ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home Posts Tagged "Timoc"

Timoc

,

Deputaul PNL Andrei Daniel Gheorghe, a depus în Parlamentul României o interpeleare către Ministerul Afacerilor Externe – Ministru Lăzăr Comănescu și Ministerul Justiției – Ministru Raluca Prună ( http://www.cdep.ro/interpel/2016/i10690A.pdf ), prin care se atrage atenția asupra activității celor două Ministere cu referire la situația românilor timoceni, care în loc să fie sprijiniți de Statul Român, se lovesc frecvent de piedicile și chiar mai mult, de abuzurile funcționarilor care ar trebui să acorde tot concursul și sprijinul acestora. Subiectul cadru al acestei interpelări îl constituie un caz deosebit de grav, petrecut recent la Autoritatea Națională pentru Cetățenie, în sediul căreia un student român din Timoc, Aleksander Savici, a fost pur și simplu umilit de funcționarii ANC.  Cazul a fost expus de jurnalromanesc.ro și mediatizat de Romania Breaking News – RBN Press. ( A se vedea mai mult aici: ROMÂN DIN SERBIA, UMILIT LA SEDIUL AUTORITĂȚII NAȚIONALE PENTRU CETĂȚENIE! )

Aleksander Savici este unul dintre cei mai cunoscuți lideri ai studenților timoceni de la Craiova, vicepreședinte al Asociației Studenților Timoceni, vecepreședinte al Asociației „Renașterea Românilor din Serbia” și secretar general al Consiliului Românilor de Pretutindeni. Tânărul este cunoscut în mediul asociativ românesc din Serbia de Răsărit pentru consecvența cu care se luptă pentru respectarea drepturilor românilor din Valea Timocului.

Interpelarea domnului deputat Andrei Daniel Gheorghe ( PNL):

gheorghe_andrei_daniel

Andrei Daniel Gheorghe

Am urmărit de-a lungul anilor cum Ministerul de Externe și alte ministere ori structuri departamentale au tratat cu dezinteres chestiunea românilor care trăiesc în estul și sud estul Serbiei, în zona cunoscută drept Valea Timocului. Acești români, despre care surse neoficiale spun că numărul lor se ridică la peste 300.000 de persoane, fac parte dintr-o largă comunitate românească de Ia sud de Dunăre, întinsă în Serbia și în Bulgaria pe fix coordonatele identice pe care în antichitate se afla Tribalia, ținut al strămoșilor noștri de pe malul sudic al Dunării. În loc să dea curs ințiativelor legislative care vizează liberalizarea regimului de acordare a cetățeniei pentru românii din afara granițeior, ministerele dumneavoastră dar și guvernul nu au făcut decât să blocheze constant inițiativele parlamentare care vizau acest lucru și au acuzat în mod ciudat pe inițiatori că ar incălca nici mai mult nici mai puțin decât drepturile cetățenilor străini care ar dori să se stabilească la noi în țară, așa cum mi s-a intâmplat și mie în cazul plx nr.1 89/2016 al cărei inițiator sunt și pe care dumneavostră, guvernul, o propuneți spre respingere.

Mai departe vă transmit preluarea integrală de pe pagina  jurnalromânesc.ro, conform informațiilor RBN press, a istorisirii peripețiilor tânărului student român din Timoc, Aleksander Savici, trăite în relația cu ANC-ul.( ROMÂN DIN SERBIA, UMILIT LA SEDIUL AUTORITĂȚII NAȚIONALE PENTRU CETĂȚENIE )

15003421_1651036331860826_1120645686416917548_o

HARTA ANTICĂ A TRIBALIEI

HARTA ANTICĂ A TRIBALIEI

Dorian Theodor CLENCIU –  romaniabreakingnews.ro

,

Caravana Limbii Romane în Timoc

O amplă campania de informare a populației românești/vlahe pe tema necesității păstrării și promovării limbii și identității culturale românești, dar și a drepturilor pe care le au minoritățile naționale într-un stat european a cuprins 34 de localități cu populație majoritar românească din Timoc, Serbia informează Institutul Eudoxiu Hurmuzachi. De această campanie benefiaciază conform comunicatului IEH, peste 1000 de părinți și elevi etnici români/vlahi din vestul Serbiei, județele/comunele Bolievac, Bor, Zajecar, Cupria, Svilajnac, Svilajnac,  Golubac, Zagubica, Majdanpek, Negotin, Veliko Gradiste si  Kladovo. Acțiunile organizate de către Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru românii de pretutindeni în parteneriat cu Asociația pentru Cultura românilor/vlahilor “Ariadnae Filum” au constat în dezbateri și mesele rotunde.

Acțiunile fac parte din proiectul “Caravana Limbii Române în Timoc” derulat de către Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru românii de pretutindeni în perioada 7 martie-24 aprilie 2016.

Obiectivul general al proiectului îl reprezintă conștientizarea importanței cunoașterii limbii materne de către tânăra generație de români/vlahi din Serbia de Răsărit, precum și însușirea  valorilor patrimoniului istoric și cultural, pentru asigurarea continuității tradițiilor moștenite și pentru  menținerea identității naționale.

Proiectul dezvoltat de IEH se înscrie în contextul actual european, care pune accent pe asigurarea continuității informațiilor și cunoștințelor dobândite și perpetuarea acestora, contribuind astfel la creșterea capacității de informare, de a trăi și de a munci într-un spațiu multicultural.

romaniabreakingnews.ro

,

Puntea dintre românii din țară și cei din afara ei este construită din dragostea pentru România, pentru limba pe care o vorbim, pentru tradițiile pe care le împărtășim. Este ca o punte indestructibilă, asta dacă o întreții. O legătură care trece peste timp și peste hotare de orice fel. Această punte trebuie să fie punctul de la care pornim. 

Dar această punte trebuie sprijinită și întreținută întocmai ca o floare, pe care dacă o îngrijești frecvent te vei bucura de floarea și parfumul ei la timpul potrivit.

„Floarea și parfumul culturii române” din Timoc este un obiectiv important, pentru care merită să lupți cu guvernul sârb care sprijină destructurarea etnicilor români folosindu-se de așa zisa limbă vlahă (o română arhaică). În contextul acesta, sprijinirea apariției bibliotecilor de carte românească în regiunea Timoc din Serbia este mai mult decât o simplă inițiativă, este o șansă istorică pentru românii timoceni desnaționalizați de secole și privați de cele mai elementare drepturi. În acest sens o delegație a Departamentului Politici pentru Relația cu Românii de Pretutindeni, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe (MAE-DPRRP), s-a deplasat în perioada 14-17 aprilie în Republica Serbia, la Zajecar, Vârșeț și Belgrad. Cu această ocazie, reprezentanții Departamentului au donat un lot de carte românească în vederea dotării bibliotecilor și școlilor din regiunile cu o minoritate românească semnificativă.

Donația se înscrie în seria de activități MAE-DPRRP prin care se urmărește păstrarea și afirmarea identității culturale și lingvistice.

Angel Tîlvar

Angel Tîlvar

„Completarea fondului de carte în limba română a fost relevată și cu ocazia întâlnirilor pe care le-am avut cu reprezentanții comunităților românești, în cadrul vizitei pe care am făcut-o în Serbia. Este esențial să punem la dispoziția tinerelor generații de etnici români din aceste comunități cât mai multe instrumente prin care apartenența lor la filonul identitar românesc să se consolideze.” a precizat ministrul delegat pentru relațiile cu românii de peste hotare, Angel Tîlvăr.

Au fost donate peste 2000 de manuale de limba română, cărți pentru copii și albume, precum și 200 de CD-uri și DVD-uri. Acestea au fost oferite Consulatelor  generale de la Zajecar și Vârșeț și Ambasadei României la Belgrad. Ulterior, misiunile diplomatice le vor distribui comunităților de români, asociațiilor și școlilor românești.

Autor Dorian Theodor / România Breaking News

Sursa:  Comunicat-dprp.gov.ro prin romaniabreakingnews.ro

,

Pune, Doamne, straja gurii mele si usa de ingradire imprejurul buzelor mele” (Psalmi 140, 3)

Cunoaștem cu toții, mai mult sau mai puțin, ce a însemnat și mai înseamnă încă a-și păstra credința și limba, pentru românii din spațiile etnogenezei românești din afara granițelor statului român, care de-a lungul timpului au fost supuși la persecuții, intimidări și presiuni de tot felul, ce au dus în mod inevitabil la pierderea obârșiei și limbii românești și însușirea alteia străină de adevăr, pentru o mare parte dintre români.

Un caz aparte il constituie românii timoceni din Serbia, care începând cu anul 1833, anul în care sârbii au ocupat militar Timocul, o entitate teritorială locuita din vechime de români și care la momentul ocupării era o populație majoritară, au avut parte de cel mai crud tratament, pe care altfel nu îl avuseseră pe timpul ocupației tucești, timp de sute de ani. Preoții români au fost omorâți, iar în locul lor au fost aduși preoți sârbi, la fel și dascălii români, înlocuiți cu cei sârbi, care nu vorbeau limba româna. Procesul de asimilare forțată a românilor din Timoc a durat sute de ani, și a crescut în intensitate și complexitate.

Video:Românii din Serbia. Despre ocupatia militară sârbă a Timocului în 1833 (Natașa Tosic)
(material realizat de România Breaking News în anul 2013)

Azi, când românii timoceni  încearcă să își redescopere identitatea și limba, interesele statului sârb s-au insinuat în cel mai perfid mod cu putință, prin încercarea de a inventa un popor artificial care nu are legătură cu poporul român și o limbă care evident să nu poată fi numită românească. Nu este cazul să dezvoltăm aici acest subiect care poate fi studiat cu atenție în zecile de articole din secțiunea români din jurul României, din cadrul România Breaking News și nu numai…

Așa cum de atâtea ori în istorie, neamul românesc și-a găsit sprijinul și suportul în credință și în preoții cu har care au știut să fie reazem în vremurile de restriște și de cumpănă, Biserica Ortodoxă Română prin Eparhia Bisericii Ortodoxe Române Dacia Felix din Serbia, este azi reazemul renașterii atât a conștiinței de neam cât și a limbii române care s-a păstrat într-o formă arhaică, numai bună pentru a fi folosită ca armă de dezbinare între cei care și-au însușit limba română literară și ceilalți. În această situație,  condiția preotului reprezentant al Bisericii Ortodoxe Române este cu totul specială. Pe lângă atenția deosebită pe care trebuie să o acorde pentru creșterea și cultivarea vieții duhovnicești, mai există și cea din perspectiva de îngrijitor al drumului spre această renaștere, regăsire, cum vreți să îi spuneți, drum care, (atenție ) nu beneficiaza de aceleași condiții firești ca în cadrul Statului Român. Pe acest drum, în acest spațiu, există inamici care pândesc orice greșeală, fie din voie, fie fără voie, care să fie speculată, fructificată în sensul dezbinării și zădărnicirii demersului de coagulare a comunității românești din Timoc prin liantul limbii române.

În spiritul celor de mai sus, mă așteptam să se manifeste și anumite fețe bisericești, care au în grijă spațiul timocean, care să manifeste grijă și responsabilitate mai ales în spațiile publice și chiar pe mediile de socializare.

Astfel, sâmbătă, 14 martie a.c., pe pagina de facebook a părintelui Boian Alexandrovici, vicar al Timocului și protopop al Protopopiatului Ortodox Român al Daciei Ripensis, de la Negotin, s-au încins adevărate polemici despre scrierile bisericești în limba română veche. Pe pagina preotului a fost postată de către un alt preot, Ovidiu Doru Ursu, o „Liturghie” din anul 1887, scrisă într-o ortografie de epocă a limbii române. În alte condiții și cu alți oameni, protagoniști ai acestei situații, poate că nici nu ne interesa. Toți suntem într-o măsură sau alta mânați de curiozitate sau chiar pasiune să ne aplecăm spre diverse lucruri care țin de istorie, cărți vechi, rare, etc., dar aici trebuie să ținem cont că altele sunt datele problemei. Este vorba de pagina de facebook unui a unui înalt prelat al Bisericii Ortodoxe Române din Timoc și de un material pus tot de un prelat oficial BOR, care se bucură de o atenție specială din partea enoriașilor și a românilor din timoc. Polemica care s-a iscat, nu m-a lăsat indiferent și mi-am permis să intervin, alături de alți comentatori, printre care și cunoscutul jurnalist basarabean Vlad Cubreacov. Interesant este că după multe comentarii, autorul a șters toate comentariile cu pricina, lăsând în schimb, mai departe, postarea golită de reacțiile adunate și blocarea protagoniștilor. Discuțiile au fost surprinse în schimb (prin captură de ecran) de redactorul  de la Jurnalul Românesc, care a redat în mod fidel întreagă desfășurare a polemicii într-un articol intitulat  Preot din Timoc: Liturghia nu este „Capra cu trei iezi”! și pe care vi-l împărtășesc în rândurile care urmează:

 /jurnalromanesc.ro : „Limba română literară în anul 1887” – așa se intitulează o postare de pe pagina de Facebook a părintelui protopop Boian Alexandrovici, făcută împreună cu preoții Ovidiu Doru Ursu, Petru Hogea, Florin Papavă, Antonie Isac, Ștefan Șarampoi și Cătălin Lăudat. Postarea constă de fapt în trei fotografii reprezentând coperta și două pagini de interior ale unei scrieri bisericești foarte vechi, datată 1887, o „LITURGHIE” scrisă în limba română, dar o limbă cu o ortografie de epocă, etimologizantă, o ortografie la care s-a renunțat mai apoi, fiind considerată un experiment nereușit, în favoarea unei ortografii fonetice stabilite de Academia Română.

Postarea vechii Liturghii vine după ce pe data de 7 martie 2015, tot pe pagina părintelui Boian a apărut coperta unei cărți numite „Slujba de înmormântare – pentru preoții din Valea Timocului”, scrisă în „limba română veche”. Despre această carte, elaborată la Editura Protopopiatului Ortodox Român al Daciei Ripensis, părintele Boian Alexandrovici ne-a declarat că s-a scos în număr restrâns doar „pentru uzul intern”.
Salutăm cu respect toate eforturile preoților români de la Negotin pentru păstrarea tradițiilor, obiceiurilor și identității religioase a poporului român, însă dorim să informăm cititorii noștri că această ultimă postare a stârnit o dispută vie în ultimele 24 de ore. Nu mai puțin de 18 comentarii a adunat postarea, unele dintre ele fiind argumentate științific și academic, în timp ce altele sunt notate cu o vizibilă iritare.
Desigur că din orice controversă se naște progresul, iar din orice confruntare de idei se poate propaga soluția cea mai bună, asta însemnând că salutăm și încurajăm astfel de dezbateri, despre care chiar avansăm ideea continuării lor la mese rotunde și seminarii, nu numai pe rețelele de socializare, felicităm așadar preoții pentru toate lucrurile bune pe care le fac, dar și pe cei care analizează activitatea prea cucernicilor părinți iconomi de la Negotin.

„Nu este vorba aici despre limba română LITERARĂ!”

Cunoscutul jurnalist, scriitor și politolog basarabean, președinte al Asociației „Răsăritul Românesc” – Vlad Cubreacov aduce o argumentație plină de înțelepciune și de har: „Nu este vorba aici despre limba română LITERARĂ, ci despre o ORTOGRAFIE DE EPOCĂ, ETIMOLOGIZANTĂ, care a constituit un EXPERIMENT OFICIAL NEREUȘIT și la care s-a renunțat destul de repede în favoarea ortografiei fonetice stabilite de Academia Română ca autoritate științifică supremă a națiunii noastre. Acest exemplu de ortografie etimologizantă nu poate servi drept argument în Serbia de Răsărit pentru înlocuirea limbii literare în cultul liturgic cu standarde improvizate ale scrierii românești. Orice grai poate fi folosit în predică și pastorație prin viu grai (așa cum se și întâmplă azi în România și Basarabia), dar nu poate reprezenta o normă scrisă, standardizată diferită de norma literară română unică și comună românilor din lumea întreagă. Două sau mai multe norme scrise ar însemna două sau mai multe limbi deosebite”.

„Avem o singură LIMBĂ comună!”

De asemenea, Cubreacov aduce în discuție cu limpezime identificarea singurelor norme care se ridică deasupra graiurilor diferite ale limbii române, ale dialectologiei ei. „Românii din Serbia de Răsărit vorbesc mai multe graiuri diferite ale limbii române și, în cultul liturgic ortodox, singurele norme care se ridică deasupra acestor graiuri diferite sunt: 1) limba română literară cu normele ortografice, ortoepice și de punctuație stabilite de Academia Română și 2) textele canonice aprobate de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. GRAIURI locale avem mai multe, cum au toate neamurile, dar avem o singură SCRIERE, pentru că avem o singură LIMBĂ comună. Indiferent de motivații sau intenții, orice încercări de a stabili pentru românii din Serbia de răsărit, din Basarabia sau de oriunde altundeva standarde lingvistice diferite de standardul stabilit de Academia Română sunt susceptibile de intenția de legitimare a unor noi „limbi” diferite de română. Asemenea demersuri sunt de condamnat și de combătut cu toată puterea”, concluzionează Vlad Cubreacov.

Sfaturi bune

Există și comentatori care transmit preoților sfaturi dintre cele mai bune: „Preacucernici Părinți, nu e buna calea pe care ați început sa mergeți, mai ales că sunteți veniți din țară și nu ați învățat să citiți după bucoavnă, ci după abecedar. Voi trebuie să fiți apostoli și luminători ai fraților noștri români din Serbia, să îi ajutați, nu să îi mențineți în bezna cunoștinței adevărului, sub obroc. Mă rog la Bunul Dumnezeu să vă lumineze calea!”

La un moment dat, părintele iconom stavrofor Ovidiu Doru Ursu răspunde cu un verset interesant, din Ioan (13, 7): „Ceea ce fac Eu, tu nu știi acum, clar vei înțelege după aceasta„.
Un alt părinte stavrofor, Ștefan Șarampoi, pare puțin iritat și scrie: „Daaaa… Limba română… Mare lucru…. Oricum, spor la treabă!„, ca răspuns la postarea unui comentator ce încerca să îi explice că la Belgrad se va discuta direct cu autoritățile despre folosirea limbii române de către comunitatea românească din Serbia de Răsărit.

„Liturghia nu e CAPRA CU TREI IEZI!”

Părintele iconom stavrofor Doru Ovidiu Ursu simte apoi nevoia să fie și mai categoric: „Serbia este un stat laic (declară masa politică de aici) nu văd ce probleme ar fi… Nici noi nu ne implicăm în slavona lor liturgică… Vorbim strict de limbaj liturgic!„, iar părintele Ștefan Șarampoi pune „punctul pe i”: „Da, care este doar pentru preoți… (n.n.: limbajul liturgic). Nu este vorba despre „Capra cu trei iezi”, care să o dăm oamenilor s-o citească copiilor sau nepoților…

„Aveți grijă, în calitate de păstor, să zidiți, nu să smintiți!”

Acesta e sfatul venit de la un alt comentator, Dorian Theodor, care spune: „Oare ce Sfat ar da Domnul și Mântuitorul Nostru Iisus Hristos? Cu siguranță ar fi spus, aveți grijă în calitate de păstor să zidiți, nu să smintiți! Cu alte cuvinte, dacă ne ocupăm de o zidire… Putem face o paralelă între zidirea sufletelor și construcția unui edificiu. Imaginați-vă dragi români cum ar arăta o construcție realizată nu după o normă, ci după mai multe, o normă mai veche, una mai nouă… cum ar rezista construcția la solicitările distructive ale vântului, ploii, cutremurului?… și asta așa pentru că o normă ne-ar place nouă mai mult decât alta, judecând în mod personal, dar în nici un caz ca parte a unui întreg ale cărei dimensiuni ziditoare trebuie în mod necesar să urmărească aceleași similitudini care se regăsesc în fiecare parte a întregului din care reclamă că face parte. Așadar, pe lângă credință, limba română este cea care zidește Neamul Românesc, de oriunde și oricând. Oare avem nevoie în aceste zile, când „cutremurul”, „vântul” și alte „intemperii” lovesc în Neamul Românesc, să adăugăm disonanțe ce pot servi la năruirea unui întreg? Doamne Ajută la înțelegere și înțelepciune pentru toți cei ce vor binele Neamului Românesc!”

Argumentele lui Vlad Cubreacov

Vlad Cubreacov le adresează trei întrebări părinților Ovidiu Doru Ursu și Ștefan Șarampoi: „Dacă această carte (Slujba înmormântării) este tipărită doar pentru uzul celor 7 preoți din protopopiat, de ce i se face publicitate pe internet? De ce se dorește aducerea și menținerea ei în centrul atenției PUBLICE? Cui servește acest tip de DEMONSTRAȚIE publică?„, iar în sprijinul chestionării sale, analistul basarabean aduce înțelepciunea Cărții Sfinte: „Înaintea celui străin nu face nimic care trebuie să rămână tăinuit; tu nu știi ce poate născoci el. Lucrați lucrul vostru mai înainte de vreme, și El va da plata voastră la timpul potrivit. Omul înțelept va tăcea până la vreme, iar cel îngâmfat și nebun va trece peste vreme. Cartea înțelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah 8:18; 18:37; 20:6
Pentru orice lucru este o clipă prielnică (…) Vreme este să taci și vreme să grăiești.
Ecleziastul 3:1; 3:8″

„Am întrebat clar care e rostul ETALĂRII pe internet, adică în spațiul PUBLIC a acestei tipărituri. Dacă este ceva intern, intern să rămână și spre folos, nu spre AFIȘARE în ochii tuturor, nu spre laudă, nu spre stârnire de interes și curiozitate. Niciodată nu putem ști cum pot folosi neprietenii românilor împotriva românilor lucrurile făcute chiar de români. L-am rugat pe părintele Boian să-mi trimită imagini ale textului și mi-a trimis. Deci, am văzut textul de sub coperta DEMONSTRATĂ publicului larg. Textul nu este nici în româna literară, nici în vreunul din graiuri, ci este o sinteză, o COMBINAȚIE, cum se spune în prefață. Este un text artificial, STANDARDIZAT contrar multor reguli ale limbii române și în afara autorității bisericești. Cât privește Republica Moldova, precizez că doar Patriarhia Moscovei, care lucrează din gros la dezbinarea românilor și împărțirea lor în români și moldoveni (aceștia din urmă văzuți ca masă de asimilare/rusificare) a tipărit cărți de rugăciune și chiar Biblia cu alfabet RUSESC, specificând că este vorba despre o limbă zisă „moldovenească”, diferită de limba română. Biserica noastră condamnă cu putere aceste atacuri la unitatea limbii și națiunii române. Paralela dintre încercările de deznaționalizare a românilor întreprinse de ruși și de sârbi este valabilă. Și unii și alții apelează la orice mijloace pentru îndepărtarea românilor de limba română normativă, îngrijită și literară, încercând să o substituie cu forme regionale, locale, populare, etc.”, subliniază Vlad Cubreacov.

 ***

În loc de epilog, un poem al Sfantului Ioan Iacob Hozevitul (1913-1960), sfant roman, cu moaste intregi, neputrezite, si autor a numeroase poezii duhovnicesti,(publicat pe laurentiudumitru.ro„O, om” :

O ! om ce mai raspundere ai / De tot ce faci pe lume / De tot ce spui in scris sau grai ! / De pilda ce la altii dai / Caci ea mereu, spre iad sau rai / Pe multi o sa-i indrume. / Ce grija trebuie sa pui / In viata ta, in toata, / Caci gandul care-l scrii sau spui / S-a dus, pe veci nu-l mai aduni / Si vei culege roada lui / Ori viu, ori mort odata. / Ai spus o vorba, vorba ta, / Mergand din gura in gura / Va-nveseli si va-ntrista / Va curati sau va-ntina / Rodind samanta pusa in ea / De dragoste sau ura. / Scrii un cuvant; cuvantul scris / Este un leac sau o otrava. / Tu vei muri, dar tot ce-ai scris / Ramane-n urma drum deschis / Spre ocara sau slava. / Ai spus un cantec, versul tau / Ramane dupa tine / Indemn spre bine sau spre rau / Spre curatire sau desfrau / Lasand in inimi rodul sau / De har sau de rusine / … / Deci nu uita: fii credincios ! / Cu grija si cu teama / Sa lasi in inimi luminos / Un semn, un gand, un drum frumos / Caci pentru toate ne-ndoios / Odata vei da seama„.

Intelepciunea populara spune : „Nu arunca vorba la intamplare cum arunci cu piatra dupa caini, ca se poate intoarce impotriva ta si sa te muste ca si cainii„.

Din pacate, foarte mulți arunca vorbe la întamplare…   Nici nu vreau să mă gândesc că nu ar fi vorba de întâmplare!

Doresc, înțelegere și înțelepciune între toți cei ce vor binele Neamului Românesc.

Dorian Theodor
Redactor Șef
româniabreakingnews.ro

Surse:jurnalromanesc.rolaurentiudumitru.ro, romaniabreakingnews.ro

,

Promovarea denumirii de ”vlahi” pentru românii din Valea Timocului (Serbia) este extrem de asemănătoare cu politica de deznaționalizare pusă în practică de sovietici care au inventat ”limba moldovenească” pentru a susține existența unui popor moldovenesc separat de cel român.

În condițiile negocierilor de aderare la Uniunea Europeană, Serbia s-a angajat să sprijine dezvoltarea minorității românești din cele două regiuni, Voivodina și Valea Timocului. Însă în ultima perioadă s-au înmulțit din ce în ce mai mult referirile la ”limba vlahă” și ”poporul vlah”, iar majoritatea organizațiilor românești din Valea Timocului au început să accepte această separare. Am discutat cu Vlad Pohilă despre asemănările dintre proiectul moldovenist al Moscovei și proiectul vlah al Belgradului. Astfel de inițiative nu sunt întreprinse din bună intenție.

O poveste veche

”Aceasta e o poveste mai veche, nu e de azi, de ieri. Având o mentalitate și promovând așa o politică imperială, știți Iugoslavia a fost un microimperiu și Serbia a rămas cu aceleași apucături. Au divizat populația românească mai de demult în două segmente puse cumva în conflict – românii, recunoscuți oficial, adică cei din Voivodina, în special din regiunea din jurul orașului Novisad, și, încoace mai la sud, pe cei în Valea Timocului i-au numit vlahi, și-n documente, și-n general”, afirmă Vlad Pohilă.

Nu există scriitori de ”limbă vlahă”

”Liderii spirituali, intelectuali și civici ai vlahilor au încercat să se împotrivească, însă fără un mare succes, ei fiind în mare parte țărani, oameni mai puțini instruiți și cumva din această cauză nu au avut mare succes. Referitor la așa-zisa limbă vlahă, inventarea sau promovarea unor astfel de variante paralele de limbă română, nu se face din bună intenție, iar acest lucru este foarte dăunător. Este un pas înspre sârbizarea, pentru că, de exemplu, te întrebi foarte simplu: ce o să pună ei în manualele astea de limbă ”vlahă”? Nu există nici un poet, nici un prozator care să fi scris o poezie, respectiv o povestire în așa-zisa ”vlahă. Pot doar, eventual, să pună ceva din folclor, restul sunt lucruri inventate. Deci totul e rupt de la matcă, e rupt de la folclorul românesc, de la muzica românească, de la Eminescu, de la marii clasici din secolul XIX-XX și de la cei actuali. E rupt de la șansa de a se apropia maximum de limba română, deci absolut nu e bine deloc”, mai susține Vlad Pohilă.

Asemănarea cu Basarabia

Proiectul ”limbii vlahe” este apreciat de Vlad Pohilă ca asemănător cu mecanismele puse în mișcare de sovietici între Prut și Nistru: ”Situția e similară cu ceea ce s-a întâmplat în Basarabia în ’40 și imediat după război când au băgat jargonul ăsta transnistrean și care a fost o catastrofă pentru majoritatea oamenilor. S-a renunțat la el când au văzut că nu au ce să pună în manuale. Înseamnă că ei, sârbii, nu au de gând să facă manuale, ci doar mimează o grijă față de acești vlahi ca să-i rupă de la ceilalți români din Voivodina, din Serbia, mai instruiți și mai școliți după cum am spus, iar mai larg, să-i rupă de ceilalți români. Deci nu este deloc bine. Orice divizare este nocivă, iar lingvistic este ceva deosebit doarece te rupe de la limba de bază, de la cultura de bază, te rupe de la mama și de la tata. Modelul de promovare și implementare a acestei așa-zise limbi vlahe este similar cu cel din regiunea transnistreană. De exemplu, în anul 2010 când eram în Serbia am văzut o revistă a lor, să-i spun așa, șovină, și acolo era un reportaj plin de ”cântări” despre Transnistria, despre cât de bine lucrează rușii acolo și despre cum e firea așa-zișilor naționaliști moldoveni. Lăudau până și faptul că ei au ținut la alfabetul chirilic, recunoscând totuși că nu prea se potrivește”.

O etapă spre sârbizare

Proiectul limbii vlahe este considerat de Vlad Pohilă ca fiind o etapă intermediară pentru asimilarea românilor din Valea Timocului, care riscă să fie sârbizați. ”Scopul sârbilor nu este nicidecum acela de a perpetua fie și această așa-zisă limbă vlahă. Aceasta este doar o acțiune, o fază provizorie sau tranzitorie pentru sârbizare. Scopul final este sârbizarea, adică ruperea de la origini și dezmembrarea acestei comunități românești care reprezintă o adevărată forță dacă sunt uniți deoarece împreună sunt aproape jumătate de milion, pe când așa, cei declarați români de către autorități sunt undeva vreo 50-80 de mii, nu știu exact deoarece cifrele sunt deseori falsificate, iar ăștia, vlahii, cam 230 de mii”, afirmă Vlad Pohilă. De asemenea este sesizată și o tendință de discriminare a românilor din Serbia, care de multe ori sunt considerați inferiori: ”Cu românii își permit orice și nici nu-și ascund disprețul față de ei. De exemplu, când am început eu a învăța sârbește, când interacționam cu sârbii ei mă întrebau cine sunt și eu le spuneam că sunt moldovean și nu înțelegeau ce e asta, le explicam că-s român și ziceau că știu câte ceva că e legat de Ceaușescu, atunci le ziceam că sunt vlah iar ei ziceau că acum au înțeles și mă întrebau ce fel de vlah sunt deoarece văd că sunt spălat, că-s om cult și ziceau să nu-mi mai spun așa. Deci, pentru ei, vlahul este omul înapoiat, este omul incult și numai bun de manipulat”.

Limba română, dată afară din școlile timocene

Deși a fost acceptată predarea limbii române în unele școli din Valea Timocului, acest lucru se întâmplă cu foarte mare dificultate. Cursurile sunt opționale și mai mult decât atât, sunt organizate la trei ore după încheierea programului normal de cursuri, ceea ce înseamnă că elevii fie trebuie să aștepte începerea cursului opțional în școală, fie trebuie să meargă acasă și să revină, informează pagina InfoPrut. În anul școlar 2014-2015 sunt 10 școli în care românii pot studia limba maternă, asta pentru 150 de sate românești și 48 de localități mixte. În Serbia nu există nici măcat o clasă în care să se studieze în limba română, despre o școală întreagă nici nu poate fi vorba.
Autor, sursă: Ilie Onceanu, Adevarul.ro prin România Breaking News
,

Părintele Bojan Aleksandrovici, cel care de ani buni se luptă în Timoc pentru păstrarea românității și a tradițiilor românești în comunitatea românească din Timoc alături de populațua sărbă recunoscuând și respectând statul Sârb, ne-a remis un strigăt disperat de ajutor, un strigăt de ajutor ce se dorește a fi auzit în toată România și de toți românii. Angajații și preotul din sediul Protopopiatului din Negotin au fost azi amenințați cu moartea. Și mai grav este faptul că atacul de azi vine după ce în urmă cu câteva zile, preoții români au fost șicanați și hărțuiți de autoritățile din Bor și s-a mers până acolo încât a fost emisă o dispoziție de demloare a unui perete al bisericii ortodoxe românești aflată în construcție în oraș.

,,Acum 30 de minute, 5 decembrie 2014, (ora 13, ora Romaniei), în curtea sediului Protopopiatului Daciei Ripensis din Negotin, (timocul sârbesc), a intrat o persoană necunoscută, un bărbat tânăr care s-a prezentat că ar fi “de la securitate” după care, l-a amenințat pe preotul nostru ca o să-i stingă țigarea în ochi și o să-l taie la gât” spune părintele Boian.

,,Preotul a intrat în clădire unde se aflau și trei femei  care lucrează la Protopopiat și care au văzut toată întâmplarea. Apoi, individul respectiv a mers și a bătut la geamuri și le arată cum le va tăia gâtul. Între timp s-a sunat după ajutor și la fața locului au sosit polițiștii care l-au reținut pe bărbat.
Cine l-a trimis pe acest “securist” să ne amenințe cu moartea și cine este el ?
Vă rugăm pe toți din țara mamă să transmiteți știrea peste tot și să vedem ce se va întâmpla. Un lucru este sigur: NOI VOM APĂRA ȘI CU PRPOPRIA VIAȚA BISERICA NEAMULUI NOSTRU DIN TIMOC.
Domnul este lumânarea noastră și apărătorul nostru de cine ne vom teme” mai spune părintele Bojan Alekandrovici în apelul său.

Apel la ajutor urgent pentru Biserica românească din Bor – Timocul Sârbesc

Parintele Boian

Parintele Boian

După mai multe provocări pe care le-a făcut Inspectoratul pentru construcții din orașul Bor – Serbia de răsărit, la adresa președintelui Consiliului Parohial, a ajuns o decizie prin care se comunică faptul că inspectorii delegați, vor venii în ziua de 2 decembrie la ora 10, să dărâme un zid al bisericii.

Având în vedere neprietenia autorităților locale față de Biserica Ortodoxă Română, Protopopiatul Daciei Ripensis, a făcut demersuri pe lângă Primăria Borului ca și românii/vlahii să fie tratați egal ca și ceilalți enoriași, respectându-li-se drepturile de a se putea ruga în limba maternă – limba română.

Preacucernicul Părinte Boian Aleksandrovici protopop al Daciei Ripensis și vicar al Timocului împreună cu Pr. Ștefan Șarampoi,secretar al protopopiatului, Pr. Petru Hogea, consilier administrativ și Pr. Doru Ovidiu Ursu, paroh al Gorneanei și preot ll la Bor, au ieșit urgent la fața locului unde au oficiat o slujbă de binecuvântare a lucrărilor și sfințire prin stropire cu Aghiasmă. ” Am adus astăzi aici Sfânta Lumină de la Ierusalim, pe care o păstrăm la biserica din Negotin și L-am rugat pe Bunul Dumnezeu să ne lumineze pe toți și să ardă gândurile rele ale oamenilor care vor să facă rău Bisericii lui Hristos.

 

Trăim aici ca și creștinii din primele secole, dar aducem aminte tuturor că și dacă era prigonit creștinismul primar, el a înflorit. Și noi astăzi suntem prigoniți, dar vom reuși cu ajutorul Bunului Dumnezeu să mergem mai departe și să păstrăm credința, cultura și limba noastră românească. Rugăm pe frații noștrii din Țara Mamă – România să ne sprijine și să nu ne uite”, a spus la fața locului Părintele Boian.

Sursa: infocs.ro prin R.B.N. Press

,

Traian Băsescu:

În cei 10 ani de mandat, politica externă a fost focusată pe Republica Moldova, pe repunerea în dezbatere publică, dar și în acțiunea diplomatică, a interesului României pentru Basarabia, în general, și pentru Republica Moldova, în special.

România a făcut eforturi mari și diplomatice, și financiare pentru ca apropierea de Republica Moldova să înceapă să se producă. Mă uitam pe cercetările sociologice, la începutul mandatului, 8% din cetățenii Republicii Moldova erau favorabili relației cu România sau unirii cu România. Iată că astăzi, urmare a politicii legate de Republica Moldova, aproape 50% din populație este pentru consolidarea relației cu România, privesc pozitiv relația cu România, privesc pozitiv unirea cu România. Este un progres care vine în primul rând din politica de recunoaștere a dreptului la cetățenie al cetățenilor Republicii Moldova și al urmașilor lor, a cetățenilor care și-au pierdut cetățenia română fără voința lor. Au fost făcuți cetățeni ai Uniunii Sovietice după anexarea Republicii Moldova.

Traian Băsescu

De asemenea cele 5.500 de burse pe care statul român le acordă tinerilor au fost un alt element de catalizare a apropierii cetățenilor din Republica Moldova de România. Când le-a fost greu cu inundațiile, România a construit 800 de case noi în Republica Moldova. România a făcut și Biserica de la Soroca, o biserică impresionantă, în stil maramureșean, dar foarte mare. Cine are ocazia poate să treacă să o vadă, pentru că preotul de acolo a pus steagul României pe ea și steagul Republicii Moldova, un gest foarte frumos. Nu în ultimul rând, contribuțiile esențiale la schimbarea acestei atmosfere a fost bătălia pe care România a dus-o pentru ca Republica Moldova să semneze Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană.

A fost o bătălie diplomatică dificilă, grea. Vă pot spune că la momentul la care am început să particip la Consiliul European nu exista Republica Moldova în documentele Consiliului și, pe urmă, ușor, tenace, sistematic am adus Republica Moldova în atenția Uniunii Europene, a Comisiei, a Consiliului. Iar astăzi este o țară care a semnat și a ratificat Acordul de Asociere și Acordul de Liber Schimb cu Uniunea Europeană. Esențial în continuare este să furnizăm creditul nerambursabil de 100 de milioane de euro către Republica Moldova în etape, așa cum s-a și început.

Am finalizat linia de 100 kilovolți. Ieri, alaltăieri, s-a finalizat gazoductul, este adevărat nu putem furniza pe acest Gazoduct în momentul de față decât o jumătate de miliard de metri cubi pe an, trebuie să ajungem la 4 miliarde, ceea ce înseamnă alte costuri, cu stații de pompare, de repompare, cu prelungirea gazoductului până la Chișinău, dar este un început. Interconectarea rețelelor energetice.

Fie că vorbim de energie electrică, fie că vorbim de gaze este vitală în relația cu Republica Moldova. Și vă pot spune, spre exemplu, gazoductul, deși a fost semnat în 2011, a durat până când și Uniunea Europeană a pus la dispoziție resursele financiare pentru construcția Gazoductului pe teritoriul Republicii Moldova. Dar aceste lucruri, zic eu, sunt poate mai puțin importante, cât de repede le realizăm și cât de repede vine finanțarea Uniunii Europene, extrem de important este însă să fie o prioritate interconectarea la rețelele de energie electrică și interconectarea la rețeaua de gaze a României. Energie electrică, slavă Domnului, avem capacități mult mai mari decât nevoile noastre de consum curent, deci avem de unde furniza energie electrică Republicii Moldova. Și, dacă Dumnezeu ne ajută, din 2019 vom putea acoperi integral nevoile Republicii Moldova în privința consumului de gaze naturale. Totul este ca până în 2019 infrastructura să permită acest lucru, sunt costuri destul de ridicate și pentru rețelele energetice și pentru rețelele de gaze. Aici diplomația noastră, Guvernul României vor trebui să stea foarte aproape de viitoarea Comisie Europeană pentru a finanța partea care revine Republicii Moldova, în programele de interconectare sau în programele de finanțare a vecinătății Uniunii Europene. La fel s-a dat atenție românilor din Valea Timocului, românilor din Serbia. Avem probleme mari cu Guvernul de la Belgrad în recunoașterea vlahilor, care se recunosc a fi minoritari români, ca minoritari români și să le acorde drepturile pe care le au, spre exemplu, românii din Voievodina. Dar, ușor, ușor, sunt convins că insistența diplomaților noștri va lărgi spectru de bunăvoință al autorităților de la Belgrad.

Nu în ultimul rând, aș menționa românii din Ucraina, știți foarte bine că cea mai dificilă perioadă a intenției noastre de a rezolva cât de cât problema minorității românești din Ucraina a fost perioada domnilor Iușcenko și Timoșenko, care, datorită unui naționalism exacerbat, ajunsese să oprească cărțile românești la frontieră, să nu recunoască sub nicio formă existența minorității românești din Ucraina. De asemenea am avut o pâlpâire, aș spune, de lipsă de responsabilitate, chiar la instalarea noii puteri la Kiev, anul acesta, când primul gând al democraților Maidanului a fost să anuleze drepturile pe care Ianukovici le dăduse minorităților, inclusiv minorității românești. Și unul din efectele a ceea ce s-a întâmplat în zonele rusofone a pornit de la această lege nesăbuită. Atunci am avut discuții extrem de serioase cu premierul Iațeniuk la Bruxelles și i-am cerut categoric să nu se promulge acea lege, lucru care s-a și întâmplat. Solicitarea nu a fost numai a mea, a fost și a Poloniei și a Ungariei. Însă pentru minoritarii români din Ucraina sunt încă multe lucruri de făcut, sigur că nu este momentul cel mai potrivit să abordăm aceste probleme acum, când Ucraina este instabilă, acum când se pregătește de alegeri parlamentare anticipate, dar după stabilizarea Ucrainei, care eu sper să se realizeze, problema tratamentului aplicat minorității românești din Ucraina trebuie reluată extrem de serios în discuțiile cu vecinii noștri.

Poate că și eu uneori am folosit neadecvat termenul de război la frontieră, dar văd că el s-a împământenit în mass-media românească, este adevărat că avem cea mai lungă frontieră cu Ucraina dintre toate statele membre ale Uniunii Europene, avem o frontieră de 648 de km, terestră, fluvială și maritimă. Dar, exact, în primul rând pentru populație vreau să fac această precizare, pentru că nu toți știu unde este Lugansk și Donețk, aceste regiuni sunt la aproape 1.000 km de frontiera României.

Deci, războiul nu este chiar la frontiera noastră, este undeva la vreo 1.000 km. Dar faptul că avem o țară destabilizată la frontieră are riscurile pe care le are.

Extrase din declarația de presă a Președintelui Traian Băsescu  la Reuniunea Anuală a Diplomației Române

,

De Ziua Limbii Române  de la românii din Serbia – Limba rumânească, pod peste Dunăre (Timocpress)

Majoritatea participantilor se adresează în limba sârbă deoarece stăpânesc foarte greu limba româna. O mare parte din românii timoceni se străduiesc să redescopere limba strămoșească iar alții deja caută să și-o perfecționeze. Acesta situație este rezultatul crunților ani de deznaționalizare și opresiuni practicate de sârbi la adresa românilor Timoceni, opresiuni începute o data cu anul 1833, anul când Serbia a ocupat militar Timocul, locuit la vremea aceea de o majoritate de românească . Până în anul 1833 Timocul s-a aflat sub dominație Otomană sute de ani, dominație care nu au ștribit cu nimic credința și limba românilor timoceni.

Să înțelegem pe scurt, cum a fost cu Timocul românesc la anul 1833… (Video)

,

Românii din Timocul sârbesc vor cetățenie și pașapoarte românești.

Cer modificarea legii cetățeniei astfel ca și cei care nu s-au născut în foste teritorii românești să poată deveni cetățeni români.

 


Românii din Timocul sârbesc vor cetățenie și…

,

  • interviu cu Dușan Pârvulovici, directorul TimocPress –

 De un deceniu se zbate să țină în viață, în Serbia de Răsărit, un portal de știri în limba română.

Un coleg l-a numit haiduc. Definiția din dicționar a haiducului ne spune că este un om care, răzvrătindu-se împotriva asupririi, își părăsea casa și trăia în păduri, singur sau în cete, jefuind pe bogați și ajutând pe săraci. Nu știu dacă Dușan este sau nu un haiduc modern. Însă ceva din răzvrătirea lui amintește de atitudinea pe care folclorul a pus-o de multe ori pe seama acestor personaje din epoca modernă, în Balcani (mai ales în România, Bulgaria și Serbia). Ori de câte ori are ocazia vorbește despre românii lui din Timoc, despre cei din Voivodina și niciodată nu uită să-i amintească pe cei din comunitățile istorice…

 

Sunteți unul dintre veteranii Congresului. Cum vi se pare ediția din acest an spre deosebire de precedentele?

În fiecare an au existat diferențe între congrese. În 2009 se desfășura și o campanie electorală, iar președintele României, Traian Băseascu, a ajuns și la Drobeta-Turnu Severin. Ideea noastră a fost aceea de a se intra și în Serba și a fost împărtășită și de domnul președinte. Astfel, s-a realizat prima vizită din partea președintelui României făcută românilor din Timoc. În 2010, la fel, la Chișinău a fost o campanie electorală, iar președintele Rep. Moldova, Mihai Ghimpu, a fost prezent la Congresul nostru. În 2011, la Cernăuți, a fost o cifră mai mică de participanți la Congres, iar în 2012 nu a fost Congres deoarece a trebuit organizat în Ungraria, însă nu a fost posibil. În 2013 Congresul s-a desfășurat în Serbia,  unde au participat mai mulți români. Am intenționat să invităm toată presa românească în Voivodina, dar și toate organizațiile, partide românești, biserica din Serbia.

Anul acesta este criză în toate părțile, criză și la participanți, mulți dintre ei nu au putut să ajungă. Însă nu contează, neapărat, numărul participanților, ci ideile lor.

Scopul Congresului este acela de a ajuta comunitățile românilor de pretutindeni din toate statele vecine: Ungaria, Bulgaria, Rep. Moldova, Serbia. O situație alarmantă este cea din Bulgaria pentru că nu avem pe nimeni de acolo. Nu numai că nu avem niciun reprezentant la Congres, ci nu avem nicio informație cu privire la ceea ce se întâmplă acolo. Nu există un site, nu există ziar, doar câteva ziare află și scriu câte ceva despre românii de acolo.

Nu am fost mulțumit de tot ce am auzit la Congres deoarece n-a vorbit nimeni de rău, nimeni nu a intrat în probleme, să vorbească despre românii de pretutindeni pentru că ei sunt scopul nostru.

La lucrările de astăzi ați fost singurul care a ridicat problema comunității, ați afirmat că ceilalți au vorbit despre New Media, despre Jurnalism și aproape deloc despre comunitate, Media nu poate exista în afara comunității, dacă citez corect…

Toate lucrările sunt în beneficiul membrilor comunităților, iar noi trebuie să avem o imagine corectă despre ce se întâmplă în comunități. După ce știm situația facem și strategia. Nu se poate să facem strategia altfel. Am avut o temă foarte frumoasă – New Media-Jurnalism, însă nu cred că este o problemă că am spus faptul că mă interesează și comunitatea. E normal să ajut și comunitatea mea din Timoc, dar prin Forum să ajut și celelalte comunități, ca membru.

În Serbia există puțină presă de limbă română, este mai dezvoltată în partea Voivodinei, iar în Timoc înțeleg că există o reală problemă. Sunteți unul dintre cei care pot prezenta cel mai bine situația pentru că aveți experiență în această zonă.

În Serbia este o situație foarte ciudată. În Serbia avem o Constituție, avem o lege care se ocupă cu minoritățile, însă pe teren situația este alta. Avem români care demult locuiesc în Voivodina, care au toate drepturile. Provincia Voivodina a intrat în Serbia cu toate drepturile și cu toate minoritățile. În lege scrie foarte clar ce drepturi avem, însă în fapt nu avem nimic. Mai avem și o altă problemă pentru că avem o sinonimie. Pe românii din Timoc statul sârbesc îi numește vlahi, însă românii, în limba lor maternă, se numesc români. Ei vorbesc românește, cântă românește, joacă românește. Sunt 154 de sate românești și 48 mixte, unde locuiesc români. Avem o cifră totală de peste 350.000 de români. S-a creat o confuzie: Serbia are o lege care prevede că toate drepturile minotităților se rezolvă prin Consiliul Național și că fiecare minoritate care s-a declarat la momentul recensământului poate să aibă Consiliu. Recensământul a fost numai în limba sârbă, nu și în limba minorităților. Numele extern al românilor, vlahi, așa au fost scriși la recensământ, iar în realitate este altceva, iar statul consideră că cei care s-au declarat vlahi pot să aibă Consiliul lor. Prin Consiliu se spune că sunt un popor autonom care nu au legătură nici cu românii, nici cu sârbii, sunt vecinii lor buni, țara mamă este Serbia și că limba lor este cea vlahă.

Să înțeleg că această confuzie a fost dirijată prin manipularea recensământului?

Da, putem să spunem așa. Românii nu sunt numiți numai în Serbia vlahi, ci și în alte părți. Este o problemă pentru cine vrea să facă diferența între nume, care sunt sinonime.

Sunteți un jurnalist care aprope că luptă pentru agenția pe care o conduce. Cum este munca dumneavoastră?

Sunt fondator la o agenție de presă, dar dacă cineva mă întreabă spun că nu sunt ziarist pentru că eu mă ocup cu drepturile omului și sunt fondator la mai multe organizații care se ocupă cu problema românilor.

Cum reușiți să vă desfășurați activitatea?

Important este să știm ce vrem, să avem scopul nostru. Există mai multe probleme care apar când omul se ocupă cu ceva – condiții, capacitate, finanțe pentru ceea ce face. Noi care ne ocupăm cu situația românilor din Serbia avem multe probleme pentru că nu sunt respectate legile pe care le-a adus Parlamentul Serbiei. Acest lucru este o piedică mare a Serbiei pe drumul Europei. Serbia trebuie să știe că nu o să se miște din acest punct până nu se rezolvă astfel de aspecte. Avem probleme și pentru că oricât de multe finanțe am avea, niciodată nu ajunge de pentru cât vrem să tipărim, să mergem pe teren, tehnică. Însă este bine că am avut întotdeauna prieteni care ne-au ajutat.

Sunt puțin supărat pe Departamentul Românilor de Pretutindeni, deși ne ajută, pentru că o face mult mai puțin decât poate să o facă. Întotdeauna am spus că ajutorul nu îl văd numai prin bani, ajutorul îl văd și prin parteneri, dar și printr-o mai mare implicare.

Pe de altă parte, avem probleme și cu statul sârbesc deoarece ne ajută foarte puțin, dacă vorbim despre finanțe, despre consursuri și proiecte, unde trebuie să ajungem. Iar noi știm că sârbii din România sunt ajutați cu milioane de euro. Măcar pe jumătate să ne ajute și pe noi Serbia.

Marea problemă a românilor suntem noi, românii. Nu prea ne înțelegem noi pe noi, nu prea ne înțelegem cu românii din Voivodina, nu prea ne înțelegem cu românii din România. Mesajul meu ar fi ca toți românii de pretutindeni să aibă răbdare pentru românii din Serbia. Noi simțim cel mai mult problemele. Trebuie să aibă răbdare și să ajute, atât timp cât românii din Timoc, românii din Voivodina cer asta. Dacă sunt flămând, dă-mi pâine, nu-mi da apă! Dacă mi-e sete, dă-mi apă, nu pâine!

În Serbia locuiește un popor românesc cu două minorități, unii se numesc români, alții se numesc vlahi. Dacă românii nu îi recunosc pe vlahi că sunt români, cum să așteptam să îi cunoască sârbii?

Cum colaborați cu colegii din celelalte comunități de români, cu ziariștii români?

Până nu s-a organizat Congresul Jurnaliștilor Români am fost privat de această legătură, însă am fost în majoritatea statelor unde locuiesc români și am văzut majoritatea problemelor cu care ei se confruntă acolo.

Cum colaborează redația dumneavoastră cu celelalte redacții?

Avem o colaborare cu mai multe agenții din România, schimbăm materiale și informații. Toți partenerii noștrii sunt pe site. Am avut mari colaborări și sunt foarte mulțumit că foarte mulți jurnaliști români au ajutat Timocpress, mai mult pe banii lor: unii au avut emisiunile lor, alții au ajutat la știri, la deplasări. Aceste lucruri nu pot să le uit niciodată. Timocul românesc are nevoie de ziariști, de oameni care vor să lucreze, însă noi nu putem să angajăm oameni deoarece în Serbia nu există școală în limba română, foarte puțini care pleacă fac jurnalism în România. Noi suntem deschiși către toate redacțiile din România și către cei care pot ajuta românii cu informații în limba oficială, să știe ce se întâmplă pe tot globul în limba lor maternă. 

Antuanela Roșioru /timpromanesc.ro  via R.B.N. Press

© Copyright 2012 - ROMÂNIA BREAKING NEWS - RBN Press