Să nu uităm! Un secol de la bătăliile de la Mărăști, Mărășești  și  Oituz. Video: Turul aerian al Mausoleului de la Mărăşeşti

Acum o suta de ani au avut loc bataliile de la Marasti, Marasasti  si  Oituz.  Am cautat in cartile indicate mai jos istoricul acestor  grele incercari…

Generalul german von Mackensen plecase de la Bucuresti pe data de 5 iulie spunand : « La revedere, la Iasi, peste doua saptamani » ([3] p 324) ; puterile centrale doreau disparitia Romaniei independente, refugiata in Moldova. S-a luat in discutie refugierea guvernului si a familiei regale in Rusia, dar Ferdinand, alaturi de care se gasea  generalul Berthelot, a refuzat categoric. 

Mai intai au atacat romanii, impreuna cu rusii, la Marasti , impotriva trupelor germano-austro- bulgaro-turce.

Intre 22 si 24 iulie ei avanseaza rapid.  Dar pe 25 iuliei  soseste  o telegrama de la Kerenski, seful guvernului rus, care ordona suspendarea ofensivei pe intregul front ([1] p 145). Totusi, Averescu continua atacul pana pe 1 august, strapungand frontul pe o adancime de 20 de km. Este o victorie deplina !

La Marasesti  pe data de 5  si la Oituz pe 8 august au atacat  puterile centrale, sub conducerea lui von Mackensen, cu o enorma pregatire de artilerie « sprijinita prin bombardamente cu gaze asfixiante » ([1] p 146). O parte din armatele ruse fusesera deja trimise in Galitia, unde trupele rusesti se retrasesera pe 100 de km. Dintre combatantii rusi ramasi in Moldova, unii au luptat (defensiva nu le era interzisa), dar majoritatea s-au retras fara sa lupte.

Multe marturii atesta eroismul ostasilor romani; astfel,  Kiritescu (p 334), relateaza sacrificiul regimentului 40 din care 7 ofiteri si 120 soldati cad prizonieri, toti ceilalti  fiind cazuti in lupta.

Frontul se stabilizeaza, revine la razboiul « de pozitie ». Ofensiva germano-austriaco-bulgaro-turca a esuat ; nici unul din obiectivele stabilite de comandamentul german nu a fost atins ([3] p 345). Si asa a ramas pana la data armistitiului franco-german (11 noiembrie 1918), in ciuda pacii incheiate de Rusia si a proiectului de tratat romano-german de la Buftea, care nu a fost ratificat de rege. Ferdinand a refuzat dezarmarea armatei romane ramasa pe pozitii, astfel incat von Mackensen cu 170.000 de combatanti era inca la Marasesti in noiembrie 1918.

Dupa retragerea putin glorioasa din anul 1916, acest succes face ca romanii sa fie vazuti altfel de catre straini… si de catre ei insisi ! Datorita lui, Romania s-a prezentat cu fruntea sus la negocierile de la Paris, care s-au concretizat prin bine cunocutul Tratat de la Trianon.

Sa amintim ca pe data de 6 august 1923, un covasnean, Justinian Teculescu, pe atunci episcop al Armatei,  « a pus piatra de temelie a mausoleului de la Marasesti, …  a organizat institutia Eroului Necunoscut (Soldatul necunoscut) si aducerea ramasitelor pamantesti ale acestuia de la Marasesti la Bucuresti precum si inhumarea lor in Parcul Carol » ([4] p 33).

Cei 22 de combatanti francezi cazuti in aceste lupte vor fi inmormantati la Iasi, unde, in mod miraculos, monumentul a fost pastrat, poate fi vazut si astazi.

Iar, in memoria familiei, unul din atat de numerosii eroi ai acestor lupte a fost un alt voinestean, Maior, cumnat al episcopului,  sotul « lelitei Lenica » nascuta Teaca.

 Autor: Nicolas Teculescu 

Gasiti informatii interesante in cartile: [1] La Roumanie de la Triplice a l’Entente de Jean-Noel Grandhomme, Ed Soteca 2009   [2] Berthelot, du culte de l’offensive a la strategie globale de Jean-Noel Grandhomme Ed ecpad 2011    [3] La Roumanie dans la Guerre Mondiale de Constantin Kiritzesco Ed Payot 1935 (reeditata in limba romana, la Bucuresti in 1989); [4] Teculestii din neam in neam de Luminita Cornea, C. Catrina si Ion Lacatusu,  Ed Angvstia, 2008

Video: Turul aerian al Mausoleului de la Mărăşeşti

romaniabreakingnews.ro