„Ținutului Secuiesc” – „calul troian” al extremismului maghiar.

Cu extremismul maghiar, din Ungaria, din diaspora ei, ca și cel al minorităților naționale maghiare din țările vecine în care acestea au fost colonizate – avem, ca și alți vecini, un veritabil contencios istoric. Acest primejdios extremism vine din Evul mediu, de la stabilirea migratorilor maghiari în România.

Vinovăția cea mare, nu a fost  și nu este a națiunii maghiare și a minorităților naționale maghiare din țările vecine în care au fost ele dislocate, ci această vinovăție a fost și este a unei „elite„ aristocratice a lor, obsedată de spaima ancestrală a dispariției dacă nu-și vor extinde stăpânirea și dincolo de zona în care s-au stabilit inițial, sau acolo unde Regatul lor și-a colonizat maghiari pentru a maghiariza masa populației autohtone găsite la fața locului. Acest extremism de „elite„ aristocrate , infiltrat și în cercuri mai largi ale poporului, a dus națiunea maghiară într-un conflict continuu cu vecinii săi.

Slab ca forță proprie și obsedat de spaima ancestrală a dispariției ca neam, extremismul maghiar, cu abilitate  și perseverență specifică și-a căutat continuu pe continent un „spate„ politic și militar, printre cei care la rândul lor erau cointeresați să poată „mișca„ un „nebun„ pe „tabla de șah„ a Europei în interesul propriilor expansiuni. Rând pe rând, papalitatea, imperiile „istorice„ care și-au disputat dominația pe continent, mai nou extremismele fasciste  ale primei jumătăți ale secolului XX și imperiul totalitar comunist a lui Stalin, de curând beneficiind și de înțelegerea și sprijinul unor cercuri din Uniunea Europeană, toți acești „parteneri„, pe etape, au acordat și acordă „asistență„ multiplă extremismului maghiar.

Restrângând discuția la țara noastră, este de notorietate că extremismul maghiar, după primul război mondial și semnarea Tratatelor de pace, dar cu o agresivitate sporită după 1989, contând și pe cedările inadmisibile ale guvernările post-decembriste, a făcut din „problema secuilor„ „calul de bătaie„ și „calul troian„ pentru lichidarea Statului  nostru național și anexarea / reanexarea la o nouă „Ungarie Mare” a Ardealului și a altor teritorii din Vest și din Nord, visul ilegitim din totdeauna a extremismului maghiar.  

Pentru aceasta s-a dat ca „furaj„ pentru „calul troian”- falsul istoric că așa zișii secui ar fi o populație maghiară. Or din izvoarele istorice rezultă că  Regatul maghiar a adus „un mănunchi„ de mercenari pe granița de răsărit a Ardealului, pe curbura internă a Carpaților, „mănunchi„ de mercenari ce au fost așezați într-o masă de români / vlahi autohtoni, urmași direcți ai dacilor de odinioară, strămoșii noștri reali. Dar asupra acestei mase de autohtoni cât și a „mănunchiului„ de „secui„ s-a exercitat continuu o crâncenă politică de maghiarizare, în paralel cu politica de asuprire socială. 

Așa s-a ajuns ca în 1514 să izbucnească în Ardeal și Ungaria un mare război țărănesc condus de secuiul Gheorghe Doja și de fratele său, împotriva aristocrației maghiare. Victorioasă însă, această aristocrație a aruncat țărănimea în „veșnică iobăgie„. Răscoale puternice au avut loc și în „secuime„ în a doua jumătate a secolului XVI împotriva aristocrației maghiare, dar au fost reprimate cu cruzime și sadism. Și iată de ce îi vom afla pe numiții „secui„, în 1599, de partea marelui  voievod, unificatorul Mihai Viteazul, restauratorul  Daciei și al Bisericii strămoșești, voievod pe care „elita„ aristocratică maghiară la numit „dacul rău”, așa după califică ei pe orice bun român.  În veacurile următoare, până la 1918 această „elită„ aristocratică maghiară a dus față de românii din Ardeal și părțile vestice, aflate sub stăpânirea imperiului maghiaro-habsburgic, ca și față de așa zișii „secui” o și mai crâncenă politică de maghiarizare, în paralel cu cea de asuprire socială.

Astfel, un istoric secui care alături de frații români / vlahi din zonă, a simțit puternic „jugul de fier”austro-ungar, atenționează întreg Ardealul, în cartea s-a:  „Învață, Transilvanie, învață, nu te mai însoți cu Ungaria, pentru că păsatul unguresc de multe ori îți arse gura și tot n-ai fost în stare să înveți !” Azi primejdiosul extremism maghiar se manifestă în așa zisă „secuime”, ca și în Europa și oriunde este sprijinit de cei cointeresați, profitând de cedările vinovate și inadmisibile ale guvernanților noștri, aducând prin manifestările lor,  încă pașnice,  grave prejudicii  Statului nostru național, suveran și unitar,  împotriva limbii române ca limbă oficială și liant al Statului nostru. În acest program se înscriu o serie lungă  de acțiuni, printre care și mitingul etnicilor maghiari, cetățeni români în egală măsură, în drepturi și obligații ca oricare dintre noi, din 21 noiembrie 2012, înut la Sfântul Gheorghe, unde s-a arborat steagul maghiar și s-au afișat placarde cu sloganuri și îndemnuri sfidătoare și jignitoare, împotriva intereselor României și bunilor ei cetățeni români.

Toate aceste manifestări, lipsite de fundament științific și de o cât de mică îndreptățire și legitimitate politică în această epocă modernă în care ne aflăm, epocă a suveranităților naționale și a statelor naționale independente, nu primesc nici un răspuns din partea  guvernanților, de parcă n-ar fi printre ei nici un „bărbat de stat”, punând astfel mai presus interesul de partid și încălcând în schimb foarte grav interesul național, demnitatea fiecăruia dintre noi, demnitatea națională.  A existat și există soluție – aplicarea legii !!!.

Pentru ca astfel de manifestări să nu mai poată avea loc, manifestări și acțiuni ce se dovedesc pe măsură ce trece timpul, parte integrantă a planului lor mârșav și care nu ne dă pace, etnici români și maghiari, cât și celelalte etnii, trebuie să înțelegem că avem împreună o țară frumoasă și bogată pe care, împreună trebuie s-o reconstruim, pentru noi și urmașii noștri. 

Avem legi bune în acest sens și ele se cer a fi respectate și asta se poate face numai în măsura în care cei care ne conduc destinele, aleșii noștri, reprezintă cu adevărat interesele bunilor cetățeni români, ale României, întru demnitatea și măreția poporului român, azi a șaptea națiune din cadrul Uniunii Europene. De aceea , de mare importanță pentru noi toți, buni cetățeni ai României, este să alegem  de  acum încolo, în Parlamentul României,  pe toți acei candidați la un mandat de parlamentar ce s-au dovedit capabili și patrioți în viața de zi cu zi și care, odată aleși, vor putea oferii țării noastre buna conducere de care avem  nevoie, pentru a face ca instituțiile statului să funcționeze conform legilor în vigoare și numai în interesul cetățenilor români, în interesul României.

De aceia, pentru a fi stăpâni, încrezători și siguri pe viitorul nostru, este nevoie, mai mult ca oricând, să ne luăm țara în bună grijă !

Avem cu cine, avem cu ce, avem pentru cine!

Cine alții, decât – „Noi, cu noi !!!„

Așa să ne ajute Bunul Dumnezeu !

 Iancu Gheorghe- secretar general UPSC

*Articol publicat pe rbnpress.info la data de 31 ianuarie 2013  de Cristian Manoilescu și republicat de Redacția R.B.N. azi 19 sep. 2014