Traian Băsescu, despre criza ucraineană, R. Moldova și românii din jurul României

Traian Băsescu:

În cei 10 ani de mandat, politica externă a fost focusată pe Republica Moldova, pe repunerea în dezbatere publică, dar și în acțiunea diplomatică, a interesului României pentru Basarabia, în general, și pentru Republica Moldova, în special.

România a făcut eforturi mari și diplomatice, și financiare pentru ca apropierea de Republica Moldova să înceapă să se producă. Mă uitam pe cercetările sociologice, la începutul mandatului, 8% din cetățenii Republicii Moldova erau favorabili relației cu România sau unirii cu România. Iată că astăzi, urmare a politicii legate de Republica Moldova, aproape 50% din populație este pentru consolidarea relației cu România, privesc pozitiv relația cu România, privesc pozitiv unirea cu România. Este un progres care vine în primul rând din politica de recunoaștere a dreptului la cetățenie al cetățenilor Republicii Moldova și al urmașilor lor, a cetățenilor care și-au pierdut cetățenia română fără voința lor. Au fost făcuți cetățeni ai Uniunii Sovietice după anexarea Republicii Moldova.

De asemenea cele 5.500 de burse pe care statul român le acordă tinerilor au fost un alt element de catalizare a apropierii cetățenilor din Republica Moldova de România. Când le-a fost greu cu inundațiile, România a construit 800 de case noi în Republica Moldova. România a făcut și Biserica de la Soroca, o biserică impresionantă, în stil maramureșean, dar foarte mare. Cine are ocazia poate să treacă să o vadă, pentru că preotul de acolo a pus steagul României pe ea și steagul Republicii Moldova, un gest foarte frumos. Nu în ultimul rând, contribuțiile esențiale la schimbarea acestei atmosfere a fost bătălia pe care România a dus-o pentru ca Republica Moldova să semneze Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană.

A fost o bătălie diplomatică dificilă, grea. Vă pot spune că la momentul la care am început să particip la Consiliul European nu exista Republica Moldova în documentele Consiliului și, pe urmă, ușor, tenace, sistematic am adus Republica Moldova în atenția Uniunii Europene, a Comisiei, a Consiliului. Iar astăzi este o țară care a semnat și a ratificat Acordul de Asociere și Acordul de Liber Schimb cu Uniunea Europeană. Esențial în continuare este să furnizăm creditul nerambursabil de 100 de milioane de euro către Republica Moldova în etape, așa cum s-a și început.

Am finalizat linia de 100 kilovolți. Ieri, alaltăieri, s-a finalizat gazoductul, este adevărat nu putem furniza pe acest Gazoduct în momentul de față decât o jumătate de miliard de metri cubi pe an, trebuie să ajungem la 4 miliarde, ceea ce înseamnă alte costuri, cu stații de pompare, de repompare, cu prelungirea gazoductului până la Chișinău, dar este un început. Interconectarea rețelelor energetice.

Fie că vorbim de energie electrică, fie că vorbim de gaze este vitală în relația cu Republica Moldova. Și vă pot spune, spre exemplu, gazoductul, deși a fost semnat în 2011, a durat până când și Uniunea Europeană a pus la dispoziție resursele financiare pentru construcția Gazoductului pe teritoriul Republicii Moldova. Dar aceste lucruri, zic eu, sunt poate mai puțin importante, cât de repede le realizăm și cât de repede vine finanțarea Uniunii Europene, extrem de important este însă să fie o prioritate interconectarea la rețelele de energie electrică și interconectarea la rețeaua de gaze a României. Energie electrică, slavă Domnului, avem capacități mult mai mari decât nevoile noastre de consum curent, deci avem de unde furniza energie electrică Republicii Moldova. Și, dacă Dumnezeu ne ajută, din 2019 vom putea acoperi integral nevoile Republicii Moldova în privința consumului de gaze naturale. Totul este ca până în 2019 infrastructura să permită acest lucru, sunt costuri destul de ridicate și pentru rețelele energetice și pentru rețelele de gaze. Aici diplomația noastră, Guvernul României vor trebui să stea foarte aproape de viitoarea Comisie Europeană pentru a finanța partea care revine Republicii Moldova, în programele de interconectare sau în programele de finanțare a vecinătății Uniunii Europene. La fel s-a dat atenție românilor din Valea Timocului, românilor din Serbia. Avem probleme mari cu Guvernul de la Belgrad în recunoașterea vlahilor, care se recunosc a fi minoritari români, ca minoritari români și să le acorde drepturile pe care le au, spre exemplu, românii din Voievodina. Dar, ușor, ușor, sunt convins că insistența diplomaților noștri va lărgi spectru de bunăvoință al autorităților de la Belgrad.

Nu în ultimul rând, aș menționa românii din Ucraina, știți foarte bine că cea mai dificilă perioadă a intenției noastre de a rezolva cât de cât problema minorității românești din Ucraina a fost perioada domnilor Iușcenko și Timoșenko, care, datorită unui naționalism exacerbat, ajunsese să oprească cărțile românești la frontieră, să nu recunoască sub nicio formă existența minorității românești din Ucraina. De asemenea am avut o pâlpâire, aș spune, de lipsă de responsabilitate, chiar la instalarea noii puteri la Kiev, anul acesta, când primul gând al democraților Maidanului a fost să anuleze drepturile pe care Ianukovici le dăduse minorităților, inclusiv minorității românești. Și unul din efectele a ceea ce s-a întâmplat în zonele rusofone a pornit de la această lege nesăbuită. Atunci am avut discuții extrem de serioase cu premierul Iațeniuk la Bruxelles și i-am cerut categoric să nu se promulge acea lege, lucru care s-a și întâmplat. Solicitarea nu a fost numai a mea, a fost și a Poloniei și a Ungariei. Însă pentru minoritarii români din Ucraina sunt încă multe lucruri de făcut, sigur că nu este momentul cel mai potrivit să abordăm aceste probleme acum, când Ucraina este instabilă, acum când se pregătește de alegeri parlamentare anticipate, dar după stabilizarea Ucrainei, care eu sper să se realizeze, problema tratamentului aplicat minorității românești din Ucraina trebuie reluată extrem de serios în discuțiile cu vecinii noștri.

Poate că și eu uneori am folosit neadecvat termenul de război la frontieră, dar văd că el s-a împământenit în mass-media românească, este adevărat că avem cea mai lungă frontieră cu Ucraina dintre toate statele membre ale Uniunii Europene, avem o frontieră de 648 de km, terestră, fluvială și maritimă. Dar, exact, în primul rând pentru populație vreau să fac această precizare, pentru că nu toți știu unde este Lugansk și Donețk, aceste regiuni sunt la aproape 1.000 km de frontiera României.

Deci, războiul nu este chiar la frontiera noastră, este undeva la vreo 1.000 km. Dar faptul că avem o țară destabilizată la frontieră are riscurile pe care le are.

Extrase din declarația de presă a Președintelui Traian Băsescu  la Reuniunea Anuală a Diplomației Române