ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home Posts Tagged "tricolor"

tricolor

,

Ziua de 26 iunie a fost proclamată Ziua Drapelului Național prin Legea nr. 96 din 20 mai 1998. Conform legii, această zi va fi marcată de către autoritățile publice și de celelalte instituții ale statului prin organizarea unor programe și manifestări cultural-educative, cu caracter evocator sau științific, consacrate istoriei patriei, precum și prin ceremonii militare specifice, organizate în cadrul unităților Ministerului Apărării Naționale și ale Ministerului de Interne.

DE LA OPȚIUNEA COLORISTICĂ LA PREZENȚA CA DRAPEL A TRICOLORULUI

Prof. univ. Adina Berciu Drăghicescu

Tricolorul românesc: roșu, galben și albastru, are o origine populară românească, iar culorile sale sunt rezultatul unei opțiuni ce vine din vremuri îndepărtate.

Drapelul a parcurs mai multe etape până să devină un însemn național, prima fiind aceea a opțiunii coloristice. Cele trei culori au fost prezente în ornamentarea manuscriselor și a documentelor emise în cancelariile Țărilor Române în secolele XVI-XVII, precum și în stema acordată Transilvaniei, ca Mare Ducat, de Măria Tereza, în 1765.

A doua etapă în istoria tricolorului începe prin prezența culorilor naționale pe primul drapel propriu-zis, al primei reprezentante naționale din istoria modernă a României, care a fost Adunarea Norodului din timpul revoluției conduse de Tudor Vladimirescu | a 1821.

Este vorba de steagul confecționat la Mănăstirea Antim din București și instalat la Padeș în ianuarie 1821, când Tudor a declanșat revoluția. Tricolorul este prezent în ciucurii de la hampa steagului și în culorile reprezentărilor cu caracter religios (Sf. Tiron, Sf. Gheorghe, Dumnezeu) de pe aversul lui.

Anul revoluționar 1848 a fost pentru români ocazia de a-și exprima încă o dată voința suverană pentru acele culori naționale: roșu, galben și albastru. La Adunarea de la Blaj din 3/5 mai s-a fluturat drapelul tricolor (cu benzile orizontale) iar pe 14/26 iunie s-a decretat în Țara Românească, ca „drapelul național” va avea trei culori: roșu, galben și albastru, dispuse vertical, cu albastru la hampa.

Unirea din 24 ianuarie 1859 a constituit ocazia afirmării fără rezerve a culorilor naționale. Ele au fost prezente în drapelele unităților militare și au fost incluse în stema țării, în însemnele de ceremonial și chiar în costumul principelui Alexandru Ioan Cuza.

unire_principatelor_drapel

Roșul – reprezintă simbolul măririi, bravurii, îndrăznelii și generozității; era dovadă de mare distincție și de aceea se purta numai în steme princiare sau cu aprobarea specială a suveranului.  Simbolizeaza de asemenea sângele vărsat în lupte, puterea de viață și energia strămoșească.

Galbenul – (sau aur) este simbolul măririi, al forței, al bogăției și purității. Dar el reprezintă și holdele aurii de grâu din timpul verii.

Albastrul – (sau azur) reprezintă aerul, cel mai nobil element după foc și simbolizează blândețea, frumusețea, noblețea și buna credință. El amintește și de legea noastră creștinească. Anul revoluționar 1848 a prilejuit, din nou, exprimarea voinței suverane a românilor, pentru cele trei culori care-i identifică, ca națiune.

Prima dată tricolorul românesc a fost înfățișat public ca simbolul vexilologic national în contextul acestui an revoluționar, după 25 februarie, la Paris. La această dată revoluția biruise și se proclamase a II-a Republică în Franța.

Atunci o delegație de tineri români dintre cei mai avântați, au mers „în cântări de libertate”, la Primăria Parisului să felicite guvernul provizoriu.

„junimea studioasă moldo-munteneasca din Paris, încă-și desfășura steagul național cu culorile albastru, auriu, roșu, ca semn al unirii moldovenilor cu muntenii” – Le Constitutionnel 1848

Jurnalul „Le Constitutionnel” menționa știrea, iar după aceasta prelua „Gazeta Transilvaniei” (nr.34/26.IV.1848) care nota că „junimea studioasă moldo-munteneasca din Paris, încă-și desfășura steagul național cu culorile albastru, auriu, roșu, ca semn al unirii moldovenilor cu muntenii” .

Pentru a confecționa „steagul cel mare” al viitoarei Adunări Naționale, a avut cineva ideea impetuoasă, din care să rezulte tricolorul românesc; culorile flamurilor sa fie dispuse orizontal, acestea erau roșu, alb și albastru, iar pe banda albă să se scrie cu litere mari, aurii, un text care să umple banda: Virtutea Română Reînviată (Virtus Romana Rediviva).

Astfel cromatica steagului devenea roșu-galben-albastru.

Cu această flamură au venit românii la cea de-a doua Adunare de la Blaj, din 3/15 mai. Prin urmare, tricolorul românesc a fost consacrat ca steag al națiunii române, pentru prima dată, în context revoluționar, în Transilvania, de cea de a doua Adunare Națională de la Blaj. Imediat după data de 3/15 mai și după arborarea drapelului tricolor s-a declanșat din partea ungurilor o campanie de denigrare a Adunării Naționale și a stindardului. După cum se știe, societatea secretă „Frăția” a fost aceea care a pregătit organizatoric și ideologic revoluția pașoptistă în Țara Românească cu implicații în celelalte țări românești.

Fără îndoială că prin ea au fost confecționate și steagurile și cocardele tricolore sub care s-a desfășurat și Adunarea populară de la Izlaz din 9/21 iunie 1848, sub care a biruit revoluția în București la 11/23 iunie și au fost apoi purtate la toate manifestațiile, în București cel puțin (în țară, ulterior, se puteau confecționa și după model).

Stindardele tricolore au fost distribuite și în satele din jurul Capitalei, căci în ziua de vineri 11/23 iunie, aceste sate au venit la București „trupe de țărani” cu „stindardele naționale” și cu punturile noii Constituții în mâini, strigând „Dreptate!”

La București, în cursul dimineții zilei de 11/23 iunie, prințul Gh. Bibescu mersese la cazarma infanteriei să se asigure de „credința” ofițerilor și a trupei. Aici, notează prof. Florian Aaron într-o scrisoare către George Barițiu, … I se declară în termenii cei mai lămuriți că ei (militarii, n.n.) nu se vor. Lupta cu frații lor, ci, arătându-ise totodată dorința generală de îmbunătățiri…, numaidecât se scoase un stindard.

„Văzându-se că nu s-a înțeles cum trebuie făcute stindardele naționale, decretăm:

Art. 1. Stindardele vor fi tricolore.

 Art. 2. Culorile sunt: albastru închis, galben deschis și roșu carmin.

Art. 3. Lângă lemn vine albastru, apoi galben și apoi roșu fâlfâind”.

S-au confecționat drapele tricolore în capitală și în alte localități. Dintre acestea s-au păstrat foarte puține. Menționăm steagul gărzii orășenești din Slatina (piesa se află la Muzeul Național de Istorie a României) și pe care s-a scris cu slove chirilice în următoarea dispunere:

Dreptate Frăție pe fond albastru;

Județul Olt pe fond galben;

Orașul Slatina pe fond roșu.

La 13 iunie 1848, la Giurgiu a avut loc ceremonia sfințirii „steagurilor libertății”.

Importanța drapelului a fost sesizată de toți revoluționarii care au folosit în consecință, orice acțiune spre a atrage atenția că tricolorul este un simbol național.

Nicolae Bălcescu recomanda intensificarea înscrierilor în garda națională prin arborarea steagului tricolor și baterea tobei în piețe.

In Bucovina, răpită de habsburgi în 1775, tricolorul, deși a fost și aici prigonit, deoarece reprezenta culorile regatului român, era prezent în portul popular, în țesături și cusături, în pictura celebrelor sale mănăstiri, iar după revoluția pașoptistă au apărut și eșarfele tricolore.

Nu uităm că la cea de a doua Adunare națională de la Blaj, din 1848, a fost prezent și Petrache Cazimir din Bucovina, iar românii din cele două provincii aveau strânse legături, în ciuda efortului autorităților habsburgice de a le menține, administrativ și confesional, mereu despărțite.

Aici, scurta existență a Societății studențești „Arboroasa”, în frunte cu Ciprian Porumbescu, concentrează dramatic „povestea” tricolorului românesc, care ajunge în sfârșit, și imn national (Trei culori/. Abia înființată la 13 februarie 1876, Societatea „Arboroasa” este desființată la 15 noiembrie 1877 și i se intentează un proces sub acuzația de „înaltă trădare”, pe motiv că beneficia de o subvenție votată de Parlamentul României.

 Mitropolitul Teoctist i-a apărat pe studenți, dar a trebuit să interzică funcționarea Societății în incinta Institutului Teologic. Numeroase alte societăți românești din Transilvania și Bucovina au protestat față de înscenarea judiciară, iar la București s-a protestat îndelung în presă. Avocații apărării, Iosif Roth, Iacob Atlas și Alexandru Tabora au pledat excelent la proces, astfel că acuzații Ciprian Porumbescu, Constantin Morariu, Zaharie Voronca, Orest Popescu și Eugen Siretean au fost achitați de juriu în unanimitate.

La comunicarea hotărârii achitare sala a izbucnit în urale și s-a cântat „Deșteaptă-te române!”.

Un imn românesc îl omagia pe celălalt. „Arboroasa” a rămas însă desființată. Dar o altă societate studențească i-a luat locul: „Junimea”, avându-l ca președinte pe Dimitrie Onciul.

Membrii ei aveau ca semn distinctiv o panglică tricoloră pe piept, admisă de autorități ca și pentru alte societăți similare; de pildă, Societatea „Austria” a studenților evrei avea ca semn distinctiv o panglică negru-galbenă (culorile Casei de Habsburg), dar alta avea un însemn al vechiului Israel.

Tricolorul a fost prezentat la 1848 în toate acțiunile revoluționare

A fost arborat la toate intrările publice unde s-au prezentat prevederile Constituției; pe el s-a depus jurământul față de noul regim. A fost arborat în diferite orașe unde s-a proclamat Constituția: la Giurgiu, Focșani, Brăila, Craiova. Revoluția română a consolidat în conștiința națională drapelul tricolor.

In 1851, la Paris, românii aflați în emigrație, foști lideri ai revoluției pașoptiste, au sărbătorit trei ani de la a doua Adunare de la Blaj.

A fost un banchet la care, un autor rămas anonim, a consemnat detaliile și atmosfera: „împrejurul mesei unde ne aflam, se vedeau 6 table pe care erau scrise numele provinciilor românești: Transilvania, Banatul, Bucovina. Moldova, Basarabia și Țara Românească.

Deasupra tăbliei Transilvaniei flutura un stindard cu culorile noastre naționale, albastru-galbe-nroșu”

Obiectivul unității naționale rămăsese de realizat și se avea în vedere unitatea integrală, simbolizată prin steagul tricolor, simbol al identității naționale.

Unirea Principatelor, din 24. I. 1859, a prilejuit afirmarea fără rezerve a culorilor naționale. Românii toți le considerau astfel. Erau prezente pe steagurile unităților militare, au fost incluse în stema țării, în însemnele ceremonialului și în costumația Domnului.

1/13 septembrie 1863 / Al. I. Cuza :  „Drapelul este România !”

Cu prilejul aniversării a 15 ani de la luptele din Dealul Spirii, la 1/13 septembrie 1863 s-au distribuit în prezența domnitorului, la 10 unități militare, noi drapele tricolore. Cu această ocazie, pe platoul de la Cotroceni, Al. I. Cuza a rostit un impresionant discurs , discurs ce sintetizează întreaga semnificație a steagului național, ca simbol al identității naționale „Drapelul este România” – a spus Cuza, acest pământ binecuvântat al Patriei, udat cu sângele străbunilor noștri și îmbogățit cu sudoarea muncitorului. El este familia, … fiecăruia, casa în care sau născut părinții și unde se vor naște copiii noștri.

Steagul este încă simbolul devotamentului, credinței, ordinii și al disciplinei ce reprezintă oastea.

Steagul este , totodată, trecutul, prezentul și viitorul țării, întreaga istorie a României”

Noile steaguri erau tricolore, iar în câmpul acestora se afla stema țării. Mai târziu, la 1867, în ședința Adunării Deputaților în care se dezbătea legea pentru fixarea și stabilirea insemnelor României, Mihail Kogălniceanu a ținut să amintească:“drapelul tricolor, cum este astăzi, nu este drapelul Unirii Principatelor. El este ceva mai mult: el este însuși drapelul naționalității române din toate țările locuite de români”.

După războiul de independență, 1877-1878, tricolorul românesc a fost recunoscut în dreptul internațional ca simbol național; sub tricolor s-a luptat și în primul război mondial.

1916: deviza „Pe aici nu se trece!” arborată chiar pe unele stindarde militare

Deviza lansată de generalul Eremia Grigorescu, în toamna anului 1916: „Pe aici nu se trece!” , a devenit în anul următor deviză națională, arborată chiar pe unele stindarde militare. Astfel, pe steagul regimentului 38 infanterie, care are in centru stema României, iar în cele patru colțuri monograma regelui Ferdinand înconjurată de o ghirlandă de frunze de stejar și încoronată, pe partea inferioară se află inscripția: „Pe aici nu se trece!”.

Drapelul tricolor a simbolizat întotdeauna idealul de unitate națională, de independență, simbolul identității naționale a tuturor românilor.

El a fluturat biruitor la 27 martie/9 aprilie, la Chișinău;

La 14/28 noiembrie la Cernăuți

…și la 1 decembrie 1918 la Alba Iulia, la toate aceste adunări Naționale, unde s-a reconstruit piesă cu piesă România mare.

De la 1 decembrie 1918 tricolorul a devenit simbolul unității și independenței tuturor românilor.

Martirii tricolorului românesc

Dar tricolorul a avut martirii săi și pentru ca el să devină simbolul identității naționale s-a murit pentru acest deziderat. Patimile românilor datorate iubirii de tricolor, nu se sfârșiseră.

In preajma lui 1 decembrie 1918 și după acest eveniment tricolorul a fost rupt, scuipat, dat jos sau românii care îl fluturau ori îl purtau la piept erau împușcați mortal, sau batjocoriți.

După 28 iunie și după Dictatul de la Viena, din 30 august 1940, a început, pentru populația românească din acele teritorii, „calvarul Golgotei”.

La fel pentru teritoriile cedate Uniunii Sovietice, Basarabia și Bucovina. In acele zile dureroase, etnia, limba română, credința străbună și tricolorul erau delicte capitale. In numărul 39 din 22 septembrie 1940 ziarul „Telegraful român” relata: „La Cluj, bandiții, percheziționând un funcționar român și găsindu-i cocarda tricoloră românească, l-au spintecat cu cuțitele… Unui țăran român din Beiuș, jud. Bihor, la care s-a găsit un drapel românesc, i s-au bătut cuie în corp12. I-au bătut drapelul, pe spate, în cuie, omorându-1”.

In seara de 11 septembrie, trupele de ocupație hortiste au intrat în satul Cojocna (la 18 km de Cluj), iar doi ofițeri și 20-30 de soldați au terorizat și maltratat populația. Aici „ei au rupt steagurile românești de la școli și le-au călcat în picioare”. Tot aici au distrus drapelul românesc de pe frontispiciul Episcopiei din Sighet.

In comuna Mesteacăn, jud. Cluj, în 1942 jandarmii horthiști au intrat în casa sătencei Sano Anica, au percheziționat totul și au găsit, într-o ladă, patru bucăți de panglici tricolore, pe care le descususe de pe costumul național al fetei. Au legat-o, au bătut-o, i-au pus banii și panglicile în mână și au purtat-o de-a lungul satului, forțând-o să strige: „cine are bani românești sau panglici românești, va păți la fel ca mine”, „în satul Chiuzăplac, un țăran a fost obligat să înghită drapelul tricolor, tăiat fâșii

Articol realizat de Prof. univ. dr. Adina Berciu Drăghicescu, publicat de România Breaking News – RBN Press / romaniabreakingnews.ro

Bibliografie:

1 Anul 1848 în Principatele Române, I, București, 1902, p. 140-141.

2 Ioan Chindriș, Un imn de la 1848, în Manuscriptum, București, an. XVII, 1986, nr. 4,18-20

3 Cornelia Bodea, 1848 la români, I, p. 544 (subl. n.). 4

4 Anul 1848 în Principatele Române, I, p. 67 (subl. n.) Tricolorul se poate observa în acuarela lui Costache Petrescu, „Grupul de manifestanți pentru constituție la 1848″, realizată în timpul evenimentelor amintite, dar înaintea decretului din 13/25 iulie. Pictura a redat tricolorul cu benzile tot orizontale.

5 Ibidem, II, 1902, p. 568; vezi și Măria Dogaru, Tricolorul și cocardele în contextul luptei revoluționarilor pașoptiști, în „Revista de Istorie”, t. 31, 1978, nr. 5, p. 862 (în continuare Tricolorul și cocardele).

6 Anul 1848 în Principatele Române, II, p. 477.

7 Măria Dogaru, Tricolorul și cocardele…, p. 863; vezi și Catalogul colecțiilor, p. 376. Dar benzile sunt tot orizontale. A fost confecționat probabil înainte de decretul din iulie.

8 Ciprian Porumbescu a scris melodia: „Pe-al nostru steag e scris Unire” și „Trei culori „. Mulți români au făcut ani grei de temniță pentru că au cântat cântecele sale.

9 Aceasta și în perioada 1947- 1964. Relatare furnizată de la conf. dr. Gh. D. Iscru. 9 Ion Nistor, Istoria Bucovinei, Ed. Humanitas, București, 1991, p. 229-245.

10 N . Bălcescu, Opere, II, p. 241-242.

11 „Monitorul Oastei”, nr. 5, din 5 septembrie 1863, p. 757.

12 „Telegraful român”, nr. 39/22. IX. 1940, p. 2.

13 Teroarea horthysto-fascista , p. 72. 14 Ibidem, p. 79. 15 Ibidem, p. 91-92. 16 Ibidem, p. 93.

,

Dragi români, redacția România Breaking News își cere scuze pentru nerealizarea transmisiei în flux Live a lansării de carte „Dor de România” din 5 aprilie 2015 de la Blue Note Cafe. Impedimente tehnice independente de voința noastră nu ne-au permis realizarea transmisiei pe canalul YouTube.

Vă oferim înregistrarea video a evenimentului:

 

 

 

Scumpii mei, vă rog să invitați și prietenii voștri virtuali și reali la eveniment. Vin cu drag pentru voi și vreau să vă văd pe cât mai mulți! Vă iubesc! Salutări românești din Basarabia! – Diana Enache

facebook.com/events/Dor de România la București

Dragi români, dragi bucureșteni, vă invit să o cunoașteți pe Diana Enache, „fata cu tricolor” din Basarabia, a cărei frumoasă, intensă și profundă simțire românească, a șlefuit-o și a dăltuit-o prin slova românească, așternută într-un altar sublim, închinat Țării Mamă – România.

Cu acest altar, numit „DOR DE ROMÂNIA”, volum de poezii, vine în București pentru a ne împărtăși sublima ei devoțiune și credință față de Țara și Neamul din care facem parte și ea și eu, dar și tu, cel care citești aceste rânduri, fie de ești departe plecat pentru a-ți făuri un rost și un viitor ce nu l-ai putut întrezării printre ai tăi, fie de ești de prin jurul României, deși ai tăi nu au venit de undeva  pe pământul pe care s-au născut, fie  de ești încă în Țară și ai uitat între timp cât de binecuvântat ești că azi ai o Țară – România, în care trăiești,  ai o limbă românească în care poți neîngrădit să te exprimi și să te manifești și încă ai o istorie și o cultură de care să te mândrești neîngrădit la umbra unui tricolor. Poate atunci când nu le vei mai avea, tu cel ce nu prețuiești încă ceea ce ai, ai să întelegi ce moștenire și comoara prețioasă ai avut cândva. Însă cei ce le-au fost răpite aceste lucruri sfinte și dragi le prețuiesc azi mai mult decât noi, asemeni celor înfometați ce prețuiesc fiecare frimitură dintr-o pâine pe care noi, azi nu o luăm în seamă.

De dincolo de Prut, din R. Moldova, au venit mereu tot mai des semnale cat se poate de clare, că romanii din Basarabia simt și gândesc românește și doresc o reîntregire a neamului românesc.  Altarul de poeme numit „DOR DE ROMÂNIA” al „fetei cu tricolor”- Diana Enache, este exemplul cel mai viu și mai real al acestui semnal, semn și sentiment care vine de peste Prut.

Diana Enache s-a născut la 10 iulie 1994 în satul Abaclia, Raionul Basarabeasca, Republica Moldova. A absolvit școala gimnazială în satul natal și în 2013 a terminat Liceul „Vasile Alecsandri” din Chișinău.

Când a împlinit 17 ani a avut loc o seară de creație în incinta Casei de Cultură din satul natal unde s-au recitat poezii și s-au cântat melodii cu versuri din creațiile tinerei poete cu tonul dat de Isidor și Nicolae Glib.

A publicat mai multe premii la diverse concursuri de poezie naționale și internaționale.

Diana s-a remarcat mereu și prin participarea la diverse adunări, manifestări culturale și naționale românești din R. Moldova, unde de fiecare dată vine cu un tricolor românesc, de unde și numele „fata cu tricolor” și recită versuri scrise de ea, versuri închinate României, neamului românesc.

Ce mai recentă apariție a fost surprinsă și împărtășită românilor din Țară și de pretutindeni, pe canalul YouTube al redacției România Breaking News, de Ziua Unirii Principatelor, zi sărbătorită și la Chișinău chiar într-o Piață unde tronează solemn Domnul Unirii – Alexandru Ioan Cuza. Și aici, eroina noastră a venit cu un tricolor româesc și a recitat versuri în cinstea Unirii de la 1859.

În drapelul tricolor flutură sufletul colectiv al neamului românesc. La mulți ani, România! La mulți ani, români!

Dragi români, de ziua Unirii Principatelor Române, un dar de simțire și solidaritate românească din partea românilor basarabeni adunați la bustul Domnului Unirii – Alexandru Ioan Cuza din Chișinău. Recită Diana Enache, o tânără și talentată româncă din Basarabia (R.Moldova) laureată a Festivalului de Poezie din Medgidia  în anul 2014.

Haideți dragi români, dragi bucureșteni, cu mic cu mare să îi urăm bun venit Dianei Enache în Capitala tuturor românilor, duminică pe 5 aprilie, la Blue Note Cafe, unde volumul de poezii „Dor de România” va fi lansat pentru prima oră la București în compania actriței Doinița Ghițescu, a talentatului Octavian Mândruță care va acompania la chitară și voce dar și a lui Marian Starcea, un celebru compozitor de la Chișinău care va acompania la pian.

Dorian Theodor / România Breaking News

***

Mie dor de România

Mi-e dor de Tine, Țara mea, mai mult ca niciodată,

Mi-e dor de Prutul răstignit în sârma înghimpată,

Mi-e dor de Dunărea în val, câmpiile în floare,

Mi-e dor de cântec și de steag, de munte și de mare.

 

Mi-e dor de tine, neamul meu, român dintotdeauna…

Deasupra țări crește-n nopți mai liniștită luna.

În țara mea izvoare plâng, doinindu-și românește

Și-n codrul mare-al lui Ștefan puterea dăinuiește.

 

Și fiecare bob și stea cunosc aceeași limbă,

Să-ncerce orice uragan, credința nu ne-o schimbă

Al nostru este viitorul, prezentul și trecutul

Când Eminescu susținea – „Suntem români și punctum!”

 

Mi-e dor de voi, toți frații mei, care sunteți în țară

Și zi de zi ne așteptați flămânzi și triști în gară.

Aș vrea să facem pod de flori și să zidim vecia,

Mi-e dor să-ngenunchez la Prut, mi-e dor de România

 

Tu, doar Tu ești Țara mea,

Câte țări puteam să văd cunoscute și bogate,

Românie, tu rămâi cea mai scumpă dintre toate.

Îmi ești leagănul și dorul, casa veche cu pridvor,

Dar și iernile mai blânde, dulcea apă de izvor.

 

Ai crescut mari stâlpi ai vremii, mari actori și interpreți

Și ai fost cântată-n imnuri și ode de poeți,

Iar în timpuri de restriște ai știut să te impui

Și nu ți-ai cedat trecutul și nici limba nimănui.

 

Ai rămas pe harta lumii – o icoană și mai mult

Pentru felul tău cel dacic, existent de mai demult.

E norocul meu pe viață:„ Tu, doar tu ești Țara mea.”

Cum în cer am doar o stea!

 

Mândră sunt și fericită să adorm la al tău sân

Și cu demnitate-oi spune tuturor ca sunt român!

Imi asum măreața grijă să reziști ca în trecut,

Nu cumva să-ți inventeze moscoviții încă un Prut,

 

Să nu-ți fure mersul ager din răstimpul strămoșesc

Sau să-ți murdărească graiul de o viață românesc…

Tricolorul să triunmfe, nu să vină alții stăpâni,

Ca iubirea pentru țară-n suflete de români!

pentru români cu drag,

Diana  Enache

Scumpii mei, vă rog să invitați și prietenii voștri virtuali și reali la eveniment. Vin cu drag pentru voi și vreau să vă văd pe cât mai mulți! Vă iubesc! Salutări românești din Basarabia! – Diana Enache

facebook.com/events/Dor de România la București

Organizatoarea acestei lansări de carte este Asociația Culturală Pro Basarabia și Bucovina, alături de partenerii: Organizația Studenților Basarabeni și Institutul Frații Golescu. Parteneri media: România Breaking News și Revista Cronici Bucovinene.

Pentru românii care nu pot fi de față, România Breaking News va transmite Live evenimentul, chiar aici pe această pagină.

Lansarea va avea loc pe 5 aprilie, ora 16.00, la Clubul Blue Note Cafe din Str. Nicolae Filipescu nr. 53-55

Lidia Grosu, despre Diana Enache :

Poeta Diana Enache: chemarea zborului Pornind de la ideea lui Lucian Blaga că „nici un popor nu e atât de decăzut încât să nu merite să te jertfești pentru el, dacă îi aparții”, tânăra poetă Diana Enache, cetățean fidel Țării și originii sale pășește demn pe făgașul poeziei patriotice cu un conținut miezos (“Ai rămas pe harta lumii – o icoană și mai mult/ Pentru felul tău cel dacic, existent de mai demult. / E norocul meu pe viață: “Tu, doar tu ești Țara mea”,/ Unica ești cum e mama, cum în cer am doar o stea!”(Tu, doar tu ești Țara mea)), îndemnându-ne să ne pătrundem de acesta cu ochii sufletului și să-l parcurgem întru a ajunge la esențele toate prin credință și iubire de neam, așadar și de Dumnezeu, pentru că “Cine nu-și iubește Patria, nu poate iubi nimic”, afirma Byron. Eul, în dezamăgire, cu presentimentul că un regim de teroare ar putea să facă uz de forță și să-i stranguleze, prin ideologizare, cele sfinte, acumulate în suflet, apelează curajul străbunilor (“Viața iarăși ne-a trădat, / Rostul nu mai are scuză. / De s-ar face astăzi Cuza / Poate că ne-ar fi salvat”(De s-ar face Cuza)) și, cuprins de revoltă, pledează pentru apărarea valorilor naționale (“Ridică-te, tată, și-ți apără Țara, / Și-ți apără limba ce arde ca para / Și cere dreptate pentru români! / Cu tricolorul să mergi și-n revoltă / Adună de veacuri frumoasa recoltă / Pe maluri de Prut să-i stârpești pe străini”(Ridică-te)), dat fiind că „Patriotismul nu înseamnă ură împotriva altor neamuri, ci datorie către neamul nostru; nu înseamnă pretenția că suntem cel mai vrednic popor din lume, ci îndemnul să devenim un popor vrednic”( Mihail Sadoveanu) Prizonier al dorului de tot ce este ideal național, pasionat de această ipostază, eul traversează “viața (care) este doar un cânt ce nu vine-n reluare!” și adună în buchet de alese melodii pe diverse note ale stărilor sufletului – de îndemn, revoltă, chemare, încurajare, mobilizare – în versurile: “Îndemn la ReUnire”, “Aceeași cale, “” Foametea”, “O stea”, “Bocet Râului Prut”, “Limba Română”etc., etc. Astfel, imprimă mister valorilor, ce vor rămâne inestimabile, cu veșnicia frumuseții, indiferent de direcția curgerilor timpurilor, unele percepute ca stigmatizări abuzive îndeosebi când este vorba de denumirea corectă a limbii române, care este suflu ce ne asigură existența precum natura cu tot ce a lăsat în ea Cel de Sus: “Acest grai văzut ca o comoară, / Ca o pâine caldă, codru des, / N-are cum vreodată să dispară – Va rămâne veșnic într-un vers…” Așa cum cuvântul este unitatee de bază a vocabularului unei limbi vorbite, el rămâne pentru omul de creație taina ce urmează să fie nu interpretată, ci descoperită în care să te simți freamăt și siguranță a clipei viitorului , dar care nu poate exista în afara trecutului: “Prin timp trecut e clipa ce-o aștepți / Când te visezi cântându-ți legământul. / Privind cu ochi cuminți și înțelepți / Tu ai putea să înțelegi cuvântul…” (Tu nu poți ști…cuvântul) Mitul pământului apare într-o odă de o frumusețe aparte în care răsună vocea Tatălui într-o reformulare după săvârșirea păcatului de către Adam Și Eva: În sudoarea fetei tale îți vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în pământul din care ești luat; căci pământ ești și în pământ te vei întoarce”.(Biblia Facerea (Geneza), CAP.3,P.19). Or, calea între început și nesfârșit nu este atât de simplu să o parcurgi dacă nu te pătrunzi mai întâi de limbajul frumuseții, pentru că vrajă se înscrie pe fiecare chip truda Celui de Sus : “Sunt ce sunt, sunt ce vede lumea, / Cum mă crede dânsa poate sunt. Sunt pustiul când se lasă bruma, / Pân-la urmă – bulgăr de pământ…”… Modelată din el, din acest bulgăr de pământ,oamenii devin un continuu circuit, ce urmează să se aștearnă urme adânci (“Sunt ce sunt – ceea ce a dat Domnul, / Umbră ne-nsemnată, glas de vânt, / Sunt frumosul când învie pomul / Lângă tristul bulgăr de pământ ), revenind de fiecare dată la muma- humă întru a lăsa viitorul să respire cu misionarismul împlinit: „Sunt ce sunt – copilă pentru mama, / Sunt mister în ochiul ei plăpând. / Sunt cocorul care pleacă toamna / Și se face bulgăr de pământ / Sunt ce sunt – un vis, o arătare, / Groapă neagră, joc pentru mormânt, / Taină sunt din lacrima de zare / Inundată-n bulgări de pământ. Sunt ce sunt – pustiu sau rătăcire, / Margine de sunet sau cuvânt. / Sunt un om ce crede în iubire / Și se face bulgăr de pământ (Bulgăr de pământ)” În acestă rotație există sensuri pe care ești mobilizat să le percepi pentru a te realiza, a te înscrie dacă nu într-o desăvârșire, cel puțin într-o continuu tentație de farmec ce se pretează teorie a relativității:“De nu poți să fii un an – / Fii o zi, o zi de vrajă! / De nu poți să fii un lan – Fii un bob, dar plin sub coajă…”(Fii). Poeta Diana Enache este chemată de zborul înalt spre perfecțiunea ce nu cunoaște limite, inclusiv cea a omului de creație… Lidia GROSU
,

Drapelul, simbol al națiunii în prima zi a victoriei Revoluției de la 1848, este cel mai important însemn al românilor, alături de imnul național și stema țării.

Drapelul Național este și simbolul sub care militarii români au luptat și sub care participă în prezent la misiuni.

Fie ca viitoarele generații să cultive respectul față de Drapelul Național, cu gândul la sacrificiile înaintașilor și la păstrarea demnității lor.

Astăzi, când comemorăm și victimele tragicului accident din Muntenegru să păstrăm un moment de reculegere, iar pentru cei răniți să ne rugăm pentru a depăși clipele grele prin care trec.

,

  Sursa foto: washingtonpost.com, www.antena3.ro

,

… de o clasa politica incompetenta, corupta si degraba vanzatoare de interese  nationale pe moneda forte a propriului interes, a interesului de partid,  de  conjunctura, politic, de acaparare si pastrare cu orice pret a puterii, indiferent de consecintele pe termen lung s-au scurt.

Au trecut mai bine de 95 de ani de la Marea Unire a Romanilor,  realizata cu un sacrificiu imens, cu un tribut incomensurabil de sange, vieti sacrificate  si suferinte pentru Idealul National de eliberare de sub jug strain, austro-ungar in Transilvania si rusesc in Basarabia. Jug strain care a insemnat opresiune si persecutii fata de identitatea romanesca, fata de limba vorbita, fata de credinta si obiceiurile romanesti, fata de simbolul cel mai drag romanilor, in care s-au contopit toata simtirea si gandirea romanesca,  idealurile  de unitate si rezistenta dar si de insufletire a Neamului Romanesc – TRICOLORUL.  Asa dar prin SACRIFICIU, prin  Puterea Fortei,  a armelor,  ne-am castigat acest drept de a fi liberi in a simti, gandi si manifesta romaneste in propria patrie si nici decum nu ne-am pomenit cu el cadou facut de cineva , vreun for international sau mai mult,  de vreo tara sau minoritate nationala, caruia sa-i returnam la schimb acelasi favor !

Cu toate astea,  Sufletul Romanesc Tolerant, Iubitor si Iertator a stiut sa zamisleasca in 1923 cea mai democrata si liberala constituite, minoritatile nationale bucurandu-se de drepturi pe care nu le aveau in alte state in acea epoca. Aceste drepturi insa nu pot ajunge pana acolo pana a-ti anula propriul drept. Daca acest lucru  ajunge sa se intample este ca si cum am accepta de facto anularea  sacrificiului facut. Este ca si cum am calca in picioare Sufletele celor ce s-au jertfit. Oare astazi ne putem spala pe maini si sa aruncam intreaga vina pe clasa politica? Oare nu avem fiecare dintre noi o vina prin ceea ce am votat de fiecare data? Sigur ca in mod cert clasa politica este singura care poarta vina de drept pentru acesta profanare a dreptului castigat prin sacrificiu.  Ceea ce se intampla azi in Transilvania a devenit incetul cu incetul  simbolul sacrilegiului infaptuit de politicienii care s-au perindat la putere din *90 in coace, in frunte cu Ion Iliescu si sfarsind cu Traian Basescu si Victor Ponta.  Un sacrilegiu care a determinat un alt raport de forte, unul demn de Zona Crepusculara.

In aceast spatiu exista situatii in care copiii romani nu pot folosi aceiasi toaleta cu cei unguri,  situatii  in care daca  cumva te imbolnavesti si nu sti limba maghiara poti muri cu zile pentru ca toate formularele sunt in limba maghiara,  situatii in care daca ai treaba cu functionarii statului si nu sti limba maghiara nu esti bagat in seama, situatii in care daca mergi in magazin si ceri in limba romana nu esti servit, situatii in care daca porti tricolorul cu tine sau intonezi imnul Romaniei risti sa fi  huiduit, ponegrit sau linsat.

In acesta Zona Crepusculara,  Romania a iesit invinsa in primul  razboi mondial, si nu a reusit sa infaptuiasca Unirea la 1918, iar in  al doi-lea razboi mondial Romania dupa ce a intors armele impotriva Germaniei Naziste si a Ungariei Hortyste implicit,  a pierdut din nou cu toate sacrificiile materiale si umane,  Transilvania.

In tot acest spatiu unde situatia romanilor este guvernata de consecintele evenimentelor istorice de mai sus, evenimente ce nu au nici o legatura cu realitatea, in ziua de 15 martie, de “ziua maghiarilor de pretutindeni”, o elevă a Liceului Korosi Csoma Sandor din orașul Covasna s-a afișat la școală cu o BENTIȚĂ TRICOLORA pe cap. Alți patru tineri au fluturat drapelul României, au cântat imnul național și și-au vopsit tricolorul pe obraz. Acesta este momentul in care Romania a prins viata acolo in acel loc . Prin gestul ei eleva Elena Sabina, ne-a redat acea demnitate pierduta.  Firesc  ca au aparut si reactiile  fata de acest gest profund patriotic comis intr-un  spatiu guvernat de consecintele istorice imaginare descrise mai sus.

Redau mai jos interviul luat de Cotidianul elevei curajoase:

Elena Sabina: Colegii de la secția maghiară m-au huiduit și mi-au adresat fel și fel de cuvinte jignitoare, n-aș vrea să le reproduc aici. Doamna dirigintă mi-a spus să nu mai port bentița tricoloră pe cap, pentru că se discută în cancelarie foarte mult despre asta. Am ascultat-o și am pus-o la brâu. Și astăzi a venit la mine să mi-o ia . A venit cu o foarfecă, cred că intenționa s-o taie, nu știu dacă a tăiat-o sau dacă a smuls-o, că era prea mare agitația. N-aveam ce să fac, doar nu era să mă iau la bătaie cu doamna dirigintă… Până la urmă mi-a luat-o și  a plecat cu ea.

Am fost chemată la Direcțiune, mi s-au pus fel de fel de întrebări…

Ce te-au întrebat?

M-au întrebat cu ce scop am făcut asta, ce am avut de câștigat, mi s-a spus că asta e instigare, că am stricat imaginea școlii..Mi s-a mai spus că am făcut-o lată, că problema a fost ridicată la nivel național, că am instigat …Și-am întrebat și eu; ”la ce am instigat?’’ , le-am spus că n-am avut nimic de demonstrat, că atâta timp cât școala nu-mi impune o ținută obligatorie pot purta ce vreau și cam atât…Ba nu, mai e ceva, pe facebook am fost amenințată cu moartea, înjurată și făcută țigancă.

Cine te-a amenințat?

Unul, Zsolt Lendvay Simon. Vă citesc ?

Da…Chiar te rog…

Moarte Sabina Elena !!!  Trăiască Ungaria Mare … Ținutul Secuiesc în libertate, Ardealul nu-i România, România-Țigănia, p…a mă-tii țigan S.E.

Nu e cam ciudat că tocmai de ziua maghiarimii v-ați ales să purtați însemne tricolore?

Povestea e mai veche. De 1 Decembrie au venit mai mulți colegi maghiari cu tricouri cu harta Ungariei Mari și cu un steag unguresc. Când noi am cântat imnul național, au început să huiduie și să ne facă semne obscene. Mai mult ei au instigat prin ceea ce-au făcut de 1 Decembrie.

Și-atunci nu a fost afectată imaginea școlii? Nu i-a chemat nimeni la Direcțiune?

Nu, nu s-a legat nimeni de ei !

Directorul, care spunea că nu se face politică în școală face parte din UDMR?

Da!

Update 1: Diriginta pune paie pe foc

Pentru că și astăzi Sabina împreună cu o colegă au avut „tupeul” să vină la școală purtând bentița tricoloră, doamna dirigintă a luat decizia să le trimită acasă de la repetițiile unei piese de teatru în care fetele jucau. Motivul, cităm; „instigare și atitudine nefirească, provocatoare…”. Întrebată fiind de ce i-a furat Sabinei bentița tricoloră, doamna dirigintă Baykoy Mihaela (fostă Vulpoi) a spus în doi peri că avea nevoie de ea să-și strângă părul.

Update 2: Fostul prefect Codrin Munteanu: Aveam cunoștință de acest tip de manifestări

Fostul prefect al județului Covasna Codrin Munteanu a confirmat pentru cotidianul.ro faptul că avea cunoștință de manifestările de natură separatistă din școlile din județ și că a atras de nenumărate ori atenția directorilor să nu mai facă politică în instituțiile de învățământ, inclusiv directorului de la școala în care învață Sabina.

foto –  roncea.ro

– – –

P.S.

In clipa cand inchei aceste randuri mai multe mii de persoane s-au coalizat pe retelele de socializare in semn de solidaritate cu gestul curajoasei eleve Elena Sabina, organizandu-se  miscari de sustinere si solidaritate in marile orase ale tarii ! Multumim Elena Sabina  !

Suntem cu tine !  … si Romania este azi in noi prin tine !

Bucuresti: http://www.facebook.com/events/344350932352397/
Brasov: http://www.facebook.com/events/221211744686560/
Bistrita: http://www.facebook.com/events/622823831077902/
Pitesti: http://www.facebook.com/events/110267855810186/
Chisinau: http://www.facebook.com/events/595577853803856/
Ploiesti: http://www.facebook.com/events/601086979921183/

Mesajul Sabinei către susținători: ”Vă mulțumesc din suflet pentru susținere, sper ca v-am făcut mândri ca sunteți români, să nu uităm un lucru: împreună suntem cei mai buni! Vă pup!”

UPDATE/10.04 A.M. INCETUL CU INCETUL ROMANIA SE TREZESTE!!!

Desteapta-te romane…

Elevii de la Liceul „Korosi Csoma Sandor” din Covasna nu au intrat vineri la ore. Zeci de locuitori din localitatea Zăbala, județul Covasna au venit să protesteze pentru a o susține pe tânăra care a purtat bentița tricoloră. Oamenii sunt nemulțimiți de lipsa de reacție a autorităților.

Citeste mai mult pe REALITATEA.NET: http://www.realitatea.net/bentita-tricolora-protest-in-costume-nationale-la-liceul-din-covasna-elevii-nu-au-intrat-la-ore_1140838.html#ixzz2OFmyqia9

 

Dorian Theodor

surse: roncea.ro, dantanasa.ro, Cotidianul

© Copyright 2012 - ROMÂNIA BREAKING NEWS - RBN Press