ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home Posts Tagged "vot"

vot

,

Klaus Iohannis, președinte al României, vorbește într-un interviu pe care l-a acordat Ziarului NAȚIONAL  din R. Moldova,  din postura de candidat, despre importanța votului basarabenilor la alegerile prezidențiale din România

*Interviul a fost luat înainte de al doi-lea tur de scrutin.

Dle Klaus Iohannis, sunteți candidatul Alianței Creștin Liberale, formată din Partidul Național Liberal și Partidul Democrat Liberal, la funcția de președinte al României. Spuneți-ne, vă rugăm, de ce ar trebui să vă voteze basarabenii la scrutinul din luna noiembrie curent?

România lucrului bine făcut este ceea ce propun eu tuturor. Ce înseamnă asta? E simplu. O Românie normală, fără conflicte politice, prosperă și în care oamenii sunt bine conduși. O Românie în care nu ne irosim energiile și potențialul în dispute mărunte, în subiecte care n-au nimic de-a face cu viața reală.

România lucrului bine făcut nu este o simplă promisiune, ci este un angajament pe termen lung, o altfel de viziune, în care vrem să eliminăm mentalitatea că „merge și așa”. Nu, nu mai trebuie să meargă și așa, ci așa cum trebuie. O țară prosperă nu se construiește decât cu seriozitate, cu sinceritate, fără partizanate exclusiviste și prin voință proprie, nu prin voința altora, și mai ales, nu prin minciună.

De ce ar trebui să mă voteze basarabenii? Pentru că România lucrului bine făcut va fi și țara lor, o țară care se va putea ocupa mai bine și mai temeinic de problemele lor și ale familiilor lor.

Ce înseamnă pentru Dvs. Basarabia?

Ceea ce înseamnă pentru toți românii. Sora noastră cu care împărtășim o limbă, o istorie, o civilizație și o cultură comună, de care ne-au despărțit doar circumstanțele istorice. Aceste elemente fac din relația României cu Republica Moldova un episod unic la nivel european. Și din aceste considerente România are o datorie față de cetățenii de dincolo de Prut, derivată tocmai din această relație specială. Drumul României nu poate fi separat de drumul Republicii Moldova și nici invers, iar președintele României reprezintă, într-o măsură însemnată, aspirațiile comune ale celor aflați pe ambele maluri ale Prutului. Pentru mine, sprijinul basarabenilor la alegerile din noiembrie are o semnificație specială. Ca președinte al României este foarte important să primesc încrederea și legitimarea voastră. Fără asta, niciun președinte al României nu ar fi un președinte împlinit!

Sondajele credibile din România Vă anunță unul dintre favoriții cursei electorale. Care vor fi primele trei lucruri pe care le va face președintele României Klaus Iohannis, în cazul în care va fi ales în această funcție? Cetățenii R. Moldova au vreun loc în planurile Dvs.?

Da. Așa este. Primele lucruri pe care le voi face când voi fi ales președinte al României țin de pregătirea tranziției, de preluarea mandatului pe zona de politică externă, securitate și siguranță națională și de pregătirea organizării dezbaterilor pe cele 11 teme pe care le-am propus în programul meu prezidențial, intitulat „România lucrului bine făcut”. Una dintre aceste teme fundamentale este chiar Republica Moldova și parcursul său european, ca prioritate națională.

Am mai spus acest lucru și îl repet de câte ori am prilejul. Comuniunea de limbă, istorie, civilizație și cultură face din relația României cu Republica Moldova un episod unic la nivel european. Sunt convins că, indiferent de culoarea politică a guvernării de la București, România are o datorie față de cetățenii de dincolo de Prut. Ca președinte, îmi propun să fiu mediatorul consensului politic și social pentru ca parcursul european al Republicii Moldova, oricare ar fi calea acestuia, să fie definit ca prioritate națională.

În opinia mea, cele două tipuri de declarații publice privind Republica Moldova – fie că vorbim de angajamentul ferm al Bucureștiului de a sprijini Chișinăul în parcursul său european, fie că vorbim de ideea reunificării celor două state – nu sunt în niciun caz contradictorii. Sunt ferm convins că a pune „reunificarea” împotriva „integrării” este și greșit, și inutil. „Reunificarea” este alternativa pe care doar Bucureștiul o poate oferi și doar Chișinăul o poate accepta și beneficia de ea. Dacă cetățenii Republicii Moldova nu doresc reunificarea, nimeni nu îi poate forța, iar dacă o doresc, nimeni nu îi poate opri să o facă. Aceasta este consecința ultimă a relației speciale dintre cele două state.

În comparație cu alți candidați la fotoliul prezidențial, Dvs. sunteți mai puțin prezent în R. Moldova. Victor Ponta a venit „cu daruri” de peste Prut de două ori în ultimele două luni, are pancarte electorale afișate în Chișinău, Monica Macovei a participat la evenimentele importante ale R. Moldova legate de parcursul său european (liberalizarea regimului de vize cu UE, de ex.) etc. Klaus Iohannis când ajunge la Chișinău?

Sper cât de curând. Eu cred că atașamentul față de un proiect și preocuparea față de relația specială cu Republica Moldova nu țin de pancartele electorale.

Numărul moldovenilor care dețin cetățenia românească și care votează la alegerile din România nu este atât de mare. Deși, nu negăm, ne măgulește ideea că voturile basarabenilor au fost hotărâtoare la alegerile prezidențiale trecute din România, așa cum se spune. Știți, probabil, că din cauza numărului mic de secții de votare deschise în stânga Prutului mulți nu reușesc să-și exercite acest drept, refuzând să stea ore întregi la coadă pentru a vota. La București s-a pus problema deschiderii mai multor secții de vot în R. Moldova?

Cunoscând modul în care face politică PSD și practicile de viciere a rezultatului alegerilor de care acest partid nu s-a debarasat niciodată și pe care le încearcă mereu și mereu, mă aștept la orice. Însă, indiferent ce se va întâmpla din punct de vedere administrativ, este importantă prezența basarabenilor într-un număr cât mai mare la aceste alegeri prezidențiale. Căci importanța alegerilor prezidențiale de anul acesta nu este numai pentru România, ci și pentru Republica Moldova. România trebuie să se mențină pe linia politică occidentală și europeană, fără a face niciun compromis în plan extern, fără devieri inutile către Est sau către alte zone mai îndepărtate. România trebuie să rămână în zona politicii euroatlantice și europene pentru a putea fi un partener solid pentru Republica Moldova.

Recent, într-un interviu acordat Ziarului NAȚIONAL, jurnalistul Cristian Tudor Popescu afirma că la acest scrutin nu se va dori prezență la vot și premierul Victor Ponta, care are la dispoziție resursele administrative, ar fi avantajat. Cum comentați această opinie?

Eu cred că nu prin resurse administrative se câștigă alegerile, ci prin votul cetățenilor. Într-o democrație, puterea nu vine de la grupuri de interese, de la structuri, ci de la cetățeni. Eu cred în acest principiu. Cred că până la urmă votul cetățenilor este mai puternic decât orice resursă financiară, administrativă sau de altă natură. Votul cetățenilor este esența democrației pentru care românii au luptat în decembrie 1989.

Atunci când susții o politică a minciunii, când ești produsul unui sistem corupt, care, după cum vedeți, începe să iasă la iveală,nu trebuie să-ți mai faci mari iluzii că vei câștiga alegerile prezidențiale, indiferent câte resurse ai la dispoziție.

Sunt cât se poate de optimist că oamenii înțeleg foarte bine care este diferența dintre mine, care sunt un om liber și voi fi un președinte al cetățenilor, și domnul Victor Ponta, care este un om manevrat, un prizonier al sistemului.

În R. Moldova urmează alegeri parlamentare la sfârșitul lunii noiembrie. Aproape jumătate din partidele înscrise în cursa electorală optează pentru parcursul european al țării noastre, cealaltă jumătate – pentru apropierea de Uniunea Vamală. Pentru ce direcție de dezvoltare ar trebui să opteze cetățenii R. Moldova, în opinia Dvs.?

În mod cert și fără echivoc, basarabenii ar trebui să se îndrepte către partidele care susțin drumul euroatlantic al țării lor. Nu cred că există altă cale pentru prosperitate și o dezvoltare a țării pe termen lung decât opțiunea europeană.

Decizia strategică de a urma calea integrării în NATO și UE a fost primul proiect de țară, vizionar și coerent, al României democratice. Adoptat într-o conjunctură internațională prielnică, el a fost, în mod categoric, produsul voinței politice a societății românești în ansamblul său. Existau și atunci tensiuni și animozități politice, dar s-a reușit consensul în numele interesului național. Acest consens a fost numit „Pactul de la Snagov”.

Un astfel de consens îi doresc și Republicii Moldova. Iar dacă nu va fi posibil, atunci îmi doresc ca drumul spre NATO și UE să prevaleze în opțiunea majorității.

Spuneți-ne, vă rugăm, cum va arăta România cu un fost primar de Sibiu și profesor de fizică de etnie germană, fost candidat la funcția de premier, în fruntea statului?

Va arăta mai bine. Lucrurile se vor face cum trebuie. Va fi o Românie a statului de drept, a separației puterilor și a domniei legii. O țară pe deplin occidentală, atât din punctul de vedere al nivelului de trai, al funcționării sistemelor sale publice, cât și al mentalităților și practicilor. Va fi țara care lasă generațiilor viitoare siguranță, resurse și oportunități pentru dezvoltare, în care demnitatea de a fi român nu este un simplu slogan, ci o stare de spirit. Va fi o Românie în care fiecare își va face treaba cât mai bine. Va fi o Românie în care „chestiunea Basarabiei” va juca un rol central, iar nevoia de a construi un „nou Snagov” pentru societatea românească va fi cadrul în care va fi asumată problematica Republicii Moldova. Votul vostru pentru candidatura mea este, în fapt, un vot pentru această Românie de mâine, un vot pentru acest proiect al nostru comun!

Vă mulțumim și vă urăm succes!

Sursa: National.md prin R.B.N. Press

 

,

Jurnalul unui vot …Bună dimineața, România!

Acum, când vă scriu, din ziua de ieri a mai rămas doar o vagă durere de cap, pe care nu mai am unde s-o expulzez. Înainte de a mă apuca să povestesc, deschid site-urile de știri, să văd exit poll-ul de la primele ore ale dimineții. E bine, acum mă pot liniști, să vă scriu.

La 5 a.m., duminică, 16 noiembrie 2014, eram deja trează de mai bine de un ceas, de fapt, somnul a fost un intermezzo scurt, pentru ca am stat de vorbă până târziu un noapte cu niște tineri frumoși și liberi din Paris, Munchen, Londra, Madrid, Bruxelles, Torino, Statele Unite, Canada, despre cum să facem ca să nu ne confiște nenorociții ăștia țara. Că-i a noastră, chiar dacă suntem departe de ea.

Așadar, planuri de bătaie, liste cu voluntari care să organizeze bunul mers al alegerilor, să susțină oamenii, să distribuie declarații, să sesiseze orice nereguli în timp real, să adune semnături ale celor frustrați, obosiți, flămânzi, cu lacrimi în ochi, care n-ar fi votat după 9-10 ore de așteptare.

Am pornit spre ambasadă cu gândul că vom fi singuri acolo. Soțul meu mi-a spus că, în mod categoric, îmi lipsește o doagă, cu siguranță nu s-a mai dus vreun suflet la ora aceea, duminca dimineața, după o săptămână grea de lucru, să se proțăpească în fața ambasadei, doar așa, de dragul unui drept fundamental cum ar fi votul. Ei bine, n-a fost așa. La ora 6,30 erau deja peste o sută de oameni așezați la rând și veneau valuri. Calmi, zâmbitori, cu declarațiile imprimate în mână, cu copii mici și foarte somnoroși în brațe. M-am așezat în spatele unei doamne care făcuse o tură de noapte. No, zice, am vrut să mărg să mă culc, dar, pe urmă or să zâcă că am vinit la 7 sara. Să nu mai spună că nu știm a ne scula devreme.

La 7,30 erau deja la coadă câteva sute bune de oameni și au început primele discuții, din interiorul secțiilor de vot se transmiteau informații contradictorii, oamenilor le-a luat ceva vreme să înțeleagă că erau menite să ajute, nu să-i împiedice, ca să se poată fluidiza procesul de vot – cum ar fi, să se dicteze celor din comisii datele din buletin, ca să poată scrie mai repede. Colegii mei din Paris ne scriau că acolo sunt mii, cred că atunci am realizat, profund – știind că la Munchen se așezaseră de sâmbătă seara, cu periuțele de dinți în mână – că există o șansă să fie bine. Să le fie un pic mai bine celor de acasă.

Am ieșit cu ștampila votat pe buletin pe la 8,30, am ieșit oarecum motivată de faptul că din comisii nu lipsea nimeni, erau 7 oameni, 7 ștampile, maximum de cabine, adică tot ce se putea face, în condițiile impuse de la București. Afară erau peste o mie de oameni și continuau să sosească într-un ritm amețitor, strada se blocase complet de mașini, primele echipaje de poliție sosiseră deja, exista potențialul unui haos, încă de la 8 dimineața. În restul centrelor, colegii mei scriau că oamenii s-au adunat cu miile și că sunt de neclintit, toată lumea de la coadă spune că nu mișcă un pas până nu votează. M-am dus să verific situația la cealaltă secție – cel puțin 700 și acolo, peste două mii în total, de dimineață. În Montoyer erau măsuțe cu cafea caldă și covrigi de-ai noștri, de acasă, aduse de patronul unui magazin românesc din Bruxelles. Observatorii cu care am vorbit – și care m-au ajutat mult, transmițându-mi informații de la secția 24, în timpul în care eu eram la celelalte – erau îngrijorați, la ritmul în care se aduna lumea, oricât de repede ar fi mers înăuntru, era clar că nu vor reuși să voteze toți.

Am pornit spre acasă, cu gândul să descarc filmele și imaginile, să le distribui și dau primeleinformații mai detaliate. Când parcam mașina, am auzit la Radio Contact Bruxelles Roumains… Victor Ponta… Klaus Iohannis… elections… democratie… și mi-a crescut inima cât un munte. Dar s-a strâns repede la loc pentru că, în clipa în care am deschis computerul, colegii mei trimiteau mesaje disperate din Paris că nu e în regulă și că oamenii sunt extrem de revoltați, că scandează, că jandarmii nu sunt tocmai veseli și serviabili precum poliția din Bruxelles și că există riscul unui conflict. Am descărcat cu viteza luminii, am urcat ce aveam de urcat pe Fb și am plecat într-un suflet, pentru că mi-am dat seama că, dacă ajung mesaje la cei de aici cu potențiale violențe la Paris, vor prelua inițiativa și riscăm să asistăm la un măcel de proporții. Am încercat să transmitem mesaje calme oamenilor, să-i încurajăm să fie optimiști, să-i asigurăm, mințind, într-un fel, că se vor face cu siguranță eforturi pentru a prelungi programul de vot, că nu se poate să nu le pese celor de la București, că merită să aștepte.

Apoi a început basmul democrației și libertății, de fapt a continuat. Prezența la vot în țară, la ora 10,00 a.m. era de doar 8,52 % și pe liste suplimentare deja de 11,57%. Oamenii s-au înfuriat, și-au scos telefoanele – mamă, ieși, ce faci ? N-ai ajuns încă, au votat toate cimitirele din Olt! Știu că ești bătrână și mergi mai încet, da hai ! Ia-o și pe țața Floarea, vecina, să nu vă fie urât! Radu, avem 4 ore de stat în frig, nu-mi pasă că n-ai mai votat, dacă vrei să-ți mai spun frate, te duci acum! Plânge Ioana că-i este frig și foame, are 3 ani, Radu!

Cei din țară ne trimiteau informații cu nereguli pe care le observau la secțiile lor de vot, lumea întreba unde poate contesta sau semnala fraude, am stat așa, unii cu alții, multă vreme. Parcă se ridicaseră pânzele de pe un somn greu și oamenii se recunoșteau unii pe ceilalți, se îmbrățișau de departe.

La 3,00 p.m. eram 6000, numai la Ambasadă. La secția de pe Rue Montoyer, mai mult de 2000. Devenise limpede ca lumina zilei că nu era omenește posibil să ajungă toată lumea la urne și că eforurile lor pot fi în zadar. Atunci au început să strige. Fără agresivitate, cu obidă și hotărâre: rușine să vă fie! Jos Ponta! Vrem să votăm! Rușine MAE, jos furtul și minciuna! Erau epuizați, ploua, copiii lor strigau, ridicați pe umeri, împreună cu ei. O parte au renunțat, după huidueli îndelungate, cu tristețe și poate cu o urmă de ură. Dar pentru cei care au rămas, pragul a fost știrea din țară că a crescut în mod semnificativ prezența la vot. Că le pasă, celor de acasă le pasă de ei înșiși, precum și de cei care stau în frig, pentru ei. Că telefoanele și lacrimile și rugămințile și amenințările nu au fost în zadar.

Și atunci au rămas. Au rămas cu speranța sosită în valuri, de acasă, au rămas cu cei care, deși votaseră, n-au plecat și le-au mai adus câte un sandviș, câte un ceai cald, au rămas cu zâmbetul pe buze și cu o credință în libertate și în țara lor care mă tulbură până și acum, când scriu aceste rânduri, mă cutremură, imi aduce lacrimi în ochi și mă face să fiu infinit de mândră că, da, sunt româncă și nimic nu poate schimba asta, așa am să mor.

La 9,40 p.m. luam ultimele imagini din fața Ambasadei. Toți cei care au votat dupa 8,00 au rămas acolo, să-și încurajeze frații de la coadă, să le fie aproape. La 10 fără un sfert a ieșit din secția de votare ultimul om de la rând, în aplauze, cu hai, Romania pe buze, în timp ce ceilalți cântau au revoir, Ponta, au revoir. Am intrat pe grupul de voluntari din diasporă, cu lacrimile amestecate în barbă de fericire, să postez că noi suntem bine, e misiune îndeplinită, și am văzut că în Paris și Torino se dă cu spray lacrimogen peste dreptul la vot și că oamenii sunt în genunchi în fața jandarmilor,pentru libertate și eliberare de sub impostură.

Respect vouă, oameni frumoși! Respect și iubire necondiționată, așa cum ați știut să dăruiți! N-a fost în zadar, v-ați luat țara înapoi. Bună dimineața, România!

Autor, sursă: Ramona S. /smartwoman.hotnews.ro

 

 
© Copyright 2012 - ROMÂNIA BREAKING NEWS - RBN Press