Exclusiv! UN DOCUMENT CLASIFICAT ȘI SCURGERILE DE INFORMAȚII PE AXA : BUCUREȘTI-MOSCOVA-KIEV

Gaitan & Co spune:

De fapt domnilor voi in mare parte sunteti o mica parte din lucratorii de la Zana cea Buna ! Corect ? insasi imaginea rbnpress spune multe, adica cam spune exact ! Oricum e bine ca se mai si lucraza in tara asta,.. Felicitari, continuati si tot inainte !

TOP SECRET spune:

ASADAR ATI PUBLICAT UN DOCUMENT SECRET, IN RAPOT CU CE SECRET? CONFORM CU CE LEGE SI REGULAMENT ? DACA DA ATUNCI INCA MAI UMBLATI LIBERI ? SAU DEJA VA ASCUNDETI DE PROCURORII CARE VA CAUTA?

HOTĂRÂRE nr. 353 din 15 aprilie 2002 pentru aprobarea Normelor privind protecţia informaţiilor clasificate ale Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord în România

G. SECURITATEA DOCUMENTELOR

135. Consiliul Nord-Atlantic (denumit în continuare NAC) este autoritatea supremă care distribuie informaţiile clasificate NATO, cu caracter oficial, către statele membre şi partenere. Această autoritate funcţionează după principiul consensului titularului informaţiei.
136. Toate transferurile de documente de la NATO către statele partenere se efectuează prin Registrul NATO către Registrul Central al statului partener respectiv. Documentele care sunt transmise se referă la acţiuni, activităţi etc., care au fost aprobate de către NAC.
137. Organismele NATO păstrează, în calitate de deţinător originar, evidenţa tuturor informaţiilor NATO clasificate pe care le transmit statelor partenere şi transmit datele de identificare a acestor documente (numărul, titlul şi data transmiterii) către Registrul Central NATO de la Bruxelles. La cerere, autorităţile naţionale pot obţine detalii prin intermediul Registrului Central NATO de la Bruxelles.
138. Informaţiile NATO neclasificate, deşi nu presupun o protecţie specifică, pot fi transmise şi către state care nu fac parte din NATO, organizaţii, persoane doar atunci când se consideră că nu sunt afectate interesele NATO.
139. Informaţiile clasificate NATO necesită o protecţie specifică şi sunt vehiculate în conformitate cu principiul nevoii de a şti (need-to-know) fără a fi menţionat deţinătorul originar, ci doar specificând „NATO”. Informaţia iniţială rămâne proprietatea deţinătorului originar, care este singura autoritate care decide asupra nivelului de clasificare şi diseminării acesteia, şi nu poate fi transmisă unui alt stat care nu este stat membru sau unei organizaţii internaţionale decât cu acordul acestuia.
140. Gestionarea documentelor clasificate NATO se face conform procedurilor NATO privind protecţia informaţiilor clasificate NATO, în cadrul Sistemului naţional de registre, de către persoane care trebuie să posede certificat de securitate cu nivel de clasificare corespunzător.
141. Gestionarea documentelor clasificate NATO, precum şi a documentelor naţionale transmise de România Alianţei Nord-Atlantice se face separat de gestionarea documentelor naţionale.
142. Informaţiile neclasificate NATO nu fac obiectul procedurilor de securitate prin care se protejează informaţiile clasificate NATO. Aceste informaţii vor fi gestionate în conformitate cu normele interne existente pentru informaţiile naţionale cu nivel echivalent, astfel încât să nu fie afectate interesele Alianţei Nord-Atlantice.
143. Clasificarea informaţiilor NATO este necesară pentru a indica gradul de sensibilitate al informaţiilor şi, în consecinţă, nivelul care trebuie atribuit pentru a determina complexitatea măsurilor şi procedurilor care se impun în vederea protecţiei respectivelor informaţii împotriva dezvăluirii neautorizate.
144. Nivelurile de clasificare impun, pe de o parte, asigurarea măsurilor de securitate în conformitate cu standardele NATO pentru protejarea informaţiilor, iar pe de altă parte, controlul accesului la respectivele informaţii.
145. Responsabilitatea încadrării informaţiilor şi a materialelor într-o categorie de clasificare revine deţinătorului originar al informaţiilor/materialelor şi se face în funcţie de importanţa şi conţinutul acestora. Subestimarea (subclasificarea) importanţei documentului este la fel de periculoasă ca şi supraestimarea (supraclasificarea) acestuia.
146. Şeful ierarhic al deţinătorului originar al documentului are obligaţia să verifice dacă acestea au fost clasificate corect şi să ia măsurile care se impun pentru clasificarea corectă atunci când constată că au fost efectuate clasificări necorespunzătoare.
147. Schimbarea nivelului de clasificare a documentelor primite de la alte structuri instituţionale se poate efectua numai cu acordul deţinătorului originar al documentului.
148. Adresele care însoţesc documentele, în funcţie de informaţiile pe care le conţin, primesc nivelul de clasificare corespunzător, indiferent de nivelul de clasificare a documentului.
149. Extrasele din documentele care conţin informaţii clasificate NATO vor fi clasificate corespunzător conţinutului informaţiilor cuprinse, nivelul de clasificare fiind cel puţin egal cu cel al documentului de bază (din care s-a efectuat extragerea).
150. În funcţie de importanţa şi sensibilitatea informaţiilor există următoarele niveluri NATO de clasificare a informaţiilor şi care au următoarea echivalenţă în legislaţia naţională:
ROMÂNIA NATO
SECRET DE SERVICIU RESTRICTED
SECRET CONFIDENTIAL
STRICT SECRET SECRET
STRICT SECRET DE IMPORTANŢĂ DEOSEBITĂ TOP SECRET

151. Potrivit riscurilor generate de divulgarea neautorizată a informaţiilor clasificate NATO, nivelurile de clasificare se atribuie în mod corespunzător importanţei acestora şi au următoarea semnificaţie:
– NATO/RESTRICTED – SECRET DE SERVICIU: nivel de clasificare care se aplică acelor informaţii şi materiale a căror divulgare neautorizată va fi în dezavantajul intereselor NATO şi al celor naţionale;
– NATO/CONFIDENTIAL – SECRET: nivel de clasificare care se aplică informaţiilor şi materialelor a căror divulgare neautorizată va provoca prejudicii intereselor NATO şi celor naţionale;
– NATO/SECRET – STRICT SECRET: nivel de clasificare care se aplică doar informaţiilor şi materialelor a căror divulgare neautorizată va genera prejudicii grave la adresa NATO şi a intereselor naţionale;
– NATO/TOP SECRET – STRICT SECRET DE IMPORTANfiĂ DEOSEBITĂ: nivel de clasificare care se aplică doar informaţiilor şi materialelor a căror divulgare ar putea determina prejudicii extrem de grave la adresa NATO şi a intereselor naţionale.
152. Conform acordurilor de securitate încheiate, NATO transmite ţărilor partenere informaţii clasificate marcate NATO până la nivelul SECRET inclusiv.
153. Informaţiile NATO clasificate pot fi supuse procesului de scădere a nivelului de clasificare sau declasificării numai de către sau cu acordul deţinătorului originar şi numai după ce au fost consultate celelalte state membre şi organizaţii.
154. Scăderea nivelului de clasificare se face periodic, în urma unei analize speciale care va stabili dacă nivelul de clasificare acordat iniţial documentului mai concordă sau nu cu valoarea lui informaţională la momentul analizei.
155. Schimbarea nivelului de clasificare a unui document va fi adusă imediat la cunoştinţă tuturor deţinătorilor acelui document.
156. Prin declasificare se înţelege anularea nivelului de clasificare a unei informaţii clasificate NATO şi astfel scoaterea ei de sub incidenţa tuturor reglementărilor privind protecţia informaţiilor clasificate NATO.
157. Informaţiile clasificate NATO de nivel CONFIDENTIAL sau SECRET vor fi sistematic revizuite pentru declasificare (numai după o perioadă de cel puţin 30 de ani).
158. Marca NATO aplicată pe un document semnifică faptul că documentul este proprietate NATO şi că informaţia conţinută rămâne proprietatea deţinătorului originar. Astfel marca NATO se va aplica pe toate copiile pregătite de Alianţa Nord-Atlantică spre a fi puse în circulaţie, inclusiv pe documentele neclasificate (de exemplu: NATO-UNCLASSIFIED).
159. Toate documentele care conţin informaţii NATO clasificate, inclusiv dosarele, volumele şi broşurile legate sau reproducerile din acestea, vor fi marcate, scris sau tipărit, în partea de sus şi de jos a primei pagini (coperta), a paginii cu titlul, pe prima pagină, pe ultima pagină şi pe exteriorul copertei din spate. Fiecare dintre paginile documentului propriu-zis va avea marcat în partea de sus şi în partea de jos nivelul de clasificare atribuit de deţinătorul originar.
160. Documentele transmise de NATO îşi vor păstra nivelul de clasificare acordat de Alianţa Nord-Atlantică pe toată durata existenţei lor. Pe prima pagină a documentului va fi înscris numele componentei din cadrul NATO care a autorizat comunicarea, data când s-a hotărât comunicarea, precum şi alte elemente care au legătura cu aceasta.
161. În situaţia în care un document clasificat este transmis de către NATO ca urmare a derulării unor activităţi comune, aprobate de către NAC, clasificarea este precedată de marca NATO şi de numele unei activităţi, numele unei ţări sau de numele unei organizaţii.
Exemplu: NATO/EAPC/PfP CONFIDENTIAL sau
NATO/ROMANIA CONFIDENTIAL sau
NATO/OSCE CONFIDENTIAL.
162. În situaţia în care titularul documentului consideră necesar să limiteze distribuţia informaţiei clasificate, acest lucru se va marca indicându-se sub linia de demarcare numele ţării/ţărilor căreia/cărora i/li se transmite documentul.
Exemplu: NATO/PfP CONFIDENTIAL/ROMANIA/BULGARIA only sau
NATO/PfP CONFIDENTIAL/EXERCISE COPPERPLATE only
163. Documentele transmise Alianţei Nord-Atlantice de către România vor purta marca ROMANIA, urmată de nivelul naţional de clasificare a documentului (echivalat cu nivelul de clasificare existent la NATO), şi structura/activitatea din cadrul NATO către/în cadrul căreia se doreşte transmiterea respectivului document.
Exemplu: ROMANIA-CONFIDENTIAL/ NATO only
ROMANIA-SECRET/ PfP only
164. Cerinţele minime pentru gestionarea informaţiilor NATO clasificate se aplică în funcţie de nivelul de clasificare.
165. Informaţiile NATO/RESTRICTED vor fi vehiculate şi păstrate în spaţii care nu vor fi accesibile persoanelor neautorizate.
166. Documentele vor fi transmise prin canale de comunicaţie autorizate de ANS în conformitate cu procedurile existente. Sistemele criptografice aprobate de un stat membru NATO sau de NAMIL COM vor fi utilizate pentru criptarea informaţiilor NATO RESTRICTED care vor fi transmise prin mijloace electronice.
În situaţii deosebite, când viteza este elementul primordial şi mijloacele de criptare nu sunt posibile, informaţiile NATO RESTRICTED pot fi transmise electronic în text clar prin sistemele publice de comunicaţii.
167. Copierea şi traducerea documentelor NATO RESTRICTED pot fi realizate în cadrul CSNR, cu respectarea strictă a principiului nevoii de a şti (need-to-know).
168. Informaţiile NATO CONFIDENTIAL vor fi vehiculate şi păstrate în zone în care accesul este controlat strict. Accesul va fi permis doar persoanelor care sunt în posesia certificatului de securitate corespunzător şi pentru care s-a aprobat accesul.
169. Transmiterea documentelor se va face prin curier special sau sac diplomatic.
170. Sistemele criptografice aprobate de un stat membru NATO sau de NAMIL COM vor fi utilizate pentru criptarea informaţiilor NATO CONFIDENTIAL care vor fi transmise prin mijloace electronice.
171. Copierea şi traducerea documentelor NATO CONFIDENTIAL pot fi realizate de către persoane autorizate, cu respectarea principiului nevoii de a şti (need-to-know).
172. Informaţiile NATO SECRET vor fi vehiculate şi păstrate în zone pentru care accesul este strict controlat. Accesul va fi permis doar persoanelor care au certificat de securitate corespunzător şi pentru care s-a stabilit necesitatea de a accesa astfel de documente în îndeplinirea sarcinilor de serviciu.
173. Transmiterea documentelor trebuie făcută prin curier special sau sac diplomatic. Pentru criptarea informaţiilor vor fi utilizate numai sistemele criptografice autorizate de către NAMIL COM.
174. Copierea şi traducerea documentelor NATO clasificate SECRET pot fi realizate de către posesorul acestora în conformitate cu principiul nevoii de a şti (need-to-know), numai după obţinerea aprobării scrise a deţinătorului originar. Copiile de pe documentele NATO clasificate SECRET trebuie să fie marcate prin imprimarea numărului copiei. Numărul atribuit copiilor/traducerilor unor astfel de documente trebuie să existe în evidenţa respectivei componente a Sistemului naţional de registre (CSNR).
175. Activitatea de gestionare a documentelor clasificate NATO presupune:
– primirea documentelor – constă în activitatea de a desigila, dezambala documentele sosite;
– verificarea – constă în:
a) verificarea sigiliilor, a ambalajelor etc.;
b) verificarea documentelor care însoţesc documentul propriu-zis (adrese, borderouri etc.);
c) verificarea integrităţii documentului;
d) verificarea concordanţei dintre numărul de pagini înscris pe borderou şi numărul de pagini al documentului; la fel se va proceda şi pentru anexe;
e) verificarea inscripţionărilor obligatorii pe document;
– evidenţa – constă în înscrierea documentului în registrul de evidenţă din cadrul respectivei CSNR şi inscripţionarea pe document a numărului de înregistrare atribuit în cadrul registrului;
– consultarea – consultarea documentelor clasificate NATO de către persoanele autorizate se face pe bază de semnătură, cu respectarea principiului nevoii de a şti (need-to-know);
– distribuirea – constă în activitatea de repartizare a documentelor pentru rezolvarea acestora, în conformitate cu principiul nevoii de a şti (need-to-know);
– transmiterea – se referă la activitatea de circulaţie a documentelor clasificate NATO în cadrul Sistemului naţional de registre şi între acesta şi NATO;
– transportul – se referă la modul în care documentele clasificate NATO circulă între expeditor şi destinatar;
– multiplicarea – se referă la activitatea de copiere a documentelor clasificate NATO. Evidenţa copiilor se păstrează în registrul special destinat;
– distrugerea – se referă la activitatea de tocare, incinerare, topire etc. a acelor documente care se consideră că nu mai sunt necesare pentru a fi păstrate; se efectuează diferit în funcţie de nivelul de clasificare a documentului şi, de regulă, are loc după o inventariere prealabilă a documentelor care vor fi păstrare în continuare;
– inventarierea – constă în activitatea anuală de verificare a existenţei documentelor şi de reînregistrare a celor care se consideră că mai sunt necesare în desfăşurarea activităţii;
– arhivarea – constă în activitatea de păstrare în spaţii special amenajate a acelor documente care nu au fost distruse şi care se consideră că sunt necesare în activitatea viitoare, dar pentru care nu se impune ca ele să fie păstrate în acelaşi loc cu documentele de uz curent.