CENTENAR: 4 iunie 1920, Trianon – Articolul 45. Ungaria renunță în ceea ce o privește, în favoarea ROMÂNIEI, la toate drepturile și teritoriile fostei monarhii austro-ungare situate dincolo de frontierele Ungariei

Tratatul de la Trianon a fost semnat la data de 4 iunie 1920 între Puterile Aliate învingătoare în Primul Război Mondial și Ungaria, în calitate de stat succesor al Imperiului Austro-Ungar, stat învins în Primul Război Mondial. Tratatul a fost semnat în Palatul Marele Trianon de la Versailles de către 16 state aliate (inclusiv România), pe de o parte, și de Ungaria, de altă parte. (Foto: armata română la Budapesta)

Tratatul a fost semnat pentru a stabili frontierele noului stat Ungaria cu vecinii săi: Austria, Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor (stat devenit ulterior Iugoslavia), România și Cehoslovacia. Tratatul de la Trianon a făcut parte din seria tratatelor încheiate la finalul Primului Război Mondial, celelalte fiind tratatele de pace încheiate de Puterile Aliate cu Germania (la Versailles, în 28 iunie 1919), Austria (la Saint Germain en Laye, în 10 septembrie 1919), Bulgaria (la Neuilly, în 27 noiembrie 1919) și cu Turcia (la Sèvres, semnat la 4 iunie 1920 și repudiat apoi, fiind înlocuit cu tratatul de la Lausanne).

TRIANON 4 iunie 1920 Extras din TRATAT

Articolul 45. Ungaria renunță în ceea ce o privește, în favoarea ROMÂNIEI la toate drepturile și teritoriile fostei monarhii austro-ungare situate dincolo de frontierele Ungariei, astfel cum sunt fixate la articolul 27 partea a II-a (Frontierele Ungariei) și recunoaște prin PREZENTUL TRATAT și prin orice alte TRATATE încheiate, în scopul de a îndeplini prezenta încheiere ca făcând parte din ROMÂNIA (…)”

 

C E N T E N A R     T R I A N O N [Prof.univ.dr.Alexandru  Porțeanu]

Încetarea operațiunilor militare prin capitulările și armistițiile succesive din octombrie-noiembrie 1918 a menținut starea juridico-politică de război, a cărei soluționare a revenit Conferinței de Pace de la Paris. Revoluția democrată din Ungaria (30-31 octombrie 1918) a adus la putere guvernul contelui Karolyi Mihaly care a semnat armistițiul de la Belgrad (13 noiembrie 1918).

Conferința de Pace începută în ianuarie 1919 a notificat guvernului de la Budapesta (Nota Vix, 20 martie 1919) condițiile păcii, în principal configurația teritorială substanțial redusă a Ungariei, la dimensiunile  corespunzătoare majorității maghiare. În această situație, guvernul Karolyi nu și-a asumat răspunderea semnării Tratatului de Pace. Celelalte forțe politice s-au complăcut în aceiași postură. Riscul vidului politic l-a determinat pe Karolyi să aducă la putere noua grupare politică a comuniștilor maghiari reprezentată de aventurierul Bela Kun, care a instaurat “Republica Ungară a Sfaturilor”.

În primăvara anului 1919, Conferința de Pace s-a concentrat pe elaborarea și încheierea Tratatului de Pace cu Germania (28 iunie 1919).

A 1 august 1919, regimul comunist din Ungaria a fost înlăturat de “teroarea albă” a lui Horthy Miklos.

Conferința de Pace s-a consacrat finalizării Tratatului cu Austria și negocierilor Tratatului de Pace cu Ungaria.  Delegația ungară a tergiversat și prelungit abuziv tratativele, astfel că la 6 mai 1920 Conferința de Pace a adresat Ungariei nota ultimativă de rigoare (“scrisoarea Millerand”).

În după amiaza zilei de vineri 4 iunie1920 a avut loc în palatul Marele Trianon de la Versailles solemnitatea semnării Tratatului de Pace dintre Puterile Aliate și Asociate și Ungaria, în prezența oficialităților și a unui public select. Momentul principal a fost chiar cel inițial, în care cei doi reprezentanți ai Ungariei au fost invitați să-și depună semnăturile pe pagina finală a Tratatului, fapt consemnat la ora 16.32. La exact aceiași oră, în Ungaria au răsunat clopotele și sirenele, iar timp de 10 minute a încetat întreaga activitate publică. Ziua de 4 iunie 1920 a fost declarată ca zi de doliu național.

Tratatul de la Trianon are 14 părți ce cuprind 364 articole, grupate în Secțiuni, Capitole și paragrafe, incluzând diferite Anexe, Tabele și Protocoale. În fruntea fiecăruia dintre Tratatele de Pace din 1919-1920, inclusiv a celui de la Trianon, era înserat ca Partea I-a Pactul Societății Națiunilor, care proclama ideea cardinală a asigurării Păcii. Tratatul de la Trianon instituia încetarea stării de război la data intrării sale în vigoare prin ratificarea de către Ungaria, “când vor exista relații oficiale între Puterile Aliate și Asociate și Ungaria”, care redevenea astfel stat independent, după aproape patru secole. Tratatul fixa frontierele Ungariei cu vecinii săi (Austria, Statul Sârbo-Croato-Sloven, România, Cehoslovacia). El stabilea pentru Ungaria clauze politice europene iș extraeuropene, determina clauze militare, navale și aeriene, pe cele referitoare la prizonierii de război și morminte, apoi Sancțiuni pentru încălcarea legilor războiului, reparațiuni, clauze financiare, economice, privitoare la navigația aeriană, porturi, căi de apă, căi ferate, regimul muncii, Declarațiuni, Dispoziții speciale ș.a. Statele semnatare ale Tratatului însumau majoritatea statelor lumii de atunci și majoritatea populației Planetei.

Pentru intrarea în vigoare a Tratatului dela Trianon era necesară ratificarea sa, conform procedurii stabilite în articolul 364 din finalul Tratatului. Data de referință pentru intrarea sa în vigoare urma a fi data ratificării de către Ungaria și de către trei dintre Principalele Puteri. Intrarea în vigoare pentru fiecare Putere se va produce la data depunerii ratificării. Desfășurarea calendaristică a ratificărilor de către Puterile semnatare a început în vara anului 1920.

România a îndeplinit această prevedere a Tratatului prin dezbaterea ratificării sale în Senat și în Camera Deputaților în perioada 14-26 august 1920. Dezbaterile au fost ample, consistente, sintetizându-se în remarcabilele discursuri ale lui Take Ionescu (la Senat) și Iuliu Maniu (la Cameră), principalii reprezetanți ai Puterii și Opoziției.

Ratificarea Tratatului de la Trianon de către Ungaria, care făcea obiectul reglementării în cauză, a fost întârziată și prelungită abuziv de către Ungaria, desfășurându-se în lunga perioadă dintre 15 noiembrie 1920 – 26 iulie 1921, necesitând exercitarea demersurilor ferme ale Conferinței de Pace. La 15 noiembrie 1920, propunerea legislativă a guvernului Telekyi Pal privind “organizarea păcii de la Trianon” a fost întâmpinată de Adunarea Națională printr-o “Declarație solemnă de protest”.

Ratificarea ungară a trebuit să fie asumată de oficialitățile noului stat cunoscute pentru atitudinea lor profund potrivnică Trianonului. Acestea au fost obligate prin însăși poziția lor să procedeze împotriva propriilor lor convingeri, apelând la argumentele supreme ale rațiunii de stat, printr-o îndelungată persuasiune în rândurile colegilor, dar și ale adversarilor parlamentari, recurgând la orice artificiu procedural, oricât de firav, pentru obținerea votului de ratificare. Prin diverse compromisuri de acest fel au fost salvate aparențele soluționării oricât de formale, prin adoptarea “articolului de Lege XXXIII privitor la Tratatul de la Trianon”, la pachet  cu alte reglementări curente. Acest procedeu a fost acceptat tacit ca un fel de echivalent al ratificării, deși el rămânea deficitar în privința formulării explicite a semnificației sale.

După 26 iulie 1920 au depus ratificările respective S.U.A., China, Cuba, Nicaragua, Panama, Polonia, Portugalia, precum și alte 10 state semnatare ale Pactului Societății Națiunilor, inclus în Partea I-a a Tratatului de la Trianon.

Aplicarea completă a Tratatului în teren s-a prelungit până prin anul 1924.

Pe baza experienței nefavorabile privind desfășurarea negocierilor finale, factorii de conducere ai Puterilor Aliate au adoptat măsuri de precauție. În cursul aceleași zile de miercuri 26 iulie 1921 au avut loc trei momente din istoria finalizării Tratatului. Dimineața, la Budapesta, Adunarea Națională a votat “articolul XXXIII privitor la Tratatul de Pace de la Trianon”, fapt comunicat imediat Guvernului Franței, depozitarul tuturor actelor Tratatului. Ca urmare, în seara aceleași zile, la ora 18.00 a fost semnat la Paris Protocolul preliminar care preciza că “În momentul procedării la prima depunere a ratificărilor, Puterile Aliate și Asociate declară că își rezervă toate drepturile ce le-ar putea aparține ca urmare a neexecutrăii clauzelor de armistițiu sau a executării lor incomplete din partea Ungariei”. Al treilea moment era întocmirea “Procesului Verbal de depunere a Ratificărilor Tratatului de Pace semnat la Trianon, remise Guvernului Republicii Franceze”. Depunerile au fost executate de către patru dintre Principalele Puteri Aliate și Asociate (Imperiul Britanic, Franța, Italia și Japonia), precum și de către altele cinci (Belgia, România, Statul Sârbo-Croato-Sloven, Siam și Cehoslovacia).

În ansamblul său, Tratatul de la Trianon a reprezentat o operă monumentală de drept și relații internaționale. El rămâne un reper fundamental al istoriei universale contemporane. Studierea, cunoașterea și cercetarea sa necesită o abordare științifică.




Ungaria SINDROMULUI Trianon – Conferință la București

Conferinţa de Pace de la Paris, deschisă la 5/18 ianuarie 1919 a consacrat actele de unire din anul 1918, când Basarabia (27 martie 1918), Bucovina (28 noiembrie 1918) şi Transilvania (1 decembrie 1918) s-au integrat, prin voinţa liber exprimată a locuitorilor lor, în Regatul Român.

Prin Tratatul de la Trianon, Ungaria a recunoscut noile realităţi existente la încheierea primului război mondial. Decizia de la Versailles, deşi confirmată internaţional a fost însă permanent contestată de către Ungaria.

Problematica acestui tratat va fi analizată de invitaţii noştri, istoricii Ion Calafeteanu, Alexandru Ghișa şi Robert Stânciugel. Dezbaterea are loc joi 26 septembrie 2019, ora 18:00 în Sala „Podul Măsoaiei”, Calea Victoriei nr. 120. (intrarea prin curte, la etajul I)

Tratatul de la Trianon a fost semnat la data de 4 iunie 1920, în Palatul Marele Trianon de la Versailles, între Puterile Aliate, printre care și România, învingătoare în Primul Război Mondial și Ungaria, în calitate de stat succesor al Imperiului Austro-ungar, stat învins în Primul Război Mondial.

Tratatul de la Trianon are o semnificație aparte pentru români. În data de 4 iunie 1920, Marile Puteri recunoșteau Unirea Transilvaniei cu România. Odată cu semnarea Tratatul de la Trianon, parlamentarii unguri și-au manifestat intențiile revizioniste. – Jurând solemn să înfăptuiască reînvierea Ungariei Milenare, prin politica de revizuire a granițelor, prin propagandă revizionistă, prin rețele de spionaj, prin formațiuni paramilitare, c caracter terorist și revanșard -.

„Sindromul Trianon”, rămâne un fenomen incontestabil, la aproape 100 de ani, de la semnarea acestui tratat, intențiile revizioniste ale Ungariei n-au încetat.

Manifestarea se înscrie în cadrul proiectelor Institutului Frații Golescu, consacrate sărbătoririi a 100 de ani de la Consfințirea Marii Uniri.