ROMÂNII, au făcut prima atestare documentară acum 608 ani, a orașului românesc Cernăuți, oraș aflat acum în granițele statului Ucraina.
Cernăuți, ca și alte târguri moldovenești, Iași, Bacău, Tighina, Târgu Neamț, Bârlad, Dorohoi, au fost atestate documentar la 8 octombrie 1408 într-un privilegiu comercial (hrisov – vezi foto jos) acordat de Alexandru cel Bun, domnitor al Moldovei (1400–1432), „sfetnicilor și orășenilor din târgul Liovului” și negustorilor din Galiția. Așadar, La mulți ani, Cernăuți, Iași, Bacău, Tighina, Târgu Neamț, Bârlad, Dorohoi!
Foto Hrisovul de la Alexandru cel Bun 8.10.1408
Iată o impresionantă listă cu personalități care s-au născut, sau au locuit în Cernăuți:
Sofia Vicoveanca (n. 23 septembrie 1941, comună Toporăuți, Cernăuți) este o renumită interpretă română de muzică populară, poetă și actriță de film;
Isidor Bodea (1866-1938) primul medic șef al Spitalului de Copii din Cernăuți;
Aharon Appelfeld (n. 1932), evreu-israelian, scriitor de limbă ebraică;
Roșe Ausländer (Rosalie Beatrice Ruth Scherzer, n. 11 mai 1901, Cernăuți – d. 3 ianuarie 1988, Düsseldorf), poetă evreică, a scris în limbile germană și engleză. A trăit în Statele Unite, România și Germania;
Edward Bibring (1895–1959), medic și psihanalist austriac, colaborator al lui Freud, a emigrat în Anglia, apoi în Statele Unite;
Hermann Poras (1835–1899), medic și politician evreu, fondator și director (1876-1899) al Sanatoriului și Institutului de Hidroterapie “Dr. Poras” din Solca;
Charles K. Bliss, (1897–1985), evreu-austriac-australian, inginer chimist și semiotician, inventator al limbii simbolice universale Bliss;
Octav Botnar (1913–1998), om de afaceri român;
Paul Celan (Paul Antschel, 1920, Cernăuți – 1970, Paris), scriitor evreu de limba germană;
Erwin Chargaff (1905–2002), biochimist evreu-american;
Eugen Ehrlich (Elias Ehrlich, 1862–1922), romanist, jurist și sociolog al dreptului, evreu-austriac, convertit la catolicism, profesor la Universitatea Cernăuți;
Moisei Fișbein (n. 1947), poet, prozator și traducător evreu-ucrainean. A trăit un timp în Israel, SUA și Germania;
Tudor Flondor, cavaler de Flondor (1862–1908), compozitor român, a compus, printre altele, și cântecul „Somnoroase păsărele”, pe textul lui Eminescu;
Maria Forescu (Maria Füllermann)(1875–1943), cântăreață de operă și actriță de film evreică-austriacă-germană;
Alfred Gong (născut Alfred Liquornik) (1920–1981), poet evreu-austriac-american de limbă germană;
Joseph Gregor (1888–1960), dramaturg, istoric al teatrului și libretist austriac, german din Cernăuți;
Radu Grigorovici (1911–2008), fizician român, membru al Academiei Române;
Ilasievici Ilie, (1918–2001), profesor de matematică;
Raimund Friedrich Kaindl (1866–1930) istoric și folclorist austriac originar din Cernăuți, a fost profesor la Universitatea locală;
Frederick (John) Kiesler (1890–1965), desenator de teatru, artist, teoretician și arhitect evreu-austriac-american;
Alfred Kittner (1906–1991), poet evreu-român de limbă germană, în ultimii ani ai vieții a emigrat în Germania;
Zvi Laron (1927), medic și cercetător evreu-israelian, specialist în endocrinologie infantilă. A descris sindromul Laron;
Eusebius Mandyczewski (1857–1929), muzicolog și pedagog austriac, român din Bucovina, compozitor, între altele, de muzică bisericească ortodoxă;
Itzik Manger (1901–1969), scriitor și poet evreu de limbă idiș, a trăit în România, Polonia, Franța și Israel;
Georg Marco (1863–1923), jucător de șah și autor austriac, de origine română;
Selma Meerbaum-Eisinger (1924–1942), poetă și traducătoare evreică-română de limbă germană, din Cernăuți, a pierit în lagărul Mihailovka, în timpul Holocaustului;
Carol Miculi (1821, Lemberg – 1892), pianist și compozitor român, elev al lui Frédéric Chopin, având origini românești, poloneze, ucrainene și armene;
Jan Mikulicz-Radecki (Johann-Anton von Mikulicz-Radecki) (1850–1905), chirurg polonez cu rădăcini germane, unul din pionierii gastroscopiei și din părinții chirurgiei moderne;
Valentin Bartholomaeus Ritter von Mikulicz-Radecki (1855–1910), militar austriac de origine polonă, feldmareșal-locotenent;
Dan Pagis (1930–1986), poet evreu-israelian de limbă ebraică;
Anton Pawlowski (20 iunie, 1830 – 28 aprilie, 1901), înalt ofițer imperial și regal, membru al guvernului; Comandant al ordinului regal al coroanei românești; Maestru onorific al corpului militar de elevi Alemannia, etc;
Traian Popovici (1892–1946), avocat român, primar al orașului Cernăuți în anul 1941, decorat de Statul Israel cu titlul și medalia „Drept între popoare” (ebraică Hasid umot olam) și cu Cetățenia de Onoare a Israelului datorită actelor sale umanitare și de mare eroism – el a contribuit la salvarea a douăzeci de mii de evrei în timpul Holocaustului;
Michail Prodan (1912–2002), silvicultor german, de origine român din Cernăuți, fondatorul biometriei silvice în spațiul vorbitor de germană, profesor la Freiburg;
Gregor von Rezzori (născut d’Arezzo; 1914–1998), scriitor de limbă germană de origine siciliano-austriacă;
Walther Rode (1876–1934), scriitor, avocat;
Ludwig Rottenberg (1864–1932), dirijor și compozitor evreu-german. A activat la Opera din Frankfurt am Main;
Maximilien Rubel (1905–1996), evreu-francez, sociolog și istoric al marxismului, apropiat de anarhism, veteran al războiului civil din Spania;
Joseph Schmidt (1904–1942), tenor evreu-austriac-german;
Sidy Thal, născută Sorale (Sara) Birkental (1912–1983), actriță și cântăreață evreică în limba idiș din România și Ucraina;
Ștefănie von Turetzki (1868–1929), fondatoare a primului liceu de fete din Austro-Ungaria, la Cernăuți;
Viorica Ursuleac (1894–1985), cântăreață de operă din Austria și Germania, de origine română;
Isidor Vorobchievici (1836–1903), compozitor, muzicolog și preot ucrainean din Bucovina;
James Immanuel Weissglas, cunoscut și ca Ion Iordan, (1920–1979), traducător și poet evreu-român de limbă germană, ziarist;
Tzvi Yavetz, (născut Hary Zucker)(1925- 8 inuarie 2013), istoric evreu-israelian specializat în istoria Romei antice, unul dintre întemeietorii Universității Tel-Aviv, laureat al Premiului de Stat israelian;
Frederic Zelnik, (1885–1950), regizor și producător evreu-german de filme mute. S-a refugiat din Germania nazistă în Anglia;
Avigdor Arikha (născut Dlugacz, la Rădăuți, 1929), pictor și desenator evreu-israelian-francez;
Hermann Bahr (1863-1934) – scriitor, dramaturg și critic austriac, fiind îndepărtat din alte universități din cauza activității extremiste pangermaniste, a studiat o vreme la Universitatea din Cernăuți, de unde a fost, până la urmă, de asemenea, exmatriculat;
Grigore Vasiliu Birlic (1905 – 1970), actor român de teatru și de cinema, originar din Fălticeni, a studiat dreptul și artele dramatice la Cernăuți, unde a și debutat la Teatrul Național din localitate;
Nathan Birnbaum (1864 – 1937), gânditor evreu austriac – german, de limbă idiș și ebraică, unul din promotorii sionismul, iar, mai apoi, trecut în tabăra ultrareligioasă; a patronat în anul 1908, la Cernăuți, conferința pentru promovarea limbii idiș;
Antonin Borovec, cunoscut și ca Anton Borowetz (1870–1925), diplomat cehoslovac în Cernăuți, fondator al Conceptului social-inovativ pentru văduve și orfani;
Josef Burg, (*1912), poet ucrainean evreu de limbă idiș, născut la Vijnița, în Bucovina, locuitor al Cernăuțiului;
Mihai Eminescu, născut Eminovici (1850-1889), poetul național al României, a învățat la școala elementară, precum și la liceul german din Cernăuți;
George Löwendal (1897-1964), pictor, poet, scenograf, actor, maestru de balet;
Osip Iuri Adalbertovici Fedkovici (1834- 1888), scriitor din Ucraina, a activat și publicat și la Cernăuți, unde, în prezent, Universitatea îi poartă numele;
Robert Flinker (1906 – 1945), scriitor român de limbă germană și medic, evreu din Vijnița, a trăit la Cernăuți;
Iancu Flondor (cavaler de Flondor) (1865 – 1924), om politic român, conducătorul mișcării naționale a românilor din Bucovina pentru autodeterminare și unire cu Regatul României, originar din Storojineț, a studiat la liceul german din Cernăuți, a activat în acest oraș ca parlamentar în Dieta Bucovinei și, în 1918, a prezidat Consiliul Național Român al Bucovinei;
Jacob Frank (Yakov ben Yehuda Leib sau Leibowicz) (1726 – 1791), predicator mesianic evreu din Galiția, întemeietorul unei secte religioase evreiești, apoi apostat, a trăit în tinerețe la Cernăuți, în Imperiul Austriac;
Ivan Franko (1856-1916), scriitor clasic ucrainean, cu rădăcini germane, a studiat un semestru la Universitatea din Cernăuți;
Karl Emil Franzos (1848–1904), scriitor și publicist austriac, evreu crescut în Cernăuți, a scris, între altele, amintiri literare despre ghetoul evreiesc: Evreii din Barnow;
Gala Galaction, născut Grigore Pișculescu (1879–1961), scriitor și preot ortodox român, originar din Muntenia, a terminat doctoratul în teologie la Universitatea din Cernăuți, în 1909;
Avram Goldfaden (1840-1908), dramaturg, actor, regizor, compozitor și producător de teatru în limba idiș, evreu din Ucraina, și-a desfășurat o parte din activitatea artistică la Cernăuți și în Regatul României;
Zygmunt Gorgolewski (1845-1903), arhitect polonez, a proiectat edificiul Băncii din Cernăuți;
Eugenie Hacman (probabil la origine Hatman (1793-1873), prelat creștin ortodox român, episcop al Bucovinei (1835-73), a inițiat întemeierea mitropoliei Cernăuțiului și Bucovinei (1873);
Josef Hlávka (1831-1908), arhitect ceh, a proiectat complexul mitropoliei din Cernăuți, azi sediu al Universității, și biserica catolică armeană din oraș;
Eudoxiu Hurmuzachi (1812-1874), jurist, istoric, activist revoluționar și al mișcării de emancipare a românilor din Bucovina, baron al Imperiului Austro-Ungar, membru al Academiei Române, a activat și a murit la Cernăuți;
Joseph Kalmer, născut Joseph Kalmus (1898-1959), scriitor și ziarist austriac, evreu originar din Galiția, a învățat la liceul din Cernăuți;
Friedrich Kleinwächter (1877–1959), economist, a studiat la Cernăuți;
Ruth Klieger Aliav (născută Polishuk; 1914–1979), activistă în domeniul umanitar, româno-israeliană, de origine evreică din Ucraina;
Olga Kobyleanska (1863-1942) – scriitoare ucraineană, cu rădăcini germane, devenită clasică și activistă feministă, cu rădăcini germano-polone, născută la Gura Humorului, a trăit la Cernăuți;
Anton Kochanowski von Stawczan, baron de Stawczan (1817-1906) – Politician și moșier polonez, primar al Cernăuțiului între anii 1866-1874 și 1886-1906, născut la Tarnopol, în perioada cârmuirii sale orașul a cunoscut o dezvoltare fără precedent;
Leibu Levin (n.1914 – Câmpulung Moldovenesc, d. 1988 Hezelia-Israel)- declamator în limbile română, idiș și ebraică, poet și compozitor;
Alfred Margul-Sperber (născut Alfred Sperber) (1898–1967), poet român de limbă germană și traducător, evreu din Storojineț, Bucovina;
Andreas Mikulicz (1804-1881) – arhitect austriac cu origini polone din Galiția, a proiectat clădirea primăriei orașului Cernăuți, unde s-a stabilit;
Ion Nistor (1876-1962), istoric și om politic român, originar din Vicovul de Sus, lângă Rădăuți, unul din conducătorii luptei românilor din Bucovina pentru autodeterminare și unire la România; a fost profesor la Universitatea Cernăuți și ministru, a dat profil românesc universității din Cernăuți, a fost victimă a represiunii comuniste;
Aurel Onciul, (cavaler de Onciul), om politic român, liderul partidului democrat al românilor din Bucovina, inițiator al „Tovărășiei țărănești” cu rutenii;
Israel Polak (1909/1910-1993) – industriaș chilian – israelian, originar din Maramureș, a învățat la o școală textilă din Cernăuți, unde a înființat, ulterior, o înteprindere textilă;
Ciprian Porumbescu, născut Golembiowski (1853 – 1883), compozitor român, a făcut studii muzicale la Cernăuți, unde a compus unele din creațiile sale muzicale, inclusiv muzică la Imnul Albaniei (sau în versiunea inițială românească „Pe-al nostru steag”);
Sextil Pușcariu (1877 – 1948), lingvist și filolog român, născut la Brașov, profesor extraordinar începând cu anul 1906, a fost titularul catedrei de limbă și literatură română timp de zece ani (începând cu anul 1908) și decanul Facultății de Filosofie de la Universitatea din Cernăuți în 1918, om politic, fruntaș al luptei pentru unirea Bucovinei cu România;
Aron Pumnul (1818 – 1866), filolog și pedagog român originar din Cuciulata, județul Brașov, a activat în timpul regimului austriac în Ardeal și Bucovina, profesor al lui Mihai Eminescu, la gimnaziul german din Cernăuți; a murit la Cernăuți;
Wilhelm Reich (1897–1957), psihanalist, psihiatru și sexolog austriac și american, evreu, născut la Dobzau, a învățat la școală în Cernăuți;
Eric Roll, Lord Roll of Ipsden, născut Erich Roll (1907 – 2005), economist, administrator, diplomat și bancher britanic, născut la Noua Suliță (Sulița), fiul bancherului evreu Mathias Roll din Cernăuți, oraș în care a învățat, în 1918-1925, la o școală privată românească, a fost guvernator al Băncii Angliei și director al societății Times Newspapers. Ltd, președinte al Băncii Warburg SA;
Moses Rosenkranz născut Edmund Rosenkranz și cunoscut și că Martin Brant (1904–2003), poet de limbă germană, evreu, din Berhomet, Bucovina, a trăit în România, URSS și Germania;
Isaac Schreyer, sau Herbert Urfahr (1890 – 1948), poet și traducător austriac-german și apoi american, de limbă germană, originar din Vijnița, a învățat la liceu în Cernăuți;
Joseph Schumpeter (1883–1950), economist austriac-american, originar din Cehia, fost ministru de finanțe al Austriei, între 1909–1911 a fost profesor la Universitatea din Cernăuți;
Eliezer Steinbarg (1880–1932), scriitor, poet, fabulist evreu de limbă idiș, originar din Lipcani, Basarabia, a activat în timpul regimului țarist, austro-ungar și românesc, a devenit mentorul vieții literare idiș la Cernăuți, unde a și murit;
Wilhelm Stekel (1868–1940), medic, psihanalist și sexolog austriac, evreu, născut la Boian, Bucovina, a crescut la Cernăuți, unde a frecventat liceul, a murit în exil, în Anglia;
Leo Stern, născut Jonas Leib Stern (1901-1982), istoric, sociolog și militant comunist austriac, evreu originar din Voloca, lângă Cernăuți, a urmat liceul la Cernăuți, a activat în Austria, Cehia, în războiul civil din Spania și în URSS, apoi s-a stabilit în Germania de Est, unde a fost rectorul Universității Martin Luther din Halle;
Manfred Stern (1896-1954), militant comunist austriac, evreu din Bucovina, fratele lui Leo Stern, comandant al Armatei Roșii chineze și al Brigăzii a 11 -a republicane (sub numele Emilio Kléber) în Războiul civil din Spania, a murit în Gulagul stalinist;
Wolf Stern (1897-1960), militant comunist, ziarist și istoric militar, evreu, fratele lui Leo și Manfred Stern, a activat în România, Austria, URSS și, apoi, s-a stabilit în Germania de Est;
Alexander Supan (1847-1920), geograf și geopolitician austro-german, originar din Tirol, a fost profesor de gimnaziu și apoi universitar la Cernăuți;
Constantin Tomaszczuk (1840-1889), jurist și om politic român din Bucovina, cu rădăcini ucrainene, deputat din partea Partidului Liberal German în Parlamentul de la Viena, inițiatorul și primul rector al Universității din Cernăuți cu limbă de predare germană (1875);
Vladimir de Repta (1842-1926) prelat și teolog creștin ortodox român, originar din Bănila pe Ceremuș, mitropolit al Bucovinei între anii 1902-1924, profesor și rector al Universității din Cernăuți, președinte al Senatului României;
Ilasievici Artemie (1886-1938), învățător;
Luca Gheorghe, (1943-) inginer;
Ion G. Sbiera (n. 1 noiembrie 1836, Horodnicu de Jos, Suceava – d. 22 octombrie 1916, Cernăuți) a fost un folclorist și istoric literar român, membru fondator (1866) al Academiei Române. A fost profesor de limba și literatura română la Cernăuți. Una dintre personalitățile proeminențe ale culturii românești din Bucovina;
Dumitru Plesca, (1904-1939) luptător pentru unificarea Basarabiei cu România mama, a efectuat stagiul militar la Cernăuți, în perioada 1924-1927, la Cazarmă 4 Jandarmi și a fost lăsat la vatră cu gradul de sergent;
Florin Piersic (1936) este un actor român de teatru și film;
Anastasiya Markovich (1979), pictoriță ucraineană;
Hermann Scharf;
Fritz von Scholz;
Nazariy Yaremchuk;
Anna Berezovskaya;
Volodymyr Ivasiuk (1949 – 1979), compozitor ucrainean de muzică ușoară, născut în regiunea Cernăuți (Coțmani = Kitsman);
Sofia Rotaru (1947), cântăreață ruso-ucraineană de muzică ușoară, cu rădăcini românești, născută în zona Cernăuți;
Arseni Iațeniuk (1974), om politic ucrainean, a fost ministrul de externe și președintele Radei Supreme a Ucrainei;
Mila Kunis (n. 1983), actriță americană. Născută într-o familie de intelectuali evrei, a emigrat în Statele Unite, în anul 1991;
Nikolai Vavilov, sau Nikolai Ivanovici Vavilov (1887-1943) Genetician și botanist rus, a fost arestat în 1940, în perioada terorii staliniste, în timpul unei misiuni științifice la Cernăuți.
Principatul Moldovei 1346-1774
Imperiul Habsburgic 1774-1918
Romania 1918-1940
URSS (Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste) 1940-1941
Romania 1941-1945
URSS (Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste) 1945-1991
Ucraina 1991–prezent
Pentru generațiile prezente și viitoare, câteva date și informații despre provincia noastră românească – BUCOVINA și capitala ei istorică orașul Cernăuți
În evul mediu timpuriu, pe partea opusă a Prutului față de actualul oraș a existat o mică cetate, Țețina, distrusă de tătari. Se pare că locuitorii rămași în viață au decis reconstruirea localității pe partea sudică a râului, considerată mai ușor de apărat. Atestat documentar la 8 octombrie 1408 într-un privilegiu acordat de Alexandru cel Bun, domnitor al Moldovei (1400–1432), negustorilor din Lemberg (azi Lvov).
Țara Fagilor, cum mai era denumită Bucovina, a fost trup din trupul Moldovei. Ea a fost ruptă din hotarele Moldovei și cotropită de austrieci în anul 1775 în urma primei împărțiri a Poloniei. Atunci Galiția împreună cu Pocuția lui Ștefan cel Mare ajung în stăpânirea Austriei. Pentru austrieci, Bucovina era necesară să lege direct Galiția cu Transilvania, care atunci făcea parte din Imperiul austro-ungar. La recensământul din 1775 au fost numărate în oraș 338 de familii.
Cum au anexat Austriecii Bucovina?
Profitând de ocazie că Moldova era ocupată de trupe rusești și că pacea de la Kuciuk – Kainargi era pe cale de a se încheia, Kaunitz, ministru (austriac) al Mariei Tereza, a reușit ca printr-o înțelegere tâlhărească cu mareșalul rus Rumiantzov, comandantul armatei ruse, contra unui cadou de 5000 de galbeni și o tabacheră în aur, împodobită cu briliante, să-și retragă trupele din Bucovina pe care au ocupat-o austriecii, la l octombrie 1074. Așa a fost, așa se joacă și acum soarta unor țari și popoare. Amintim că la Kuciuk- Kainargi în 1774 a fost semnat tratatul de pace dintre Rusia și Turcia, prin care Rusia a dobândit libertatea de navigație pe Marea Neagră, în Bosfor și Dardanele și pe Dunăre.
Desnaționalizare prin colonizare
După cotropirea Bucovinei, cea mai importantă și statornică grijă a stăpânirii austriece a fost deznaționalizarea elemntului românesc al Bucovinei, manifestată în mod deosebit prin colonizarea masivă cu elemente străine, ruteni și evrei, care au invadat Bucovina stabilindu-se aici și beneficiind de încurajarea și protecția autorităților.
Autoritățile imperiale au colonizat la Cernăuți populație de limbă germană, atât germani, cât și evrei vorbitori de idiș care au adoptat cu timpul limba germană înrudită.
Astfel, încet și sigur s-a schimbat caracterul etnic al provinciei.
În 1774 populația Bucovinei număra 75 000 locuitori, din care 63 700 români, 8400 ruteni și 526 evrei.
În 1778, conform statisticilor habsburgice în Bucovina românii reprezentau mai mult de 75 la sută din populație, restul fiind ruteni, huțani, armeni, germani și evrei.
În anul 1849 Cernăuțiul a devenit capitala Ducatului Bucovinei, instituit prin Constituția Austriei din 4 martie 1849.
Cei șase primari pe care i-a avut orașul între 1864 și 1914 au fost: un polonez, un armean, doi germani și doi evrei. În anul 1875 a fost înființată Universitatea Cernăuți, o instituție de învățământ superior renumită în tot Imperiul Austro-Ungar.
Când Austro-Ungaria s-a dezmembrat, în 1918, Cernăuțiul a devenit parte din România.
Astfel, a doua provincie neaoș românească, după Basarabia care întregește ROMÂNIA MARE în istoricul an 1918, la 27 martie, a fost Bucovina. După prăbușirea monarhiei austro-ungare, la 28 noiembrie, într-o atmosferă sărbătorească, Congresul ținut în marea sală a sinodului din Palatul Mitropolitan de la Cernăuți sub președinția lui Iancu Flondor, dă citire actului unirii care avea următorul conținut: „Drept aceea, noi Congresul General al Bucovinei întreprind suprema putere a țării și fiind învestit singur cu putere legiuitoare, în numele suveranității naționale.
Hotărâm:
Unirea necondiționată și pentru vecie a Bucovinei în vechile ei hotare până la Ceremuș, Colacin și Nistru cu Regatul României”.
În iunie 1940 a fost ocupat deArmata Roșie a URSS, împreună cu Bucovina de Nord, în urma pactului Molotov-Ribbentrop și alocat Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene. În iulie 1941 a fost recucerit de România, pe atunci în alianță cu Germania național-socialistă. La 30 martie 1944 Armata Sovietică l-a reocupat, fiind reanexat la Uniunea Sovietică, în cadrul aceleiași Republici Sovietice Socialiste Ucrainiene. În luptele ce s-au dat pentru oraș (25-30 martie 1944) au murit 1.500 de soldați și ofițeri români și germani.
Evenimentele dramatice din vara anului 1940 în urma ultimatumului imperialist sovietic din 28 iunie, au întrerupt brusc viața pașnică a locuitorilor Bucovinei, Basarabiei și ținutului Herța. România a fost somată și forțată să cedeze Uniunii Sovietice o suprafață de 50 762 kmp din care 6262 kmp din Bucovina, aparținând teritoriului său cu o populație de aproximativ 3 776 000 locuitori.
După cel de al Doilea Război Mondial, ca urmare a pactului Ribbentrop-Molotov, nordul Bucovinei, ținutul Herța, nordul și sudul Basarabiei au fost încorporate, de către Stalin în RSS Ucraina. La 7 august 1940, a fost creată Regiunea Cernăuți, cu o suprafață de 8100 kmp și o populație de 919 000 de locuitori aproape un milion, realizată prin alipirea părții de nord a Bucovinei cu ținutul Herța și cu cea mai mare parte a județului Hotin din Basarabia.
După destrămarea URSS, Cernăuți a devenit parte a Ucrainei independente.
România a deschis în mai 1999 un Consulat General la Cernăuți.
Text preluat și adaptat din surse: dacoromania-alba.ro, Alexandru Ursu Bucovina, Wikipedia