ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home Posts Tagged "Timisoara"

Timisoara

,

Președintele României, domnul Klaus Iohannis, a susținut luni, 3 octombrie a.c., la Universitatea de Vest din Timișoara, o alocuțiune la întâlnirea cu operatorii culturali și autoritățile locale pe tema „Timișoara – Capitală Culturală Europeană 2021”.

Klaus Iohannis

Klaus Iohannis

„Dați-mi voie, în primul rând, să vă felicit pe toți care ați decis, de la început sau pe parcurs, să vă implicați în acest mare proiect, Capitală Culturală Europeană Timișoara 2021. Nu știu dacă toată lumea, și dintre cei implicați, își dă seama ce vi se întâmplă. Dacă nu, vă spun acum: vi se întâmplă cel mai important lucru care i se poate întâmpla unei comunități urbane. Vă pregătiți pentru programul care schimbă Timișoara.

Aveți privilegiul, care cred că putem să spunem că este unic, să fi fost Timișoara locul în care a pornit Revoluția în decembrie ‘89 și, după, istoric vorbind, doar câțiva ani, să aveți șansa să fiți Capitală Culturală Europeană. Eu am spus-o dintotdeauna, dar acum se vede: ceva special trebuie să fie în Timișoara asta. Sper să știți acest lucru și eu sunt convins că va fi un succes.

O să îmi permit să spun doar câteva lucruri, din poziția mea upgradată, sau updatată, fiindcă într-un fel am văzut Capitala Culturală Europeană când am pregătit Sibiul pentru acest mega-proiect, altfel am văzut-o fiind anului cultural, altfel când s-a terminat și acum, după atâția ani, deja sunt aproape 10 ani, mai exact în primăvara lui 2017 sper să existe o comemorare de 10 ani de Capitală Culturală, cred că am reușit să îmi clarific și eu niște lucruri despre cum a fost cu Capitala Culturală.

Cel mai important lucru, după părerea mea, este a defini programul și această etapă cu succes ați făcut-o, și știți unde vreți să mergeți.

Al doilea lucru, cel puțin la fel de important, este pregătirea pentru proiectul propriu-zis și aici e bine să ținem cont de faptul că este un proiect poli-fațetă și deja, dacă definim cadrul acestui proiect, ne dăm seama că este nevoie de foarte multe lucruri, cum domnul Primar General Cultural a subliniat deja.

Este nevoie de pregătirea orașului pentru acest proiect și, în drum, pe jos am venit de la Catedrală până aici, am văzut că s-au făcut pași foarte hotărâți în această direcție și cred că pot să vă felicit aici, nu se supără nimeni, și pe toți timișorenii care au participat.

A transforma un oraș într-o scenă, într-o Capitală Culturală Europeană, vă spun, pentru un primar este cel mai bun lucru care se poate întâmpla. Este nevoie, pe urmă, de a crea un cadru general care permite și manifestarea Capitalei Culturale, dar care permite și europenilor să ajungă aici, în Capitală.

Chestiunea nu ține doar de a avea evenimentele propriu-zise, ci și de a genera cadrul, evenimentele, accesibilitatea și vizibilitatea, foarte importante. Cadrul general politic, cel puțin în plan local, cred că s-a creat. Primăria, cu Consiliul Județean, cu Prefectura, cu toate instituțiile locale, din câte știu eu, au lucrat împreună pentru acest proiect și sunt convins că, indiferent de rezultatul unor alegeri sau altor alegeri, există tăria de caracter instituțional pentru a păstra adeziunea și acest lucru este important.

La fel de important, domnule Primar, este să convingeți guvernanții să vă dea ceva sprijin. Acest sprijin, iarăși, este de mai multe feluri. Sigur, cea mai evidentă chestiune sunt banii, dar banii singuri nu rezolvă decât o parte din probleme. Este important ca Guvernul să înțeleagă acest program, să vă sprijine cu toate entitățile care joacă un rol aici, și nu e numai Ministerul Culturii și Ministerul Finanțelor. La fel de importante sunt și multe alte entități guvernamentale, care efectiv trebuie să vă ajute să creați cadrul național pentru această Capitală Culturală Europeană.

Esența, totuși, a unei Capitale Culturale Europene rămân oamenii. Ca și, de fapt, în orice proiect, fără oameni nimic nu ar fi, decât frumusețile naturii. Și aveți un oraș frumos, dar ce au făcut oamenii aici este notabil. Esența e programul cultural, acesta trebuie generat, cred că este singurul termen potrivit, cu mare grijă, pentru a sublinia și latura națională, latura locală, latura europeană.

Fără latura europeană, e greu de vorbit despre o Capitală Culturală Europeană și Timișoara are ce arăta. Timișoara este un oraș al inovării nu numai în spațiul universitar sau în spațiul antreprenorial, este un oraș al inovării și în plan cultural. Și aici în sprijin vin foarte multe lucruri, am spus deja de zona antreprenorială, zona instituțiilor culturale, care este foarte importantă, zona bisericilor și faptul că vă aflați la confluența, sau să zicem la locul de sinergie, a două lumi, ca să spunem așa, lumea ortodoxă și lumea catolică. Toate acestea ajută.

Organizarea propriu-zisă a acestor evenimente culturale creează în cadrul legislației românești provocări specifice foarte mari. Dar poate, până peste 5 ani, se va reuși și armonizarea cadrului legal pentru a permite desfășurarea tuturor manifestărilor care sunt aici foarte importante.

Am ajuns la concluzia că e foarte, foarte bine să apară cât mai multe evenimente care sunt aduse din afară și care se completează cu evenimentele create aici, în Capitala Culturală. Astfel, ajung să lucreze împreună artiști de aici cu artiști din afară și rezultatele sunt câteodată spectaculoase. Apar creații care, pe urmă, sunt relevante pentru cultura europeană din momentul în care trăim. E foarte bine că v-ați definit din capul locului ce vreți să fie, realizările după ce se termină Capitala Culturală Europeană și mi se pare că ați definit foarte bine acest cadru.

Din punct de vedere operațional, cel mai important lucru, în timpul Capitalei Culturale Europene, dar până atunci mai e mult, este să existe un centru de comandă unic, altfel se întâmplă ce se întâmplă la noi aproape de fiecare dată. Indiferent dacă avem un eveniment pozitiv sau unul tragic, ne împiedicăm cu stângul de dreptul. Vă doresc să știți să evitați aceste interferențe care diminuează întreg ansamblul.

Am citit că ați făcut câteva sondaje pe parcurs și ați constatat că majoritatea timișorenilor vor să fie în acest film, ca să mă exprim așa colocvial. Este excelent, dar vă rog să-i încurajați ca de la dorința de a fi în acest proiect chiar să ajungă în acest proiect și să-i identifice ca și un proiect al lor. E foarte, foarte important pentru felul în care se simte atunci comunitatea. Dacă fiecare timișorean sau majoritatea timișorenilor simt că este proiectul lor, că sunt parte dintr-un proiect mare care definește orașul lor atunci veți constata că aveți un suport inestimabil, un suport foarte, foarte valoros care duce întregul proiect Capitală Culturală Europeană.

Veți reuși, fără îndoială, să creați și cadrul și esența proiectului. Nu uitați că, și în politică, dar și în astfel de proiecte, e bine să faci lucruri, până să și vorbești despre ele, deci publicitatea este foarte importantă, și atunci veți avea și suficienți musafiri și veți avea și suficientă atenție din partea nu numai a celor avizați, a specialiștilor, ci și din partea publicului general.

Cum construiți programul cultural, poate știți, poate încă nu, dar pentru cei care nu au multă tangență, aș spune poate sub formă de anecdotă, care, de fapt, nu este. Am mers într-o deplasare cu mai mulți, mai demult, când am fost simplu Primar, cu mai mulți înalți demnitari ai statului, după Capitala Culturală și, sigur, veni vorba de Capitala Culturală. Și unul din delegați, o persoană care a avut funcții importate zice ah, da, voi cu Sibiul, bine, ați făcut și voi un festival și v-ați pus în atenția publicului.

Dacă cineva crede că o Capitală Culturală este un festival atunci se înșeală amarnic. O Capitală Culturală este un mega-proiect, care poate fi apreciat la justa lui apăsare după ce trece.

Gândiți-vă numai la Olimpiadă, mare proiect, care ține două săptămâni. O Capitală Culturală ține 52 de săptămâni, și așteptările publicului sunt ca din prima zi până în ultima să fie totul la superlativ. Mie mi s-a părut important să existe și evenimente care au deja tradiție locală, sunt festivaluri care au tradiție, de multe ori, de ani de zile, dar cred că este important să se inventeze și highlight-uri noi, deci să nu fie doar un fel de Cântarea României care se tot reia, ci să apară câteva lucruri create pentru acel eveniment de Capitală Culturală, și festivaluri mai mici și evenimente foarte mari, și atunci o să găsiți cu siguranță mixul care se adresează majorității vizitatorilor și locuitorilor. Dacă apar doar evenimente foarte mari în detrimentul celor mici, o bună parte dintre artiști se vor simți frustrați, cum și invers, dacă sunt numai evenimente mici, marile festivaluri vor avea impresia că sunt neglijate. Mixul potrivit dintre acestea, până la urmă, face farmecul cultural al unei Capitale Culturale.

Ca să nu rămân într-o notă excesiv de pozitivistă, vreau să întreb totuși o chestiune. Mi-ar fi plăcut ca în aceste prezentări să aud și despre celelalte Capitale Culturale cu care vă împărțiți anul 2021 și, ca unul pățit, vă recomand să încercați să creați evenimente culturale și cu ei. În 2007, Sibiul a fost împreună cu Luxembourg. Fără Luxembourg, nu am fi știut nici de unde să o luăm, nici unde să o ducem, și, până în ziua de astăzi, cred că Luxembourg a fost cel mai important partener pe care l-am putut noi avea. Și am creat evenimente culturale care au impresionat prin felul în care cele două culturi locale au venit împreună și au generat proiecte culturale noi. Este o experiență pe care v-o recomand, și, în afara de faptul că apare o creație culturală esențialmente nouă și neașteptată, o să aveți și posibilitatea ca, prin rețeaua de capitale culturale, să vă promovați mult mai bine și să ajungeți mai eficient la acei artiști europeni care sunt dispuși să merge în capitale culturale europene fără să fie primul criteriu onorariu, ci faptul că performează în Capitala Culturală Europeană. Dar, vă rog, asta să considerați asta ca o introducere și, în niciun caz, ca rețetă pe care trebuie să o urmați. Nu există o rețetă pentru o Capitală Culturală Europeană și este bine așa. Fiecare trebuie să fie ceva nou, un proiect de sine stătător, și să strălucească așa cum își imaginează comunitatea locală.” – presidency.ro

romaniabreakingnews.ro

,

Laszlo_Toke_Ungaria_si_Decembrie_1989_(1)

Recentele pasiuni și poziții publice stârnite de faptul că lui László Tőkés i-a fost retras Ordinul „Steaua României”, ca urmare a pozițiilor și declarațiilor sale constant anti-românești, ne-a readus în memorie biografia celui care avea să-și lege numele de izbucnirea revoltei populare de la Timișoara din 16 decembrie 1989, preludiu al derulării unui complex proces istoric ce avea să atingă apogeul prin înlăturarea regimului Ceaușescu pe 22 decembrie 1989.

László Tőkés pretextul pentru răbufnirea unor nemul­țu­miri latente ale cetățenilor Timișoarei

În contextul evenimentelor care se derulau în spațiul Europei Centrale și Est, respectiv prăbușirea glacisului strategic al URSS, cei peste 315.000 de locuitori ai Ti­mișoarei erau în așteptarea producerii a ceva, a unei scântei, în contextul în care apăruseră în oraș ceva semne prevestitoare. Într-un astfel de context, „Cazul László Tőkés” avea să devină pretextul pentru răbufnirea unor nemul­țu­miri latente ale cetățenilor Timișoarei, pentru manifestarea dorinței de schimbare a vieții de zi cu zi și, de ce nu, chiar a regimului social-economic și politic. Referindu-se la „Cazul László Tőkés”, colonelul (r) Filip Teo­dorescu, fost adjunct al șefului Direcției a III-a Contraspionaj (UM 0625) din cadrul Departamentului Securității Statului (DSS), va menționa că, totuși,

Filip Teodorescu

Filip Teodorescu

„Securitatea română nu numai că nu a fost inspi­ra­toarea măsurilor administrative, inclusiv a procesului de evacuare din locuința parohială intentat de superiorul lui László Tőkés pe linie de cult, dar a apreciat ca total inoportună o asemenea măsură”, însă având în vedere faptul că „hotărârile cuplului prezidențial erau inatacabile în concepția cvasitotalității colaboratorilor săi s-a procedat la aplicarea celei mai neinspirate măsuri”.

László Tőkés (n. 01.04.1952 în Cluj-Napoca) provine dintr-o familie de vechi preoți reformați și va absolvi Institutul Teologic Protestant de grad universitar din Cluj-Napoca. Își va începe activitatea profesională în calitate de capelan la biserica reformată din Brașov, în 1975, după care a plecat la Dej în 1977. În 1984 a fost îndepărtat din calitatea de preot pe cale disciplinară.

laszlo-tokes„În 1983 – 1984 am luat parte la editarea unei reviste samizdat, cred că prima revistă samizdat din România, numită Ellenpontok (Contrapunct). Eu am scris materialul privind viața bisericească, situația bisericii reformate din România. Pe de altă parte am redactat niște memorii în secret către biserica reformată din Ungaria și către centrul religios din Geneva unde se află sediul alianței mondiale reformate. Articolele din revistă nu erau semnate, dar Securitatea a aflat cine le-a scris”, va mărturisi László Tőkés.

După lungi și interminabile procese cu autoritățile ecleziastice din cadrul Bisericii Reformate, László Tőkés va deveni preot secundar, în 1986, în cadrul episcopiei Oradea, care i-a oferit un loc de muncă în Timișoara. Parohul principal Leo Peuker va muri în 1987 și László Tőkés va rămâne singur în relația cu comunitatea.

Gazda Árpád

Gazda Árpád

„Cât era Leo Peuker preot, veneau la slujbă 40 – 50 de oameni. După ce Tőkés a preluat această sarcină, din săptămână în săptămână venea tot mai multă lume. Sala devenise arhiplină, în 1989 cred că veneau la fiecare slujbă în jur de 600 de oameni. Predicile sale erau un mod de împotrivire la regim. De pildă, cuvântul «libertate» era folosit foarte des. Nu spunea ceva direct, dar alegea din Biblie citate cu tâlc. Prima noastră înfruntare cu Securitatea a fost în 1988. La 31 octombrie, de ziua Reformației, am organizat în biserică un recital de poezie din Dsida Jeno. (…) Numele lui László Tőkés a apărut în presa din Ungaria pentru prima oară legat de această problemă”, mărturisea Árpád Gazda, redactor-șef al cotidianului maghiar Kronika.

Pe 21 februarie 1989, László Tőkés va trimite o scrisoare Uniunii Mondiale Refor­mate în care își va exprima acordul față de politica acestei organizații care apăra existența Bisericii Reformate în România socialistă și critica, totodată, planul de sistematizare a satelor. Trebuie menționat faptul că la cea de-a IV-a Conferință a președinților Consiliilor Populare din 3 – 4 martie 1988, Nicolae Ceaușescu a anunțat că trebuie să se reducă radical numărul de sate, de la circa 13.000 în acele momente, la 5.000, cel mult 6.000. Reacția comunității internaționale a fost extrem de vehementă, astfel încât 231 comune din Belgia, 95 din Franța și 42 din Elveția au adoptat sate românești. Alteța sa Regală Prințul de Wales a condamnat într-un discurs din 27 aprilie 1989, reprodus în The Times-ul din 28 aprilie, campania de sistematizare a satelor.

Războiul lui László Tőkés cu liderii Bisericii Reformate din România

În data de 3 martie 1989, László Tőkés va primi o primă informație referi­toa­re la faptul că episcopul László Papp intenționează să-l mute din Timișoara. În perioada martie – mai 1989 se vor desfășura mai multe runde din războiul lui László Tőkés cu liderii Bisericii Reformate din România care încercau să-l schimbe din funcția de preot. Pe 17 mai 1989, o nouă delegație de preoți conduși de protopopul József Kovács sosește la Timișoara pentru a prelua parohia de la László Tőkés și a-i înmâna decizia de numire în Mineu, județul Sălaj, cu începere de la 1 mai 1989. László Tőkés va refuza efectuarea unui control financiar la parohia sa, iar pe 28 mai 1989, Radio Kossuth din Budapesta dă citire scrisorii lui László Tőkés către episcopul László Papp căruia i se cere sprijinul pentru studenții excluși din Teatrul Studențesc Thalia. Episcopul László Papp refuză să se implice, iar László Tőkés îi va cere demisia, pe 21 iunie 1989, printr-o „scrisoare deschisă”.

Începând din mai 1989, László Tőkés va deveni un invitat frecvent al celor de la Radio Budapesta, iar pe 24 iulie 1989 va apărea în cadrul emisiunii Panorama a televiziunii maghiare și va vorbi despre dărâmarea zidurilor comunismului. Contul bancar al Bisericii Reformate din Timișoara este blocat pe 23 iunie 1989 astfel încât parohia va ajunge în imposibilitatea de a plăti impozitul și a continua, în cadrul legal, lucrările de renovare a clădirii bisericii.

Video: Panoráma-interjú Tőkés Lászlóval, 1989

Gazda Árpád

Gazda Árpád

După ce a refuzat să se mute la Mineu, Tőkés n-a mai primit salariu, dar el totuși ținea slujba. Comunitatea îl ajuta. De nenumărate ori a fost vizitat de autorități. El, în fiecare săptămână după slujbă ținea o informare în care spunea cine a murit, cine a fost botezat, și, în afară de aceste știri normale el mai spunea că a fost vizitat în data cutare de inspectorul cultelor Țeperdel, în data cutare a fost invitat la Securitate de maiorul cutare… Puterea lui era tocmai faptul că n-a făcut taină din toate cele ce i se întâmplau”, rememorează Árpád Gazda.

Pe 26 iulie 1989 va fi deconectat telefonul din locuința lui László Tőkés, însă el va suna numai în cazul unor apeluri anonime de amenințare sau în cazurile în care ofițerii DSS se aflau la celălalt capăt al firului. În cursul zilei de 14 august 1989, episcopii reformați din România, László Papp (Oradea) și Gyula Nagy (Cluj-Na­poca), vor trimite o scrisoare tuturor preoților reformați din România, prin care îi anun­țau că László Tőkés este exclus atât din rândul preoților, cât și din Biserica Reformată.

Slujba din biserică de pe 20 august 1989 va fi ținută, totuși, de László Tőkés și nu de către noul preot venit de la Reșița, Botond Makay. Cu sprijinul presbiteriului, László Tőkés este proclamat preot cu statut definitiv în Timișoara. DSS-ul intră în alertă având în vedere evoluția evenimentelor și în condițiile în care, din august 1989, emisiunea „Vasárnapi Ujság” („Jurnal de Duminică”) a postului Radio Kossuth din Budapesta va înce­pe să prezinte săptămânal evoluția evenimentelor din jurul Bisericii Reformate din Timișoara. Referindu-se la motivațiile înfruntării regimului comunist, László Tőkés va declara:

„Mi-am asumat responsabilitatea și pericolul să lupt pentru drepturile bise­­ricii, ale minorității maghiare. N-am avut în vedre să joc un rol pe plan național. Așa trebuie înțeleasă chestia. Eu nu mi-am putut închipui ca un preot simplu reformat să lupt pentru cauza eliberării țării de sub asuprirea dictaturii comuniste”.

În revolta sa împotriva regimului comunist, László Tőkés va fi sprijinit de către Bela Sepssy și Ildiko Sepssy.

„L-am cunoscut pe László Tőkés la înmormântarea lui Leo Peuker. Înainte de asta nu prea frecventam biserica, deoarece nu-mi plăcea de preotul Peuker, care slujea interesele comuniste. Predica lui Tőkés m-a cucerit, am devenit apoi devotat bisericii, participam la orice acțiune a parohiei, chiar la ședințele presbiteriului unde doar soția era membră (n-aveam drept de vot dar îmi spuneam părerile). Acasă și la serviciu aveam laborator fotografic. Acolo am făcut microfilmele cu texte scrise de László Tőkés, care apoi ajungeau la Budapesta, unde erau prezentate la radio și TV”, mărturisea Bela Sepssy.

Cei doi soți Sepssy vor fi alături de László Tőkés, pe tot parcursul anului 1989, suportând perchezițiile și interogatoriile ofițerilor DSS privind relația cu preotul considerat a fi o problemă de securitate pentru regimul comunist.

„Când Tőkés avea ceva de transmis în străinătate, apela la soțul meu să facă microfilme. În 1990 am aflat că însăși fiica mea ducea microfilmele la Arad, la bunica fostei soacre, de unde altcineva (nu știu cine) aranja să ajungă mai departe”, declară Ildiko Sepssy.

Laszlo_Toke_Ungaria_si_Decembrie_1989_romaniabreakingnews.ro

László Tőkés mai mult împotriva României decât a lui Ceaușescu

În martie 1989 vor sosi la Timișoara doi reporteri canadieni, Michel Claire și Jean Le Roy, împreună cu prieteni de-ai lor din Ungaria, la recomandarea fratelui lui László Tőkés din Canada, Istvan Tőkés. În interviul acordat celor doi reporteri canadieni, László Tőkés va vorbi despre planul sistematizării satelor și va afirma că „trebuie zdrobit zidul tăcerii, cineva trebuie să înceapă”. Ofițerii DSS-ului au interceptat echipa celor doi reporteri canadieni, însă interviul filmat cu László Tőkés ajunsese în Ungaria. Reporterii au fost expulzați iar postul de televiziune canadian s-a temut să difuzeze materialul video. Prin intermediul lui Istvan Tőkés, caseta video va ajunge la Chrudinak Lajos, realizatorul programului Panorama al TV Budapesta, care o va difuza pe 24 iulie 1989.

Un apropiat al lui László Tőkés, tehnicianul dentar Iosif Kabai, membru al presbiteriului Parohiei Reformate Timișoara și, totodată, locatar al casei în care se afla biserica, consideră că era o situație ciudată să privești interviul lui László Tőkés la TV Budapesta în condițiile în care locuința era supravegheată permanent de către ofițerii DSS-ului „care se chinuiau să afle cum izbutește Tőkés să dea interviuri mass-mediei maghiare”.

Intervievat de către revoluționarul Marius Mioc în 17 și 20 sep­tembrie 2001, Iosif Kabai va declara:

Marius_Mioc

Marius Mioc

„După revoluție am aflat că videocamera cu care a fost filmat (László Tőkés – n. n.) stătea permanent în clădire, reporterii ve­neau fără aparatură, astfel încât securiștii să nu-și dea seama ce scop au. Ca să poată intra în clădire, uneori vizitatorii lui László spuneau că merg la mine. Atunci erau lăsați să intre, cei care păzeau clădirea aveau încredere în mine. Să adăugăm la cele spuse de martor faptul că, chiar intrarea în locuința lui Tőkés era supravegheată, exista o ușă care dădea spre subsol și care n-a fost niciodată supravegheată. De asemeni, vizitatorii mai pu­teau intra duminica, împreună cu mulțimea care venea la biserică pentru slujbă”. Referindu-se la acest aspect al „cazului László Tőkés”, Imre Borbely mărturisea: „Am reușit să facem asta (transmiterea de informații de la și către László Tőkés – n. n.) chiar și atunci când a fost păzit de milițieni în uniformă în fața casei, întrucât nora mea a reușit de fiecare dată după slujbe să intre la el în casă, a primit de acolo videocasetele, audi-casetele sau scrisorile pe care mi le-a adus mie. Eu am avut mulți prieteni RDG-iști cu care am cutreierat munții, și prin ei am reușit de cele mai multe ori să trimit informațiile până în Budapesta, întrucât ei nu au fost în vizorul vameșilor și securității de la graniță”.

Maiorul (r) Radu Tinu, fost locțiitor al șefului Securității Timiș în decembrie 1989, va scrie, cu referire la acțiunile lui László Tőkés:

Radu Tinu

Radu Tinu

„Fără a greși am spus-o în 8 martie 1990 și pot afirma și azi că László Tőkés nu a fost împotriva lui Ceaușescu ci împotriva României. Cultivat și inteligent, ambițios, extremist, T. L. a confirmat prin atitudinea sa postdecembristă că măsurile informativ-operative luate împotriva sa au fost îndreptățite, legale. Cazul său, tipic de trădare, a fost, zic eu, lucrat cu profe­sio­nalism. Nefinalizarea lui prin arestare în momentul în care aveam dovezile trădării – chitanța olografă pentru 20.000 lei (atenție! în ’89 octombrie) și două pagini cu informații, toate găsite la ieșirea din țară la doi cetățeni maghiari, cadre ale serviciilor de specialitate din țara vecină, s-a datorat lui N. Ceaușescu care nu a aprobat măsura propusă de noi, având în vedere situația politică, internațională din momentul respectiv”.

Iosif Kabai, colaboratorul lui László Tőkés, susține că un preot din Ungaria a venit la Timișoara, auzind de necazurile lui László Tőkés, și i-a adus 20.000 de lei cerându-i o confirmare scrisă pentru primirea banilor.

Iosif Kabai

Iosif Kabai

„La scurt timp – declară Iosif Kabai – a venit un polițist (pe 20 noiembrie 1989 – n. n.) cu biletul iscălit de Tőkés spunând că l-au găsit în buzunarul unui cetățean străin care se întorcea acasă și dacă recunoaște semnătura, să aleagă: fie era vorba de banii bisericii pe care și i-a însușit, pedeapsă pentru delapidare; fie a primit banii pentru mesajele trimise în străinătate, pedeapsă pentru spionaj. Eu am vorbit despre acest subiect cu un procuror, care m-a sfătuit ca Tőkés să nu recunoască nimic”.

Pe 11 septembrie 1989, emisiunea Panorama a TV Budapesta va relata pe larg despre „Cazul László Tőkés”. Dispariția de la domiciliu, pe 12 septembrie 1989, a ingi­ne­rului constructor Ernő Újvárossy, un apropiat al lui László Tőkés și șeful lucrărilor de re­no­vare a bisericii, va amplifica atmosfera de teamă, neputință și revoltă surdă împo­triva regimului comunist. Cadavrul lui Ernő Újvárossy va fi găsit peste două zile în Pădurea Verde și pe el se înregistrau urme de violență. După o investigație jurnalistică privind moartea lui Ernő Újvárossy, publicistul Marius Mioc va considera că László Tőkés a folosit moartea acestuia „pentru a crea în sânul comunității maghiare reformate din Timișoara o anumită stare de spirit care a ajutat la deznodământul din decembrie 1989”.

LazloTokes_interviu_PanoramaTV_1989

LazloTokes_interviu_PanoramaTV_1989

„Cazul Ernő Újvárossy” va fi folosit din plin de către autoritățile Republicii Ungare pentru a pune în dificultate pe plan internațional regimul lui Nicolae Ceaușescu. Mátyás Szűrös, președintele Parlamentului de la Budapesta, aflat în vizită oficială în SUA, îi va informa, pe 12 septembrie 1989, pe reprezentanții SUA despre moartea lui Ernő Újvárossy. Árpád Gazda, redactorul-șef de la Kronika, a confirmat faptul că Mátyás Szűrös a vorbit în SUA despre „Cazul Ernő Újvárossy” și László Tőkés, în pofida faptului că nu există nicio relatare în mass-media acelor timpuri din Ungaria și SUA. Informația lui Árpád Gazda provenea de la cetățeanul maghiar care i-a furnizat informațiile despre „Cazul Ernő Újvárossy” lui Mátyás Szűrös. În predica pe care o va rosti la funeraliile lui Ernő Újvárossy, László Tőkés va declara: „Asasinii lui Ernő Újvárossy se ascund printre noi, în mulțime”.

Începând din vara anului 1989, Ungaria începea să aibă și o agendă proprie în cadrul Tratatului de la Varșovia folosindu-se de problematica drepturilor omului și cele ale minorităților, miza fiind impunerea intereselor personale și o autoritate privilegiată asupra spațiului românesc.

Guvernul de la Budapesta insista pentru „coordonarea activității” unui nou Comitet Special al Pactului de la Varșovia pentru Drepturile Omului și Problemele Umanitare. În condițiile unei relații speciale între Moscova și Budapesta, amplificată de personalitatea lui János Kádár, oficialii de la Budapesta recomandau înfiin­țarea acestor noi organisme și implementarea anumitor „obligații comune” refe­ri­toare la drepturile minorităților, la reuniunea Comitetului Politic Consultativ al Tratatului de la Varșovia din iulie 1989, cu speranța unui eșec care putea să fie pus pe seama poziției intransigente a României cu privire la drepturile umane și la cele ale minorităților, și de a se asigura, astfel, că publicul internațional era informat pe canalele corespun­zătoare. Un aspect relevant pentru aceste relații „speciale” sovieto-maghiare este oferit de ceremonia din 7 noiembrie 1987 când s-au aniversat 70 de ani de la izbucnirea și desfășurarea Marii Revoluții Socialiste din Octombrie 1917 din Rusia. La Budapesta au fost organizate ceremonii de depuneri de coroane de flori la statuia lui V. I. Lenin, din Dumbrava Orașului (Varosliget), la Monumentul Ostașului Sovietic, de pe dealul Gellert, urmate de o seară festivă la Opera Națională a Ungariei. Numeroși lideri din conducerea de partid și de stat a Ungariei au participat la recepția oferită de Ambasada URSS la Budapesta.

DSS-ul se afla în alertă totală având în vedere jocul politico-diplomatic al Ungariei, care își afișa, din nou, intențiile revizioniste, în contextul schimbărilor din spațiul Europei Răsăritene din vara – toamna anului 1989.

Numărul celor care căutau azil politic în Ungaria a sporit de la 6.500 în 1987 la 15.000 în 1988, în timp ce în 1985 fuseseră 1.700 de persoane și 3.300 în 1986. În 1988 au primit permis de ședere temporară în Ungaria un număr de 13.400 cetățeni români, dintre care doar 8% erau români, restul fiind maghiari din Transilvania.

În august 1989 se refugiaseră în Ungaria un număr de 25.000 de oameni, dintre care 25% erau români, iar în Iugoslavia se refugiaseră un număr de 5.000 de oameni în perioada ianuarie – mai 1989. În urma semnării de către Ungaria a Convenției Națiunilor Unite cu privire la refugiați, în martie 1989, doar 29 de azilanți au fost trimiși înapoi, în iulie 1989, în raport cu cei 1.650 de refugiați trimiși înapoi în 1988. În noiembrie 1989 se aflau în Ungaria, conform datelor oficiale, un număr de 24.000 de cetățeni români, dintre care o șesime erau etnici români.

 Vasile Malureanu

Vasile Malureanu

„Compe­ten­țele informative ale Direcției I în problematica acțiunilor de factură re­vi­zionistă au per­mis să se sesizeze reconfigurarea unor riscuri de acest gen din direcția Ungaria, cercurile revizionist-iredentiste din această țară încercând să introducă problema Transilvaniei în ecuația schimbărilor politice inevitabile din România. La nivelul Direcției I funcționa, din anul 1986, Comandamentul unic de luptă contra revi­zio­nis­mului și extremismului iredentist maghiar și erau monitorizate cazurile im­por­tante din această problematică (László Tökés, Sütő András, Szőcs Géza, Domokos Géza ș. a.). Informațiile obținute la sfârșitul anilor ’80 relevau că una dintre mo­da­litățile de acțiune ale revizionismului ungar o reprezenta folosirea fugarilor ro­mâni staționați în Ungaria în acțiuni vizând subminarea și răsturnarea re­gi­mu­lui Ceaușescu. La Direcția I erau gestionate și informațiile privind faptele infrac­țio­nale la regimul frontierei de stat cu relevanță pentru securitatea națională, ceea ce a permis să se sesizeze că, începând din vara anului 1989, autoritățile ungare au început să returneze sistematic cetățeni români trecuți ilegal în această țară”, mărturisește generalul de brigadă (r) Vasile Mălureanu din SRI.

În august 1988, televiziunea maghiară îi va avea ca invitați pe adjunctul ministrului de Externe al URSS, Vladimir Petrovski, și pe istoricul Roy Medvedev pentru o discuție privind necesitatea autonomiei teritoriale a etnicilor maghiari din Transilvania. Înaltul diplomat sovietic a declarat că există o asemănare între „tensiunile româno-ungare și situația naționalităților din Transilvania cu problema din Nagorno-Karabah”, în timp ce Roy Medvedev a criticat regimul Ceaușescu pentru „represiuni la adresa mino­rității maghiare” și a cerut reinstituirea „regiunii autonome Transilvania”. Încu­rajați de aceste afirmații, liderii politici de la Budapesta au trecut la o reiterare perma­nentă a cererii de autonomie pentru Transilvania.

Mátyás Szürös_Mihail Gorbaciov_1989

Mátyás Szürös_Mihail Gorbaciov_1989

În iulie 1989, Mátyás Szürös, secretar al CC al PMSU cu probleme internaționale și, mai apoi, președinte al Parla­mentului Ungariei din a doua parte a anului 1989, va declara unui jurnalist de la Radio Europa Liberă„cea mai bună soluție pentru problemă (a Transilvanie – n. n.) ar fi fost să se acorde Transilvaniei «autonomie» după cel de-al Doilea Război Mon­dial”.

Omul politic și de stat maghiar va declara în mod foarte clar:

„Trebuie să facem totul pentru a proteja drepturile egale ale minorității naționale maghiare din Transil­vania…În Ungaria nu există, de fapt, tendințe iredentiste sau revizio­niste adevă­rate. Este posibil ca naționalismul să fie prezent în mintea unor indivizi sau în cadrul unor grupuri restrânse. Nu aceasta este problema. Problema apare atunci când naționalismul este ridicat la rangul de politică oficială. Și asta s-a întâmplat în România. Politicile românești nu sunt doar antimaghiare, ci și direcționate împo­triva Uniunii Sovietice și împotriva slavilor de sud”.

(Va urma)

Publicat de autor: Constantin CORNEANUromaniabreakingnews.ro  /  AESGS

,

În laboratorul Centrului de Cercetare pentru Mecanica Materialelor și Siguranța Structurilor de la Universitatea Politehnică din Timișoara se fac încercări experimentale esențiale pentru viitoarele clădiri ale Europei. Cercetătorii încearcă să determine gradul de deformare al materialelor metalice, în cazul unui cutremur informează digi24 citat de romaniabreakingnews.ro

Cosmin Mariș, doctorand în cadrul departamentului de Construcții Metalice, UPT a relatat că Se încearcă să se stabilească criteriile de performanță pentru proiectarea unei structuri”. 

Testele fac parte dintr-un amplu proiect internațional. Atât în Universitatea de pe Bega, cât și în centrele universitare din Napoli – Italia, în Liege – Belgia dar și în Washington, au loc aproape o sută de astfel de experimente. Investigațiile vor folosi pentru actualizarea unor norme europene folosite în construcții, în zonele cu risc seismic.

Se vizează ca rezultatele care se obțin aici, mai exact acele formule și criterii de proiectare, să intre în noua versiune a Eurocodului 8, care este norma pentru construcții în zone seismice. Se așteaptă ca în 2019-2020 să fie pe masa proiectanților”, spune prof. dr. ing. Dan Dubină, coordonatorul proiectului, șef departament Construcții. Mai mult pe digi24

 

,

Timisoara 17 decembrie 2015

17 decembrie 1989 a însemnat pentru Timișoara ziua în care primii martiri ai Revoluției au căzut secerați de gloanțele regimului comunist.  Ceaușescu convoca ședința Comitetului Politic Executiv, unde înalții demnitari au fost cu toții de acord să tragă în demonstranții de la Timișoara cu gloanțe adevărate. 59 de timișoreni au murit atunci, câteva sute au fost răniți. 40 de cadavre au fost incinerate la Crematoriul Cenușa din București iar cenușa rezultată aruncată la o gură de canal.

Video (înregistrare audio) Ceaușescu dă ordin să se tragă în Timisoara pe 17 Decembrie 1989 – „Toate trupele primesc muniție de război…”

Se împlinesc 26 de ani de când la Timișoara a pornit scânteia revoluției sângeroase ce avea să pună capăt regimului comunist în România

O cruce imensă formată din sute de lumânări a luminat miercuri seara Piața Victoriei din centrul orașului Timișoara.
Marius Cozariuc, revoluționar: „Gestul ăsta reprezintă un omagiu pe care îl facem în fiecare an pentru cei care au căzut în data de 17. Noi am trăit din plin acele moment, fiind arestați, cu interogatorii, bătăi, după care am ieșit și am continuat aici în piață.”

Timisoara_17_decembrie2015

O cruce imensă formată din sute de lumânări a luminat miercuri seara Piața Victoriei din centrul orașului Timișoara (foto:eyeinthesky.ro)

Cei care au luptat în stradă acum 26 de ani își aduc aminte cu durere în suflet de acele momente. În ziua de 17 decembrie se trăgea din toate părțile. Zeci de persoane, printre care și mulți copii, nu au scăpat din calea gloanțelor. Revoluționarii ocupaseră Comitetul Județean, iar armata a ieșit pe străzi. În același timp, tancurile și camioanele militare blocau accesul în oraș.
Vasile Florea, revoluționar: „Vă dați seama cum am trăit. Nu doresc la nimeni să trăiască clipele acelea. Am fost aici, apoi la penitenciar la Popa Șapcă.”
Emilian Staiculescu: „Un pic de euforie a fost, și restul a fost urât de tot. Eu am fost arestat atunci, am primit bătaie multă și multe injurii. Eram în plină acțiune, deja scăpasem cu o seară înainte și următoarea n-am mai scăpat.”

Revoluționarii din Timișoara spun că nu vor să mai treacă niciodată prin acele clipe.

Călin Vasi, revoluționar:„Să nu uităm să nu mai vrem dictatură de orice fel, că nu e un lucru bun, chiar dacă nici democrația nu e perfectă, față de ce o fost acum e minunat, față de ce e în Anglia probabil e mai puțin bine, dar e un progres mare.”
În semn de omagiu, autoritățile din Timișoara au stabilit că ziua de 17 decembrie să fie zi de doliu. Drapelul de la fiecare instituție va fi arborat în bernă.

,

Cu doar cateva zile inainte de sfarsitul Primului Razboi Mondial, descatusata Serbie isi trimite unitatile sa ocupe Banatul, profitand de colapsul monarhiei dunarene. Pe 15 noiembrie 1918, sarbii au intrat marsaluind in Timisoara, inaugurand doua luni si jumatate de regim represiv impotriva romanilor.

Impreuna, vom parcurge pagini nestiute ale istoriei romanesti. Pagini care zdruncina ideea de buna intelegere cu vecinii sarbi, pagini care spun povestea tainuita a jumatate de milion de romani uitati.

Un razboi de intregire nationala

Toamna lui 1916. La Bucuresti este semnat actul prin care tara noastra consfinteste sa ia parte la efortul de razboi al Antantei impotriva Puterilor Centrale.

In schimbul sacrificiului de sange, ne insuseam la incetarea conflictului de la austro-ungarii infranti, Maramuresul, Transilvania, Crisana si Banatul.

La scurt timp dupa semnarea tratatului, incep operatiunile militare impotriva austro-ungarilor, insa, dupa mai mult de un an de lupte istovitoare, statul roman este fortat sa faca pace.

Sortii s-au schimbat la sfarsitul anului 1918. Bulgarii sunt obligati sa iasa din razboi dupa ce sunt coplesiti de-a lungul frontului macedonean de armatele reunite ale Antantei.

Ca urmare al acestui deznodamant, se da un imbold reintrarii Romaniei in razboi pe data de 10 noiembrie 1918, care isi mobilizeaza fortele si se dezice de pacea umilitoare cu Puterile Centrale, ce se infaptuise in acelasi an.

In timp ce armatele germane se retrageau in graba din Romania, unitatile sarbesti care tocmai isi eliberasera tara priveau cu jind Banatul. Este ocupat intregul teritoriu pana la Timisoara.

Republica banateana

Pe 1 noiembrie, ca urmare a dezintegrarii autoritatii austro-ungare, este proclamata la Timisoara republica autonoma a Banatului, recunoscuta in zilele urmatoare si subordonata guvernului ungar.

Desi fusese creat un consiliu al reprezentantilor principalelor etnii banatene, romanii s-au retras din acest consiliu cand decizia infiintarii unui stat autonom s-a luat fara ei. Ei au vazut in aceasta miscare o incercare de a impiedica unirea dorita cu tara.

Neintelegerile cu romanii majoritari au fracturat noul stat. Desi garzile militare ale „republicii” au instituit un oarecare control asupra teritoriului, invazia trupelor sarbesti s-a facut fara prea mari dificultati.

Totusi, romanii i-au primit cu bratele deschise. Nimeni nu se astepta ca ei sa se comporte ca o adevarata armata de ocupatie.

Romani la mila sarbilor

De la bun inceput s-au comportat detestabil. Ei au savarsit acte de violenta, au jefuit oamenii de avutul lor si au infundat puscariile cu cei care se impotriveau. Garzile nationale romanesti si consiliile nationale au fost suprimate cu forta.

Foarte grave au fost deportarile taranilor romani in interiorul Serbiei unde au fost obligati la lucratul campului. Din cauza persecutiilor, multi banateni s-au refugiat in orase ce nu se aflau sub carmuirea lor.

Sarbii au spoliat Banatul, demontand fabricile si oricare alte intreprinderi importante. Pana si liniile de cale ferata au fost pradate, producand pagube estimate atunci la 200 de milioane de coroane, ajustate in prezent, luand in calcul inflatia, la 560 de milioane de lei.

In doar o zi, aproape doua sute de vagoane cu mobila furata de la particulari sau din institutiile Timisoarei au luat calea Serbiei, facand un prejudiciu de 18 milioane de coroane sau 50 de milioane de lei ai zilelor noastre.

In tot acest timp, Marile Puteri devin din ce in ce mai ingrijorate ca intre sarbi si romani se va isca un conflict militar.

Lucrurile devin intr-atat de primejdioase ca guvernului sarb i se cere sa-si retraga trupele in bucata vestica a Banatului, cunoscuta si ca Torontal, iar locul sa le fie luat de francezi. Romanii deportati urmau sa fie repatriati si toate bunurile pradate returnate.

Lugojul este preluat de francezi la mijlocul lunii ianurie 1919, fiind primiti cu bucurie de romanii de acolo. Generalii francezi se instapanesc si in Timisoara, inabusind controlul sarbesc, dar si in Arad, oras obladuit de unguri.

Inainte sa plece, sarbii au luat cu ei arhivele, incercand sa-si ascunda faptele criminale sau cel putin sa nu se cunoasca proportiile lor.

Chiar si asa, nu au putut accepta aceasta stare de lucruri si au insistat in timpul Conferintei de Pace de la Paris pe langa Marile Puteri sa le cedeze intreg Banatul.

Desi pretentiile sarbesti nu ar fi avut niciun temei, tratatul de la Bucuresti semnat in 1916, prin care se admiteau drepturile romanesti asupra Banatului, nu a fost recunoscut, din cauza pacii separate semnate cu Puterile Centrale in 1918.

Pana si calitatea tarii de aliat a fost pusa la indoiala la inceputul tratativelor pentru pace, dar in cele din urma s-a putut intari statutul de membru, desi minor al Antantei.

Leul de la Conferinta de Pace

Nedreptatile si promisiunile incalcate l-au intaratat pe I.C. Bratianu, seful misiunii romanesti la Paris.

Intransigent in timpul tratativelor, el a sanctionat abuzurile Marilor Puteri, protestand la adresa hotararii de a nu lasa delegatii romani sa participe la dezbateri, intregul proces decizional fiind in mainile Consiliului celor Patru.

La Conferinta, I.C. Bratianu a cerut sa se onoreze tratatul din 1916 prin care intregul Banat urma sa se inscrie in granitele statului roman, cu frontiera de vest urmand sa atinga Tisa.

Sarbii isi regandesc revendicarile

Oficialii sarbi au trebuit sa renunte la pretentiile lor exagerate asupra intregului Banat, in fata majoritatii incontestabile a romanilor, 582.000 fata de 263.000 de sarbi.

Insa sunt vocali in revendicarea partii vestice a Banatului, un teritoriu ce se incadra peste comitatul Torontalului si partea de sud a judetului Timis, tragand folos si de simpatia pe care Marile Puteri o nutreau pentru ei.

In acest fel, granitele Serbiei luau in interiorul lor nu doar 225.000 de sarbi, dar si 100.000 de romani. Numarul acestora este si mai mult ridicat de cei 300.000 de romani ce inca salasluiau in Valea Timocului.

Romanii si sarbii, de neclintit

Solutia impartirii arbitrare a Banatului a fost respinsa fara echivoc de membrii delegatiei romane.

Sarbii se aratau neinduplecati in a renunta la compatriotii lor, pozitie adoptata si de reprezentantii Romaniei, mai ales ca tara vecina urma sa ia sub obladuire jumatate de milion de romani, concentrati in Torontal si pe valea Timocului.

Chiar si asa, o astfel de separare nejustificata ar fi sufocat potentialul economic al regiunii, pentru ca estul minier si industrial urma sa fie despartit de vestul agricol.

Unul din argumente

Sarbii aduc in discutie si interesele strategice, cautand argumente solide pe care sa-si bazeze veleitatile. Frontierele ar fi fost mult prea apropiate de capitala Belgrad.

In cazul izbucnirii unui conflict, se temeau ca orasul era mult prea expus si vulnerabil unei inaintari ale armatelor romane. Marile Puteri, cand au semnat tratatul de alianta in 1916, au observat desigur aceasta problema.

Tocmai din aceasta cauza, atunci cand au promis Banatul Romaniei, au impus prin tratat sa nu se construiasca fortificatii si alte instalatii militare la o anumita distanta de granita.

Marile Puteri si impertinenta romanilor

In acest context, faptul ca ei nu au respins pretentiile sarbesti ne arata cat de tensionate erau relatiile interaliate, in special din cauza libertatii manifestate de statul roman, si de ce nu, putem spune, chiar ferocitatea de care dadea dovada in urmarirea propriilor scopuri nationale.

O astfel de „purtare obraznica” din partea unui stat mic era nemaiintalnita, lucru ce irita mult Marile Puteri.

Insusi presedintele delegatiei americane, Robert Lansing, a sustinut pretentiile sarbesti. El era de parere ca statul roman trebuia sa cedeze nu doar parti semnificative din Banat sarbilor, dar si Cadrilaterul bulgarilor.

In aceste discutii s-a vorbit si despre un posibil negot de teritorii. Sarbii renuntau la pretentiile lor asupra Banatului, daca romanii cedau Cadrilaterul bulgarilor. Drept compensatie, sarbii primeau Vidinul de la bulgari. Nici aceasta varianta nu a fost acceptata.

Decizii luate pentru noi

Rabdarea pentru I.C. Bratianu, care blocase pana atunci orice solutie de compromis, se epuizase, discutiile parand sa nu aiba un sfarsit concret.

Din acest motiv, pe 23 mai 1919, chestiunea este transata de reprezentantii Marilor Puteri. Banatul urma sa fie impartit, cu doua treimi revenind Romaniei, iar hotararea a fost facuta cunoscuta pe 13 iunie 1919 reprezentantilor romani si sarbi. In semn de protest, I.C. Bratianu a parasit Conferinta de Pace.

Hotararea luata a nemultumit profund, dar avertismentele venite pe canale diplomatice ne demonstrau ca urma sa ne pierdem si farama de bunavointa pe care Marile Puteri o aveau fata de noi. In cele din urma ne inclinam.

Pe 21 iulie ostasii romani incep sa ocupe Banatul rasaritean, iar pe 3 august intra si in Timisoara. Desi cedarea intregului teritoriu ar fi contrabalansat raporturile etnice, fiecare tara avand in propriile granite un numar egal de sarbi, respectiv, romani, impartirea admisa de conducatorii Conferintei de Pace ofereau inca 100.000 de conationali vecinilor nostri.

In acest fel, sarbii detineau nu una, ci doua enclave romanesti importante la frontiere, incluzandu-i si pe romanii timoceni.

Dupa cum bine cunoastem, statul sarb a incercat sa reduca impactul numeric al acestei minoritati prin tertipuri statistice, de tipul denumirii incorecte a acestora, facandu-se deosebiri intre vlahi si romani.

Dupa propriile surse, in Banatul sarbesc astazi inca mai traiesc peste treizeci de mii de romani.

romaniabreakingnews.ro

,

In perioada 16-17 martie 2013, la Universitatea din Craiova (sediul Conventiei Organizatilor Studentesti din Craiova)s-a desfasurat, la initiativa Asociatiei Studentilor Timoceni, un curs de management proiecte vizand formarea deprinderilor necesare privind formularea, promovarea, sustinea si implementarea de proiecte finantate din surse europene si romanesti. Cursul a fost asigurat de dr. Nicolae Iordan-Constantinescu, presedintele Fundatiei Paneuropa, profesor asociat la Universitatea Financiar-Bancara din Bubcuresti. Au participat studenti timoceni din cadrul Centrului Universitar Craiova, dar si din Timisoara,respectiv membri nitiativei pentru infintarea AST Timisoara.
208780_558989624134888_1261043352_nDesfasurat intr-o maniera interactiva, cursul a permis cunoasteri institutilor Uniuni Europene,evidentierea surselor posibile de finantare, respectiv programe operationale comunitare la care Romania si Republica Serbia sunt partenere, dar si programe de finantare dezvoltate de institutii romanesti in folosul comunitatilor romanesti din strainatate, care sunt solicitantii eligibile pentru asemenea proiecte, care sunt categoriile de proiecte care se pot califica pentru finantare si in ce conditii, modul in care se realizeaza cererile de finantare si dosarele de candidatura, care sunt greselile frecvente comise in elaborarea de proiecte si intocmirea dosarelor de candidatura si modul in care aceste greseli pot fi evitate, cum se deruleaza asemenea proiecte, astfel incat parcursul de la idee la proiect sa se realizeze in conditii optime. In cadrul cursului, fiecare participant a elaborat o propunere de proiect, care a fost supus evaluarii critice colective a celorlalti participanti, astfel incat sa se poate evidentia de fiecare punctele forte si slabe ale fiecarui proiect, a oportunitatilor si amenintarilor existente (analiza SWOT).
S-a convenit continuarea conlucrarii dintre Asociatia studentilor timoceni si Fundatia Paneuropa in procesul de elaborare de proiecte concrete in vederea depunerii lor in cadrul unor apeluri de proiecte active in momentul de fata.

Aleksandar Najdanovic

Presedinte As. Studentilor Timoceni

© Copyright 2012 - ROMÂNIA BREAKING NEWS - RBN Press