ex-președintelui Vladimir Voronin a organizat o filieră de producere pe bandă rulantă a „doctorilor în ştiinţe” în domeniul educației fizice și sportului, aducând teze de doctorat din Federația Rusă, în special din Sankt-Petersburg, traducându-le și conferind grade științifice mai multor persoane, inclusiv din străinătate. Numai în anul 2009 au fost depistate 5 teze traduse din limba rusă și susținute repetat în cadrul Universității de stat de Educație Fizică și Sport. Acestea sunt tezele de doctorat ale doi cetățeni din Republica Moldova (Sergiu Arhiliuc și Natalia Lefter), doi din România (Mircea Ene și Constantin Bordea) și unul din Iordania (Hani Abdeli Cărâm Jarah). Menționăm, aici, că, la toate aceste teze, în calitate de îndrumător științific figurează domnul Manolachi, care, de fapt, după părerea noastră, a și organizat această, „afacere”.

Care este rolul rectorului UEFS Manolachi în promovarea sportului la scară largă unde și-a încropit o avere consistentă și care se erijează într-un formator pedagogic de talente și de orizonturi sportive?
Paradoxal dar Manolachi a fost acuzat de trafic de persoane. Procuratura Generală a Republicii Moldova a clasat dosarul penal pe numele lui V.Manolachi cu nr. 200 493 9027, din 23.11.2004, unde conform acestuia, actualul „conducător” al Universității de Stat de Educație Fizică și Sport, prin intermediul diferitor cluburi sportive, inclusiv și prin intermediul universității, a traficat în diferite țări ale Europei zeci și zeci de persoane sub pretextul că aceștia sunt sportivi de performanță.

Veaceslav Manolachi (foto unimedia.info)

V.Manolachi a fost acuzat sistematic de trafic de ființe umane. Rectorul Universității de Educație Fizică și Sport ducea persoane peste hotarele țării și a beneficiat deplin, ca urmare al statutului sau social, inclusiv din calitatea de președinte al așa zisei Academii Olimpice. (A se vedea: Veaceslav Manolachi acuzat de FRAUDE. Scrisoare DESCHISĂ către Timofti, Corman, Leancă, Gurin și Maia Sandu)

Domnul V. Manolachi a fost implicat într-o suită de afaceri dubioase. Vorbim despre comercializarea ilegală a sportivilor peste hotare, traficul de ființe umane, comercializarea taberei sportive a Universității de Stat de Educaţie Fizică și Sport a Republicii Moldova (USEFS), care își are locația în orașul Sergheevka- Ucraina, spălare de bani în cadrul Universității, pe care o administrează, procurarea de echipament sportiv la un preț exagerat, fără licitație, afaceri cu terenuri, inclusiv terenurile Colegiului Sportiv, dar și multe altele.

L-am chestionat în acest sens pe prim-vicepreședintele Comitetului Național Olimpic Nicolae Piatac care avea să ne spună:

Nicolae Piatac

„Cum de-ați nimerit dumneavoastră în țintă? La noi în Basarabia avem aceleași lucruri cum sunt aici – precum ați subliniat-în Rusia și alte părți. Dar la noi este o problemă foarte serioasă. Începând cu anii 2009-2010, când am aflat că sunt lucrări plagiate la Universitatea de Educație Fizică și Sport, chiar am făcut cunoștință cu câteva lucrări și toate lucrările din Rusia, de la Institutul Lezgow, au nimerit în Universitatea de stat de Educație Fizică și Sport din Chișinău. Am făcut un grup de lucru împreună, am bătut în ușă la diferite organe ale Republicii Moldova începând cu Guvernul Republicii Moldova, cu Ministerul Educației și am încercat să relatăm că aceste lucruri sunt plagiate, aceste lucrări ale așa numitor doctori în știință sunt plagiate. Să mă credeți că până și în ziua de astăzi ele au rămas în afara legii și nu știm din ce cauză. Academia de știință din Republica Moldova a dovedit prin comisia lor. Eu nu îi cunosc pe toți membrii comisiei dar vă spun că cei care au fost alături de mine la ministrul educației condus de Maia Sandu le-am dovedit că aceste lucrări sunt plagiate și am solicitat să adopte o hotărâre față de Universitatea de Educație Fizică și Sport. Vă spun că Academia de Știință a adoptat o hotărâre prin care această instituție a fost lipsită de dreptul de-a mai pregăti așa numiți doctori în știință. A trecut un an de zile și din nou continuă. Nu dispun de informații câți acum sunt (doctori-n.N.) dar eu cred sunt zeci și zeci de doctori, de candidați în doctori (doctoranzi-n.N.) care sunt la Universitatea de Educație Fizică și Sport. La o vizită al Secretarului general al Comitetului Național Olimpic (…) a fost și la această universitate și domnul rector s-a lăudat foarte mult că într-un an de zile ei au zeci și chiar mai mulți candidați și doctori în știință pedagogice, pe când domnul Secretar general al Comitetului Olimpic Român a spus:” dar în România sunt doar 5-6”. Și acum facem o comparație cum se poate așa ca în R.Moldova, țară așa mică, să aibă 10-17 anual și în România numai 5-6. Nu cred că acolo instituțiile din domeniul culturii fizice și al sportului sunt mai slabe ca instituția noastră”.

Cazul Manolachi nu este unul singular, când un personaj cu o infimă cultură și o traiectorie de viață controversată a devenit un model de referință pentru sportul și pedagogia sportivă din Republica Moldova. Plagiate pe filiera rusească, controlul unei instituții de învățământ superior care oferă oportunități pentru alte firme de-a se dezvolta pe proprietățile Universității și colegiului sportiv și o tipologie a agresiunii la adresa altor persoane care atentează la etalonul „mediocraţiei meritocratice” relevă angoasele sistemului de învăţământ din Republica Moldova.
Omul a fost la un moment dat anchetat și i s-a intentat un proces penal pentru amenințări cu moartea la adresa altor persoane, i-au fost confiscate armele din dotare. Și totul se trece cu vederea de către organele de resort din R.Moldova!

Concluzii
PLAGIAT. Acțiunea de a plagia; plagiere. Operă literară, artistică sau științifică a altcuiva, însușită (integral sau parțial) și prezentată drept creație personală.
Copiatul este considerat a fi o boală veche la români și nu numai. Unii miniștri au reclamat că Platon și Aristotel au practicat un asemenea sport. A fost suspectat Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale sau Lucian Blaga că au plagiat în operele lor.
Japonezul Yoshitaka Fuji a fost cel mai prolific impostor din istoria științelor moderne, apare cu 169 de lucrări științifice retrase și este singurul care a depășit pragul de 100 de articole cu probleme, de obicei fiind vorba despre date falsificate.
Plagiatul este un fenomen în vogă și în zilelor noastre, care datează încă din antichitate și ne surprinde precum un tsunami puternic în prezent.

Mediocrația a luat cu asalt bastioanele cunoașterii și gestionarea valorilor în societate.

Mediocrația a preluat pârghiile instituțiilor cheie de formare și de promovare a caracterelor în Republica Moldova.

Asta se întâmplă în Republica Moldova…

Și ce urmează?

Material realizat de o echipă de investigații jurnalistice coordonată de Dr. Octavian SERGENTU
Corectură și editare web P.C.