Pentru susținerea titlului de mai sus, vom reda transcriptul unui document original, ce a fost copiat din Arhiva Națională a României. Este un raport al Partidului Comunist din România (1923) făcut către Komintern. Nu a fost operata nici o modificare, nici din punct de vedere morfologic:
„Rezoluție în problema națională din România. Traducere din limba germană (1923)” 1)
„România capitalistă aparține de acele state care prin deznodământul războiului mondial imperialist, prin “unirea tuturor românilor” au subjugat importante părți ale unor națiuni mai dezvoltate din punct de vedere economic și cultural. În ciuda “garanțiilor” pe care le acordă diferitele tratate de pace, naționalitățile din România mare sunt subjugate fără milă de oligarhia boerilor români. Toate încercările deznădăjduite făcute de naționalitățile din țară pentru îmbunătățirea situației lor economice, politice și culturale până acum s-au zădărnicit prin trădarea propriei lor burghezii și prin teroarea desfrânată politică și militară a clasei dominante a României.
Marea burghezie română, care fără scrupule pune cu totul la cheremul capitalului Antantei “țara unită și eliberată din punct de vedere național”, în același timp răpește de la masele naționalităților drepturile lor elementare și orice posibilitate de a se dezvolta mai departe din punct de vedere economic, politic și cultural. Printre naționalitățile din România numai germanii și ungurii au partide politice proprii care încă – având în vedere că conducerea acestora se află în mâinile magnaților și capitaliștilor – nu sunt în stare să lupte pentru adevăratele interese ale acestor naționalități.
Asuprirea turbată economică și politică a naționalităților, face ușor de înțeles, că masele largi ale acestora luptă cu cea mai mare înverșunare împotriva capitalismului panromânesc și pentru eliberarea lor de sub jugul acestora. Țărănimea muncitoare și muncitorimea Basarabiei care a trăit prima perioadă a revoluției ruse eliberatoare /care a trimis zeci și zeci de mii de basarabeni români în minele din Siberia – n.n./ și acum geme sub cizmele dictaturii militare române, fiecare zi își exprimă străduința sa fermă național-revoluționară de a se uni cu U.R.S.S., pentru a asigura astfel dezvoltarea ei și apărarea intereselor sale vitale. La fel suferă masele de țărani și muncitori maghiari și germani din Transilvania, populația muncitoare germană și ucraineană din Bucovina și Cadrilater. Politica de sugrumare dusă de burghezia română le răpește posibilitatea de existență, le împinge în emigrare, în mizerie dublă, într-o înapoiere economică, politică și culturală insuportabilă. Naționalitățile din Transilvania, Dobrogea și Bucovina duc de aceea o luptă nu mai puțin plină de sacrificii, la fel de neîntreruptă ca și acelea din Basarabia pentru posibilitatea determinării libere, nesilite a soartei lor.
Având în vedere aceste mișcări separatiste ale naționalităților țării, P.C.R. are următoarele sarcini generale:
1. Prin propaganda și activitatea lor de zi cu zi să demaște caracterul antinațional al burgheziei române dominante, rolul trădător al magnaților maghiari, fabricanților germani, moșierilor ruși și bulgari și alianța lor cu oligarhia română, cât și ipocrizia și incapacitatea socialdemocrației de a rezolva problema națională, a trezi muncitorimea tuturor naționalităților împotriva șovinismului propriei burghezii și a duce o luptă necruțătoare împotriva antisemitismului, ca o încercare de a abate atenția maselor muncitoare de la rezolvarea problemelor sociale – subliniind totodată în mod clar că P.C.R. luptă împotriva capitalului evreesc /în vorbe doar, pentru că acest mare capital din lume este de sorginte kazaro-evreiesc, aparținător atotputernicei masonerii, care este, bineînțeles, tot kazaro-evreiască – n.n./, la fel ca și împotriva oricărui alt capital și își pune ca sarcină de a uni masele muncitoare evreești /eu n-am prea văzut kazaro-evrei muncitori, doar unu-doi frizeri, însă în uzine, fabrici sau agricultori nu știu dacă ar fi existând unu-doi – n.n./ în rândurile comune ale proletariatului revoluționar, a face ca masele muncitoare ale populației românești să înțeleagă că lupta naționalităților împotriva puterii burgheziei românești întărește lupta de eliberare a proletariatului român și că este în interesul nemijlocit al victoriei revoluției și a obținerii adevăratei independențe a României de a sprijini aspirațiile maselor țărănești și muncitoare ale naționalităților, pe baza principiului dreptului națiunilor la autodeterminare până la despărțirea lor totală de statul existent /subl. n./.
2. În numele tuturor asupriților și exploataților a lua atitudine împotriva manifestăților ale asupririi și împotriva principiului națiunii și limbii dominante;
a se ridica pentru completa egalitate în drepturi a naționalităților și a combate energic îngrădirile economice, politice și culturale (românizarea forțată prin colonizare, școli, biserici etc.) care se fac în dauna naționalităților; /câtă minciună pe acești comuniști! Niciodată România nu a ocupat vreo regiune, vreun teritoriu străin, dar mite să-l și românizeze! Singurii ungurii au procedat la maghiarizarea românilor, în Transilvania de Nord ocupată (1940-1944), precum și la colonizarea ungurilor în această regiune, aduși din Ungaria Veche! Sau, și astăzi, cum procedează UDMR – prin politica pașilor mărunți – în special în județele Covasna și Harghita, sub oblăduirea conducerii noastre de stat – n.n./.
a apăra necondiționat toate revendicările naționalităților privind participarea lor liberă la administrația de stat și locală, folosirea nelimitată a limbii lor naționale în școli, cât și în toate domeniile vieții de stat, cât și libertatea presei, a culturii, a religiei.
3. Accentuând neobosit necesitatea alianței între proletariatul revoluționar și masele persecutate ale naționalităților poate fi obținută, în mod exclusiv pe calea revoluției sociale a clasei muncitoare – a folosi tactica frontului unic față de masele populare revoluționare ale naționalităților și față de organizațiile lor, național-revoluționare legale sau ilegale și pentru obținerea prin luptă a guvernului muncitoresc-țărănesc și a federației republicilor muncitorești-țărănești liber constituite, independente și egale în drepturi.
1) Arhivele Naționale ale României. Fond CC al PCR – Secția Organizatorică, Dosar 36/1923
Material realizat de Mircea Vâlcu-Mehedinți