,
Video:Religiile în conflict. Criza refugiaților! Dezbatere la București. Perspectiva istorică, ortodoxă, islamică și de securitate
Criza refugiaților în Europa, fenomenul politico-social declanșat în urma conflictelor din țările din nordul Africii și din Orientul Mijlociu dar și al nivelului de sărăcie și al încălcării drepturilor omului din aceste state, au divizat și au creat rupturi atât în coeziunea politicii europene cât și în cadrul percepțiilor și atitudinilor socității civile din statele europene aflate în centrul sau la proximitatea acestei crize. România nu face excepție de la această situație.
În contextul acestor probleme care produc și cu siguranță vor mai produce frământări, a avut loc marți, 12 aprilie la București, în amfiteatrul I.G. Coman din incinta Facultății de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul”, dezbaterea cu tema „Religiile în conflict. Criza refugiaților”, din perspectiva istorică, ortodoxă, islamică și de securitate.
Invitați speciali ai acestei dezbateri au fost Prof.Univ.dr. Tasim GEMIL, Prof. Univ. dr. Iulian FOTA și Pr. dr. Aurel MIHAI – Vicar Eparhial.
Redacția România Breaking News – RBN Press vă prezintă înregistrarea video a acestei dezbateri
Video: Religiile în conflict – Criza refugiatilor (1) Rugaciune la deschiderea Dezbaterii
Video: Religiile in conflict – Criza Refugiatilor (2) Prezentarea temelor si a participantilor
Video: Religiile în conflict – Criza refugiatilor (3) Perspectiva Islamica – Prof. Univ. dr. Tasim GEMIL
Video: Religiile în conflict – Criza refugiatilor (4) Perspectiva Islamica – Prof. Univ. dr. Tasim GEMIL
Video: Religiile în conflict – Criza refugiatilor (5) Viziunea istorică și de securitate – Prof. Univ. dr. Iulian FOTA
Video: Religiile în conflict – Criza refugiatilor (6) Viziunea istorică și de securitate Prof. Univ. dr.Iulian FOTA
Video: Religiile în conflict – Criza refugiatilor (7) Intrebari si raspunsuri – Prof.Univ.dr. Tasim GEMIL, Prof. Univ. dr. Iulian FOTA și Pr. dr. Aurel MIHAI – Vicar Eparhial
Video: Religiile în conflict – Criza refugiatilor (8) Intrebari si raspunsuri – Prof.Univ.dr. Tasim GEMIL, Prof. Univ. dr. Iulian FOTA și Pr. dr. Aurel MIHAI – Vicar Eparhial
*
Un scurt istoric al „Crizei Refugiaților”
Un moment important, când criza a început să fie percepută în întreaga sa dimensiune istorică l-a constituit aprilie 2015, când cel puțin 5 vapoare având la bord circa două mii de imigranți s-au scufundat în Marea Mediterană, incident care s-a soldat cu peste 1.200 de victime.
Între 2007 și 2011, un mare număr de emigranți fără documente legale, proveniți din Orientul Mijlociu, Africa și Asia de Sud, au trecut fraudulos frontierele dintre Turcia șiGrecia, obligând Agenția Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene să întărească controlul la granițe.
De asemenea, UE încearcă să găsească măsuri care să reducă fluxul de emigranți. Statele componente au trecut deja la măsuri radicale, montând garduri la frontierele acestora: Ungaria la granița cu Serbia, Bulgaria la granița cu Turcia, Republica Macedonia la granița cu Grecia, Austria la granița cuSlovenia. Spre deosebire de statele UE, multe state non-UE nu au dorit să primească refugiați, un exemplu în acest sens fiind Japonia, care în 2015 a acordat statutul de refugiat doar pentru 27 de persoane din 7.000 de cereri (pe care le vor repatria la sfârșitul conflictului din Siria și Irak).
Este considerată cea mai mare criză a refugiaților de după cel de-al Doilea Război Mondial, de grupurile pro-refugiați.
Gradul de acceptanță față de refugiați a scăzut după ce a devenit cunoscut faptul că unul din autorii atentatelor de la Paris din noiembrie 2015 a fost un solicitant de azil cu pașaport sirian.
Statele din Grupul de la Visegrád s-au manifestat cel mai vehement împotriva cotelor de refugiați, adică împărțirea refugiaților între statele membre ale Uniunii Europene, așa cum au propus Germania, Austria și Suedia.
Criza Refugiațiilor din mai multe unghiuri – Câteva puncte de vedere
Lucian Mindruta – jurnalist
Criza refugiaților va sfârși prin a distruge Europa și tratatele ei de liberă trecere dacă Europa nu va ieși din naivitate.
Aceștia nu sunt refugiați politici. Puțini fug doar să-și scape viata. Destui dintre ei sunt oameni pentru care un război e doar o scuză pentru a forța o graniță în speranța unei vieți mai bune. Sunt refugiați economici. Și încă din modelul cu cele mai mici șanse: oameni care cred că țara (și nu tu însuți) te ajuta să te îmbogățești. Sau măcar să trăiești decent.
Cea mai bună dovadă? Nimeni nu vrea să rămână în România sau Bulgaria, unde șomajul e mic și încă mai poți cumpăra o casă la țară cu banii pe care îi iei pe un apartament în Damasc. Bonus: se face și moschee!
Dar nu. Nu e vorba decât în puține cazuri despre persecuție. E vorba despre o migrație, marea migrație a oamenilor care au eșuat. E marea invazie a țărilor care n-au fost în stare (pentru că dictatura, lipsa de libertate economică, șpaga și furt) să-și construiască altceva decât armate. Care acum se luptă între ele.
E în același timp un test: își vor aduce aminte conducătorii Europei soarta Romei, jefuită de barbari? Pentru că asta se întâmplă acum: un jaf lent al unor cohorte pogorâte peste Europa în căutare de ajutor de șomaj sau (eventual) slujbe pentru care nimeni n-are nici o calificare.
E și o migrație bazată pe o legendă: aceea a câinelui cu covrigi în coadă.
Din păcate, s-au terminat. Ultimii covrigi ii ronțăie acum căpșunarii noștri.
Iar Europa are de ales între a se preda sau a începe să-i trimită pe acești oameni să-și facă un drum în propria țară. Așa cum e și normal.
Alexandru Vlad Ciurea – jurnalist
(…) Puține sunt vocile care exprimă înțelegere și solidaritate. Refugiații nu-și abandonează rostul pentru a ajunge la mai bine. Nu pleacă de acasă cu copiii în brațe și cu sacul cu ultimele bunuri în spate din interes. Sunt oameni disperați, ajunși cu spatele la zid și cu perspectiva morții în față. Fug din țara lor pentru a-și salva copiii și familiile și viețile. Nu am trăit și noi același fenomen de exod în timpul războaielor și în timpul comunismului?!
(…) Înțeleg abordarea celor care pun la îndoială drama refugiaților și se tem de o invazie mascată. Înțeleg argumentele celor care se tem de dimensiunea exodului și care se întreabă cât de mult va fi afectată Europa creștină de valul de cetățeni musulmani. Pare, într-adevăr, greu de explicat preferința pentru spațiul creștin și lipsa de deschidere și sprijin a unor state musulmane, bogate și puternice, care ar putea fi mai aproape de refugiații sirieni…
De asemenea, înțeleg și admit că primirea și, eventual, integrarea refugiaților este complicată. Lucrurile nu se rezumă la o bucată de pâine și un adăpost. Diferențele dintre noi și ei sunt foarte mari. Nu doar diferența de limbă este importantă. Avem educații diferite, culturi diferite, sisteme administrative diferite. Întâlnim diferențe mari și din punct de vedere medical. Nu doar ADN-ul este diferit, dar și patologia medicală specifică. Vin din zone în care bolile grave, unele transmisibile, sunt diferit abordate față de spațiul occidental. Care sunt vaccinurile pe care le-au făcut acești oameni și copiii lor – dacă au fost vreodată vaccinați? Cum arată fișele lor medicale – dacă au avut vreodată așa ceva? Sunt diferențe greu de surmontat, nu ne-am mai întâlnit cu o astfel de situație, nu știm cum și ce să facem, nimeni nu are o rețetă pentru o criză de asemenea proporții.
Dar cred că trebuie să avem luciditatea de a găsi soluții pentru a ajuta… integral aici – Pro și contra refugiaților
Este „Criza Refugiaților” o dovadă ca religia musulmana produce o lume inapoiata?
Lucian Lumezeanu, analist politic
„Problema e că atunci când spunem asta privim lucrurile ca și cum lumea e împărțită în Europa cea dezvoltată și țările musulmane cele rămase în urmă.
Adevărul? O bună, mare parte a refugiaților/imigranților e alcătuită din creștini. Cei veniți din Africa subsahariană sunt majoritar creștini. Sigur, cei veniți din Asia sunt în cea mai mare parte musulmani.
Dacă privim la nivelul statelor, foarte multe state musulmane sunt mult peste multe state creștine. Să luăm un exemplu – țările din nordul Africii, toate musulmane, sunt mai dezvoltate decât Congo, Zimbabwe, Kenya, Angola, toate majoritar creștine.
E o dovadă că religia produce subdezvoltare? Dacă ar fi așa, creștinii ar trebui să fie peste tot în fără musulmanilor. Ca o paranteză, nu există nicio țară budistă care să fie o democrație avansată de tip occidental. Pe scurt, nu, dezvoltarea și nivelul de civilizație depind de o mulțime de alți factori și nu putem spune că religia este neapărat, fără echivoc, cea care blochează dezvoltarea.”… integral aici – Criza refugiatilor: 10 raspunsuri ca sa avem idee ce ne asteapta
Despre manipularea prin imagine în „Criza Refugiaților”
Aylan – copilul sirian, înecat în valurile mării, folosit ca material de propaganda pro-refugiați în mass-media
George Roncea – jurnalist
„(…) Este o istorie veche manipularea prin imagini. Imaginile pot face uneori cât sute de milioane de cuvinte. De o bună bucată de vreme specialiștii în media analizează excelenta utilizare a tehnicilor holliwodiene de către teroriștii jihadiști.
Clipurile cu decapitări și arderi de vii sunt perfect realizate, decupajul este cinematogafic, costumația și scenografia este pe măsură. Transmiterea terorii se face profi, cu scule de calitate și cu masă de montaj. Posibil să se fi tras și duble, că material pentru repetiții este la îndemână.
De la trasmiterea terorii s-a trecut acum la transmiterea compasiunii și milei. Tot cu imagini iconice. (…)Imaginea a fost declanșatorul unei isterii colective în favoarea așa zișilor refugiați. Între care se află presărați mii sau zeci de mii de jihadiști, aflăm acum. Și tot (abia) acum aflăm că încă din februarie anunțase ISIS operațiunea valului de colonizatori islamiști.
Întrebarea care nu s-a pus încă este ce legătură există între ISIS și propagandiștii autorităților de la Istanbul ce au pus în scenă imaginea cheie a copilului adus de valuri, aranjat ca o păpușă, cu un cinism de nedescris, pentru a da cât mai bine în poză… integral aici: Turcii și odioasa manipulare pro refugiați ISIS – tehnica copiluțului mort…
Jurnalistul Bogadn Stoica via Mirel Ciurea despre „Fotografia lui Aylan și Teoria Conspiratiei”
(…) crede că cineva a asezat deliberat asa cadavrul acelui copil, mort in valurile Mediteranei, si a setat scena astfel incat sa arate cat mai dramatic in fotografiile care ulterior au zguduit lumea. Este foarte posibil ca cine a facut fotografia sa fi mizat exact pe faptul ca ne va face astfel sa retraim un moment de maxima mila si compasiune. Si a luat ca model grafic o scena pe care am vazut-o toti, indiferent de tara, nationalitate, varsta, cultura. E imaginea unui simbol de-a dreptul planetar, indragit la maxim pe toate meridianele. „E Pinocchio, mă”, mi-a spus amicul meu.(Mirel Ciurea) „N-am mai vazut Pinocchio de 40 de ani, dar de cand am vazut fotografia cu Aylan, am simtit nevoia sa-l revad”.
„Pustiulețu’, Dumnezeu sa-l tina langa el, a fost asezat. Nu pui in opera un scenariu de invadare a Europei, fara o poza-simbol. Este obligatorie!”, mi-a mai spus Mirel Curea. Teoretic, are dreptate. N-ar fi prima oara cand cineva cu scopuri mizerabile da tonul unei emotii colective folosind o tragedie.
De ce a fost folosit Pinocchio ca simbol? Nu intamplator. Toti suntem Pinocchio. Toti am mintit si mintim, minciuna face parte din viata noastra indiferent de cultura, etnie, arela geografic. Pinocchio este, daca vreti, singurul personaj negativ simpatic al copilariei noastre. Pacat ca n-avem sanse sa stim sigur daca am fost manipulati emotional de politistul asta care, fara un motiv anume, a mutat cadavrul copilului dintre stanci fix in zona in care a devenit celebru… Integral aici – Fotografia lui Aylan și Teoria Conspiratiei.
„Criza Refugiaților” alte date și alte dezbateri…
Potrivit Frontex, trecerile ilegale la frontierele UE – 1,83 milioane de persoane în 2015, mult peste numărul din 2014. În spapele cifrelor sunt povești dramatice, dar și trafic ilegal, migranți economici, conflicte de coșmar.
În acest context și Biroul de Informare al Parlamentului European în România împreună cu Asociația Pro Democrația a organizat, în data de 8 aprile 2016, un eveniment dedicat crizei refugiaților, privită atât dintr-o perspectivă europeană cât și națională, cu titlul „Provocările crizei refugiaților”. O sinteză a declarațiilor poate fi consultată aici.
„Criza Refugiaților” prin complexitatea ei, în special datorită multiplilor factori de interes cât și implicării unor forțe antagonice, trebuie privită cu maximă seriozitate de fiecare dintre noi. Înțelegerea adevăratelor diminesiuni și resorturi ale acestei Crize, cât și conștientizarea riscurilor care ne pândesc ca nație, alegând o soluții mai mult sau mai puțin de compromis, vor avea consecințe teribile în viitorul apropiat sau mai îndepărtat.
Sunt tot atâtea motive pentru a ne implica, a căuta să înțelegem fenomenul și a identifica corect soluțiile. Dezbaterea „Religiile în conflict. Criza refugiaților” care a avut loc la amfiteatrul I.G. Coman din incinta Facultății de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul”, reprezintă un demers de consolidare a înțelegerii, percepțiilor și soluțiilor realiste asupra problemei „Crizei Refugiaților” din perspectivă românească.
Publicat de Dorian Theodor – romaniabreakingnews.ro
,
Statul Islamic bate la ușa Europei și a României
Declarația de joi a fostului director al Serviciului de Informații Externe, Teodor Meleșcanu, cu privire la implicarea unui cetățean român în gruparea teroristă Statul Islamic ne pune în fața unui fapt împlinit. Odată cu aderarea la structura militară nord-atlantică, România, o țară cu puternice legături socio-economice în Orientul Mijlociu, se aliniază aceleași politici eșuate ce a dus tocmai la crearea acestei grupări fundamentaliste.
Despre Statul Islamic s-a discutat foarte mult în ultima vreme, inclusiv în presa din România, însă, de cele mai multe ori, discuția s-a purtat în contextul unui fapt împlinit, unui dat atribuit stereotipurilor și prejudecăților pe care le regurgităm cu fiecare ocazie când vine vorba de Orientul Mijlociu.
Cu toate că răpirile și decapitările ostaticilor acestei organizații sunt fapte mai mult decât șocante și condamnabile, ele sunt, în realitate, rezultatul unui șir lung de politici eșuate cu privire la Orientul Mijlociu.
Originile eșecului
Această problematică își are originea, atât istorică, cât și ideologică, în două aspecte extrem de importante când vine vorba de relația dezvoltată de Europa (și aici, prin extensie instituțional-militară, putem include și Statele Unite) cu lumea arabă. Primul aspect este unul legat de raportul de putere. Atât în perioada colonială clasică, cât și în secolul trecut-începutul relațiilor post-colonialiste britanice în Palestina sau a celor franceze în Yemen-, raportul de putere a fost unul disproporționat și neinclusiv.
În iulie 2003, în Irakul „eliberat“ de trupele coaliției, trupe ce aveau să includă câteva săptămâni mai târziu și soldați români, s-a pus bazele unui guvern de tranziție în care toată lumea a avut un cuvânt de spus. Mai puțin irakienii de rând. Paul Bremer, omul responsabil cu restabilirea ordinii în Irakul post-Saddam, a tratat atât lideri irakieni cât și populația civilă cu superficialitate și de pe poziții de inegalitate socio-culturală, atitudini puternic ancorate în mentalitatea occidentală post-colonialistă.
Poate cel mai controversat ordin al politicianului american a fost chiar cel cu privire la desființarea armatei irakiene, celebrul „ordin numărul doi”.
Peste 400 de mii de soldați irakieni au rămas atunci nu numai fără salarii și privilegii, dar și fără cel mai important atribut al unui bărbat din Orientul Mijlociu-statutul social. Oare câți dintre cei 400 de mii de „fii ai lui Saddam” îngroașă astăzi rândurile grupării Statului Islamic?
Al doilea aspect al faptului că Statul Islamic este efectul și nu cauza violențelor din lumea arabă este chiar lipsa unui plan concret post-invazie.
Forțele Coaliției nu au prezentat și nu s-au purtat în cei 11 ani de la invadarea Irakului într-un mod ce ar dovedi că exista o viziune clară, durabilă și sustenabilă cu privire la viitorul acestei regiuni. Lipsa unor politici coerente a dus, în realitate, la creearea nu numai a vidului de putere și condițiilor apariției grupării Statul Islamic, dar și la apariția grupării în sine.
La porțile Orientului
Nu spun că doar aceste două cauze sunt singurele ce au dus la crearea unei grupări de asemenea anvergură. Sunt multe cauze interne, factori ce țin de politica regională și istoria confruntărilor religioase din Orientul Mijlociu, desigur. Însă, dacă ar fi complet onești cu noi înșine, Occidentul are o vină cel puțin egală în această problemă, iar politica la care România se aliniază fără a ține cont de avantajul unic al relațiilor speciale cu Orientul Mijlociu, este una în defavoarea tuturor părților implicate în acest conflict. De la concedierea armatei irakiene, inversarea bruscă a raporturilor de putere dintre șiiți și suniți, și chiar până la înarmarea diferitelor grupări rebele din Siria ultimilor doi ani, Europa și Statele Unite au contribuit decisiv la creearea unuia dintre cei mai violenți inamici pe care i-a avut vreodată- Statul Islamic din Irak și Levant.
Odată cu implicarea cetățenilor români în acest conflict, de partea jihadiștilor, Orientul ne bate din nou la ușă.
Cine și cum va răspunde?
Autor, sursă: Mircea Barbu / Adevărul
,
Biserica rusă prin reprezentanții ei din Ucraina participă la atacuri teroriste
Pe 25 mai, un grup de reprezentanți înarmați ai organizației teroriste ” Republica Populară din Luhansk ” din Ucraina, a descins în două secții de votare, amenințând cu violența membrii comisiei electorale și încercând să perturbe activitatea alegerilor .
Printre teroriștii capturați în regiunea Lugansk de către forțele SBU este și un preot al Patriarhiei Moscovei. Este vorba despre preotul Vladimir Veaceslavovici Marețki, paroh al bisericii cu hramul Sf. Nicolae din orășelul Raigorodok, raionul Novoaidar, din eparhia de Lugansk a Bisericii Ortodoxe din Ucraina a Patriarhiei Moscovei.
Ca urmare a confruntării armate cu forțele militare ucrainene, au fost arestați 13 persoane din cadrul grupului terorist. Printre acestia se numă și șeful grupului, B. Maretsky , care este un activist în așa-numita organizație a „Cazacilor de pe Don”, care s-a dovedit a fi un lider al uneia dintre bisericile locale ale Patriarhiei Moscovei.
Potrivit Ministerului Apărării Ucrainean, ca urmare a luptei cu militanții pro-ruși teroriști, militari ucraineni au ucis doi dintre aceștia și 13 au fost reținuți
Militanții pro-ruși arestați se fac vinovați de moartea și rănirea unor localnici, aflați în trecere . De asemenea aceștia au rănit trei soldați ucraineni din cadrul batalionului de apărare teritorială.
Video cu interogatoiul prizonierului Vladimir Veaceslavovici Marețki (preot ) acuzat de terorism
Video: ce au lăsat în urmă teroriștii conduși de „preotul războinic”
Video-Foto: „Obiecte de cult bisericesc” specifice preoților bisericii ruse din Ucraina acestor zile:
Surse: alexzavodyuk.livejournal.com , rufabula.com
