Uriașe semne de întrebare despre adevărata istorie a românilor (rumânilor geto-daci)

Deși LATINA E O LIMBĂ ROMÂNEASCĂ și ROMANII de la ROMA își au RĂDĂCINILE în „ROMÂNIA”,

…cei incapabili să demonstreze originea autohtonă a limbii românești îi conving pe români că ei se trag din vâna tuturor cotropitorilor, în ciuda faptului că ÎNSĂȘI COTROPITORII lor, inclusiv de la ROMA, nu sunt alții decât tot cei DIN NEAMUL ROMÂNESC, cu excepția mongolilor, pentru că teritoriul României este singura poartă de trecere a europenilor de dinaintea Glaciațiunii Wurm în Lumea Contemporană, singurul loc de unde s-a repopulat Europa Neolitică, rumânii fiind singurii depozitari ai zestrei genetice și lingvistice anterioare glaciațiunii. 

Guvernanții le siluiesc mintea românilor și îi conving să-și venereze călăii.

Primul călău a fost Traian și ultimul a fost  Stalin.

Câtă prostie să uiți că Traian ne-a jefuit și măcelărit la fel ca și Stalin.

Câtă prostie să uiți că la români, REPUBLICA și actualii guvernanți AU VENIT PE TANCURILE RUȘILOR.

Fără Stalin, mai auzeam vreodată de unii alde Ponta, Iliescu, Ceaușescu ? 

Dați click pe linkuri să sărbătorim !

http://solif.wordpress.com

http://danielroxin.blogspot.ro/2013/03/fost-consilier-al-papei-ioan-paul-al-ii.html

http://www.youtube.com/watch?v=RIXzXPjeQPc&list=HL1370111866&feature=mh_lolz

  Ce poate fi o mai mare prostie decât să-l venerezi pe călăul nostru Împăratul Traian până și în imnul național ?

   Poate doar prostia de a nu ști că Vaticanul a fost continuatorul direct al imperialismului roman, fără de care nici nu am fi auzit vreodată de prietenii noștrii maghiari și secui.

   Departe de mintea guvernanților să constate evidența că noi suntem latini dar nu din cauza Imperiului Roman, ci datorită faptului că rumânii geto-daci au fost primii și cei mai importanți colonizatori ai Peninsulei Italice.

   Scepticii să caute în enciclopedii și să constate că populația ce a colonizat Italia are originea arheologică la noi, pe malurile Dunării de Mijloc și de Jos.

Rumânii NU AU absolut NIMICA DE LA ROMA, nici civilizație, nici cultură, nici credință și NICI  măcar UN SINGUR CUVÂNT INVENTAT PE TIMPUL IMPERIULUI ROMAN.

Românii nu sunt neolatini, ci „paleolatini”.

Românii geto-daci,

nu au moștenit de la romani absolut nimic,

nici măcar un singur cuvințel.

Nici vorbă să piară vreodată !

Geto-dacii învingători ai romanilor în 86, dar învinși de ei în 106 și cotropiți pe 15% din teritoriu, au luptat  din 15 în 15 ani, cu un singur răgaz, de 50 de ani, înainte de 271, când au dobândit în nordul Dunării o superioritate netă asupra lor, aruncându-i definitiv pe celălalt mal, dimpreună cu Împăratul Aurelian.

Câtă prostie să crezi că el a renunțat singur și ne silit de nimeni la, aurul, sarea, grânele și turmele dacilor?

În 271, triumful rumânilor geto-daci nord dunăreni asupra romanilor a fost devastator.

Romanii au fugit pur și simplu, fără vreo luptă, până dincolo de fluviu, unde au numit DACIA tot mijlocul Imperiului Roman de Răsărit, conștienți că-i vorba de unul și același neam.  

Unde-i logica de a ridica problema dispariției geto-dacilor?

Doar asemănarea lingvistică a românilor cu romanii ?

Rumânii geto-daci erau foarte numeroși, bine hrăniți,

civilizați și pașnici,

pentru că și în conformitate cu Alexandru Macedon, ei erau niște buni agricultori.

Agricultorul nu este însă motivat în războaie de cucerire și foarte vulnerabil dacă e surprins la munca câmpului.

Un popor de agricultori are doar războinici profesioniști, puțini la număr.

Forța rumânilor daco-geți, antiidolatri, monoteiști, reiese și din

amprenta pe care au lăsat-o asupra Întregului Imperiu Roman de Răsărit, conducând la

o suită neîntreruptă de împărați romani de neam geto-dac, pe timp de 100 de ani, începând cu cei doi Galeri, la 30 de ani după ”Retragerea aureliană”și terminând, cu urmașii lui Constantin cel Mare, autorii introducerii creștinismului de stat în 390,

eșuând în instalarea limbii grecești în cancelaria imperială, în 408, în detrimentul celei latine,

dar persistând inchizitorial în combaterea oricărei forme de idolatrie, rezultând inițial arianismul transmis și goților, apoi iconoclasmul și canonizarea de tip bizantin,

la originea adevăratei credințe, ortodoxe,

pravo (adevărată) slavnice, în 864, adică fără urme de idolatrie, fără ”chip cioplit”, impusă de rumânii geto-daci inclusiv

grecilor și puținilor romanizați din Imperiul Bizantin.

Vă rog să verificați și domniile voastre.

Rumân=Roman, nu rezultă dintr-o interogare în masă, ci este doar, o ipoteză a cuiva, o pură fantezie.

ROMẤN, -Ă.1. Persoană care aparține populației de bază a României sau este originară din România. 2. (Pop.) Țăran. ♦ Bărbat, soț. ♦ Om (în general), bărbat. 3. (În forma rumân) Denumire dată, în evul mediu, în Țara Românească, țăranilor dependenți de stăpânii feudali; iobag, vecin. II. Limba vorbită de români. Româna comună (sau primitivă) = stadiu în evoluția limbii române anterior diferențierii dialectale; străromână. [Var.: rumấn s. m.] – Lat. romanus.

RUMÂN s. (IST.) iobag, șerb, vecin, (rar) serv, (înv.) prost. (Țăranul dependent se numea „iobag”, în Transilvania, ~ în Țara Românească și „vecin”, în Moldova.)  Sursa: Sinonime (2002)ursa: DEX ’98 (1998)

În străromâna veche, comună,

de dinainte ca bonjuriștii și pașoptiștii să introducă cuvinte franțuzești la noi,

nu exista niciun termen specific Romei, adică

 inventat de romani.

Niciun termen militar specific armatei romane și veteranilor ei:

LEGIÚNE 1. Mare unitate militară romană– Din fr. légion, lat. legio, -onis.

CENTURIÓN(În armata romană) Ofițer care comanda o centurie; sutaș.– Din lat. centurio, -onis.

COHÓRTĂ, cohorte, s. f.(La romani) Unitate de infanterie egală cu a zecea parte dintr-o legiune. ♦ Fig. Mulțime, ceată. – Din lat.cohors, -tis.

MANIPULÁ, manipulez, vb. I. Tranz. A mânui, a manevra. – Din fr. manipuler.  

LÁNCE.Veche armă de atac, formată dintr-overgea lungă de lemn prevăzută cu un vârf metalic ascuțit; suliță. – Din it.lancia.  CATAPÚLTĂ1. Mașină de război – Din fr. catapulte, lat. catapulta.

Niciun termen specific societății romane:

SCLAV. – Din lat. sclavus. Cf. fr. esclave.

ARÉNĂ. – Din fr. arène,lat. arena.

GLADIATÓR.– Din fr. gladiateur, lat. gladiator, -oris.

EDIFÍCIU. – Din fr. édifice, lat. aedificium.

CÍVIC. – Din fr. civique, lat. civicus.

CÍVITAS. (În organizația provincială romană) Teritoriul unui trib local neroman și centrul său principal. / < lat. civitas – cetate, stat]. CETĂȚEÁN.Locuitor al unui stat, care se bucură de drepturi civile și politice și care are anumite obligații față de acel stat. –Cetate + suf. -ean.

EDÍL. (În antichitatea romană) consilier municipal. – Din fr. édile, lat. aedilis.

MUNICÍPIU.. Nume dat orașelor romane (din Italia sau din imperiu) . – Din lat. municipium.

CÁSTRU. Lagăr, tabără romană întărită. – Din lat. castra, -orum;ajuns CHESTER, la englezi, dar absent în româna veche.

CANÁBE.Locuințe civile grupate la marginea lagărelor militare romane. [< lat. canabae – colibe].

Vicus, în latinește SAT, adică așezare rurală a cărei populație se ocupă în cea mai mare parte cu agricultura. – Din lat. Fossatum= fosă, șanț în latină.

VETERÁN.Ostaș roman liberat după terminarea serviciului militar și care obținea la liberare o serie de privilegii. 2. S. m. Bărbat (în vârstă) care a participat la unul sau mai multe războaie. 3. Persoană (în vârstă) care a activat și s-a remarcat vreme îndelungată într-o acțiune (de mare răspundere), într-o instituție etc. – Din fr. vétéran, lat. veteranus.  Sursa: DEX ’98 (1998)

Cum rămâne cu teoria, conform căreia poporul român și limba română au luat naștere din veteranii romani ???

Cum puteau ei să uite orice legătură cu Imperiul Roman ?

De la SUTAȘII centu-rioni, ar fi putut reține cuvântul CENTUM,

dacă n-ar fi fost ori prea puțini

ori așa de bătrâni, de nu se uita nimeni în gura lor,

dapoi să mai și procreeze un popor de 20 de milioane,

violându-le pe dăcoaice.

Cuțitele, arcurile, săgețile, scuturile, securile, casele, cetățile, de etimon latin,

existau cu mii de ani mai înainte ca romanii să cucerească Roma de la etrusci și

ATUNCI latinitatea lor NU poate fi pusă ÎN SEAMA ROMANILOR,

ci pe seama rumânilor geto-daci care erau mai vechi decât ei în Italia. 

               Limba este un atribut etnic.

               Primul dicționar, de la A la Z, al limbii române , este cel al lingvistului Ion Aurel Candrea, eminent savant român, de origine evreiască, conform Wikipedia

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Aurel_Candrea

editat cu câțiva ani înainte de cel de al doilea război mondial.

               Din 1946, lingvistica românească a fost dominată de un alt ilustru savant român, de origine evreiască, Alexandru Graur

http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Graur

 predecesorul domnului Marius Sala.

               Este cazul ca și cercetătorii de etnie română să-și spună cuvântul în lingvistica și istoria românească.

               Progresele multiplelor discipline, din ultimele decade, permit lui Cueșdean Lucian, scriitor român și doctor în științe medicale, să demonstreze în cărțile sale, faptul că LIMBA RUMÂNILOR NU ESTE O NEOLATINĂ, ci O PALEOLATINĂ și o paleogermano-slavă, constatând existența a aproximativ 2400 de cuvinte în dialect românesc scrise și vorbite în India de către urmași ai geților ce au ajuns acolo de mai multe ori, fie ca indi-geți, fie ca masa-geți, fie cu Alexandru cel Mare,  ca macedo-români.

               Faptul că graiul nostru este cel mai vechi TREBUIA SĂ-L PRICEPEM de la părintele istoriei, Herodot, care în urmă cu 2500 de ani scria că neamul românesc (al geto-tracilor) vorbește O SINGURĂ LIMBĂ și este cel mai numeros, mai mare și mai răspândit, după inzi, că doar dihonia, vrăjmășia din lăuntrul lui îl împiedică să fie și de neînvins.

               Dacă era neamul cel mai numeros, de la cine era el să învețe și de ce era el să învețe de la o punctiformă Romă, de exemplu, a SEC-a, de la SIC-are sau a USCA, de la EXUCARE, când urmașii oieriilor (AJJARI) geți ajunși în India zic și azi SAC-a la a SEC-a, SUCA la a USCA, precum BER-i la BER-beci (cum le spun și ungurii, inclusiv BAR-ani la oaie) și nu VER-vix ca în Cetatea Eternă?

             Dacă eram un neam de proști, fără o limbă a noastră, strămoșească, ancestrală,  dispăream de mult.

Neamul rumânilor supraviețuiește de  cel puțin 10.000 de ani, cu limba din bătrâni, ce începe cu sunetele din natură, onomatopeele.

             Cf DEX, RUMÂN=ROMÂN=ȚĂRAN, omul țării noastre.

             RUMÂN=ROMAN este doar o ipoteză, o simplă fantezie, ca și ideia că noi am fi luat cuvintele altora.

             Limba română are peste 420 de cuvinte SCRISE în India de rumânii geți, în grai românesc, în urmă cu aproximativ 2500 de ani. Unele se păstrează vorbite și astăzi în Pungiabul indian și pachistanez.

             Graiul rumânilor are 2000 de cuvinte răspândite de geți, azi singurele cuvinte europene antice VORBITE în India, așa zisele ”indo”-europene ; 240, exclusiv românești, inexistente la alți” indo”-europeni.Comparați cu etimoanele DEX-ului și cu armâna.

             Cu aproape două secole în urmă, savantul german Johannes Schmidt

  http://en.wikipedia.org/wiki/Johannes_Schmidt_(linguist)

a demonstrate că toate graiurile europene se trag din limba neamului nostru (rumâno-daco-geto-)trac, dar ce să-i faci guvernantului român care are mai mare încredere în evrei decât în germani.

Vocalele delimitează strict înțelesul unui cuvânt și arareori o sferă semantică.

Câteva morfeme stem pot avea chiar și 20 de înțelesuri diferite, aspect ce se poate observa și la cuvintele trecute în DEX, cum ar fi adânc, duce, rost, etc.

Limbajul fiind un fenomen în care raționamentul este exprimat prin sunete, calitățile sunetului însuși, melodia, intonația și gestul însoțitor, contribuie la definirea unei noțiuni, a unei informații, într-un context oarecare, în care el CONTEXTUL precizează LOGIC subtilitățile unui înțeles.

           Un fenomen specific ROMÂNESC este faptul că există câmpuri lexicale ale unor cuvinte de ETIMOANE DIFERITE, descrise ca metafore CU ACELEAȘI MORFEME stem proprii numai limbii române, fără să difere după etimoanele respective.

Oare poate exista ÎN lingvistica noastră O STUPIDITATE mai MARE decât să pui eticheta de ETIMON NECUNOSCUT (=origine necunoscută) pe mai mult de 1200 cuvinte care  există numai în limba vorbită de rumâni, un număr mai mare decât tot fondul presupus de sorginte romană ???

Chestiunea nu implică știința ci bunul simț.

De secole și în prezent, persoane aparținând unor minorități naționale, alde Marius Sala la Academia României și Oberlender la Muzeul de Istorie al României, ocupă posturi cheie în lingvistică și istorie, permițând din nepăsare sau poate chiar din reavoință perpetuarea conceptului de romanizare a tuturor dacilor,  o gravă  eroare de logică, o dogmă preconcepută.

Este absurd să crezi că numai cele 1200 vorbe, reprezentând 25 % dintre cuvintele ancestrale ale rumânilor, cele regăsite și la Roma de acum 2000 de ani, constituie limba română,  eliminând arbitrar,  ca neromânesc, restul de 75 % al lexicului ancestral pe care ei îl folosesc.

Din miile de exemple trecute în revistă putem observa că LIMBA GEȚILOR RUMÂNI ESTE UNITARĂ și inteligibilă pe tot teritoriul locuit vreodată de ei, inclusiv la Roma, unde apar cele mai importante alterări dialectale, produse de poeții Cetății Eterne, mult mai accentuate decât cele produse de clerul slavon în sudul Dunării.

Nicio altă limbă europeană nu are peste 3200 de cuvinte  matcă cuprinse în LIMBAJUL LOGIC METAFORIC al MORFEMELOR STEM, un sistem de  460  de morfeme stem cu aproximativ 160 de sfere semantice.

Cum de MARIUS SALA, promovat decident în lingvictica  românească la Academia României,  prin doctoratul său în filologie din 1967, cu teza “Fonetica și fonologia iudeospaniolei  din București”, http://ro.wikipedia.org/wiki/Marius_Sala

EXPERT deci doar în  IUDEOSPANIOLĂ și nu în română ori în latină, are dreptul de a le nega românilor faptul dovedit prin acest sistem și anume că ei au o limbă ancestrală  decimilenară.

Cu ce ocazie EXPERTIZA ÎN IUDEO-SPANIOLĂ emite decizii lingvistice de veto în Academia Română ???

Românii par să fie surzi la mesajul de mai sus, ca și la mărturia  senzațională că dacii dimpreună cu tot neamul românesc al celor mai îndepărtați  sciți ( nu numai din Scitia Minor), vorbeau o limbă comună  cu aceea a poetului Romei, Q. Horatius Flacus, Ode II, 20, cu 130 de ani  înainte de a fi înfrânt Regele Dacilor, Decebal, de vreme ce poezia lui afirmă că el putea fi cunoscut de către aceștia din ciripitul odelor sale

http://www.perseus.tufts.edu/hopper/text?doc=Perseus%3Atext%3A1999.02.0025%3Abook%3D2%3Apoem%3D20

Nici măcar EXPERTUL în LATINĂ, MICEAL LEWITH, personalitate de  renume mondial, consilier al Papei Ioan Paul al II-lea, nu a fost auzit de români, deși a “urlat” și el la noi, în urmă cu un an, la televiziunea  din Cluj, că ”nu româna  este o limbă latină, ci latina este o limbă românească !!!”, “românii fiind aceia care au oferit lumii occidentale un  minunat vehicol, limba latină”.

   http://www.libertatea.ro/detalii/articol/omul-care-a-avut-acces-la-documente-secrete-din-biblioteca-vaticanului-limba-latina-se-trage-din-cea-romana-nu-invers-442319.html?utm_source=LibertateaOwn&utm_medium=FB&utm_campaign=FB-Post>

Aproape toate cuvintele românești fac parte din acest Limbaj Logic Metaforic al Morfemelor Stem și sunt compuse din morfeme stem, GRUPĂRI SPECIFICE de SUNETE cu un  ÎNȚELES PRECIS ÎNTR-UN ANUME DOMENIU, care repetă aceste rădăcini de cuvinte românești în minimum 2 alte  cuvinte diferite, nu derivate, în alcătuirea unei noțiuni, ce se exprimă atât  prin mai multe vorbe, cât și prin mai multe cuvinte contrase în morfeme rădăcini de cuvânt, morfeme stem, rezultând o nouă vorbă,  descrisă ca o metaforă, la nivelul de imprecizie al  unei metafore, convenite în societatea rumânilor ca fiind totuși suficient de edificatoare, precum de exemplu, o măs-lin-ă (ă=e, adică o sintaxă inversă) este descrisă metaforic ca ceva ce trebuie mes-(tecat)-lin (adică cu grijă), chestiune imprecisă, pentru că și cireșele ori vișinele trebuiesc și ele mestecate cu grijă, lin, dar cir-ieș-ele (ele) pot fi caracterizate prin aceea că -ies-cir(culare), iar vișin –ele (ele) pot fi ală-turate, comparate, cu culoarea vișinie, lin-iștea (iștea) este-lină (fără turbulențe, zbucium ori  gălăgie), înghețata este o pastă înghețată pe care nu o confundăm cu alte paste înghețate, precum nu o confundă nici massa-GEȚII din Pungiabi, ce numesc MALAI înghețata, adică O PASTĂ, ca mă-MĂLI-ga, o pură metaforă românească, dusă de geți în India, ca și aceea care numește sfredelul VIERME, pentru că și viermele sfredelește. 

Acest sistem este  specific limbii române și este același pentru toate ”etimoanele” diferitelor limbi, dovedind că în ciuda etimoanelor presupuse în româna ancestrală, ele aparțin doar românei și că celelalte limbi europene se trag din română, inclusiv latina Romei, ce nu putea fi transmisă pe cale orală dacilor, spre deosebire de rumâna mânată de râu a dacilor ce putea fi șlefuită de către geții preromani din Roma, după gustul lor, ei alterând acest sistem (S*R->S*L,*P*->*Q*, etc.) în cadrul procesului lor de școlarizare, precum latineștile SOL-is, AQUA (care nu există în sanscrită), din geticele românești SUAR-e, APĂ, care există ca SUR-ia, APA,  în sanscrita considerată cea mai veche limbă europeană.

 LATINA ROMEI conține 1200 cuvinte primare, matcă, SPECIFICE ROMÂNEI ancestrale, dar LIMBA ROMÂNĂ ANCESTRALĂ nu conține NICI MĂCAR UN SINGUR TERMEN SPECIFIC   IMPERIULUI ROMAN, din niciun domeniu, nici armată, nici administrație și nici  cultură.

Deși românii  îndoctrinați în școala de astăzi nu pot admite în ruptul capului, ADEVĂRUL este  că ÎN LIMBA RUMÂNILOR nu există NICIUN CUVÂNT autentic de SORGINTE SLAVĂ.

Ei nu fac un raționament extrem de simplu.

Bulgarii și  sârbo-croații, sunt geți ca și noi.

Nu există niciun alt fel de slavi decât cei cu originea peribaltică, deci nord și est carpatică, zonă  din care nici făcătorii DEX-ului nu admit în română mai mult de 2% etimoane (practic doar asemănări cu 35 de cuvinte rusești, 60 ucrainiene, 11 poloneze și 2 cehești).

Așa numitele, slavonă, bulgară (și sârbo-croată), în total 1000 de cuvinte, aparțin tot limbii rumânilor peridunăreni, ce au populat întreg Imperiul Roman de Răsărit, camuflați în slavi, pierzând aici treptat fondul recunoscut de grecii bizantini ca fiind latin, în teritoriile în care ei îi persecutau pe latini cu deosebită cruzime, păstrându-se în mare măsură în vlahiile pe care nu le controlau deplin, fapt evident și astăzi la vlahii ce locuiesc doar munții greu accesibili din  Peninsula Balcani și la valahii din nordul Dunării.

Dovada că e vorba de rumâni și nu de romani este faptul că romanii nu au putut niciodată introduce aici liturghia în limba Romei, cultul creștin folosind limbajul  zalmoxian, al  geto-dacilor teocrați ai lui Deceneu (singurii ANTI IDOLATRI din zonă), numit slavon, ce SLĂVEA pe Za  MOL zis (xis pentru greci),  prin MOL-ifte (rugăciuni la Zis  Za MOL), o divinitate abstractă, adevărată, ortodoxă, pravo-SLAVNICĂ, adică fără idoli, în opoziție cu romanii idolatri, închinători și azi la CHIPUL  CIOPLIT al statuilor de sfinți; dispută în care CLERUL de după Chiril și Metodiu  a început să-i persecute pe valahi și pe vlahii ce persistau în a folosi și  fondul nostru latin, confundându-i  intenționat cu romanii idolatri de la Roma, până în zilele noastre, pentru a-i  extermina, uitând cu desăvârșire de originea lor daco-getică.

Neamul românesc al geto-dacilor i-a învins zdrobitor pe romanii din nordul Dunării, în anul 271, obligându-i să se retragă definitiv în sudul fluviului. După acest an, întreg Imperiul Roman de Răsărit a suferit o evidentă influență dacică: cioplitorii de chipuri s-au rărit, până la dispariție chiar printre greci, o mare parte din teritoriul acestui imperiu a fost numită Dacia, inclusiv Romania și a fost condus de împărați localnici, din rândul rumânilor daco-geți și din rândul unor bizantini grecofoni, ce au permis instaurarea unui creștinism fără urme de sclavagim și de idolatrie greacă sau romană.

În lupta geților cu Imperiul Roman, și excesele clerului creștin daco-get slavon sud dunărean au condus la slavizarea populației, la pierderea aici a fondului nostru latin românesc, copiii vlahilor și valahilor fiind botezați de preoți slavoni, extrem de ostili latinilor, cu liturghii epurate de cuvintele noastre  latinești.

 Autor: Lucian Iosif Cueșdean