Alegerile din RM: Vladimir Putin i-a dat asigurări lui Igor Dodon…

Preşedintele rus, Vladimir Putin, l-a asigurat miercuri pe Dodon că nu îi este indiferent cine câştigă alegerile legislative care se vor desfăşura în Republica Moldova la sfârşitul lunii februarie, relatează agenţia EFE. „Desigur, în Rusia nu ne este indiferent cum se va forma parlamentul în Moldova” i-a transmis președintele Federației Ruse Vladimir Putin lui Igor Dodon la începutul întrevederii lor la Moscova, informează deschide.md citat de romaniabreakingnews.ro

Preşedintele rus a amintit că în prezent în Republica Moldova legislativul este cel care formează guvernul şi de care depinde astfel ”în mare măsură” cum vor evolua relaţiile bilaterale moldo-ruse. „Suntem dispuşi să abordăm orice chestiune pe care dumneavoastră o consideraţi prioritară pentru dezvoltarea relaţiilor moldo-ruse”, a adăugat liderul de la Kremlin.

Sursa citată precizează că Federaţia Rusă a luat măsuri suplimentare referitoare la importul fructelor, legumelor şi vinurilor moldoveneşti, care vor fi valabile până la sfârşitul lunii martie. „Noi monitorizăm împreună modul cum se desfăşoară această activitate şi vom lua o decizie cum să acţionăm în continuare în această direcţie”, a afirmat Vladimir Putin.

Igor Dodon a anunţat pe contul său de Facebook că s-a înţeles cu liderul de la Moscova ca toate mărfurile moldoveneşti să poată fi exportate pe piaţa rusă, în pofida interdicţiei impuse pentru produsele ce tranzitează teritoriul Ucrainei.

El a reiterat faptul că nu va participa la campania electorală pentru alegerile legislative din februarie şi i-a spus lui Vladimir Putin că 65 la sută dintre locuitorii Republicii Moldova consideră Rusia un stat prieten.

De asemenea, Dodon i-a mulţumit lui Putin pentru sprijinul oferit în eliminarea taxelor vamale percepute produselor importate de Rusia din Republica Moldova.

„În cadrul întrevederii de astăzi cu Preşedintele Federaţiei Ruse, am făcut un schimb de opinii cu privire la cooperarea moldo-rusă în domeniile comercial, economic şi umanitar. Făcând un bilanţ al celor doi ani de colaborare la nivel de şefi de state, am menţionat că în prezent sînt create toate premisele pentru ca în anul curent relaţiile de cooperare moldo-rusă să fie aduse la un nou nivel calitativ”,

„Odată cu anularea de către Rusia a taxelor vamale pentru mărfurile moldoveneşti, aceste decizii vor permite majorarea, în termeni restrânşi, a cifrei de afaceri dintre ţările noastre’” –  a scris Igor Dodon pe pagina sa de Facebook.




Coșmarul secolului XXI? Revigorarea propagandei de stat a Federației Ruse sau Cum deturnează Kremlinul adevărul despre trecut pentru a supravieţui în istorie

Centrul pentru Analiză Politică Europeană (CEPA) a publicat, o primă serie de analize despre Rusia, în ultima sa scurtă apariţie, din 18 ianuarie 207, intitulată „Revigorarea propagandei de stat: Cum a deturnat Kremlinul istoria ca să supravieţuiască”.

Autorul analizei, Maria Snegovaya face o disecţie a Kremlinului, care se străduieşte să schimbe ,,imaginea identităţii Rusiei”, prin eforturi sistematice de transformare a istoriei ţării într-un instrument al statului.

Repetarea istoriei ruseşti – şi renaşterea unor naraţiuni ,,puternic anti-occidentale” – a devenit o componentă importantă a strategiei de supravieţuire a regimului. Părţi ale vechii propagande de stat renaşte – cu consecinţe semnificative pentru relaţiile Moscovei cu Occidentul.

Care-i problema de fapt !?

Observatorii occidentali dau vina uneori pe deciziile guvernelor lor (cum ar fi, de exemplu, pentru expansiunea NATO sau desfăşurarea programului de apărare antirachetă în Europa de Est) pentru înrăutăţirea relaţiilor dintre SUA şi Rusia, în ultimii ani. Cu toate acestea, o examinare mai atentă a ,,faptelor” ne arată că viziunea Kremlinului asupra  Occidentului a fost mult timp ostilă.  În plus, convingerea sa asupra necesităţii de a consolida rolul Rusiei pe scena internaţională a rămas relativ neschimbată încă din primele zile ale ,,domniei” lui Vladimir Putin.

Susţinerea acestor opinii a reprezentat o continuitate a ,,temelor istorice de bază”, care au devenit tot mai pronunţate în timp. Acestea includ – printre altele – şi ,,măreţia naţională a Rusiei” şi ,,victoria glorioasă” asupra fascismului în cel de-al doilea război mondial.

Kremlinul a ,,injectat” aceste naraţiuni într-o conştiinţă naţională ,,re-imaginată” pentru a-şi susţine politicile atât acasă, cât şi în străinătate.

Din cauza fondului profesional KGB-ist şi a disperării sale faţă de dizolvarea Uniunii  Sovietice, printre alţi factori, Vladimir Putin nu a fost niciodată deosebit de ,,îndrăgit” de către SUA, democraţiile Europei sau instituţiile multilaterale occidentale, precum NATO şi UE.

În particular, el acuză Occidentul de destrămarea URSS şi exploatarea ,,slăbiciunilor” ruseşti, din anii 1990. În timp ce încă lucra în St. Petersburg, în această perioadă, potrivit unor dovezi publice, Putin a folosit, uneori, o retorică anti-vest, o reminiscenţă ulterioară fiind regăsită în „discursul de la München„, din 2007, în cadrul întâlnirilor cu reprezentanţii occidentali.

Ecourile unor astfel de suspiciuni se regăsesc (şi) în primele interviuri publice ale lui Putin, în care vorbea despre ,,necesitatea restabilirii puterii geopolitice a Rusiei”, pentru a stabili o ,,lume multipolară” – un eufemism pentru reducerea influenţei mondiale a SUA.

Convingerea lui Vladimir Putin despre importanţa istoriei (Rusiei – n.a.) a devenit evidentă încă din 2001, când întregul guvern rus a fost convocat pentru a analiza conţinutul manualelor şi al cărţilor profesorilor, referitoare la istoria rusă contemporană.

Guvernul rus a considerat că ,,multe descrieri negative au apărut în manualele din anii 1990”, şi ca atare ,,se recomandă” să fie înlocuite de ,,o nouă viziune a istoriei ruseşti care să promoveze întărirea patriotismului, cetăţenia, conştiinţa naţională de sine şi optimismul istoric„. În consecinţă,  multe programe educaţionale naţionale au fost adoptate în anii următori.

Mai mult, însăşi Vladimir Putin credea că Rusia are nevoie de o versiune ,,pro-regim” a istoriei, din cauza convingerii sale – puternice -, că Statele Unite se aflau în spatele ,,revoluţiilor colorate” din Georgia (2003) şi din Ucraina – în anul următor -, precum şi a revoluţiei din Kârgâzstan – din 2005 -, potrivit părerii lui Gleb Pavlowsky, un consilier al Administraţiei Prezidenţiale şi ,,participant activ la elaborarea noii abordări istorice”.

Vladimir Putin era îngrijorat, de faptul, că aceste evenimente ar putea duce la instabilitate în interiorul Rusiei, care ar fi putut ameninţa, chiar şi, propria sa guvernare. Alarma de la Kremlin a fost sporită  – şi mai mult – de observaţiile preşedintelui SUA, George W. Bush, care a prezis mai multe astfel de revoluţii – în ţări precum Belarus – , susţinând iniţiativele SUA pentru sprijinirea mişcărilor ,,mai populare”, împotriva regimurilor autoritare, din altă părţi ale lumii.

,,Revoluţiile colorate” au convins ,,tehnicienii” de la Kremlin că regimul nu avea o strategie de mobilizare a tinerilor, de îndoctrinare sau alte simboluri naţionale, cu care ar putea contracara tendinţele similare din Rusia. Ca rezultat, strategul politic şef al lui Vladimir Putin, Vladislav Surkov, a întreprins o iniţiativă de dezvoltare a unor programe de educaţie politică a tinerilor din Rusia, dar şi a elitelor, care conţineau şi elemente antirevoluţionare îndreptate împotriva duşmanilor externi, precum SUA sau a ,,lumii conspiraţioniste” împotriva Rusiei.

Noua campanie a subliniat conceptul că Rusia este o ,,democraţie suverană„, dar a fost conceput şi pentru a stimula sentimentul popular anti-occidental prin creşterea propagandei de stat, prin crearea mişcării de tineret ,,Nashi” (Ai noştri), concomitent cu represiunea ONG-urilor şi a activiştilor pentru drepturile omului. Noul concept a făcut, de asemenea, ca utilizarea corectă a istoriei ruseşti să fie considerată ,,o chestiune de interes naţional vital”.

Din 2005, standardizarea educaţiei a fost unul dintre cele patru mari proiecte naţionale, fiind supravegheat de către Dmitri Medvedev, un aliat al Putin şi ulterior preşedinte al Rusiei.

Dmitri Medvedev și Vladimir Putin

O strategie de securitate naţională, dezvoltată mai târziu, a avertizat împotriva ,,încercărilor de revizuire a istoriei Rusiei, a rolului şi locului ei în istoria mondială … „, care ar putea influenţa negativ securitatea naţională a ţării. Ministrul culturii, Vladimir Medinsky, a numit interesele naţionale ale Rusiei drept ,,principalul standard al adevărului şi credibilităţii unei lucrări istorice„, iar noul concept avea menirea ,,să insufle mândrie tinerei generaţii şi să favorizeze patriotismul”.

Temele comune au inclus şi rolul Ortodoxiei Răsăritene în unificarea poporului rus dar şi al viziunii, conform căreia, de-a lungul istoriei Rusia a fost ca o ,,cetate asediată” aflată sub atacul Occidentului. Acelaşi consilier prezidenţial, d-l Gleb Pavlowski, descrie viziunea istorică a lui Vladimir Putin ca fiind ,,Thermidoriană[1] – adică, orientată spre combaterea revoluţiei şi consolidarea statului rus.

În conformitate cu această nouă viziune, încă din 2007, prin ordin al Administraţiei Prezidenţiale, a fost creat un nou manual al cadrelor didactice, printre ale cărei teme, cea mai importantă sublinia ,,lupta istorică a Rusiei pentru a-şi păstra suveranitatea împotriva Occidentului prădător”. De asemenea, s-au făcut presiuni pentru ca ,,represiunile lui Stalin să fie interpretate ca un rău necesar”, iar prăbuşirea URSS să fie descrisă ca ,,o greşeală tragică care a împiedicat progresul Rusiei”.

Manualul a fost urmat de publicarea unei controversate cărţi de istorie care explică  epurările (în fapt, crimele – n.a.) lui Stalin prin ,,cerinţele de modernizare într-o situaţie în care resursele erau limitate„…….

În 2016, a fost publicat un alt set de manuale de istorie, care au fost şi mai explicite în descrierea Rusiei, care s-a opus ,,eroic” atacurilor din trecut ale agresorilor occidentali – încă, din secolul al XIII-lea -, fie de cavalerii teutoni (învinşi de prinţul rus Alexandru Nevsky), fie de fasciştii germani – şi aliaţii lor – sau, mai recent, de ,,coaliţiile unite anti-ruseşti, având ca scop pedepsirea Rusiei” şi ,,apărarea” Ucrainei.

Interesant de menţionat, chiar şi ,,revoluţia din octombrie 1917 este acum, adesea, descrisă ca fiind ,,parţial, un produs al interferenţelor occidentale””. Serialele difuzate, în 2017, de  televiziunea de stat, pentru a marca aniversarea a 100 de ani de la Marea Revoluţie Socialistă,  subliniau faptul că ,,revoluţionarii ruşi au fost susţinuţi financiar de către … Germania!”.

Pentru glorificarea trecutului rusesc, acum, Kremlinul pune accentul asupra ,,Vestului agresor”, în mod subversiv – istoric -, ceea ce coincide şi se suprapune cu încercările permanente de ,,înnălbire” a trecutului sovietic. Este, adesea, uitat faptul că, imediat după ce a preluat puterea, Vladimir Putin a început să restaureze simbolurile sovietice, cu portretele lui Stalin pe ele. Această situaţie a fost urmată de revenirea imnului sovietic, la sfârşitul anului 2000, şi al stelei în cinci colţuri, ca un simbol al armatei ruse, din 2002.

Simbolul armatei sovietice restilizat pentru armata rusa in 2002

Aceste ,,mişcări” au contribuit la valorificarea sindromului post-imperial al Rusiei şi la nostalgia sovietică, dar şi la reflecţie asupra ataşamentului lui Putin faţă de ideea puterii imperiale ruse şi afinitatea sa pentru ideea de ,,istorie utilă„, cea care întăreşte statul centralizat.

În 2005, Putin a descris destrămarea URSS drept ,,cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului al XX-lea” şi ,,cea mai mare dramă a poporului rus”.

O reflecţie suplimentară pe această temă se regăseşte în referinţele repetate ale lui Vladimir Putin la aşa-numitele „frăţii” sau în ,,fraternitatea oamenilor uniţi de cultură şi limbă” din alte ţări post-sovietice. Un astfel de limbaj aminteşte de termenul din vocabular: ,,asistenţă frăţească„; pe care URSS l-a folosit în timpul invaziilor sale militare.

Aceste declaraţii au precedat apariţia ulterioară a doctrinei Kremlinului,  a ,,păcii ruseşti” – Russkiy Mir [2] -, care descrie etnicii ruşi din ţările vecine ca trăind într-o ,,naţiune divizată”, după prăbuşirea Uniunii Sovietice în 1991. În timp ce ,,Russkiy Mir” a fost creat ca un instrument pentru a justifica responsabilitatea Rusiei de ,,a proteja comunităţile de limbă rusă din afara graniţelor sale”, acest concept a fost, de fapt, o dezvoltare logică a viziunii Kremlinului asupra Rusiei viitoare, ca cea mai mare „naţiune divizată„.

Pentru Kremlin, simbolul cheie al auto-afirmării împotriva Occidentului a devenit ,,glorificarea victoriei Rusiei în al doilea război mondial”, care a devenit locus-ul (poziţia genetică în şirul ADN – n.a.) istoriei ruse şi sovietice – simbolul adevăratului sens istoric al Rusiei. Sociologul rus Lev Gudkov spune că această victorie a fost interpretată ca un triumf asupra – nu numai a -, Germaniei ,,dar şi asupra Occidentului” şi ,,a transformat memoria Victoriei într-o demonstraţie de putere şi o sursă a dreptului moral al Rusiei de a-şi dicta voinţa faţă de ceilalți”…….

Ministrul rus de externe Serghei Lavrov, de exemplu,  a scris prin 2016 că ,,aspiraţiile anti-ruseşti ale elitelor europene şi dorinţa lor de a porni maşinăria lui Hitler împotriva Uniunii Sovietice au condus la cel de-al doilea război mondial; catastrofa a fost rectificată cu participarea majoră a Rusiei … „.

Victoria Rusiei (numai !? – n.a.) în cel de-al doilea război mondial a venit să justifice politicile şi greşelile conducerii militare ruseşti/sovietice. Manualul de istorie din 2016, de exemplu, nu are nicio analiză asupra pierderilor mari (morţi sau prizonieri – n.a.) sau despre  retragerea Armatei Roşii la începutul războiului, etc., ceea ce s-a întâmplat din cauza calculelor şi aprecierilor greşite ale lui Stalin. Se menţionează, doar, că ,,războiul a izbucnit brusc pentru unităţile militare sovietice situate de-a lungul graniţelor”. În mod similar, războiul este portretizat ca fiind ,,exclusiv defensiv”; orice referire la crimele de război ale Uniunii Sovietice, la pactul Ribbentrop-Molotov, la masacrele de la Katyn şi represiunile din timpul ocupaţiei ţărilor est-europene, care au succedat victoriei, sunt taboo.

În lumina lecturii istoriei ruseşti, ca fiind în mare măsură ,,de ne-condamnat”, Kremlinul a sporit persecuţiile, din ce în ce mai mult, împotriva celor care ameninţă să ,,distorsioneze” imaginea trecutului glorios al Rusiei. În 2009, după sugestiile repetate ale politicienilor ruşi de a incrimina ,,reabilitarea nazismului„, preşedintele de atunci – Dmitri Medvedev -, a înfiinţat o ,,Comisie de Adevăr Istoric” pentru a combate falsificarea istoriei.

Comisia a fost apoi înlocuită de o lege, în 2014, care incriminează reabilitarea nazismului şi ,,orice activităţi critice faţă de acţiunile sovietice din perioada 1939-1945”. Curţile (de justiţie –n.a.) din Rusia au interpretat, în mare măsură, reabilitarea naziştilor. De exemplu, au fost urmărite şi persecutate persoanele care criticau pactul pe care Stalin la semnat cu Hitler pentru a diviza Europa de Est. De la trecerea legii, aproximativ 15 persoane au fost condamnate.

În mod similar, studenţii, cercetătorii şi apărătorii drepturilor omului care studiază aceste episoade istorice controversate sunt din ce în ce mai expuşi urmăririi penale de către stat.

În 2016, Serghei Mironenko, fostul director al Arhivelor de Stat ale Rusiei, a fost destul de ,,neliniştit”  după ce arhiva a publicat materiale, clasificate anterior, care au pus la îndoială legenda sovietică a ,,Gărzii lui Panfilov” (soldaţi ai Armatei Roşii, despre care s-a spus că au murit ,,eroic”,  rezistând unui atac nazist). La începutul anului 2017, Yury Dmitriev, un activist în domeniul drepturilor omului şi istoric al atrocităţilor lui Stalin (conduce filiala regională a Memorialului[3] din nordul Kareliei), a fost acuzat, în mod fals, de pedofilie.

În 2016, Ministerul Justiţiei al Rusiei a desemnat Memorial-ul ca ,,agentură străină”.

În noiembrie 2017, un discurs ţinut în faţa parlamentului german de un elev rus de la liceu Nikolai Desyatnichenko – în care a declarat că mulţi dintre soldaţii germani ucişi sau capturaţi la Stalingrad erau ,,bărbaţi nevinovaţi” care ,,voiau să trăiască paşnic” şi ,,nu voiau să se lupte” – a provocat un scandal şi-o criză publică în Rusia. Zeci de reclamaţii au curs la procurorii statului, poliţia federală, oficialii şcolii locale şi principala agenţie de securitate a Rusiei (FSB? – n.a.) l-au acuzat pe Desyatnichenko că ,,face declaraţii controversate” şi chiar ,,încercă să reabiliteze memoria criminalilor nazişti”.

Modul în care Kremlinul foloseşte istoria are (tot) mai multe implicaţii politice.

Analiza de mai sus pune la îndoială opinia – pe scară largă -, conform căreia Rusia a considerat în mod ,,justificabil” că expansiunea NATO după prăbuşirea URSS este provocatoare şi că a încălcat asigurările acordate liderilor sovietici, pe măsură ce războiul rece a ,,scăzut”.

În realitate, părerea lui Vladimir Putin potrivit căreia alianţa NATO este ostilă, probabil că, a precedat aderării celor trei state baltice la alianţă, precum şi ,,calea” aleasă de către fostele republici sovietice, Georgia şi Ucraina. În al doilea rând, deturnarea istoriei Rusiei este, mai degrabă, rezultatul preocupării Kremlinului faţă de revoluţiile ,,colorate”, care ar putea declanşa reacţii în interiorul ţării şi care ar ameninţa regimul însuşi.

Dacă este cazul, probabil că Rusia va trebui să rămână o putere agresivă – ,,Thermidoriană„-, atâta timp cât Vladimir Putin va rămâne conducătorul ei.

ÎN LOC DE CONCLUZII (n.a.):

,,Rusia are propriile „linii roşii’“în politică, iar Occidentul trebuie să le respecte”, este una din cele mai recente declaraţii ale ministrului rus de externe, Serghei Lavrov, într-un interviu acordat publicaţiei „Kommersant”.

Şi continuă: ….”Rusofobia este fără precedent. Nu am văzut niciodată asta pe durata Războiului Rece. Atunci existau anumite reguli, o anumită decenţă (!?)… Acum, toată buna-cuviinţă a fost înlăturată. Rusia are anumite interese şi oamenii ar trebui să ţină cont de ele. Rusia are linii roşii. Cred că politicienii serioşi din Europa înţeleg că aceste linii roşii trebuie respectate, aşa cum au fost respectate în timpul Războiului Rece„, ……

Dacă, ….. ,,glorificarea victoriei Rusiei în al doilea război mondial”, a însemnat ,,o demonstraţie de putere şi o sursă a dreptului moral al Rusiei de a-şi dicta voinţa faţă de ceilalţi”, iar ……. ,,represiunile lui Stalin să fie interpretate ca un rău necesar”, prin ,,cerinţele de modernizare într-o situaţie în care resursele erau limitate„, …….o întrebare e necesară !

Cum trebuie înţeleasă atitudinea Rusiei, şi declaraţia lui Serghei Lavrov, raportată la ,,o anumită decenţă”?!…………………

Nu mai contează cine a zis: ,,Cei care îşi uită istoria, sunt condamnaţi s-o repete!”

Oare: ,,Istoria se poate repeta, mai întâi ca farsă, apoi ca tragedie!”.

Farsa o trăim, cotidian, o simţim, o respirăm şi …. ne otrăvim cu ea! Încet şi sigur, …

Ce urmează ?

(Traducere şi adaptare: Mihai COPEŢCHI – KOPECKY. Sursa: The Center for European Policy Analysis (CEPA) publishes its latest brief on “Reviving the Propaganda State: How the Kremlin hijacked history to survive.”, Author: Maria Snegovaya, ian. 2018)

All opinions are those of the author and do not necessarily represent the position or views of the institutions they represent or the Center for European Policy Analysis.

[1] Thermidorian se referă la 9 Termidor Anul II (27 iulie 1794), conform calendarului republican francez, când Robespierre și alți revoluționari radicali au atacat Convenția Națională. Thermidor reprezintă ultimul joc al domniei terorii. (Sursa: Wikipedia)

[2] Se mai utiliza termenul de Pax Sovietica (Pacea sovietică) – o denumire aplicată de autori individuali în raport cu zona de influență a Uniunii Sovietice – „țările socialiste“ -, în timpul războiului rece (1945-1991).

[3] MEMORIAL: An International Historical, Educational, Human Rights And Charitable Society.




La Ankara, Putin și Erdogan au consolidat cooperarea în problema siriană. Relațiile ruso-turce mai întărite și mai apropiate

Încălzire spectaculoasă a relaţiilor între Moscova şi Ankara. Vizita de joi 28 spetembrie a.c., a președintelui rus Vladimir Putin la invitația omulogului turc, Recep  Erdogan are loc pe fondul unei reluări a relațiilor bilaterale din anul 2016, relații ce au precedat criza diplomatică provocată de distrugerea, în noiembrie 2015, a unui bombardier rus de către un avion de vânătoare turc la frontiera siriană. Turcia şi Rusia, susţin tabere opuse în Siria, dar şi-au lăsat divergenţele de o parte în ultimele luni şi au încercat să ajungă la o soluţie în această ţară devastată de război. Rusia și Iaranul sunt de partea regimului de la Damasc al preşedintelui Bashar al-Assad, pe cînd Ankara, susține partea rebelilor. Cu toate acestea, Moscova, Anjara și Theranul au semnat un acord în vederea desfăşurării împreună a unor forţe de menţinere a ordinii în zonă de dezescaladare din Idleb şi în „anumite părţi” ale regiunilor Lattakia, Hama şi Alep. Anunțul a fost dat pe 16 septembrie, la Astana.

În cadrul întâlnirii de  joi, de la Ankkra, liderii Rusiei și Turciei au convenit potricit AFP citat de romanibreakingnews.ro, să „intensifice eforturile în vederea operaţionalizării zonei de dezescaladare din Idleb”, o provincie rebelă în nord-vestul Siriei, a anunţat Erdogan. Întâlnirea a durat de trei ore, la palatul prezidenţial de la Ankara. Cei doi lideri au convenit să „aprofundeze coordonarea” cu scopul de a pune capăt conflictului Sirian, soldat cu sute de mii de morţi începând din 2011, a declarat Putin într-o conferinţă de presă comună cu Erdogan.

Preşedintele rus Vladimir Putin consideră că s-au întrunit condiţiile necesare în vederea încheierii războiului civil în Siria, relatează Reuters şi AFP. Liderul de la Kremlin a făcut această declaraţie joi seară, în urma unei întâlniri cu preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan la Ankara.  Rusia, Turcia şi Iranul cooperează în menţinerea unor „zone de dezescaladare” în Siria.

Cei doi preşedinţi au anunţat că vor să-şi consolideze cooperarea în vederea ajungerii la pace în Siria, pe fondul unei apropieri între Moscova şi Ankara, care îngrijorează Occidentul, relatează AFP.

 




Exclusiv! Decriptarea manevrelor militare ruse Zapad 17 (p. a III-a) Important este ceea ce urmează după…

În continuarea analizelor:

Exclusiv! Decriptarea manevrelor militare ruse Zapad 17. Ce nu se știe public? (p.I) Analist militar Cristian Negrea

Exclusiv! Decriptarea manevrelor militare ruse Zapad 17 (p. a II-a) Despre manevrele de disimulare a amplitudinii

Mai aproape de noi, trupele ruse și locale din Transnistria au început și ele manevre militare de amploare, cu desfășurări de trupe și trageri de luptă. Mai târziu, vom afla de mai multe unități care asunt implicate în astfel de exerciții.

Desigur, Rusia neagă că acestea ar fi parte din Zapad 2017 tocmai pentru a se preleva de dreptul de a refuza accesul observatorilor străini, din moment ce amploarea declarată a exercițiului nu depășește 13000 de militari. Dar e clar că vorbim de mult, mult mai mulți.

Scenariul

Orice exercițiu militar, de orice natură, are la bază un scenariu de la care pornește. Fie că e vorba de un exercițiu al NATO, al Rusiei, al Chinei sau al unui stat din lumea a treia, el pornește de la un scenariu de război sau de conflict, dezvoltă acel scenariu și trupele din teren acționează conform acestui scenariu, în sensul că dezvoltă reacții și mișcări, desfășurări de trupe ca răspuns la acest scenariu.

Mi se pare instructiv să fac o scurtă comprație între scenariile Zapad 2013 și Zapad 2017. Zapad 2013 a fost definit de responsabilii ruși ca și un exercițiu de factură antiteroristă și nimic mai mult, bazat pe experiența evenimentelor din 2011 din Orientul Mijlociu și nordul Africii, respectiv ceea ce numim Primăvara arabă. Astfel, conform scenariului, teroriști susținuți de patru țări fictive (Mordija, Lastija, Villija și Bugija) localizate la granița bielorusă și vestul și nord-vestul Rusiei, atacă granițele Belarusului și pătrund în interior.

Zapad 2013 a avut două faze, între 20 și 22 septembrie, unitățile militare au fost desfășurate pentru a izola regiunile în care au pătruns teroriștii, iar din 23 în 26 septembrie se trece la faza următoare, de anihilare a teroriștilor prin acțiunile forțelor convenționale, cu lovituri aeriene și desfășurări de tancuri și infanterie, plus lovituri de artilerie, inclusiv de lansări de rachete cu rază medie de acțiune. Desigur, scenariul prezentat nu corespunde, fiind disproporțional cu desfășurarea imensă de forțe, nu ai cum să anhilezi niște teroriști cu artilerie, tancuri și lansări de rachete, ar trebui să folosești forțele antiteroriste ale Ministerului de interne. Dar, sub umbrela acestui scenariu, de fapt vorbim de desfășurarea unui război convențional contra unor alte forțe convenționale, care au și ele tancuri, aviație și elicoptere, toate acestea fiind prevăzute în scenariu ca fiind în dotarea teroriștilor. Este de la sine înțeles, toate exercițiile militare, atât ale NATO, cât și ale Rusiei, inventează inamici împotriva cărora se desfășoară aceste bătălii fictive, pentru a nu deranja diplomatic și a nu provoca tocmai adversarul împotriva căruia se desfășoară aceste exerciții, deși toată lumea știe cine este acesta.

Este clar, aici vorbim de un exercițiu militar împotriva unor țări NATO. Interesant este alt aspect, față de Zapad 2009, aici nu se prevede lansarea unei rachete balistice nucleare, ca și în 2009, când s-a simulat lansarea unei rachete capabile să poarte o încărcătură nucleară asupra Varșoviei, totuși, s-a lansat din districtul central o rachetă intercontinentală, capabilă să poarte capacități nucleare, spre o țintă din Siberia. La fel, în exercițiul Vostok (Est) din 2010, s-a prevăzut lansarea unei rachete balistice cu încărcătură nucleară. Asta poate să însemne multe lucruri, inclusiv că Rusia consideră că poate câștiga un război convențional în Europa fără să recurgă la capabilitățile nucleare. Dar impasul din Donbass, câteva luni mai târziu, aruncă o altă percepție asupra capacităților militare ale Rusiei.

Exercițiul Zapad 2017, după declarațiile oficialilor ruși, integrează experiența din ultimele conflicte, inclusiv din Ucraina și Siria. Conform sceanariului, teritoriul belarus a fost încălcat de teroriști din trei țări agresoare fictive, Vajsnoryja, Vesbaria și Lubenia, apoi urmează riposta. Este clar că aici vorbim de cele trei state baltice, mesajul e mult mai explicit, ținta exercițiului militar e mult mai clară față de cel precedent. Încă nu putem descifra exercițiul militar Zapad 2017, este încă în desfășurare, dar observăm deja unele disfuncționalități, inclusiv faptul că o rachetă lansată accidental de pe un elicopter Ka-52 a lovit zona ziariștilor, două persoane fiind rănite grav. Speculațiile spun că Putin ar fi trebuit să se afle acolo, deja mulți vorbesc de un atentat, dar este încă prea devreme să ne putem pronunța, mai ales când avem de a face cu un sistem atât de închis asupra informațiilor, caracteristic dictaturilor, nu unor societăți în care libera informare să fie prevalentă.

Obiective

Obiectivele declarate pentru Zapad 2013 au fost următoarele: dezvoltarea interacțiunii operative între comandament și niveleleinferioare, integrarea sistemelor de comandă și control (C2) și a altor sisteme de armament, stabilirea și evaluarea relațiilor dintre armatele ruse și bieloruse, îmbunătățirea calităților comandanților și statelor majoreîn planificarea și execuția operațiunilor, precum și în conducerea unităților. Un raport ulterior exercițiului spunea că doar 18% din unități au reușit să reacă testul referitor la comandă și control, respectiv C2. În același timp, forțele militare americane tind spre nivelul C4I S&R, respectiv Command, Control, Communications, Computers, Intelligence, Surveillance and Reconnaissance. În mod sigur, obiectivele Zapad 2017 sunt similare, dar nu se știe în ce măsură pot fi ele îndeplinite.

După Zapad, sau cum să distrugi NATO

Problema nu e exercițiul Zapad 2017, cu marea sa desfășurare de forțe, ci momentul imediat după. Să ne amintim, în 2008, în iulie a avut loc exercițiul Kavkaz la nord de munții Caucaz, nu departe de granițele Georgiei. Exercițiul s-a terminat, dar trupele au rămas pe loc, nu au plecat spre garnizoanele lor de reședință. La 8 august 2008, aceste trupe invadează Georgia, în frunte cu Armata 58, participantă la exercițiul Kavkaz 2008. Chiar în ziua în care se deschideau Jocurile Olimpice de Beijing 2008.

Tocmai aici stă problema. Rușii sunt buni strategi, printre cei mai buni, nu degeaba cei mai mari șahiști ai lumii sunt ruși. Nu vor ataca niciodată când ochii NATO sunt ațintiți asupra lor, ca și în cazul exercițiilor militare, ca și acest Zapad 2017. Dar exercițiul militar se termină, lumea răsuflă ușurată, cu cât mai periculos și provocator e exercițiul militar, cu atât ușurarea că acesta se încheie fără vreun incident e mai mare. Toți răsuflăm ușurați și ne întoarcem la ale noastre. Dar dacă acesta e doar începutul? Dacă trupele ruse, după Zapad 2017, nu mai pleacă înapoi spre garnizoanele lor, ci rămân pe loc? Au fost voci dintre analiștii militari care au exprimat această temere, că rușii vor ocupa militar Belarusul, iar faptul că Putin nu a asistat alături de Lukașenco la exercițiile militare, ci doar la acele de pe teritoriul rusesc, deși la Zapad 2013 au fost alături, pare să le dea dreptate.

Dacă Rusia va ataca, o va face când nu se așteaptă nimeni. Ca să atace, are nevoie de forțele concentrate. Dacă în timp de pace și liniște va începe să își concentreze forțele, lumea întreagă va ști asta, sateliții vor arăta și demonstra asta. Să ne amintim, în 1990, când irakienii își concentrau trupele la granița cu Kuweitul, americani i-au avertizat cu o zi înainte. Tehnica a evoluat, orice mișcare spre granițe poate fi monitorizată din timp. Dar dacă trupele sunt concentrate pe graniță într-un exercițiu militar de amploare, despre care știe toată lumea, apoi se termină exercițiul, toată lumea stă liniștită, dar trupele rămân pe loc.

Nu e cea mai bună situație, cea mai bună ocazie să lovești? Când atenția se îndreaptă spre altă criză, spre alte coordonate, cum ar fi Coreea de Nord? Cea mai importantă lege militară spune să îți surprinzi adversarul. Iar rușii sunt experți.

De ce ar ataca Rusia NATO?

Strategia URSS în perioada Războiului Rece a fost o constantă spre un obiectiv prioritar, scoaterea SUA din Europa cu orice mijloace. Era clar, odată SUA ieșită din Europa, era mult mai simplu pentru URSS să domine vestul continentului. Strategia nu s-a schimbat după 1990, visul de aur al Rusiei este părăsirea Europei de către americani. Dar acest lucru nu s-a întâmplat. Rusia adoptă o altă strategie paralelă, să demonstreze că NATO nu îi apără pe europeni, că aceasă alianță e inutilă, astfel că susține cu toate puterile curentele anti-NATO, sau anti-UE. În schimb, oferă alternativa Uniunii Euroasiatice, desigur, dominată de Rusia.

Prin acțiunile din 2014 contra Ucrainei, Rusia a demonstrat că NATO nu îi apără pe partenerii alianței, dar pasul următor ar fi să demonstreze că NATO nu îi poate apăra nici pe membrii alianței, cei din NATO, apărați de articolul 5 din tratatul nord-atlantic. Dacă Rusia demonstrează că membrii NATO nu pot fi apărați de alianță, este foarte posibil ca alianța să se destrame, visul de aur al Rusiei. Din acest moment, ar avea cale liberă până la Atlantic, dorința ascunsă a lui Stalin.

Dar revenim la Zapad 2017 și ce ar putea fi mai departe. Zapad 2017, la fel ca și cel precedent, din 2013, se desfășoară la granița de vest, nu oriunde, ci spre Țările Baltice și Kalinigrad, zona cea mai vulnerabilă a NATO. Revenind la întrebarea de bază, există mai multe motive, poate prea multe.

Rusia e într-o criză profundă, sancțiunile după anexarea Crimeii fiind doar o mică parte a problemei. Economia rusă e preponderent îndreptată spre exportul de materii prime, mai ales petrol și gaze, 67% din exporturie Rusiei fiind din aceste bunuri. Prețul petrolului și gazelor a scăzut constant, mai ales după exploatarea gazelor de șist, așa că bugetul Rusiei e grav afectat. Economic, Rusia nu are ieșire, dar propaganda oficială raportează noi și noi victorii, sub conducerea înțeleaptă a marelui conducător Vladimir Putin. Vi se pare cunoscut celor care ați prins vremea de dinainte de 1989, când Ceaușescu era cel mai înțelept etc? Dar în caz că Putin vrea să raporteze poporului o nouă victorie, ca acesta să uite de problemele interne? Aceasta ar fi o situație dificilă, mai ales că s-a dovedit că Vladimir Putin este un tip impulsiv, iar la ora actuală este înconjurat doar de sfetnici obedienți, pe toți cei care au avut o atitudine diferită de  a sa, i-a îndepărtat.

Rusia e într-o fundătură economică, și poate cea mai bună soluție pentru conducere, e o aventură militară victorioasă, dar primele două, chiar dacă au fost transformate de propaganda internă în mari victorii, s-au dovedit doar niște eșecuri pe termen lung. Vorbim aici de intervenția din Ucraina, unde planul unei Novorusia de la estul Ucrainei până la brațul Chilia al Dunării s-a dovedit iluzoriu, iar intervenția din Siria a eșuat într-o luptă de uzură.

Sunt prea multe aspecte strategice și de altă natură, a căror enumerare nu ar încăpea în acest articol, așa că ne întoarcem la componenta militară. Cea mai importantă vulnerabilitate estică a statelor NATO în fața Rusiei o reprezintă Țările Baltice, și imediat mai la vest, coșmarul planificatorilor NATO, Coridorul Suwalki (Suwalki Gap), fășia de frontieră dintre Lituania și Polonia, largă de abia o sută de kilometri, prinsă între Belarus și enclava rusă Kalinigrad, a cărui strangulare ar izola total dinspre uscat Țările Baltice de restul statelor NATO.

Trecătoarea Suvalki

Ori, prin rămânerea trupelor ruse în Belarus după terminarea manevrelor Zapad 2017, această vulnerabilitate ar putea deveni o amenințare majoră, trupele ruse putând trece la atac în foarte scurtă perioadă. Cu adevărat Țările Baltice sunt punctul slab al estului NATO, cel mai probabil un atac rusesc aici va avea loc, din următoarele considerente: au fost parte a URSS, geografic şi strategic sunt greu de apărat de NATO, sunt prinse între două fronturi ruseşti (Rusia şi Kalinigrad) exact ca şi Polonia în 1939 între Germania şi Prusia Orientală), au o importantă minoritate rusă, o suprafață și populație relativ redusă, la fel forțele armate sunt reduse numeric, abia 9 regimente contra a 28 de regimente rusești existente pe timp de pace în zonă. Iar după zapad, numărul trupelor rusești a crescut considerabil.

Poliția aeriană în Țările Baltice

De ce ar risca Rusia un atac împotriva Țărilor Baltice? Desigur, Rusia nu ar trebui să atace NATO, nu are cum să câștige un conflict de durată. Dar o mișcare rapidă, o invazie în forță a Țărilor Baltice urmată de blocarea Coridorului Suwalki ar pune lumea în fața faptului împlinit. Este mult mai dificil să recucerești, ca NATO, Țările Blaltice odată ocupate, decât să le aperi, sau să concentrezi trupe suplimentare suficiente care să descurajeze o agresiune rusească. Odată ocupate, NATO ar trebui să înceapă un război greu, de durată și cu importante pierderi pentru a reuși eliberarea lor.

Desfășurarea ipotetică a conflictului. Când ar putea începe?

Dau aici doar un posibil scenariu în caz de conflict militar deschis pentru Țările Baltice, conflict care ar putea începe undeva la jumătatea lui octombrie, când ecourile exercițiului Zapad 2017 se vor fi atenuat și lumea va fi liniștită că nu s-a întâmplat nimic, iar atenția va fi ațintită tot mai mult la Coreea de Nord.

Dar trupele ruse nu se vor fi retras la garnizoane, ci rămase pe loc, ca și în iulie 2008, după exercițiul Kavkaz, urmat de invazia din Georgia din 8 august. Vor fi desigur niște manevre de încărcare de trenuri, larg difuzate de televiziunile rusești, semn că soldații revin la garnizoane, dar acest lucru nu se va petrece.

Ca şi în cazul Crimeeii sau al estului Ucrainei, vor începe demonstraţii ale minorităţii ruseşti, urmate de violenţe, apar omuleţii verzi (soldaţi înarmaţi şi cu uniforme fără însemne care pun stăpânire pe punctele strategice), apoi confruntările militare între trupe paramilitare ale etnicilor ruşi cu forţele guvernamentale. Desigur, ca şi în cazurile precedente, Rusia va nega orice implicare, la suprafaţă ducând un război prin interpuşi (proxy war), dar trupele sale se vor afla la conducerea şi în rândurile rebelilor. În cazul în care forţele guvernamentale reuşesc să controleze rebeliunea şi să o îngrădească, trupele ruse vor interveni direct, la fel ca şi în august 2014 în Donbass. Având în vedere superioritatea numerică în regiune, în cazul unui atac rusesc, Țările Baltice ar fi cucerite într-un interval estimat între două zile și maxim două săptămâni.

Sau, se poate ca Rusia să meargă pe cartea disimulării şi să lovească în altă parte, ca să-şi surprindă adversarul. Un alt obiectiv care nu implică o confruntare directă cu NATO îl reprezintă sudul Ucrainei, cu oraşul Mariupol, ocuparea acestuia putând face o legătură terestră, un coridor între Donbass şi Crimeea, intrarea în istmul Perekop, calea pe uscat spre Crimeea. Este obiectivul cel mai logic şi mai accesibil, în cazul în care se decide să nu se meargă prea departe, în sensul provocării directe a NATO.

 

În mod sigur, ambele variante se află ca opțiuni pe masa lui Putin. Depinde de el, este conducătrul absolut al Rusiei, un conducător care a dovedit că este imprevizibil, că nu acționează întotdeauna pe cartea logică. Dau doar două exemple, în 2006, în urma mutării unui monument al ostașului sovietic din Estonia, Rusia atacă puternic cibernetic instalațiile estone, dezvăluindu-și capacitățile puternice de război cibernetic. Pentru un motiv minor, Rusia a pierdut un avantaj major, cu atât mai imortant cu cât era necunoscut sau neglijat de potențialii adversari.

Vladimir Putin

În impulsivitatea sa, liderul de la Kremlin a anulat un important atuu care putea fi folosit în situații mai serioase, nu pentru un monument. Rezultatul a fost crearea unui dispecerat special NATO, chiar în Estonia, pentru contracararea amenințărilor cibernetice din partea Rusiei. Data viitoare, NATO va fi mai pregătit, Putin a pierdut un avantaj potențial.

Al doilea caz este cel al Ucrainei. Impulsivitatea lui Putin a dus la invadarea Crimeeii și a estului Ucrainei, și de aici Rusia a pierdut enorm. Nu numai în urma sancțiunilor economice ale Vestului sau prejudiciului de imagine, dar a reușit să își facă din Ucraina un adversar pentru generații de acum încolo. Câștigurile teritoriale relative nu compensează pierderea întregii Ucraine. În ce sens? Să ne amintim, în 2004, în urma alegerilor trucate ajunge Ianukovici la putere. Este vehement contestat în stradă, are loc ceea ce s-a numit Revoluția Portocalie, și ajunge la conducere liderul opoziției, Viktor Iușcenko. Dar în 2010, la alegeri, ucrainenii dezamăgiți îl votează, de data asta corect, tot pe Uanukovici, Rusia a câștigat Ucraina prin alegeri libere. Asta până la Maidanul început în 2013. Dacă Rusia ar fi lăsat lucrurile să meargă firesc, este foarte posibil ca la următoarele alegeri să fi venit din nou un candidat prorus, la fel ca și în 2010. Dar faptul că Ianukovici a ordonat deschiderea focului, plus impulsivitatea lui Putin care s-a grăbit să ocupe Crimeea și să declanșeze războiul din est, care nu și-a atins obiectivele rusești, ce vizau crearea Novorusiei până la gurile Dunării, l-a privat pe Putin și Rusia de orice șansă să stăpânească Ucraina altfel decât prin forță militară. Orice alegeri libere, timp de generații, nu vor mai aduce un lider prorus la Kiev. Nu numai faptul că milioane de alegători proruși sunt deja în regiunile cucerite de Rusia, dar chiar prorușii din restul Ucrainei nu vor mai vota cu un candidat prorus. De aici ne dăm seama că Vladimir Putin esate departe de a fi un lider cu o gândire strategică avansată. Iar un astfel de lider, ca cel ce a devenit Vladimir Putin, este capabil să riște o nouă aventură militară riscantă, ca și cea împotriva Țărilor Baltice.

În momentul în care Ţările Baltice, una, două sau toate trei, se vor confrunta cu scenariul mai sus menţionat, se pune întrebarea unde şi când poate interveni NATO.

Desigur, cei agresaţi vor invoca Articolul 5, dar vor trebui să aducă dovezi că e vorba de o agresiune externă şi nu de tulburări interne. Decizia de a trimite trupe NATO în Ţările Baltice va trebui să ia Consiliul NATO în unanimitate, toate cele 28 de state. Dacă agresiunea nu este clară, în prima fază, şi are aspect doar de o revoltă a etnicilor ruşi fără sprijinul Moscovei (care va nega orice implicare), chiar dacă toţi ştim cine e în spate, s-ar putea ca unele state, mai ales cele legate cu legături economice şi financiare cu Rusia, să se opună rezoluţiei. Asta va da timp suplimentar agresiunii, până ce balticii vor putea veni cu dovezi. Iar când va fi clar cine e agresorul, va fi prea târziu, Ţările Baltice vor fi fost deja ocupate.

De aici vine următoarea fază şi cea mai complexă. Câţi din cei 25 de membri rămași ai alianţei vor fi de acord să îşi trimită soldaţii să lupte şi să moară pentru Ţările Baltice? Dacă nu o vor face, NATO îşi va pierde credibilitatea şi însăşi raţiunea de a fi. Trei membri NATO au fost atacaţi şi ocupaţi, iar NATO nu reacţionează pe măsură. Poate fi sfârşitul NATO.

Flancul estic și Rusia

Dacă o va face, intrăm în necunoscut, un conflict militar deschis între două forţe tehnologizate, chiar dacă balanţa înclină mult spre NATO. Se va constitui o forţă de reacţie rapidă (VJTF, planificată să devină operațională în 2017), de tipul celei decise la Summiturile anterioare NATO, dar rămasă la nivel de deziderat, prea puţini paşi practici fiind făcuţi de atunci. Această forţă ar trebui să aibă 10000 combatanţi, în loc de 5000 militari cât este preconizat. În eşalonul doi, pe lângă această forţă, se vor pune în mişcare unităţi mecanizate şi de infanterie, precum şi logistica necesară. Se vor muta escadrile cu unităţi de susţinere din Anglia şi de la baza Aviano din Italia, plus escadrile din vestul Europei. Forţele terestre şi aeriene se vor concentra în vestul Poloniei. Va începe deplasarea forţelor navale americane şi britanice prin Marea Nordului spre Marea Baltică, însoţite de nave franceze, germane şi norvegiene. Probabil Flota a 5-a din Mediterana se va deplasa şi ea. Va fi vorba de cel puţin două Task Force, două portavioane clasa Nimitz cu vasele de escortă, plus nave aliate. În mod sigur vor fi îmbarcate în nave de transport şi trupe de desant maritim, însoţite de vehicule speciale de debarcare.

NATO și Rusia

Este de aşteptat ca unii membri ai alianţei să nu participe din diferite motive, sau să participe doar cu contingente simbolice. România s-a dovedit un membru fidel alianţei, participând la toate acţiunile acesteia acolo unde a fost nevoie, cu contribuţii importante în Afghanistan, dar şi în cadrul coaliţiei din Irak. În mod sigur va participa cu efective importante, mai ales prin prisma relaţiei sale speciale cu SUA, dar şi cu Polonia, direct ameninţată de prezenţa trupelor ruseşti în Ţările Baltice şi în enclava Kalinigrad.

Cu ce va participa România la defensiva antirusească?

România nu va putea trimite aviaţie, capitol la care este deficitară, şi nici forţe navale. Acestea, aşa puţine cum sunt, sunt necesare în cazul în care Rusia va schimba axul de avans spre Ucraina pentru a crea Novorusia şi a ajunge la gurile Dunării. De asemenea, forţele navale îi sunt necesare protecţiei coastelor Mării Negre, Rusia fiind, după ocuparea Crimeeii, puterea maritimă predominantă în acest spaţiu. Dar în mod sigur România va trimite importante unităţi de infanterie şi mecanizate, foarte probabil şi un batalion de tancuri TR-85M1 Bizonul.

Aceste mutări şi concentrări de trupe, consolidări de poziţii şi omogenizarea contingentelor este un proces de durată, va necesita minim o lună. La fel, deplasarea componentei navale. Dar, cel mai important, Rusia are iniţiativa în această fază. Întrebarea principală e ce va face Rusia în acest interval? Îşi va consolida poziţiile în Ţările Baltice eliminând mişcările de gherilă ce vor apărea inevitabil şi atât? Ţinând cont de istorie, să ne amintim că balticii au dus un război de partizani mai mulţi ani după 1945, la fel ca şi românii, şi în mod sigur vor lupta în păduri pentru ţara lor. Depinde de amploarea acestor mişcări, în mod sigur ajutate de NATO cu provizii, armament şi instructori, chiar şi cu forţe speciale, pentru a estima în cât timp vor reuşi ruşii să îşi consolideze stăpânirea asupra Ţărilor Baltice. Dacă reacţia NATO va întârzia prea mult, va da timp Rusiei să anihileze partizanii şi să elimine orice opoziţie, asta făcând intervenţia mai dificilă. Pe de altă parte, un atac prea puţin pregătit poate eşua uşor.

Atacul asupra Țărilor Baltice

În acest sens, în funcţie de cei doi factori, respectiv consolidarea poziţiei ruseşti prin anihilarea rezistenţei, şi concentrarea trupelor NATO pentru un atac, trebuie găsit momentul optim pentru contraofensivă. Respectiv, acest moment trebuie ales când rezistenţa balticilor este încă suficient de puternică ca să stânjenească trupele ruse, acest aspect este descendent, şi concentrarea NATO în vestul Poloniei este suficient de puternică şi atinge o suficientă superioritate pentru ca să poată ataca cu succes şi cu minimum de pierderi, grafic ascendent. Dacă se întârzie prea mult, concentrarea poate fi mult mai mare, dar nu va beneficia de suportul rezistenţei din teritoriul ocupat, anihilată între timp, fapt care va reduce spre zero aportul important al ajutorului partizanilor din spatele frontului. Se cunoaşte din istorie importanţa aportului rezistenţei din spatele liniei inamice.

Consolidarea NATO în Polonia trebuie făcută rapid şi sistematic, punând accent pe C2, command and control, integrarea sub aceeaşi conducere a forţelor multinaţionale, cu tendinţă spre C4I, atins doar de trupele americane până în prezent. În mod sigur, exerciţiile comune desfăşurate până acum nu vor fi făcut ca acest deziderat să se atingă uşor odată trupele concentrate în teren.

Mai rămân multe variabile pe plan global sau regional, ca de exemplu atitudinea Belarusului, foarte probabil să se alinieze cu Rusia, deschizând un nou front, de fapt lărgindu-l spre sud pe cel precedent şi ameninţând Ucraina şi de la nord. Dar şi atitudinea Suediei şi Finlandei care nu sunt membri NATO, dar s-ar putea considera implicaţi într-un conflict în imediata lor vecinătate. Atitudinea celor trei ţări poate oscila de la neutralitate la ostilitate, poate chiar la implicare, totul ţine de chestiunile diplomatice şi politice, iar decizia pe care o va lua fiecare dintre cele trei ţări ar putea influenţa decisiv modul în care se va duce războiul. Mai mult, dacă extindem paleta strategică, putem vedea că în cazul unui astfel de conflict, când NATO şi SUA sunt concentrate în nord-estul Europei, s-ar putea să asistăm la unele surprize. China, Iranul, Orientul Mijlociu în general, poate chiar şi Turcia, să nu mai vorbim de India şi Pakistanul, oricare dintre ele ar putea profita de evenimente ca să îşi rezolve unele probleme prin acţiuni militare fulger. Oricare dintre aceste puteri are putea profita pentru a pune lumea în faţa unui fapt împlinit. China ar putea ocupa insulele Spratley sau chiar ar putea ataca Taiwanul, Iranul ar putea muta decisiv în Yemen sau Bahrein şi aşa mai departe, profitând de atenţia SUA în altă parte. Mai ales, chestiunea cea mai spinoasă a zilei, Coreea de Nord. Ne putem aștepta la orice din partea liderului comunist megaloman din acastă țară.

Strategia poate evolua în funcţie de conflict. Este foarte posibil ca Belarusul, strâns legat de Rusia, să se implice sau, în cel mai fericit caz, să accepte tranzitul trupelor ruseşti pe teritoriul său printr-un acord. Să nu uităm că vorbim de ipoteza în care trupele rusești rămân pe loc după Zapad 2017, inclusiv pe teritoriul Belarusului. Atunci trupele ruseşti ar putea învălui dinspre sud forţele NATO insuficient consolidate din vestul Poloniei, obligându-le să se retragă spre centrul acestei ţări şi punându-le într-o postură neplăcută. Rusia îşi menţine iniţiativa, NATO putând doar să reacţioneze, şi destul de slab, la loviturile Rusiei. Practic, atacul Rusiei se va da pe front, dinspre frontiera cu Lituania şi din Kalinigrad, cu o învăluire pe flanc, ceea ce va pune pe picior greşit NATO. Ofensiva rusă, odată ce a destabilizat dispozitivul NATO insuficient consolidat, poate continua spre vest, prin terenul plat al nordului Poloniei. NATO va fi nevoit să lupte în defensivă, retrăgându-se pas cu pas, înregistrând pierderi importante, ceea ce va duce inevitabil la dispute politice în conducerea alianţei. Ţările NATO sunt foarte sensibile la pierderile de vieţi omeneşti din rândul trupelor proprii, în mod sigur vor fi probleme. Demonstraţii pacifiste în capitalele lor, desigur, susţinute moral şi material de propaganda rusească.

Liderii militari vor trebui să găsească rapid o soluţie. Constituirea unei linii de rezistenţă în spatele căreia să se poată consolida, să respingă atacul şi să concentreze trupele necesare pentru contraatac. Aceasta va trebui să fie în spatele unui obstacol natural, greu de găsit în terenul plat din nordul Poloniei. Poate fi Vistula, dar în cel mai nefericit caz, poate fi Oderul, încă nu putem estima.

Aici NATO va avea nevoie de o suplimentare consistentă de forţe. Vom asista la mobilizarea rezerviştilor, dar în majoritatea ţărilor alianţei, aceştia sunt foarte puţini. Se va reintroduce conscripţia în multe ţări, inclusiv România, lucru greu acceptat de populaţie. Vor fi proteste şi alte mişcări. Dar rezervele nu prea au de unde să vină. Franţa nu poate trimite trupe suplimentare, are problemele ei pe plan intern cu terorismul islamic. La fel şi Belgia. Olanda, Danemarca, chiar şi Germania, nu pot trimite decât un număr redus de trupe faţă de necesar. Marea Britanie, după tăierile bugetare de la armată din 2010, prea puţin, la fel și ea are probleme cu islamiștii. Greul revine din nou SUA care suplimentează contingentul său. La fel şi ţările est-europene, ce înţeleg mai mult decât oricine pericolul. Polonezii nu au încotro, luptă pe teritoriul naţional. România, Ungaria, Cehia, Slovacia, Croaţia, Slovenia, Albania, toate trimit trupe suplimentare atât cât pot. Problema e că aceste trupe, în majoritatea cazurilor, sunt de mâna a doua, nu sunt experimentate în teatrele de operaţiuni, nu au participat la exerciţii militare comune. Cu excepţia României, ai cărei soldaţi sunt printre cei mai experimentaţi în teatrele de operaţiuni externe.

Dar România trimite aceste trupe cu oarecare ezitare, ştiind că ar putea fi următoarea ţintă a unei invazii ruseşti, şi atunci îi vor fi necesare pe teritoriul naţional. Fără îndoială, după acest succes, Rusia va relua avansul prin sudul Ucrainei în scopul creării Novorusiei, care ar putea ajunge până în Bugeac, la limita braţului Chilia, lângă Galaţi. Ca viitoare vecină a Rusiei, România ar prefera să îşi aibă soldaţii acasă.

Scopul concentrării NATO este stabilizarea frontului, respingerea agresiunii şi trecerea la contraatac pentru eliberarea Poloniei şi Ţărilor Baltice. Întrebarea ce trebuie pusă, oare nu e prea târziu? Nu trebuiau luate toate măsurile ca să nu se ajungă până aici?

Desigur, acest scenariu ipotetic poate şi trebuie supus criticilor.

Este adevărat că am ţinut seama mai mult de componentele terestre, la care NATO este deficitar comparabil cu Rusia, şi nu am luat în calcul faptul că NATO ar putea obţine supremaţia aeriană, ţinând cont de superioritatea sa în acest domeniu. Realitatea este că încă nu am avut ocazia să vedem eficacitatea sistemelor antiaeriene ruseşti de tip S-300 sau S-400, ca să nu mai vorbim de S-500. Poate fi doar propagandă, dar cert este că SUA a protestat vehement atunci când Rusia a vrut să vândă sisteme S-400 Iranului. Pot fi eficiente sau nu, nu putem şti până nu le vom vedea în luptă. Dar dacă sunt eficiente, supremaţia NATO în aer poate fi contestată cu uşurinţă.

La fel, componenta navală. Am spus că Task Force cu portavioane se vor îndrepta spre Marea Baltică. Întrebarea este dacă vor intra aici. Odată trecute de strâmtoarea Skagerrak, marea este foarte îngustă, făcând vulnerabile navele prin atacuri aeriene sau de rachete de pe uscat, inclusiv de artilerie sub o anumită distanţă, de aceea aceste Task Force şi portavioanele evită acest lucru. Atuul lor cel mai important este proiecţia forţei aeriene de pe portavioane la distanţă, fără să poată fi ameninţate de pe uscat. Deci, portavioanele nu vor intra în Marea Baltică, preferând să stea la distanţa de unde îşi vor putea trimite avioanele să lovească ţintele determinate. Dar flota însoţitoare, mă refer la distrugătoare şi fregate, poate intra în această mare, şi poate însoţi o forţă expediţionară de debarcare, aflată sub protecţia avioanelor de pe portavioane aflate la o distanţă sigură. Dar şi aici, nu ştim cum vor acţiona submarinele ruseşti, despre care se ştie că sunt bine pregătite. În mod sigur, în cazul în care se va pregăti o debarcare, acestea vor acţiona. Nu putem şti rezultatul.

Războiul informatic și cosmic în confruntarea NATO-Rusia

Nu am evidenţiat în niciun fel în acest articol componenta războiului informatic, şi nici cea a războiului cosmic, în care fiecare tabără încearcă să doboare sateliţii celeilalte. Este adevărat că în orice roman futurist despre al treilea război mondial, acestea au un rol decisiv. Întrebarea rămâne care parte va învinge.

Războiul informațional și psihologic

La fel, nu am vorbit despre războiul propagandistic, economic, psihologic etc şi altele de acest gen, toate componente ale viitorului război, dar spaţiul nu mi-a permis. De asemenea, nu am abordat componenta nucleară. Consider că lansarea unei arme nucleare tactice, împotriva trupelor din teren, va fi urmată imediat de represalii de aceeaşi natură, de aici la arme nucleare strategice e mai puţin de un pas. Atunci vom vedea cu ochii noştri MAD (Mutual Assured Distruction).

Realitatea este că e mai bine să previi decât să repari. În acest sens, pentru a nu ajunge în situaţia descrisă în acest referat, NATO va trebui să ia măsuri preventive pentru a tempera şi la nevoie a stopa apetitul ofensiv al Rusiei. Va trebui în primul rând să elimine vulnerabilităţile, trecând deschis şi hotărât la îmbunătăţirea capacităţilor de luptă şi de reacţie, în primul rând la forţele terestre, acolo unde este vulnerabil. Pe modelul poliţiei aeriene deasupra Ţărilor Baltice, program la care a luat parte şi România cu patru Mig 21 Lancer, va trebui implementat un program analog cu forţe terestre, însoţite de tancuri şi elicoptere de luptă. Mai mult, câteva regimente NATO, inclusiv trupe mecanizate și blindate (Țările Baltice nu au nici măcar un regiment blindat), vor trebui poziționate în Țările Baltice și în vestul Poloniei pentru descurajare, cel puțin atât timp până nu suntem siguri că trupele rusești participante la Zapad 2017 nu au plecat în totalitate în garnizoanele lor de reședință.

Va trebui constituită cât mai rapid Forţa de Reacţie Rapidă a NATO (VJTF), compusă din efective din ţările membre (5000 militari), şi dispusă periodic în zonele sensibile, pentru a arăta determinarea NATO în apărarea oricărui membru al său. Prin rotaţie, această Forţă de Reacţie Rapidă va trebui să facă exerciţii militare periodice împreună cu alte trupe NATO în vecinătatea frontierelor cu potenţial de risc, pentru familiarizarea cu terenul şi pentru descurajarea unor potenţiale agresiuni. Permanent, pe canale diplomatice şi nu numai, vor trebui transmise mesaje clare de suport necondiţionat al NATO faţă de oricare agresor potenţial asupra unui membru al alianţei.

Mai mult, trebuie întărită apărarea avansată. Mă refer aici la statele ajunse ca şi tampon între Rusia şi NATO. Pe noi Moldova ne interesează în primul rând şi aici va trebui să depunem toate eforturile diplomatice şi politice pentru a ne asigura o Moldovă prietenă, chiar dacă preşedintele ei actual s-a dovedit a fi omul Moscovei. Dar România are destule pârghii ca să blocheze transformarea Moldovei într-un inamic, aici ar trebui să presăm mult pentru a nu fi acceptată Transnistria ca şi un jucător în politica moldovenească.

Iar despre Ucraina, o problemă NATO şi una românească în acelaşi timp, va trebui să jucăm inteligent. Ucraina va trebui să rămână opusă Rusiei, este în interesul nostru să o avem ca şi stat tampon, dar în acelaşi timp ea va trebui să asigure drepturi românilor de pe teritoriul ei, a doua minoritate după cea rusă. Mai mult, va trebui să o ajutăm cu mijloacele posibile pentru a putea să facă faţă agresiunii Rusiei din est. Neoficial, va trebui să o ajutăm inclusiv cu mijloace militare, de genul armamentului comun care se găseşte în inventarul ambelor ţări, dar şi al Rusiei. Este în interesul nostru, dar şi al NATO, ca Rusia să nu meargă mai departe de Crimeea şi Donbass.

P.S.

Din pacate, mipopia politica a liderilor ucraineni s-a dovedit extrema, prin promulgarea legii invatamantului. Astfel, Ucraina si-a atras adversitatea UE si NATO printr-un singur gest, tot capitalulul de simpatie s-a pulverizat. O eroare politica gigantica, care il aduce pe adversarul declarat, respectiv Rusia, pe aceeasi pozitie cu cea a aliatului potential, UE, pe o chestiune minora in contextul geopolitic. Minora pentru Ucraina, dar esentiala pentru valorile NATO si UE, care nu se pot alinia unui stat care isi anihileaza minoritatile. Exista mari sanse ca din octombrie sa asistam la o noua ofensiva a Rusiei din estul Ucrainei, dar atunci vor fi mult mai putini care sa ii sustina dipomatic sau material.

Romania trebuie sa fie pregatita, nu putem accepta ajungerea Rusiei la gurile Dunarii.

Autor: Negrea Cristian – romaniabreakingnews.ro




Igor Dodon se duce din nou la Mosova pentru a se vedea cu Vladimir Putin în timp ce Parlamentul, Guvernul și Diplomația RM este în criză diplomatică în relația cu Rusia

Igor Dodon se va întâlni săptămâna viitoare cu Vladimir Putin, informează agenția rusă ITAR-TASS, care face trimitere la Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al președintelui rus. „Da, se fac pregătiri pentru vizită”, a menționat reprezentantul Kremlinului. Anterior Igor Dodon anunța că va efectua o vizită la Moscova în perioada 16-18 martie, pentru a participa la forumul de afaceri.

„Eu voi continua să merg la Moscova și să promovez interesele țării, să muncesc pentru consolidarea parteneriatului strategic pe care îl avem cu Federația Rusă. Vă informez despre faptul că o vizită de lucru în acest context va avea loc chiar săptămâna viitoare”, a scris Igor Dodon.

Aceasta este a doua vizită de lucru în Rusia de la investirea sa în funcţie. Prima vizită oficială a avut loc în perioada 16-17 ianuarie. Atunci Igor Dodon a avut o întâlnire cu preşedintele rus, Vladimir Putin, dar şi cu alţi oficiali de rang înalt din Federaţia Rusă.

Amintim că relaţiile dintre Republica Moldova şi Federaţia Rusă au intrat în criza de joi, în urma unei acţiuni fără precedent, (a se vedea Republica Moldova ia poziție față tratamentul abuziv și hărțuitor asupra oficialilor moldoveni în Rusia )

A se urmări și  Criza Diplomatică Republica Moldova – Rusia! Pe fondul exasperării autorităţilor RM, există perspectiva lansării unei acţiuni represive militare sau subversive din partea Federației Ruse.

Raisa Țurcan / Chișinău / romaniabreakingnews.ro – 13.02.2017




Masare de trupe la graniţa de vest a Rusiei. Creşte pericolul repetării scenariului din Crimeea în Belarus

Vara trecută, grupul de analiză InformNapalm, cunoscut pentru investigaţiile conflictelor din Donbas şi Siria, relata despre o concentrare de trupe şi echipamente militare ruse la Klinţî, în regiunea Briansk, la graniţa cu Belarus scrie radiochisinau.md

Potrivit unor experţi citaţi de InformNapalm, Rusia construieşte un sistem de „apărare“ pe direcţia Moscova-Minsk. InformNapalm avertizează că transferul de trupe ruse la Klinţî creşte pericolul repetării scenariului din Crimeea în Belarus. În opinia expertului militar independent Aleksei Alesin, apariţia unei noi baze militare se poate explica prin faptul că Rusia nu are încredere totală în aliatul său Belarus şi construieşte o „a doua linie de apărare” pe teritoriul său.

Fostul premier al Republicii Moldova – Mircea Druc: „Vă interesează ce se întâmplă cu Republica Moldova? Nu vă pot răspunde decât după luna martie. Dar ştiţi de ce? Fiindcă în martie, noi, în ghilimele Kremlinul, avem planificată invazia Belarusului. Deci, noi trebuie să terminăm cu acest nesigur Lukaşenko, fiindcă e mai nesigur şi decât cei de la Kiev”. ( Mircea Druc la Adevărul Live )

Preşedintele belarus Aleksandr Lukaşenko s-a declarat solidar cu „fraţii ucraineni“, care, în opinia sa, luptă pentru independenţa lor, şi a atras atenţia că un scenariu ca cel din Ucraina nu ar trebui să se repete în ţara sa. Unii experţi apreciază însă că Vladimir Putin este foarte aproape de repetarea scenariului în cazul peninsulei Crimeea, anexată de Rusia de la Ucraina în martie 2014. 

Declaraţiile făcute de Aleksandr Lukaşenko și transmise de agenţia Belta, nu sunt făcute întâmplător. Ele vin în contextul răcirii relaţiilor între Aleksandr Lukaşenko şi omologul său rus Vladimir Putin şi înmulţirii zvonurilor precum că Rusia este pregătită să absoarbă oricând Belarusul. Analiştii spun că Rusia s-a implantat treptat şi sigur în Belarus în cei 25 de ani de la căderea Uniunii Sovietice, iar Lukaşenko se simte captiv şi caută alternative.

În ultimii doi ani, Aleksandr Lukaşenko a întreprins mai multe acţiuni de deschidere faţă de Europa, acceptând eliberarea ultimilor deţinuţi politici şi eliminând vizele pentru 80 de ţări, inclusiv pentru cele membre UE. Pe fondul acestei timide deschideri, relaţiile dintre Minsk şi Moscova se împotmolesc. Rusia şi-a redus drastic livrările de petrol către Minsk, forţându-l pe Lukaşenko să caute tot mai mult surse alternative de aprovizionare şi să se apropie de Organizaţia Mondială a Comerţului. În afară de aceste eforturi, Aleksandr Lukaşenko, aflat de 22 de ani la putere, şi-a intensificat retorica naţionalistă şi populistă, dând asigurări că va lupta până la capăt pentru independenţa ţării sale.

„Lukaşenko nu mai are influenţă. Nu mai pare capabil să redreseze economia“, spune pentru Le Temps Vadim, un inginer în căutare de muncă. „Nepotismul preşedintelui nostru blochează dezvoltarea ţării. Cred că am trăi mai bine dacă am face parte din Rusia“, afirmă la rândul ei Olga, o angajată în domeniul telecomunicaţiilor. Cum a fost detronat Lukaşenko de către Putin în propria ţară? Explicaţia poate fi oferită de interesul acordat de belaruşi canalelor ruseşti, explică pentru Le Temps un expert în mass-media.

„Propaganda lor este o ameninţare enormă pentru securitatea noastră naţională şi chiar pentru identitatea belarusă. Putin îl împiedică pe Lukaşenko în blocarea canalelor ruseşti ameninţându-l cu sancţiuni. Acesta este motivul pentru care belaruşii se simt ruşi şi le admiră liderul“, explică expertul în mass-media, care a preferat să-şi păstreze anonimatul.

Totodată, Rusia este tot mai prezentă pe piaţa energetică a Belarusului. Recent, Rusia a construit o centrală nucleară în Belarus, prima în această fostă republică sovietică afectată de explozia de la Cernobîl. Moscova a investit 10 miliarde de dolari în centrala nucleară Astraveţ, care va deveni funcţională în 2018.

 




Moscova. Proiecția avansului Rusiei spre Carpați, între DODON și prostituate rusoaice

Cu ocazia primei vizite oficiale a președintelui Republicii Moldova – Igor DODON, la Moscova, președintele Federației Ruse, Vladimir Putin, i-a dăruit acestuia o hartă a Moldovei „istorice”,  pe care Dodon a prezentat-o presei ruse într-o conferință de presă susținută marți după întrevederea cu liderul de la Kremlin, informează TASS și Deschide.md. Din păcate această vizită a fost placa turnantă pentru afirmarea intereselor geopolitice Rusești prin reluarea unor narative ceva mai vechi, destrămărea României ca stat și divizarea populației ei prin susținerea atacului mincinos asupra istoriei și identității neamului românesc, reînvierea conceptului statal ale Moldovei mari și a limbii molodvenești, proiectate prin portavocea aflată momentan în serviciu – prezidentul de pe malul Bâcului: Igor DODON.

Primirea cadoului de către Igor Dodon, a fost momentul prielnic pentru rostogolirea loviturilor prin „mesajele simbolice” la adresa neamului românesc și a României, pregătite cu siguranță de consilierii de la Kremlin cu mult înainte de vizita „prezidentului moldav”, care a „tunat” în fața jurnaliștilor ruși că „jumătate din teritoriul actual al României este al Moldovei” ( n.r. adică al Republcii Moldova?). Harta Moldovei istorice primită de președintele Republicii Moldova din partea lui Vladimir Putin este conform surselor cea întocmită în secolul al XVIII-lea de către cartograful italian Bartolomeo Borghi, după războiul ruso-turc din 1790-1791 (reproducere foto mai jos), cu granițele între Carpați, Nistru de la Est și Vest adică Moldova istorică în integralitatea sa.

Loviturile directe la adresa integrității României și asupra istoriei neamului românesc au continuat în cadrul unei conferințe de presă susținute la sediul agenției de presă TASS, unde prezidentul de pe malul Bâcului a continuat cu „evlavie” față de nevoile stringente ale geopolitici ruse de atunci și din prezent, acesta exprimându-și regretul că în 1812, Imperiul Rus nu a anexat întreg teritoriul Moldovei, ci s-a oprit la Prut.

„Dacă Imperiul Rus nu s-ar fi oprit la Prut, am fi avut acum o Moldovă întregită”, a spus Igor Dodon

Dodon a mai declarat printre altele că nu are intenția de a pune „un gard de fier” pe râul Prut ( n.r. evident ! pentru că intenția rusească nu se oprește la Prut ci vizeaza în mod clar crearea Moldovei Mari până la Carpați) și a subliniat că programele umanitare pe care Republica Moldova le are cu România sunt benefice și nu ar trebui să li se pună capăt.

De altfel, președintele Republicii Moldova a anunțat în timpul acestei prime vizite oficiale în străinătate pe care o desfășoară la Moscova că a treia vizită oficială o va efectua în România sau Ucraina.

„Știți, nu poți să-ți alegi vecinii. Republica Moldova și România au multe proiecte bune și intenționez să fiu prieten cu România”, a spus Igor Dodon.

Potrivit lui Dodon, Chișinăul și Bucureștiul au „o singură problemă: încercările de unire a Republicii Moldova cu România”. „Atunci când România declară la nivel politic că trebuie lichidată statalitatea Republicii Moldova, vom riposta”, a spus Dodon.

„În România sunt interzise organizațiile care au încercat să facă propagandă cu privire la faptul că o parte din teritoriul românesc înseamnă Ungaria, altă parte — Moldova. Și atunci, de ce la voi acest lucru este interzis, iar la noi nu? La începutul anului trecut i-am scris o scrisoare deschisă președintelui României (Klaus Iohannis), rugându-l să explice poziția pe marginea acestei probleme și nu am primit un răspuns”, a declarat Igor Dodon, potrivit TASS.

„De aceea, ei (România) nu vor să semneze acordul privind frontierele. Ei spun adesea că au recunoscut primii independența Republicii Moldova. De ce atunci nu semnați acordul privind granițele? Vom insista asupra acestei probleme”, a subliniat, la Moscova, președintele Republicii Moldova.

„Sper că a treia mea vizită oficială (prima a fost la Moscova, a doua va fi la Bruxelles) va fi fie la București, fie la Kiev. Sunt gata să merg să discut toate problemele complicate”, a declarat Dodon.

Tot în cadrul aceleiași conferințe de presă, Dodon a lăudat vinurile moldovenești, dar și pe cele românești și ucrainene punctând că cele moldovenești sunt mai bune „Consider că vinul de casă este unul dintre cele mai bune, chiar mai bun decât cel de fabrică. În ceea ce privește alte țări, pentru a nu supăra pe nimeni, voi spune că vinurile românești sunt bune. Există și vinuri ucrainene destul de bune, însă, în general ne plac desigur cele moldovenești”.

La conferința de presă de la Moscova după „Moldova mare”, „1812” a urmat …  Prostituatele din Rusia sunt cele mai bune din lume…

În timpul conferinței de presă pe care susținut-o împreună cu președintele Moldovei, Igor Dodon, Președintele rus Vladimir Putin a făcut o declarație total neașteptată pentru un șef de stat. „Prostituatele din Rusia sunt cele mai bune din lume!”, a spus liderul de la Kremlin, răspunzând la o întrebare referitoare la Donald Trump,  informează observator.tv.

Declarația lui Putin a fost în contextul unei discuții în care i-a luat apărarea lui Donald Trump în scandalul recent izbucnit în Statele Unite, privind suspiciunea că serviciile secrete rusești ar deține informații compromițătoare referitoare la președintele-ales. Reamintesc că un presupus raport al serviciilor americane spunea că, într-una din vizitele sale la Moscova, Trump s-ar fi întâlnit cu prostituate și ar fi fost filat de serviciile secrete rusești.

„S-a spus că Trump a venit și s-a dus imediat să se vadă cu prostituate rusoaice… În primul rând, această persoană e deja un om matur și, în al doilea rând, e un om care de ani organizează concursuri de frumusețe și a stat de vorbă cu cele mai frumoase femei din lume!”, a declarat Putin.

„Știți, mi-e greu să-mi imaginez că s-a dus la hotel să se întâlnească cu… femei care sunt foarte liberale în privința responsabilității sociale, deși, fără îndoială, ele sunt cele mai bune din lume! Dar am îndoieli că Trump ar fi făcut asta!”, a spus liderul rus, în amuzamentul general al audienței și a președintele Igor DODON.

Dorian Theodor CLENCIUromaniabreakingnews.ro

P.S.

La Moscova se râde, … și se rânjește spre dezbinarea noastră nu numai teritorială și „istorică” , iar la București nici o reacție oficială față de declarațiile de mai sus, care ne privesc pe toți. Oare cum și-or fi permis? La Moscova nu se vede ca avem treabă? … Coldea, Ghiță etc.?

Poate vă interesează și…

Semnal! Nicolae Timofti: „Rusia dorește relansarea planului de federalizare a Republicii Moldova”. RBN Press: „Concomitent, Rusia nutrește și destrămarea României”

SEMNAL! Conceptul „Moldova Federală”, o nouă urzeală menită a destrăma România




Studiu NATO! Expert rus: „Ucraina a oprit un conflict NATO-Rusia la frontiera românească”

După cum a anuțat anterior, ROMÂNIA BREAKING NEWS, în cadrul Centrului de Informare și documentare NATO a fost lansată lucrarea „Războiul hibrid al Rusiei” studiu, realizat de expertul în politică externă și de securitate din Federația Rusă, Iuri Feodorov. 

RBN Press: Războiul hibrid al Rusiei. Conferință și lansare de carte la Centru de Informare NATO din R. Moldova

Dr. Iuri Fedorov, autorul cărții „Războiul hibrid al Rusiei” și colegii săi de la Centrul Militar de Conversie Studii și dezarmare (Ucraina), Centrul pentru Studii Globale „Strategia XXI” (Ucraina), Iulian Chifu, Centrul pentru prevenirea conflictelor și Early Warning (România) o să prezinte în diverse aspecte rezultatele proaspete ale cercetărilor lor asupra așa-numitului „război hibrid” condus de Rusia împotriva Ucrainei.

De asemenea, studiul prezintă informații cu privire la strategia de război hibrid, caracterul și structura forțelor hibride din Rusia, tactici de război hibride, planificarea și pregătirea pentru război clasic împotriva Ucrainei.

Lucrarea prezintă date despre sprijinul oferit de Rusia organizațiilor de extremă dreapta și ultra-naționalistilor din Europa, despre rolul Serviciului de Informații Externe al Federației Ruse în războiul hibrid, despre organizațiile de dreapta,  neo-fasciste și cele radicale finanțat de Rusia, propaganda rusă în Europa, etc.

Districtul Militar De Est – cel mai puternic din Rusia

Autorul a menționat  motivele pentru care a început  un război hibrid împotriva Ucrainei, în tot spațiul post-sovietic, care este legat de ambițiile lui Putin și oameniilor din anturajul său de a-și consolida și proteja statutul de lideri importanți la nivel global și regional.Această tendință este alimentată de gândirea politică a Federației Ruse, care nu acceptă până în prezent ideea de dezintegrare a imperiului sovietic.

armata transnitreană

Se presupune că Rusia a pregătit un război hibrid, menit să aibă loc în paralel cu un război clasic, după primul Maidan din Ucraina, adică „Revoluția portocalie” din 2004, în care a ieșit victorios Iuscenko – tandemul Timoșenko. Dar războiul din Cecenia și războiul împotriva Georgiei, în 2008, s-au dovedit că Rusia nu a fost pregătită pentru un atac important împotriva Ucrainei. Apoi, în 2008, au început să pună în aplicare reforma armatei rusești, care urmează să se încheie în 2020. În cadrul acestei reforme au fost create districtele militare, iar cele mai puternice – în ceea ce privește capacitatea de luptă – este de District Militar  Sud, care, de altfel, este o parte a trupelor Taskforce rusești din Transnistria.

Putin nu se aștepta ca Ucraina să stea în picioare împotriva Novorusiei

Proiectul Novorusia a fost o parte a războiului hibrid împotriva  Ucrainei, cu toate acestea, a reușit să lupte împotriva acestui proiect.

putin-gun

La jumatatea anului 2015 a devenit clar că Moscova nu a îndeplinit obiectivele pe care le-a propus la începutul anului 2014: să transforme Ucraina într-un protectorat al Rusiei, să se fărâmițeze regiunile din sud-estul Ucrainei și pentru a crea un astfel de cvasi-stat sub numele de „Novorusia”, care va fi condus de facto de Rusia, pentru a realiza federalizare a Ucrainei, dar, de asemenea, pentru a destabiliza puterea de la Kiev, prin presiuni economice și acțiuni militare în Donbas.

Putin a subestimat pur și simplu determinarea societății ucrainene și o mare parte a elitelor ucrainene de a se opune agresiunii rusești, de asemenea, capacitatea SUA și UE de a impune sancțiuni Rusiei.

razboi_in_Ucraina

Putin nu a luat în considerare, de asemenea, capacitatea autorităților ucrainene de a reprima grupurile diversioniste și teroriste în regiunea Odesa, Harkov și alte regiuni din sud-estul Ucrainei în termen de 3-4 luni după căderea regimului Ianukovici.

Astfel, autoritățile ucrainene nu au permis să se extindă războiul hibrid în afara teritoriului Donbas.

„În cazul în care Ucraina nu ar fi reușit să oprească proiectul Novorusia, adică să zădărnicească scenariile separatiste din regiunile Dnipropetrovsk, Harkov, Odesa, astăzi, armata rusă ar fi la granița cu România și s-ar fi provocat un conflict cu NATO”, a declarat Iuri Fedorov .

Expertul a concluzionat că următorul război hibrid, pe care îl va conduce Putin va fi împotriva propriului său popor, pentru că va crește nemulțumirea față de scăderea nivelului de trai din Federația Rusă, iar acest lucru se va datora reducerii exporturilor și a resurselor energetice, inclusiv a  gazelor  naturale. Datorită acestor expectații Putin a creat Garda Națională care este direct supusă lui.

Noul cadrul legislativ din Rusia referitor la forțele armate

Începând cu 2015, Vladimir Putin a semnat un decret prin care toți cei care vorbesc limba rusă să devină mercenari în armata rusă.

Pe baza acestui decret, locuitorii regiunilor Donețk și Lugansk, au început să se angajeze în mod legal în armata rusă. „Potrivit informațiilor noastre, primul și cel de-al doilea Corp militar, care luptă împotriva Ucrainei, este format exclusiv din oameni care trăiesc în aceste regiuni”, a declarat Mykhailo Samus, directorul adjunct al Centrului Militar de conversie Studii și dezarmare în Ucraina.

Astfel, Rusia a început să lucreze în mod legal cu separatiștii pentru a controla fluxul financiar transferat către oameni. Forțele armate din teritoriile ocupate sunt organiate la nivel de brigazi și batalioane care fac parte din forțele armate regulate ale Federației Ruse. Toți acești oameni se luptă în Donbas purtând inscripția DNR

Întrucît combatanții trebuie stimulați și susținuți finaciar , Milițiile trebuie să beneficieze de contribuții sociale,  posibilități de depunere și economii precum și de transferuri bancare către Rusia, s-a a preferat să lucreze sub contract cu acești oameni, pentru că este mai ușor pentru Rusia să controleze finciar situația și să prevină furtul de bani.

În timpul prezentării studiului, a fost inaugurată o expoziție de fotografie intitulată „Children of War”, „Copii Războiului” care arată soarta copiilor în conflictul ruso-ucrainean. Acum, în zona de operațiuni anti-teroriste, pe teritoriul controlat de autoritățile constituționale, există aproximativ 60.000 de elevi.

Vorbitori:
Iuri Fedorov, expert în politică externă și de securitate rus, autorul cărții „războiul hibrid a la rus”, Rusia

Mykhailo Gonchar, Președinte, Centrul pentru Studii Globale „XXI Strategia”, autorul cărții „Componenta energetică în războiul de nouă generație”

Mykhailo Samus, Director adjunct pentru afaceri internaționale,
Centrul pentru Armata, Conversie și studii de dezarmare, Ucraina

Volodymyr Kopchak, Director adjunct,Centrul pentru Armata, Conversie și studii de dezarmare, Ucraina

Iulian Chifu, Centru pentru prevenirea conflictelor și Early Warning, autorul cărții „Războiul informațional: tipizarea agresiunii informaționale a Federației Ruse”, România

Evenimentul s-a desfășurat în limba rusă.

romaniabreakingnews.ro




Alegerile din Rusia, intre scandaluri sexuale, spionaj si Garda Nationala.

Federatia Rusa se pregateste de alegerile pentru Duma de Stat programate pentru 18 septembrie anul curent. Intamplator sau nu, in presa controlata de Kremlin au inceput sa se scurga materiale compromitatoare la adresa principalilor lideri ai opozitiei. In acelasi timp presedintele Vladimir Putin a semnat decretul de creare a Garzii Nationale, structura militarizata care se va supune direct liderului de la Kremlin.

Cu doua saptamani in urma, postul de televiziune NTV, parte din trustul Gazprom Media, proprietate a gigantului Gazprom, a dat publicitatii un film in care apare fostul premier Mihail Kasianov, lider al partidului de opozitie PARNAS. Filmul cuprinde scene sexuale intre Kasianov si colega sa de partid Natalia Pelevina, in urma acestui scandal Pelevina demisionand din Consiliul Politic al Partidului PARNAS. In zilele care au urmat difuzarii filmului, presa controlata de Kremlin a dedicat multa atentie subiectului, cu incercari de a lua reactii de la sotia politicianului. Discreditarea cu ajutorul scandalurilor sexuale este una dintre metodele preferate de Vladimir Putin, informeaza Qmagazine.ro citat de romaniabreakingnews.ro




TURISM ÎN RUSIA! Cetățean al R.Moldova împușcat pentru că vorbea limba română!

rana_picior_impuscatUn tânăr în vârstă de 21 de ani, cetățean al R. moldova, a fost împușcat de către un rus în seara de 8 martie, la ieșirea dintr-un magazin din Moscova, din motivul că victima comunica în limba română cu iubita sa.

Tânărul a rămas în viață, fiind rănit la un picior. Informația a fost confirmată de către fratele fetei, Petru Perdeleanu într-un interviu la un post local de televiziune – RealitateaMD, informează romaniabreakingnews.ro

Conform declarațiilor acestuia, sora sa și iubitul își făceau cumpărăturile într-un market, când un bărbat s-a enervat de faptul că cei doi discută în limba română.

„Bărbatul le-a reproșat acestora de ce nu comunică în rusă.  Ei i-au răspuns calm, într-o rusă stâlcită, ca să-și caute de treabă, fără să ridice vocea sau să-l înjurei. Iar la ieșirea din market, patriotul în cauză a scos o armă și l-a împușcat în picior pe iubitul surorii mele”, povestește Petru Perdeleanu.

Petru Perdeleanu a mai adăugat că după incident a intervenit poliția, iar întregul eveniment a fost înregistrat de o cameră de supraveghere. Tânărul nu poate merge și a lipsit de la muncă, iar agresorul nu a primit nicio amendă! Cei doi tineri se află timp de două săptămâni la Moscova în regim turistic.

Vladimir PutinRedacția România Breaking News – RBN Press, reamintește că în 4 August 2013, liderul rus, Vladimir Putin, s-a adresat parlamentului țării sale cu un discurs fulminant referitor la  tensiunile cu minoritățile etnice:

„In Rusia se trăiește ca rușii ! Oricare minoritate, de oriunde, care vrea să trăiască în Rusia, să lucreze și să mănânce în Rusia, trebuie să vorbească rusă și trebuie să respecte legile rusești (…)” se pare că sunt luați în vizor inclusiv turiștii !!! (n.r.)

În Rusia, astfel de incidente nu sunt singulare și nu numai la adresa cetățenilor R. Moldova.

Publicat de romaniabreakingnews.ro