TEZAURUL ROMANIEI

În România, s-a produs cea mai abruptă scădere a averii populației, conform unui raport al Credit Suisse, ce indică o sărăcire cu 36% numai între 2011 (iulie) și 2012 (iunie). Am ajuns săraci lipiți pământului! Cu ce ne mai încălzește că, de aproape un veac, Tezaurul regal ne stă sechestrat în Kremlin? La doi ani de la izbucnirea Primului Război Mondial, în 15 august (stil vechi) 1916, ne-am alăturat și noi Antantei împotriva Puterilor Centrale. Dezastru! Capitala ni s-a mutat la Iași, cu tot cu tezaurul țării: 93,4 tone aur, ca activ principal. Regina Maria și Take Ionescu plănuiau deja un refugiu în Rusia, cu familia suverană în frunte, cu guvern și întreaga armată. Mai întâi, s-au trimis și au ajuns, în 21 decembrie 1916, la Moscova, 17 vagoane cu 1.736 casete sigilate, pline de bijuteriile reginei, lingouri și monede de aur. Deși, în martie 1917, Țarul Nikolai II abdicase, Nicolae Titulescu a impus Consiliului de Miniștri, în 18 iulie, strămutarea Băncii noastre Naționale în Rusia… și-n seara lui 27 iulie 1917, au mai plecat 24 de vagoane. Lenin a furat puterea în 25 octtombrie Fiindcă Basarabia se proclamase Republică Democratică Moldovenească, Sfatul Țării a ordonat Armatei Române să treacă Prutul, la 20 ian. 1918. Așa că – la 26 ian. – Troțki, noul comisar al externelor bolșevice, rupe relațiile diplomatice cu România, hotărând că „fondurile românești depuse la Moscova sunt intangibile pentru oligarhia română. Guvernul sovietic își ia răspunderea păstrării acestor fonduri și a predării lor doar în mâinile poporului român”.

„MRU acuzat că a blocat restituirea Tezaurului”

– Sub acest titlu, Antena 3 ne-a prezentat emisiunea Tv a lui Mihai Gâdea de joi, 11 octombrie 2012 – SINTEZA ZILEI, în care ni s-a reamintit că…. în 30 octombrie 2001, din Opoziție, Băsescu cerea explicații în fața parlamentului: „Cine le-a permis lui Adrian Năstase și Mircea Geoană să renunțe la retrocedarea Tezaurului aflat la Moscova, la denunțarea Pactului Ribbentrop-Molotov?” În 15 februarie 2005, după întâlnirea sa cu Putin, Băsescu constata senin că: „au lipsit cu desăvârșire descuțiile despre Tezaur și despre consecințele Pactului Ribbentrop-Molotov”. Și a recurs la un truc: „…chestiunea aurului românesc trebuie analizată la nivel de istorici”. Nici în 11 octombrie 2005 când ministrul de Externe, M.R. Ungureanu, s-a dus iar la Moscova, n-au figurat aceste probleme în dialogul cu omologul Serghei Lavrov.

Niet aur! Problema aceasta va rămâne de rezolvat

Problema tezaurului n-a figurat nici pe agenda întâlnirii între Ceaușescu și Brejnev (3/11 septembrie 1965). În plină discuție despre noile relații bilaterale, Ceaușescu a intervenit cu fermitate: „O altă problemă, pe care noi am dori s-o ridicăm, este problema tezaurului care se află în păstrare în Uniunea Sovietică, încă din 1917…” Brejnev: „Noi am ajuns la concluzia să considerăm această problemă îngropată, pornind de la ideea colaborării noastre frățești în continuare. Considerăm această problemă nu pur și simplu o problemă financiară. Nu este vorba de 900 kg de aur sau 300 de milioane de dolari. Aici este o problemă politică”. Ceaușescu nu s-a dat bătut: „Singura bază de dezvoltare a prieteniei și colaborării dintre noi este discutarea cinstită a problemelor, oricât de spinoase ar fi ele, fără să le complicăm și fără să le dăm o altă interpretare”. Și, ceea ce a contat cel mai mult: „Problema aceasta va rămâne de rezolvat”. Dacă n-ar fi spus asta, Brejnev ar fi „înmormântat” totul.

Era mai simplu dacă Tezaurul era în cosmos

În cartea „Dumitru-Dorin Prunariu, biografia unui cosmonaut” (Ed. Adevărul, 2012), alcătuită de Annie Muscă, la pg. 255, fostul nostru ambasador la Moscova își amintește: „La un moment dat, în primăvara lui 2005, am primit la ambasadă un fax de la un institut de cercetări economice de pe lângă Ministerul rus al Economiei prin care eram invitat la discuții privind un proiect declanșat de ei pentru restituirea tezaurului nostru…” Și: „Șeful Secției economice din ambasadă îmi propune să preia el problema, pentru că o cunoaște și pentru că a mai avut legături cu acel institut”. Ce s-a-ntâmplat: „După oarece timp însă, primesc de acasă o solicitare expresă din partea ministrului nostru de externe prin care dispunea să nu mai abordez sub nici o formă pe teritoriul Rusiei problema tazaurului!…” Când Băsescu a remis conducerii Parlamentului propunerea de numire a lui M. R. Ungureanu ca șef al S.I.E., în 26.11.2007, Prunariu a acuzat: „Ungureanu a blocat restituirea Tezaurului”, declarând pentru AMOS NEWS: „Total surprinzător și de neînțeles pentru mine nici acum, în aprilie 2005 am primit ordin scris de la MAE, trimis de dl Leuștean în numele lui Mihai Răzvan Ungureanu, să nu mai abordez în nici un fel și sub nici o formă problema Tezaurului”. Cu siguranță că misteriosul lui atașat economic era agent S.I.E., sub acoperire diplomatică!

Ce spun istoricii

Hai să-i mai ascultăm puțin, deși Moscova le restricționează accesul la arhivele despre România! Conferențiind la Academie despre „Tezaurul României, Acordul Rakovski și Basarabia”, regretatul Acad. Florin Constantiniu descoperise că Tezaurul nostru a fost de fapt confiscat de Lenin pentru finanțarea unei revoluții bolșevice în România. Viorica Moisiuc crede și ea că eșecul în readucerea tezaurului în țară este o trădare națională. Și își răsfoiește dosarul: „Cert este că, la Moscova, a fost creată o societate care s-a chemat « Profact » sub auspiciile ministerului […] Povestea datează din 1996…” Așa-i. Inițiativa aparține Ministerului Economiei din Federația Rusă prin intermediul Centrului de Dezvoltare Bancară de Cooperare Investițională și Creditare a Ministerului Dezvoltării Economice și Comerțului din Federația Rusă, care au demarat tratativele privind Proiectul cu Nr D / 2 / 122, numit „Tezaurul component al proprietății Regatului România în Federația Rusă”. În 13 iunie 2005, „Rusia la zi” lăuda restituirea unei serii întregi de datorii de tip tezaur spre unele țări și pe căi private, și printr-o cooperare cu entități ale societății civile. Viorica Moisuc a mai răsfoit puțin prin documentele sale și a găsit că: „În 2004 este trimisă o foarte lungă demonstrație, o declarație, o scrisoare, cum vreți, lui Talpeș, care era atunci președinte… sau era la Palatul Cotroceni, mi se pare consilier sau așa ceva… vroiam să vă spun că, în această scrisoare, se spun următoarele, ca o concluzie la faptul că partea română nu acționează și nu se mișcă […] după părerea reprezentanților părții ruse, cu care am discutat în ultimele 14 zile, există posibilitatea ca acest aur să ajungă în Israel și anume… Grupul Alpha este extrem de puternic, atât financiar, cât și pe plan relațional, influența israelienilor este absolut impresionantă, ei au înaintat nenumărate oferte de dezvoltare către autoritățile regiunii Odesa pe baza aurului românesc, oferte pe care le-au atașat demersului lor către centrul de putere de la Moscova, iar acestea, la rândul lor, creează presiuni asupra administrației președintelui Putin. Faptul că întregul grup are o susținere chiar și neoficială, dar tacită, din partea Mossad-ului, a C.I.A.-ului și a celor mai importante personaje din Ambasada Federației Ruse de la București, nu poate decât să ne arate forța și complexitatea Echipei Alpha. Grupul Aven, care cunoaște foarte bine situația și îl va susține pe Putin în privința retrocedării aurului românesc, s-a ocupat să se întâlnească cu cei care erau direct interesați și anume s-au întâlnit la Londra, în palatul lui Abramovici, cu Elie Wiesel, și au decis ca să se constituie într-un grup care să acționeze asupra lui Putin pentru a prelua aurul românesc. Reprezentanții de la București ai Grupului Aven din cadrul Ambasadei Federației Ruse au reușit să deturneze și să torpileze misiunea noastră, a acestui Grup Profact, care s-ar fi executat numai sub controlul total al autorităților românești… ce trebuia să facă Grupul Elie Wiesel? […] Trebuia să considere că acest tezaur reprezintă o… în fine, o reparație pentru ceea ce s-a întâmplat în România cu evreii…” Îl mai auzim încă pe Elie Wiesel acuzând: „România a ucis!…a ucis!…a ucis!” E vreo legătură între revendicarea aurului și înființarea din toamna lui 2003 a Comisiei internaționale pentru studierea Holocaustului în România, comisie prezidată tocmai de Elie Wiesel? La „Sinteza zilei”, Acad. Dinu C. Giurescu a fost de părere că: „…până când nu avem documentele, e foarte greu să ne pronunțăm… de altfel, eu mă întreb și asta e întrebarea mea de bază : cum de-a țâșnit problema asta a tezaurului din nou acuma, de ce, dom’le? Care e… care a fost declanșatorul acestei probleme?” Are dreptate, numai că nu istoricii îi vor oferi răspunsurile, ci ofițerii de informații. Lucrurile s-au complicat și doar ei mai pot obține date exacte despre Tezaurul României. Dar, după câte am aflat acum, mai bine lăsăm tezaurul la Moscova încă o vreme! E o trădare națională sau… timpul le va rezolva pe toate?

Victor Nicolae

sursa: ArtEmis