ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home Posts Tagged "vesnica pomenire"

vesnica pomenire

,

Ziua de 1 aprilie a fost instituită de Parlamentul României, în mai 2011, ca Zi națională de cinstire a memoriei românilor – victime ale masacrelor de la Fântâna Albă și alte zone, ale deportărilor, ale foametei și ale altor forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic în Ținutul Herța, nordul Bucovinei și întreaga Basarabie.

Urmare a ultimatumului dat de sovietici la 28 iunie 1940, România a fost obligată să cedeze Basarabia, teritoriul dintre Prut și Nistru, și partea de nord a Bucovinei.

La 1 aprilie 1941, un numeros grup de aproximativ 2-3000 de români, după unele surse chiar de 4000 -5000, locuitori ai satelor de pe valea Siretului (Pătrăuții-de-Sus, Pătrăuții-de-Jos, Cupca, Corcești, Suceveni), purtând în față icoane, prapuri și cruci din cetină, au format o coloană pașnică și s-au îndreptat spre noua graniță sovieto-română, la Fântâna Albă, încercând să se refugieze din Uniunea Sovietică în România. Aceștia au fost împușcați sau înjunghiați de către grănicerii sovietici și aruncați în gropi comune, peste care s-a turnat var stins. Supraviețuitorii au fost urmăriți și spintecați cu sabia. După masacrul denumit și ,,Katynul românesc” a fost declanșată o amplă operațiune de represalii. Astfel, în noaptea zilei de 12 spre 13 iunie 1941, peste 13.000 de români au fost ridicați din casele lor și deportați în Siberia și Kazahstan. Au urmat în decursul anilor de după război alte zeci de mii de deportări din Basarabia și Bucovina de Nord…

În memoria martirilor, eroilor și deportaților necunoscuți…

Ion al lui ion
cu graiul blând și plecăciuni umile,
cel strămutat în mari pustieăți uitate,
Ioane, îngropatule de viu,
ucisule cu zile,
nici cunoscut de nimeni
locul tău de veci,
nici plâns, nici prohodit și nici sicriu…
Și-apoi:
de unde atâtea lumânări
la câți Ioni avurăm noi prin sate? …
Zvârliți de mult sub greii bulgări reci,
și unde-i groapa lor, deasupra-i să te apleci?

A nu se uita că Nordul Bucovinei, Ținutu Herța, Basarabia (R. Moldova), Sudul Basarabiei (Bugeac), este pâmânt românesc, sfințit din plin de sângele românilor martiri…

Video (Biserica „Precupeții Noi” din București, 1 aprilie 2015) : Slujba de pomenire a românilor, eroi martiri, victime ale masacrelor de la Fântâna Albă și alte zone, ale deportărilor, ale foametei și ale altor forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic în Ținutul Herța, nordul Bucovinei și întreaga Basarabie. (la minutul 9.00 – imagini cutremuratoare cu romanii basarabeni uciși de călăii sovietici și aruncați în gropile comune, descoperite după aliberarea Basarabiei de către armata română în 1941 / imagini de arhivă)

Material video realizat întru cinstirea memoriei românilor eroi martiri, la Biserica ”Precupeții Noi” din București.

A oficiat slujba de pomenire:
Parintele Tudor Peiu,
Parintele Marin Comanescu
Organizatori și Participanți
Asociația Culturală Herța
Asociația Culturală Pro Basartabia și Bucovina
Societatea pentru Cultură și Literatură Română în Bucovina

Autor: Dorian Theodor, Redactor Șef – Romania Breaking News / Bucuresti /1 Aprilie 2015
Imagini de arhiva: Daniel Siegfriedsohn, Redactor `Istorie in Imagini` – Romania Breaking News

Video:Parintele Tudor Peiu despre martirii de la Fântâna Alba, Herța, Nordul Bucovinei, Basarabia

Video: Mircea Budacu de la Sociatea Culturală Bucovina, despre ajutorul Părintelui Peiu și martirajul romanilor de la Lunca,  …în conexiune cu Fântâna Alba 

Video: Dumitru Curcă – președintele filialei București a „Societății pentru cultură și literatură română în Bucovina”, despre martirii români din Bucovina

Video: Ștefan Hostiuc (Mesager Bucovinean) despre românii care au păstrat vie memoria martirilor și a ținuturilor din care s-au refugiat

*Memento:
Ziua de 1 aprilie a fost instituită de Parlamentul României, în mai 2011, ca Zi națională de cinstire a memoriei românilor victime ale masacrelor de la Fântâna Albă și alte zone, ale deportărilor, ale foametei și ale altor forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic în Ținutul Herța, nordul Bucovinei și întreaga Basarabie.

Istoria unei zile negre din Istoria Neamului Românesc – 1 Aprilie 1941 la Fântâna Albă, pe pământ românesc răpit de sovietici, făcut „cadou” Ucrainei.

Ca urmare a pactului sovieto-german si a ultimatumului dat de Sovietici de cedare a Basarabiei a Bucovinei de Nord si a Tinutului Herta, o populatie de 4 milioane de romani au ramas sub cizma ruseasca, sperand mereu la reintregirea cu familiile lor ramase in Tara.

Imediat ce administrația și armata română au fost evacuate, trupele din Armata Roșie și NKVD-ul au ocupat teritoriul. Multe familii au fost luate prin surprindere de această desfășurare rapidă a evenimentelor cu membri de ambele părți ale noii granițe. În această situație mulți dintre ei au încercat să se reunească cu familiile trecând granița în Romania ilegal.

In anul 1941, In teritoriul ocupat cu nici un an in urma al Bucovinei de Nord, pentru a „demasca elementele dusmanoase”, NKVD-ul a lansat un zvon cum ca la 1 aprilie se va permite trecerea noii granite catre Romania a celor care nu doresc sa traiasca sub regimul de ocupatie. Cateva mii de romani, ce proveneau din comunele Icesti, Carapciu, Suceveni, Iordanesti, Patrautii de Jos, Patrautii de Sus si din satele Cupca si Dimca, cu dorinta de a trece granita sovieto-romana si de a scapa de ororile bolsevice au raspuns acestui apel, pornind in acea dimineata spre frontiera, in frunte cu praporii de la biserici.

In satul Cupca, multimea numara peste 3.000 de oameni, unii dintre ei purtand brauri tricolore. Din biserica din Suceveni se iau trei cruci, iar pe una dintre ele se infasoara un steag alb, tocmai pentru a arata autoritatilor sovietice intentiile pasnice. In fruntea coloanei se afla si un tricolor.

Din marturii, reiese ca participantii au cerut incunviintarea autoritatilor din zona pentru a trece frontiera, dar acestea erau complet indiferente la rugamintile lor. Luandu-si destinul in propriile maini, multimea se indreapta spre granita.

Video: Crimele sovieticilor în Bucovina. Masacrul de la Fântâna Albă

În poiana Varnița, la circa 3 km de granița română, grănicerii sovietici îi așteptau ascunși în pădure. Atunci cand coloana a aparut s-a dezlantuit iadul. Sovieticii au tras in plin cu mitralierele, încontinuu, secerând copii, femei, barbati, batrani. Cei putini care au reusit sa fuga au fost urmăriți de cavaleriști și spintecați cu sabia.

Cei răniții au fost legați de cozile cailor și târâți până la 5 gropi comune săpate dinainte, unde au fost ingropați, unii fiind în viață încă: bătrâni, femei, copii, sugari – vii, morți sau muribunzi deavalma. Două zile și două nopți s-a mișcat pământul în acele gropi,

Câțiva, „mai norocoși”, au fost arestați de NKVD din Hliboca (Adâncata) și după torturi înfiorătoare, au fost duși în cimitirul evreiesc și aruncați de vii într-o groapă comună, peste care s-a turnat și s-a stins var.

După masacru a fost declanșată o operațiune vastă de represalii. Astfel, în noaptea zilei de 12 spre 13 iunie 1941, peste 13.000 de români au fost ridicați din casele lor și deportați în Siberia și Kazahstan. Au supraviețuit puțini. Între 1940-1941, din cauza emigrărilor, deportărilor și asasinatelor, din cei peste 250.000 de români din Oblastul (regiunea) Cernăuți au mai rămas doar 192.000. S-a afirmat că aceste persecuții au făcut parte dintr-un program deliberat de exterminare a populației românești, plănuit și executat de regimul sovietic.

Astazi, la fata locului exista doar un monument de lemn cu inscriptii in romana si ucraineana, precum si o cruce simpla de lemn, care marcheaza groapa comuna. Mai exista o troita impresionanta la Manastirea Putna care comemoreaza mortii de la Fantana Alba. Fantana Alba a fost cel mai mare unic masacru comis de sovietici in teritoriile locuite de romani, un autentic Katyn al nostru, dar este departe de a fi singurul. Pe langa masacre au existat deportarile, foametea organizata din 1946-1947, incarcerarile in Gulag s.a.m.d. Daca in Romania din hotarele post-belice, numarul victimelor comunismului este estimat undeva intre 300.000 si un milion, printre cele mai ridicate din fosta Europa de Est, numai in Basarabia, Bucovina de Nord si tinutul Hertei acest numar urca la un milion si jumatate, facandu-le cele mai insangerate pamanturi romanesti din secolul XX! Cand compatriotii nostri ii judeca pe unii basarabeni, ale caror actiuni poate lasa de dorit, sa nu uite ce teroare au trait ei si ce poate face teroarea asupra psihicului uman.

La 70 de ani dupa masacrul de la Fantana Alba, Parlamentul Romaniei a adoptat Legea nr. 68/10.05.2011, instituind 1 aprilie ca Zi nationala de cinstire a memoriei romanilor – victime ale masacrelor de la Fantana Alba si alte zone, ale deportarilor, ale foametei si ale altor forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic in Tinutul Herta, nordul Bucovinei si intreaga Basarabie. Aceasta zi nu a fost insa marcata inca asa cum se cuvine si cum cere legea respectiva.

***

,

Paștele Blajinilor sărbătorit în sânul Basarabenilor fondatori ai Asociației Culturale Pro Basarabia și Bucovina și ai descendenților din Sfatul Țării ce au votat la 1918 Unirea cu Patria Mamă România – întâlnire cu tradițiile culinare moldovenești și împărtășanie cu tragedia neamului românesc.

În credința populară, în lunea de după Duminica lui Toma, Duminica a II-a dupa Pasti, fiind ziua în care Mantuitorul Iisus Hristos S-a aratat ucenicilor prin ușile încuiate, pentru a doua oară după Înviere, o parte din creștinii ortodocsi, sărbătorsc Paștele Blajinilor sau Paștele Mic, Prohoadele sau Paștele Morților cum mai este numită și este o sărbătoare populară închinată celor adormiți pentru a vestii celor trecuți din viață despre biruința lui Hristos asupra morții.  Pentru ca Toma nu credea în Învierea Mântuitorului, Iisus l-a îndemnat să-i atingă semnele rămase pe corp în urma răstignirii Sale. După acest moment, Toma îl mărturiseste fară nici o îndoială pe Iisus Hristos ca Domn și Dumnezeu, realitatea Învierii Domnului fiind dovedită astfel încă o dată pentru cei care nu puteau crede  – de aici și denumirea de Duminica Tomei sau Duminica lui Toma.

Sărbătoarea este un prilej deosebit de comemorare a morților, este o zi în care familiile se reunesc, la cimitir, pentru a se bucura de Lumina Învierii, împreună cu cei dragi, plecați dintre noi. Se crede că de Paștele Blajinilor sufletele morților sunt libere și pot gusta din mâncărurile pregătite special pentru ei și date de pomană. Credințele despre blajini sunt multe și contradictorii. Blajinii, oameni blânzi și pașnici, s-ar afla într-o lume îndepărtată, la vărsarea Apei Sâmbetei în Sorbul Pământului. Ei sunt anunțați că a sosit Paștele de către oameni, care aruncă în apele curgătoare coji de ouă sparte în timpul înroșitului sau la prepararea alimentelor rituale (cozonaci, pască).

În spiritul acestei sărbători o parte a basarabenilor care au înființat Asociația Culturală Pro Basarabia și Bucovina s-au reunit pentru a menține vie această tradiție dar și pentru  a-si reaminti și pomeni pe cei ce s-au sacrificat pentru Visul României Reîntregite, membrii Sfatului Țării, Mareșalul Dezrobitor, dar și alții, știuți sau neștiuți, membrii de familie care au avut de suferit de pe urma răpirii Basarabiei, morți în pușcării, în deportare, s-au executați prin cine știe ce loc pierdut  în departările uniunii sovietice și neștiuți de nimeni, morți fără de mormânt și lumânare, fără un loc unde familia să îi poată jelii, dar și alți eroi mai recenți, Doina și Ion Aldea Teodorovici, Grigore Vieru…

Momente emoționante am trăit când pe unii dintre ei i-am întâlnit pentru prima oară la mormântul lui Vasile Stroescu, basarabeanul, primul Președinte al Camerei României Reîntregite, unde ne-am adunat pentru ai cinsti memoria, în prima parte a “Paștelui Blajinilor”, la cimitirul “Sf.Vineri”.

Deși păreau ca oricare alți bătrânei sau chiar bunici pe care în viața de zi cu zi  cei tineri nu i-ar băga în seamă sau poate chiar noi, absobiți de problemele cotidiene, ascundeau în ei istorii și drame personale care i-au marcat pe viață lăsându-le răni adânci în suflet, răni nevindecate pe care le vor lua cu ei în eternitate, istorii care oricand pot deveni scenariul unui film dramatic cu un succes garantat la festivalurile de film din lumea întragă,  și pe care ascultându-le, am fost cutremurat și profund tulburat să le aud spuse chiar din gura lor, a celor care le-au trait.

Mărturisesc că am văzut nenumărate filme și documentare despre cele pretrecute în Basarabia și nu numai, dar parcă atunci cand ai in fața ta,„în carne și oase” subiectul filmelor urmărite până atunci cu un soi de detașare inconștientă, când simți, vezi și auzi pe viu, istoria vieții lor personale depănată cu glasul gâtuit de emoția amintirii, disperarea și lucirea lacrimilor ascunse cu demnitate în momentul rostirii „vesnică pomenire !”, ești scuturat și forțat parcă să guști din paharul realități pe care l-au trăit și un imbold propriu te împinge la o reacție de a striga lumii întregi și a le face dreptate într-un fel sau altul și a le dărui  înapoi ceea ce au pierdut.

…ce drepate?

Cum să le dăruiești înapoi ceea ce au pierdut ?

Cum să le dăruiești înapoi viața trăită în suferințele deportării, în frica de a fi arestat, împușcat, în crunta disperare a neștiinței dacă cei dragi mai trăiesc s-au dacă au fost executați și aruncați în cine știe ce loc neștiut de nimeni ?

Logica și realitatea cruntă te scutură din nou în mod violent și te reașează la masa posibilităților mărunte și limitate pe care le ai în raport cu o asemenea dramă multiplicată de mii de ori  la nivelul unui popor. Însă tocmai această sărbătoare pentru mulți dintre cei prezenți a fost o reînodare a legăturii cu cei de dincolo, o apropiere față de cei care nu se mai află printre noi, de strămoși, de țară, de cei necunoscuți care ne-au apărat în istorie și de cei cunoscuți care ne-au vegheat pe fiecare, acesta este rostul și sensul. De Paștele Blajinilor, moartea ne-a privit pe toți. Este marea călătorie sau marea trecere legată de întreaga comunitate, de colectivitate. În acest sens se împart bucatele și se face “veșnica pomenire”.

De „Paștele Blajinilor” m-am bucurat de tradiția românească de prin părțile moldovei, sărmăluțele, numite în Moldova de răsărit ,,găluște”, ouăle înroșite, fripturile, cozonacii și pasca, mai exact, ,,copturile”și răciturile, dar și de împărtășania cu o parte din istoria tragică a neamului românesc.

Pentru rbnpress.info și probasarabiasibucovina.ro

Dorian Theodor

© Copyright 2012 - ROMÂNIA BREAKING NEWS - RBN Press