ROMÂNIA BREAKING NEWS

TURISMUL ŞI RĂZBOIUL sau ,,TURISMUL DE RĂZBOI” ?

TURISMUL ŞI RĂZBOIUL sau ,,TURISMUL DE RĂZBOI” ?

PREAMBUL[i]

Samuel Huntington propunea o hartă a liniilor de fractură între civilizaţii, tragând o linie între ,,civilizaţia occidentală” (catolicismul) şi cea pe care el o numeşte „civilizaţia ortodoxă“, delimitare care a inflamat uneori spiritele şi a sporit tensiunile interetnice.

Marile civilizaţii sunt mari acumulări de valori care se întrepătrund – unele cu celelalte -, ce dau frumuseţea şi diversitatea  lumii actuale. Tocmai aici, din negarea acestei afirmaţii, se extrag acţiunile extrem(ist)e – ce intersectează spaţiul cultural şi turistic -, cum ar fi …..războaiele şi terorismul.!

Bineînţeles că realităţile din fiecare ţară au impus o diversitate de modalităţi în elaborarea şi aplicarea unor  programe şi necesitatea unor politici şi strategii care să valorifice optim resursele turistice naţionale, dar în acelaşi timp să asigure securitatea şi siguranţa turiştilor şi a procesului turistic.

Regiunile care au cunoscut perioade îndelungate de conflict, cum ar fi Orientul Mijlociu sau ex-Iugoslavia, au înregistrat şi o reducere dramatică a activităţii turistice. De asemenea, conflictele interne şi acţiunile unor grupări extremiste au afectat imaginea unor ţări ca Ucraina, Egiptul, Tunisia, Maroc, Turcia, Franţa, Belgia şi o serie de ţări din Asia de sud-est, iar războaiele din Afganistan, Irak şi  conflictele ,,mondializate” din Siria, au generat un tip nou de conflict: lupta contra terorismului.

În acelaşi timp, turismul a devenit un domeniu  mare producător şi consumator de experienţe inedite – dar şi de informaţii -, şi totodată, permite consumatorului de turism accesul direct la informaţie.

În consecinţă, turismul contemporan a suportat modificări structurale prin:

  • democratizarea sa în toate structurile;
  • mobilitate în teritoriu şi extinderea ariei de deplasare spre zone îndepărtate;
  • diversificarea tipurilor şi formelor de turism;
  • dezvoltarea şi creşterea influenţei marilor turoperatori;
  • creşterea rolului turismului în economiile naţionale;
  • dependenţa de factorii geopolitici şi geostrategici;
  • integrarea riscurilor, prin toate formele sale de manifestare.

,,În zilele noastre a început din ce în ce mai mult să se pună accent pe ….educaţia politică a călătorului ce a intrat în sfera de interese a ,,imperiilor” ghidurilor turistice, precum Lonley Planet sau Rough Guides care îţi oferă pe lângă ,,un sfat sincer şi obiectiv”, despre cele mai exotice destinaţii de pe glob, dar şi ,,informaţii detaliate asupra istoriei politice şi a culturii ţărilor analizate”, ofertă rezultată dintr-o ,,necesitate obiectivă”, în urma constatării că ghidurile clasice existente erau inconsistente pe partea de ,,politică şi viaţă contemporană”!.

Pe de altă parte – pe lângă recomandările utile -, ghidurile turistice sunt impregnate – sub pretextul multiculturalităţii -, cu pasaje de-un revizionism istoric desuet, erori factuale şi/sau combinaţii toxice de orientalism şi ură patologică. Problema, cu acest mod ,,trendy” – de a prezenta marea majoritate a ţărilor cu potenţial turistic nevalorificat -, nu este aceea de a încuraja vacanţele în regimuri nedemocratice, ci de a dezinforma în mod sistematic şi consecvent turiştii despre natura exactă – şi corectă – a realităţilor din ţările respective. Soluţia nu constă în a stopa turismul spre astfel de destinaţii, ci doar de ,,a călători inteligent”, fără a confunda pauperitatea excesivă cu autenticitatea culturală sau separatismul etno-lingvistic sau religios cu o formă curajoasă de respingere a globalizării.

Dacă vreo destinaţie este nominalizată pe lista ţărilor cu avertizare în privinţa riscului deplasărilor – şi în mod cert aşa este -, şi, dacă eşti dispus să ignori realitatea, ceea ce a devenit o modă şi o prosperă afacere, înseamnă că eşti pregătit să înfrunţi orice risc, într-o destinaţie nouă.[ii]

Turismul memoriei, denumit şi turismul memorial, este o formă de turism care constă în prezentarea patrimoniului istoric al unui loc, mai ales atunci când sit-ul în cauză a fost marcat de un eveniment punctual, ce poate fi fundamental sau cu un potențial dureros. Poate fi vorba de o bătălie, un act politic sau un masacru. Prin urmare, turismul memorial se poate dezvolta, în special, prin vizitarea unor sit-uri notabile din punct de vedere istoric, cimitire militare și monumente antice, dar, şi edificii comemorative, construite după şi independent de eveniment (muzee și memoriale). Prin aspectul morbid – ce poate rezulta din acest tip de turism -, uneori, se asociază turismul memoriei cu ceea ce se numește ,,turismul negru” – „dark tourism„.

Poate surprinde faptul că, urmele bombardamentelor de la Hiroshima şi Nagasaki, câmpul de la Cernobîl şi gulagurile comuniste, câmpul de luptă de la Culloden Moor (Inverness, Scoţia), Ground Zero – locul atentatelor de la 11 septembrie 2001, închisoarea de la Beaumaris – din Ţara Galilor, câmpul de bătălie de la Verdun, plajele debarcării din Normandia, cimitirul Pere-Lachaise din Paris, memorialul Katyn – din Varşovia şi din Ucraina, lagărele de exterminare naziste de la Auschwitz-Birkenau etc. sunt astăzi obiective turistice obişnuite, vizitate de milioane de turişti, în fiecare an.

Credibil sau nu, România se află pe harta mondială a turismului negru.

Ramura aceasta mai ,,ciudată”, care poate fi considerata şi cultural-istorică sau religioasă (se referă la momente deosebite din istoria umanităţii) – având şi nuanţa de ,,memorie/memorial” -, îi atrage pe cei pasionaţi de tenebrele trecutului, fie ele provocate de om sau de natură, reale sau cu iz de adevăr, ori profund false.

Cel mai elocvent exemplu de ,,turism negru” – sau ,,de memorie” -, din ţara noastră, este închisoarea de la Sighet, Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei, ce a fost fondat în 1993, ca un muzeu-instituţie a memoriei, menit să contracareze uitarea tragicelor evenimente din anii terorii comuniste.

În România, latura ,,de război” a turismului negru, ar putea include, acum în anul centenarului – de exemplu -, locurile unde s-au dat marile bătălii din primul război mondial, în estul Europei: Mărăşeşti, Mărăşti, Oituz, Caşin sau trecătorile Carpaţilor. Dar un pot fi ignórate locurile sângeroasei bătălii de la Oarda pe Mureş – din cel de al II–lea război mondial -, etc. sau  urmele tenebroasei ,,Revoluţii din decembrie 1989”, din Bucureşti.

În acest context – complex -, turismul organizat, a lansat şi oferte ,,la modă”, de exemplu – turismul de război –, cum este cel realizat  de către o agenţie de turism din Rusia [iii], evident, specializată în vacanţe de relaxare, extinse …..în zonele devastate de conflictele din estul Ucrainei, fără a avea, însă, caracter permanent, ci, este considerat, doar, un ,,eveniment”, la un preţ modic, de vreo 3000$. S-au găsit destui amatori care ,,vor să vadă totul ei înşişi, să tragă concluzii şi să decidă acolo pe cine trebuie să ajute (!?)”, iar excursiile ,,ar putea fi combinate cu ajutorul umanitar”.  Mai ales, că …..,,agenţia de turism declară că nu va purta nici un fel de  responsabilitate pentru ce s-ar putea întâmpla cu cei care decid să meargă într-o astfel de excursie.” ! No comment ! ……….

Privit din punct de vedere conceptual – şi apoi ca business -, turismul de război este o formă de turism destinată zonelor de război și punctelor fierbinți de pe planetă. Aceasta implică vizitarea unor locuri cu risc ridicat sau ale ,,vestigiilor” unor bătălii din țările în care ministerele de externe recomandă să nu se călătorească (de exemplu, în Irak, Afganistan, Libia, Siria, etc,).

Este, uneori, considerat ca un voyeurism lipsit de orice etică, relevant pentru un turism al realităţii sau un turism ,,negru”. În 2010, sit-urile a căror istorie este legată de conflictele contemporane au atras peste 6 milioane de turişti şi au ,,generat” circa 45 de milioane de euro.

,,TURISMUL DE RĂZBOI” ATRACTIV PENTRU VIZITAREA BALCANILOR[iv]

Turismul ,,de război”, dacă poate părea lipsit de etică pentru mulți oameni, în Balcani este o activitate destul de populară (şi profitabilă – n.a.). Unul dintre cele mai renumite obiective este Stari Most din Mostar, capitala culturală a Herțegovinei.

În fiecare an, sute de turişti – italieni, germani, turci şi iranieni -, vizitează oraşul puternic afectat de ,,războaiele din Balcani[v], toţi vin să exploreze aceste locuri ,,istorice”.

În trecut, destinațiile pentru ,,turismul de război” erau – în principal -, obiectul interesului foto-jurnaliştilor. Astăzi, aceste ,,ştiri” nu mai apar, în exclusivitate, pe paginile ziarelor de criminalitate şi/sau de afaceri externe, ci şi pe cele ale faimosului ghid turistic Lonely Planet.

De exemplu, numai în Bosnia-Herțegovina a avut loc o creștere impresionantă a numărului de vizitatori, astfel, dacă în august 2010, au fost doar peste 60.000 de turişti, şapte ani mai târziu, s-a înregistrat o creștere, de cel puțin 100.000 de vizitatori.

Această tendință este un pic diferită față de Croația, o destinație tradițională pentru soare și mare. Mulți turişti explorează cu interes ,,colțurile” mai întunecate ale statului care s-a născut după dizolvarea fostei Iugoslavii. Cele mai populare locuri din Croația sunt la Dubrovnik, Golful Kotor, lacurile Plitivice, etc. În Serbia, atractiv este Festivalul Guca, în Macedonia mănăstirile de la Lacul Ohrid, în Bosnia, cele mai populare locuri sunt cele pentru ….,,turismul de război”!

Călătorii sunt atraşi de locurile ,,întunecoase” din diverse motive: peisaje, patch-uri  autentice, scenarii postbelice dispărute, dar şi prețuri accesibile. Zona Balcanilor (de vest – n.a.), după cum se pare, este capabilă să satisfacă toate aceste cerințe, cu adăugarea unor tonuri sau nuanţe mai ,,exotice”, adaptate locului.

,,Turismul de război”, considerat ca şi turism negru, pune sub semnul întrebării dimensiuni tot mai contradictorii. Ar fi nechibzuit să ascunzi diferențele, trecutul tumultuos. Este considerat a fi nedrept să ascunzi rănile încă vizibile ale războiului şi să fie ascunse în ,,sertarul cu amintiri”, ale unui trecut incomod.

Consecința, totuși, a supralicitării admirației pentru aceste semne ale trecutului poate fi contraproductivă și periculoasă, din diferite motive. De exemplu, la Mostar, în centrul medieval, puteți vedea pe tarabele boutique-urilor, pentru vânzare, pixuri din cartuşe de Kalashnikov și elicoptere de jucărie construite din grenade. Vor apărea, astfel, întrebări de natură etică.
,,Produsele” de război se vând, fără probleme, în mod evident. Este dificil să afli cîte sunt înregistrate oficial, însă, existența lor este reprezentativă.

În Sarajevo, mulți tur-operatori şi ghizi locali organizează excursii în jurul locurilor de război, ce includ şi mărturiile celor care au trăit în timpul asediului. Pentru cei mai aventuroși, există și un ,,War Hostel” în Sarajevo. Este o structură care oferă camere cu pereți găuriţi de gloanţe și Kalashnikov-uri în loc de picturi, mai mult pentru a încerca să creeze o atmosferă de ,,viaţă” în condiţii de război, într-un asediu. Excursiile la Srebrenica, un oraș renumit pentru masacrele populației bosniace, sunt, de asemenea, extrem de populare şi ,,agreate”.

Probabil că nu există un mod univoc de tratare a experiențelor trecute şi personale. Pentru mulți este încă imposibil să le facă față, în timp ce alții aleg să le folosească pentru un business şi pentra a genera bani, pe fondul unei situații economice nefaste. Bosnia este al doilea caz, deoarece țara are cea mai mare rată a şomajului în rândul tinerilor – din Europa -, 62 %.

,,Turismul de război”, însă, nu este doar o ,,tendință” bosniacă. Chiar și orașul Vukovar, din Croația, oferă vizitatorilor un tur ghidat intitulat: „Pe urmele apărătorilor din Vukovar„.
Pe de altă parte, turismul ,,negru” din Serbia – sau din Kosovo -, rămâne, încă, mai ,,îngrădit”. Există puțini vizitatori aflaţi în căutarea de ruine sau mausolee, în această parte a Balcanilor.

RĂZBOIUL CIVIL DIN SIRIA PERICLITEAZĂ PATRIMONIUL TURISTIC LOCAL[vi]

Nu doar civilii din Siria sunt prada vărsării de sânge a războiului civil, ci și cele mai prețioase situri ale lumii. Există patruzeci de monumente din Siria recunoscute ca situri UNESCO care au fost atacate, prădate și chiar distruse în ultimii trei ani de război.

Una dintre cele mai mari piețe acoperite şi un sit al patrimoniului mondial UNESCO, piața antică Al-Madina din Aleppo serveşte drept exemplu. Cel puțin cinci sute de pavilioane comerciale şi magazine din vechiul oraș au fost transformate în cenușă ca rezultat al conflictelor care au generat războiul dintre rebelii ISIS şi trupele guvernamentale.

Între timp, jafurile şi distrugerile fără restricție ale monumentelor istorice din Siria au devenit o problemă dificilă şi neplăcută care a fost discutată atât la nivel național, cât şi la nivel internaţional. Consiliul de Securitate al ONU a adoptat anul trecut o rezoluție care interzice vânzarea de artefacte siriene de contrabandă. Potrivit lui Maamoun Abdul Karim, director general al departamentului de conservare a patrimoniului cultural sirian, guvernul sirian a fost cointeresat să oprească contrabanda şi vânzarea de artefacte antice, deoarece rebelii ISIS le schimbau  pentru arme.

Cu peste 10.000 de monumente culturale situate departe de zonele populate, rebelii le jefuiesc sau le distrug, datorită faptului că libertatea de acţiune şi lipsa securității  artefactelor se asociază. Acesta este unul din motivele constate în privinţa vandalizării prețioaselor artefacte, vânzarea lor pe bani sau în schimbul unor arme. Armata siriană și poliția locală încearcă să oprească jafurile și, în acest proces, unii dintre rebeli au fost prinşi asupra faptelor. Potrivit lui Abdul Karim, însă, o serie de cetăţi antice au fost distruse prin folosirea de bombe.

Contrabanda cu artefacte și comori istorice este o problemă de mare îngrijorare. Asta s-a întâmplat şi în timpul războaielor civile din Libia și Irak. În ciuda șanselor scăzute, trebuie făcut ceva pentru a salva ceea ce mai poate fi salvat și pentru a reduce contrabanda.

Turismul contribuia cu până la 12% din PIB-ul țării, înainte de război. Dacă jefuirea comorilor istorice – în curs de desfășurare -, nu este stopată cât mai curând posibil, există riscul  de a afecta dramatic, nu numai, turismul sirian. Prădarea şi distrugerea nu va afecta negativ, doar, economia siriană, ci va lăsa umanitatea fără monumente preţioase.

MONUMENTELE DE RĂZBOI DIN FRANŢA AU TOT MAI MULŢI VIZITATORI[vii]

Potrivit Atout France, agenția franceză de dezvoltare a turismului, perioada 2014-2018, dedicată  centenarului Marelui Război (1914-1918), a cunoscut o creștere semnificativă a vizitelor la monumentele memoriale din Franța.

Nivelul de participare, spectaculos începând cu 2014, este conform Atout France, s-a ridicat în 2015 la niveluri mai mari decât cele din 2013. Pe lângă vizitatorii sursă de pe piețele obișnuite precum Marea Britanie, Germania, Belgia și Olanda, datele arată o creștere semnificativă numărul de vizitatori pe la distanțe mari – în special turiști canadieni, americani și australieni al căror număr a crescut.

În regiunea Nord-Pas de Calais, vizitatorii internaționali sunt mai numeroși decât turiștii francezi (60% față de 40%). Rata de participare a britanicilor a crescut cu 8% în primul semestru al anului 2015 față de 2014. Germanii au fost și mai prezenți la monumentele cele mai populare din Franța, deoarece programarea turistică germană rămâne într-o rată mai ,,ușoară”.

În regiunea Somme, numărul vizitatorilor de la siturile memoriale, în 2015, a fost mult mai mare decât în ​​anul precedent, 2014. În special, turiștii din Marea Britanie și Australia, care călătoresc mai des în zonă, precum și americanii sau canadienii, potrivit statisticilor.

Comemorarea bătăliei de la Aisne, în 2014, a atras mulți vizitatori la sit, decât de obicei. „Impulsul s-a transmis şi în 2015, deoarece prezența a fost la niveluri mai ridicate decât în ​​2013. Peştera Dragonului a primit, de exemplu, 42.509 de vizitatori din ianuarie până în septembrie, ceea ce este cu puțin mai mare decât echivalentul întregului an 2013 (42.137 de vizitatori) „, a declarat Atout France într-un comunicat de presă.

În mod similar, efectul centenarului este încă resimțit la locurile memoriale din regiunea Champagne-Ardenne. Mai multe companii au raportat că veniturile lor au crescut cu 80-90%, în acest an, comparativ cu 2013.

Anul 2014 era de aşteptat să fie un an excepțional pentru zona Meuse, unde numărul vizitelor la monumentele memoriale a crescut cu 66%. Acest an este, de asemenea, determinat de evenimentele legate de centenar, întrucât nivelurile actuale de activitate turistică ale acestor locuri sunt cu 30% mai mari decât în ​​2013.

În cele din urmă, în regiunea Vosges, pentru anul comemorativ, numărul vizitatorilor este, cel puțin, stabil (la fel ca în Linge) și în creștere (ca în Hartmannswillerkopf), unul dintre cele patru monumente naționale ale Marelui Război, ceea ce duce la creșterea numărului de vizitatori la  criptele monumentului național, de 64.109, fată de 42.147 în 2014.

CONCLUZIE

Devenită o îngrijorare majoră a societăţii civile, securitatea turiştilor este în egală măsură şi în centrul preocupărilor autorităţilor, din ţarile vizată, dar şi a actorilor din turism!

De câţiva ani încoace, comportamentele s-au schimbat fundamental: înainte de a pleca în străinătate – pentru ,,turism de memorie sau de război” -, turiştii trebuie să ,,viziteze” în prealabil site-urile guvernamentale naţionale pentru a lua cunoştiinţă despre potenţialele riscuri din destinaţiile ,,alese” şi care sunt locurile ce trebuiesc evitate, chiar dacă produc adrenalină.

Astfel că, tour-operatorii, structurile hoteliere şi companiile aeriene şi-au adaptat ofertele pentru ,,turism de război”, după noile exigenţe, din punct de vedere al securităţii turistice.

Toţi investesc în securitate, pentru ,,liniştea” turiştilor, dar continuă în a-i incita – cu oferte tot mai ,,atractive” -, să se deplaseze fără teamă, indiferent de riscuri.

Turismul a integrat riscul, pentru că ,,industria fără fum” acţionează ca cel mai mare sector economic non-guvernamental din lume! Astfel se explică, de ce, tot mai mult, publicul a integrat riscul, iar orice ameninţare care va plana asupra viitorului în turism, va determina sit-urile turistice să se adapteze.

Prevenirea riscurilor legate de turism, a devenit un subiect al preocupărilor majore şi o necesitate operaţională, principalii actorii ai domeniului trebuind, înainte de toate, să integreze noi parametri – care le pot perturba dezvoltarea -, dar, le impune totodată noile condiţii de funcţionare.

 

Adaptare şi traducere: Mihai COPEŢCHI – KOPECKY, 20 feb. 2018

NOTE:

[i]  Extrase din ,,Geopolitica turismului în România”, cap. I, autor: Mihai COPEŢCHI – KOPECKY, 2017.

[ii]  Extrase prelucrate după ,,Foreign Policy – Romania”, sept.-oct. 2012.

[iii]  Sursa: HotNews.ro – 16 februarie 2015, preluare după BBC.

[iv]  Sursa: TR News – info@tourismreview.eu – Respected Voice of Tourism, War tourism attracts visitors to the Balkans, author: Nik Fes – Feb.  12, 2018.

[v] ,,Aşa zisele ,,războaie din Balcani” – sintagmă improprie utilizată ireverenţios de mass-media vestică -, reprezintă o serie de conflicte violente desfăşurate pe teritoriul fostei Republicii Socialiste Federative a Iugoslaviei (RSFI), între 19912001. Alternativ, ,,războaiele” au mai fost denumite: „războiul din Balcani” – un termen destul de incorect, din moment ce războiul a afectat numai Balcanii de Vest; apoi „războiul din fosta Iugoslavie” şi „războaiele de secesiune/succesiune iugoslave”, precum şi „războiul de Zece Ani”: un termen inventat, în ideea  de a cuprinde războiul în perioada 1991-2001. Războaiele iugoslave au fost considerate ca fiind conflicte între cetăţenii din fosta Iugoslavie – din motive religioase, etnice, economice şi politice -, ce s-au încheiat cu noi state independente pe harta Europei, dar şi o Iugoslaviei rămasă săracă şi cu o masivă dezagregare economică. Sunt considerate cele mai tragice conflicte din Europa, după Al Doilea Război Mondial, caracterizate prin crime de război şi purificări etnice, declarate oficial ca genocid. Există şi o ,,istoria secretă” a războiului din Serbia (1996-1999) si a acţiunilor militare ale NATO, prin folosirea de munitie ,,ilegală” – radioactivă -, fapt pentru care SUA și NATO ar trebui să răspundă pentru crimele de război comise în fosta Iugoslavie!” (n.a.)

[vi] Sursa: TR News – info@tourismreview.eu – Respected Voice of Tourism, Civil war in Syria harms local heritage,  author: Nils Kraus – Dec 16, 2013

[vii] Sursa: TR News – info@tourismreview.eu – Respected Voice of Tourism, War monuments in France welcomed more visitors, author: Vanderlei J. Pollack – Nov 16, 2015

Părerea dumneavoastră contează! Scrieți mai jos comentariul: