ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home Posts Tagged "tatari"

tatari

,

Reprezentantii minoritatii tatare din Crimeea au votat, sambata, in favoarea autonomiei pe teritoriul său istoric, dupa anexarea recenta de catre Rusia, insa nu au reusit sa ajunga la o viziune comuna asupra atitudinii pe care sa o aiba fata de noile autoritati ruse, transmite AFP.

Reprezentantii tatarilor din intreaga Crimee s-au reunit in orasul Bahcisarai, „capitala” minoritatii, pentru un „Qurultay”, sau congres, pentru a decide soarta comunitatii musulmane de aproximativ 300.000 de oameni.

„Vine un moment în viața fiecaruia în care trebuie facută o alegere, care îi va determina viitorul”, a declarat liderul tătarilor, Refat Chubarov.

„Cer permisiunea voastra (…) pentru a demara procedurile juridice si politice pentru obtinerea autonomiei teritoriale si etnice a tatarilor din Crimeea in teritoriul lor istoric din Crimeea”, a adaugat Chubarov. Dupa mai multe ore de dezbateri, reprezentantii tatarilor au votat pentru demararea procedurilor.

Modul in care intentioneaza sa-si obtina autonomia nu a fost clar explicat, asa cum nu a fost explicata nici intentia lor de a deveni sau nu entitate autonoma in sanul Ucrainei sau al Rusiei.

„Tatarii nu recunosc anexarea regiunii de catre Rusia. Noi am votat in favoarea crearii unei autonomii”, a declarat liderul tatarilor din Crimeea, Refat Ciubarov, la reuniunea din orasul Bahcisarai, transmite Mediafax.

De asemenea, el s-a adresat catre „ONU, Uniunea Europeana, OSCE, popoarele si guvernele altor state, cu rugamintea de a sustine dreptul poporului tatar la autodeterminare, prin crearea autonomiei pe teritoriul istoric al tatarilor – Crimeea”.

Presedintele Tatarstanului, Rustam Minnihanov, de asemenea, prezent la reuniunea din Bahcisarai, s-a declarat pregatit sa joace rolul de mediator intre tatarii din Crimeea si autoritatile ruse.

„In acest an se implinesc 70 de ani de la deportatea tatarilor din Crimeea. Din pacate, in decursul acestor 70 de ani situatia tatarilor a ramas neschimbata. Trebuie sa corectam aceasta nedreptate”, a afirmat Minnihanov.

El a adaugat ca a avut o intalnire cu presedintele rus, Vladimir Putin, care l-ar fi rugat sa vina la aceasta reuniune si sa faca anumite declaratii.

Reprezentantii tatarilor rusi au fost de asemenea prezeti la eveniment, ceea ce a dus la aparitia unor diviziuni cu privire la atitudinea fata de noile autoritati ruse.

„Nu am respins Rusia. Rusia ne-a respins pe noi”, a aratat Ayshe Seitmouratova, care a petrecut mai multi ani intr-o inchisoare sovietica si apoi in exil.

Djalil Ibraguimov, un barbat in varsta de circa 30 de ani imbracat intr-o jacheta cu insemnele echipei olimpice ucrainene, a protestata puternic in momentul in care reprezentantul tatarilor din Rusia a luat cuvantul.

„Vreau autonomie in cadrul Ucrainei, nu in cadrul Rusiei. Nu vrem sa ne intoarcem in URSS”, a aratat barbatul.

Altii au propus o abordare mai pragmatica fata de noile autoritati.

„Un intreg popor nu poate deveni disident„, a dat asigurari Lenour Isliamov, proprietarul televiziunii tatare ATR.

„Exista Rusia de pe o parte, Ucraina, pe de alta parte, Uniunea Europeana, Statele Unite si toti ceilalti. Ceea ce ne intereseaza este pur si simplu de a avea garantii solide pentru siguranta noastra si pentru dezvoltarea poporului tatar din Crimeea”,

a declarat Ali Khamzine, responsabil pentru relatiile externe ale Mejlis, uniunea tatarilor din Crimeea.

hotnews.ro

N.R.  –  R.B.N. Press:

Tătarii nu reprezintă 12% din populația Crimeei conform recensâmintelor mincinoase ale URSS, preluate ulterior de Ucraina, ci reprezintă aproximativ 20% din populația Crimeei. Tătarii s-ar putea organiza în gherile după modelul talibanilor și atunci nimeni nu va mai avea liniște și nu va mai fi în siguranță în Crimeea.

Gherilele tătarilor ar putea provoca Rusiei pierderi imense în Crimeea. Astfel Crimeea ar putea deveni pentru Rusia un al doilea Afganistan sau o a doua Cecenie.

,

moskva 121

Crucișătorul purtător de rachete Moskva, clasa Slava II

Potrivit unei cercetări independente, făcute de un specialist în domeniu, lista de mai jos cuprinde efectivele desfășurate de armata rusă în Crimeea.

Precizăm că informația nu poate fi verificată din surse militare, din cauza specificului ei.

1. Brigada 810 infanterie marina

2. Batalionul 382 independent de infanterie marina

3. Regimentul 25 independent de elicoptere anti-submarin, compus din 32 elicoptere Ka-27 și Mi-14

4. Divizia 30 Nave de suprafață

a) Brigada 11 Nave antisubmarine. Cuprinde Crucișătorul purtător de rachete Slava II, Distrugătorul purtător de rachete Smetlivîi, Fregata purtătoare de rachete Ladnîi IV, Fregata purtătoare de rachete Pitlîvii

purtător de rachete Smetlivîi

Distrugătorul purtător de rachete Smetlivîi

b) Brigada 197 Nave de asalt. Cuprinde 3 nave de desant din clasa Tapir și 4 nave de desant din clasa 775

Navă desant clasa 775

Navă desant clasa 775

5. Divizia 247 independentă de submarine – diesel KILO

6. Brigada 68 de nave de apărare de coastă

a) Divizionul 400 Nave antisubmarine. Cuprinde: 4 corvete antisubmarin din clasa Albatros și 1 corvetă antisubmarin din clasa Mukha

b) Divizionul 418 dragoare. Cuprinde 4 dragoare maritime din clasa 266 M – Akvamarin

Dragor clasa 266 M – Akvamarin

Dragor clasa 266 M – Akvamarin

7. Brigada 41 vedete purtătoare de rachete

a) Divizionul 166 Novorosisk nave usoare purtătoare de rachete. Cuprinde 2 corvete purtătoare de rachete din clasa Dergaci și 2 corvete purtătoare de rachete din clasa Ovod

Corveta clasa Dergaci

Corveta clasa Dergaci

b) Divizionul 295 Sulinsk vedete purtătoare de rachete. Cuprinde o vedetă purtătoare de rachete din clasa Vihri și 5 vedete purtătoare de rachete din clasa Molnia

8. Brigada 184 Novorossiisk de apărare de coastă. Cuprinde 2 corvete antisubmarin din clasa Albatros, 1 dragor maritim din clasa 1266, 1 dragor maritim din clasa 266M – Avkvamarin și 2 dragoare de radă din clasa Iakont

9. Brigada 11 independentă de artilerie-rachete de coastă. Cuprinde 3 sisteme de rachete anti-navă K-300P Bastion-P

K-300P-Bastion-P

Sistemul K-300P Bastion-P

10. Regimentul 917 independent mixt de aviație. Cuprinde 14 avioane de transport AN-2, AN-12, AN-26, 4 hidroavioane Be-12 și 10 elicoptere Mi-8

Mi-8

 

Elicoptere Mi-8

11. Escadrila 43 independentă de aviație navală de atac, formată din 22 avioane de atac Suhoi

Sursa: deschide.md

,

TĂTARI din CRIMEEA

TĂTARI din CRIMEEA

Înca de duminica, diplomatia turca a dat semne ca Turcia va reactiona in cazul in care vor fi afectat interesele cetatenilor sai din peninsula Crimeea. Turcia urmareste “indeaproape” situatia din Ucraina si se arata ingrijorata in special in legatura cu soarta etnicilor tatari turcofoni din Crimeea, unde Rusia a trimis forte armate, au declarat luni surse din Guvernul turc, preluate de mass-media internationala. “Avem o datorie importanta fata de tatari si suntem in discutii cu partile implicate pentru ca aceasta disputa sa nu se transforme intr-un conflict armat. Nu putem ramane simpli spectatori la ceea se intampla in regiune”, a explicat o sursa guvernamentala. Declaratia intervine in contextul in care membri din diaspora tatara au manifestat in weekend la Ankara, Istanbul sau Konya (centru), pentru a denunta interventia Rusiei in Crimeea. “Nu Rusiei, Crimeea trebuie sa ramana ucraineana”, au scandat manifestantii duminica, la Ankara, in fata Ambasadei Rusiei. De altfel, ministrul turc de Externe, Ahmet Davutoglu, s-a deplasat sambata de urgenta la Kiev si a avut discutii telefonice cu omologii din SUA, Germania, Franta si Polonia pe tema crizei din Ucraina.

Ankara sustine integritatea teritoriala a Ucrainei

“Turcia va face tot posibilul pentru asigurarea stabilitatii in Crimeea, in cadrul unei Ucraine unite”, a asigurat duminica ministrul Davutoglu, care urmeaza sa se intalneasca luni cu reprezentantii minoritatii tatare din regiune. “Drepturile tatarilor si existenta lor trebuie sa fie garantate”, a mai afirmat ministrul turc de Externe, intr-un interviu televizat. Potrivit Turciei, 12 la suta dintre locuitorii din Crimeea sunt tatari turcofoni si musulmani de confesiune sunita, precum majoritatea turcilor. Turcia intretine relatii culturale stranse cu aceasta comunitate din Crimeea. De altfel, Ankara a realizat recent mai multe proiecte vizand contruirea de locuinte, infrastructura si educatie in Crimeea prin intermediul diferitelor institutii, precum Agentia turca pentru Cooperare si Coordonare (TIKA), care are un sediu permanent in capitala Simferopol. Crimeea s-a aflat sub

F-16 - Forțele Aeriene Turce

F-16 – Forțele Aeriene Turce

controlul Imperiului Otoman inainte de a trece sub dominatia rusa, la sfarsitul secolului al XVIII-lea, iar tatarii, atunci majoritari, au fost fortati progresiv sa ia calea exodului.

TURCIA A INTERCEPTAT UN AVION RUSESC

Opt avioane de vânătoare turcești F-16 au fost ridicate în aer după ce un avion rus a fost interceptat în timp ce zbura de-a lungul coastei turcești a Mării Negre la limita spațiului aerian internațional. Acțiunea a avut loc ieri, transmite, agenția de presă Interfax.

Surse: deschide.md , karadeniz-press.ro

,

Știri actualizate -sursa publika.md via R.B.N. Press

(UPDATE 17:39) La moment, tătarii din Crimeea au părăsit piața din fața Parlamentului din Crimeea, susținătorii unității ruse continuă manifestul.

(UPDATE 17:36) Președintele Consiliului Federației (Camera superioară a Parlamentului federal rus), Valentina Matvienko, o apropiată a președintelui Vladimir Putin, a exclus scenariul unei intervenții militare a Rusiei în Ucraina.

(UPDATE 17:35) Un grup de tătari din Crimeea au ars steagul rusescsub zidurile Parlamentul din Crimeea. Potrivit corespondentului de launian.net, acest lucru a fost făcut sub strigătele: „Crimeea nu este Rusia„.

(UPDATE 16:25) Parlamentul Crimeei nu a putut deschide ședința în cadrul căreia urma să fie examinată situația social-politică din regiune.Unian.net anunță că întrunirea nu a putut avea loc în lipsă de cvorum.

(UPDATE 16:01) Minsitrul rus al Afacerilor Externe, Serghei Lavrov, a avut o întrevedere cu 28 de ambasadori ai țărilor UE și cu șeful misiunii UE în Rusia. Oficialii au discutat despre situația din Ucraina, anunță russian.rt.com.

(UPDATE 15:53) Congresmanul american John McCain susține că Ucraina trebuie inclusă în componența NATO pentru restabilirea situației economice, iar astfel va fi evitată renașterea Imperiului Rus, ceea ce reprezintă un vis al lui Vladimir Putin, scrie russian.rt.com. În decembrie anul trecut, McCain a vizitat Maidanul unde a ținut un discurs și a vorbit cu liderii opoziției.

(UPDATE 15:50) Miliția din Sevastopol anunță că rămâne în afara politicii. Oamenii legii spun că rămân alături de popor și nu vor aplica forța, scrie censor.net.ua.

(UPDATE 15: 32) Președintele Republicii Cecene, Ramzan Kadîrov, a anunțat că merge în Crimeea pentru a-i susține pe etnicii ruși din această regiune, scrie korrespondent.net.

(UPDATE 15:00) Uniunea Europeană a precizat că dacă la guvernare în Ucraina vor veni forțe radicale, atunci țara nu va mai primi ajutor financiar, scrie unian.net.

(UPDATE 14:43) Parlamentul din Crimeea nu ia în calcul ieșirea din componența Ucrainei, scrie news.liga.net.

(UPDATE 14:39) Autoritățile din Sevastopol refuză să lichideze forțele Berkut.

(UPDATE 14:36) Trupele Rusiei din districtul militar de la hotar cu Ucraina au fost puse în stare de alertă, la ordinul președintelui Putin.

(UPDATE 14:28) Lângă Parlamentul din Crimeea s-au adunat în jur de 10.000 de oameni. Ușile de la intrare sunt blocate, accesul find permis doar deputaților și repezentanților forțelor de ordine, scrie unian.net.

(UPDATE 14:07) Cele două tabere luptă deja între ele. Protestatarii folosesc lăncile de masă plastică de la drapele.

(UPDATE 13:55)

 Protestatarii au rupt cordonul de polițiști care îi separa. Sunt persoane care încearcă să oprească masele, însă protestatarii nu mai ascultă de nimeni.

(UPDATE 13:50)

 Poliția cu greu face față situației de lângă clădirea Parlamentului.

(UPDATE 13:46)

 Un apropiat al partidului „Rusia Unită” și consultant guvernamental la Kremlin Dmitri Orlov caută în regim de urgență, agenți pentru propagarea și organizarea mitingurilor în masă în Ucraina.

(UPDATE 13:40)

 Președintele Medjlisa, Refat Ciubarov, i-a cerut președintelui Parlamentului din Crimeea, Vladimir Konstantinov, să amâne sau să anuleze sesiunea extraordinară a Legislativului, pentru a evita confruntările și înrăutățirea situației din Crimeea.

(UPDATE 13:38)

 Participanții la mitingul antiseparatist au rupt primul cordon de polițiști și s-a oprit în curtea interioară a Parlamentului.

(UPDATE 13:36)

 Ciocnirile i-au amploare în fața Radei din Crimeea. A fost anunțată prima victimă a revoltei. Victima face parte din tabăra pro-rusă. Bărbatul a fost transportat la adăpost în incinta Parlamentului.

(UPDATE 13:34)

 Șeful Partidului Comunist din Ucraina, Leonid Grach, susține că de tot ce se întâmplă acum în Crimeea se face vinovat fostul președintele Viktor Ianukovici: „Am vorbit despre faptul că această situație poate exploda, în primul rând la cererea Kievului, și în mod special la dorința lui Ianukovici și a Partidului Regiunilor. Procesele geopolitice care domină astăzi Ucraina sunt foarte ușor de aprins, în contextul problemelor etnice și naționale”.

(UPDATE 13:22)

 Misiunea OSCE va urmări evoluția evenimentelor din Crimeea și va iniția o anchetă pentru a monitoriza încălcarea drepturilor omului în Ucraina, a declarat reprezentantul personal al președintelui Elveției, Tim Guldimannom.

(UPDATE 13:20)

La ora 15.00 se preconizează o sesiune extraordinară a Parlamentului local în cadrul căreia se va discuta problema statului Crimeei în cadrul Ucrainei.

(UPDATE 13:17)

Protestatarii tătari scandează: „Ucraina nu este Rusia” și „Putin este dictator”Protestatarii pro-ruși scandează „Crimeea este Rusia”.

(UPDATE 13:15)

 Poliția nu poate împiedica provocările, iar unii manifestanți au reușit să se ia la bătaie.

(UPDATE 13:11) Noi valuri de proteste se înregistrează în Ucraina. De data aceatea două grupuri de protestatari au venit în fața Radei Supreme din Crimeea. Poliția nu poate face față provocărilor. Taberele adversare sunt gata de încăierare. În cadrul mitingului, tatarii din Crimeea a cerut înlăturarea steagului Rusiei de pe parlamentul local, care ieri a fost instalat de către forțele proruse din regiune, transmite cenzor.net.ua.

Menționăm că populația băștinașă a peninsulei Crimeea este cea a tatarilor. Aceasta susține integritatea teritorială a Ucrainei.

Sursa:publika.md

,

Poate unii vor crede că glumesc vorbind în contextul bătăliei de la râul Kalka (1223) despre asocierea românilor la acest eveniment. Vorbim despre o mare bătălie care a însemnat, prin înfrângerea rușilor, un important recul din istoria lor, reducându-i timp de peste trei sute de ani ca și tributari și supuși tătarilor, de sub suzeranitatea lor reușind să se desprindă abia în secolul XVI, dată de la care vor începe să-și clădească marele lor imperiu ale cărui efecte le vedem și le simțim până și în ziua de astăzi.

Întrebarea care rămâne, cum ar fi arătat harta Europei, sau chiar a lumii, dacă rușii nu ar fi fost zdrobiți și stopați din expansiunea lor timp de trei sute de ani în urma acestei bătălii?

Iar foarte puțini știu faptul că românii au avut un rol important în această bătălie care a modelat istoria viitoare a Europei.

Tocmai în acest sens, m-am decis să deschid un nou capitol pe acest blog, destinat exclusiv bătăliilor necunoscute din istoria românilor. Nu este ceva nou pentru mine, m-am aplecat asupra multor evenimente istorice mai puțin cunoscute de compatrioții mei, tocmai pentru a face primul pas pentru o mai profundă studiere a lor de către istoricii profesioniști, cei cu resurse și cunoștințe profunde pentru un astfel de demers. Nu pot spune că nu am fost dezamăgit, văzând că nu există interes pentru asta, poate cu puține excepții. Și este păcat, avem o istorie de care alte popoare ar putea fi mândre, sunt alții care se laudă în toată lumea cu fapte de vitejie care nu se ridică nici pe departe la nivelul celor realizate de români, cu potențialul lor din acea vreme, iar noi, beneficiari ai unor fapte de arme și de vitejie care ne-ar situa printre popoarele de frunte ale Europei, nu numai că le cunoaștem, dar nici nu încercăm să le studiem cât de cât.

Demersul meu, după cum spuneam, nu este nou, am mai încercat să readuc la cunoștința cititorilor bătălii uitate din istoria noastră, fapte de arme ignorate sau cenzurate de istoriografia comunistă care ne-a ciuntit istoria timp de patruzeci și cinci de ani. Totuși, au trecut douăzeci și trei de ani de la revoluție, și prea puține lucrări abordează aceste teme. În acest context se înscriu articolele mele referitoare la împrejurările în care s-a realizat România Mare în 1918, la revoluția din Ardeal și războiul cu ungurii din 1919 finalizat cu ocuparea Budapestei de armata română, sau despre luptele cu bolșevicii ruși în Moldova și Basarabia în anii 1917-1918, precum și luptele continue pe linia Nistrului după realizarea idealului României Mari. La fel, am amintit de bătălii importante și mai puțin cunoscute din al doilea război mondial, acolo unde compatrioții noștri s-au acoperit de o glorie nepieritoare aș vrea să spun, dacă nu aș constata că este pieritoare, în sensul că această glorie este pe moarte prin ignoranța și necunoașterea de către noi a acestor minunate fapte de arme realizate de compatrioții noștri care s-au înscris astfel printre cei mai buni combatanți care au luptat în cea mai cumplită conflagrație mondială.

Dar am încercat, tot pe tema anunțată, să amintesc de bătălii și importante fapte de arme românești cu totul necunoscute din trecut, cum ar fi Românii care l-au oprit pe Napoleon, care dovedește fără putință de tăgadă tradițiile militare românești fără de care ne-ar fi fost imposibil să supraviețuim ca și neam pe acest pământ binecuvântat de Dumnezeu și disputat de oameni, ținut aflat în calea tuturor răutăților, cum spunea nemuritorul Nicolae Iorga.

Iar acest demers deschis cu acest articol este doar primul, după cum intenționez, dintr-o serie care dovedească faptul că noi, românii, am fost un factor decisiv și important care a modelat istoria, noi nu am fost doar victime și un accident istoric, ci participanți direcți care ne-am luat soarta în mâini și ne-am bătut pentru ca astăzi să fim ceea ce suntem și am fost, și ceea ce vom fi, respectiv elementul primordial care nu poate fi scos din rădăcina și istoria acestui pământ pe care trăim ca și stăpâni pe drept, după cum spunea același Nicolae Iorga: „Românii nu sunt nicăieri coloniști, venetici, oamenii nimănui, ci pretutindeni unde locuiesc sunt autohtoni, populație mai veche decât toți conlocuitorii lor.”

În acest context, vreau să vă spun că nu glumesc, românii, respectiv brodnicii conduși de voievodul Ploscânea, au participat la marea bătălie de pe râul Kalka, unde s-a înscris intrarea rușilor sub dominația tătarilor pentru următorii trei sute de ani. Dar pentru asta e nevoie să vedem câte ceva din istoria românilor de dincolo de Nistru.
Țara Bolohovenilor
Pentru mulți dintre vecinii noștri care nu ne doresc aici și care ar fi făcut orice ca noi să nu fi existat, chiar în ziua de azi nu este nici un efort prea mare care să justifice pretențiile lor, iar la loc de cinste este răstălmăcirea izvoarelor istorice prin care ei să-l poată contrazice pe Iorga din citatul de mai sus, în sensul că noi nu existam atunci când acești vecini au apărut de undeva din stepele asiatice. Dar tocmai aceste izvoare istorice, cronicile din vechime, îi contrazic, și culmea, sunt chiar cronicile lor. Nu pare a fi o problemă, încearcă să le răstălmăcească, dar nu prea au cum, dovezile sunt prea evidente.

În articolul meu despre românii transnistreni (Zdrobiți și uitați, românii transnistreni) aminteam de trecutul românilor de dincolo de Nistru, respectiv de bolohoveni și brodnici. Nu sunt singurii români amintiți în documentele privitoare la românii din estul de dincolo de Nistru, în acea perioadă (secolele XI – XIV) mai apar și alți români pe lângă brodnici și bolohoveni, respectiv berladnicii, tiverții și ulicii. Dar aici mă voi referi doar la bolohoveni și brodnici, despre care avem date mai complete și mai precise.

 

Formațiuni politice românești sec X-XIII

Țara Bolohovenilor apare în cronicile ruse începând cu anul 1150, când principele Mstislav Iziaslavici merge spre Kiev prin orașul Bolohov. Mai apar menționați în 1172, dar implicarea lor militară apare începând cu 1231, când principii bolohoveni cu trupele lor iau parte la războiul regelui Ungariei Andrei al II-lea pentru Halici contra principelui haliciano-volânian Daniil, fiind aliații ungurilor.

La 1235 principii bolohoveni împreună cu halicienii răsculați apar ca asediatori ai orașului Kamenetz, orașul fiind apărat de un grup de boieri ai lui Daniil din Halici, care în urma răscoalei a fugit la regele ungur. Boierii lui Daniil au ieșit din Kamenetz, au ajuns pe halicienii răsculați care o luaseră la fugă și toți principii bolohoveni au fost luați prizonieri.

Între 1235 și 1240 bolohovenii întreprind o campanie împotriva principelui polonez Boleslav al Mazoviei. În cursul acestei campanii, împreună cu un grup de halicieni sub principele rus Rostislav atacă orașul Racota, dar au fost nevoiți să se retragă. Principele Daniil pornește o expediție de represalii contra bolohovenilor, pradă și arde orașele lor Derevici, Gubin, Cobud, Cudin, Gorodeț, Bojskâi, Diadicov, luând o mulțime de prizonieri. Daniil a ocupat țara bolohovenilor și a ars-o deoarece aceștia se aliaseră cu tătarii și le dădeau grâu și mei. Despre intenția lui Daniil de a ocupa țara bolohovenilor este menționat într-un document anterior în care se spune că Daniil l-a împiedicat prin negocieri pe Boleslav al Mazoviei să le ocupe țara deoarece o dorea pentru el. În acest context, este logică și normală alianța cu tătarii a bolohovenilor, în scopul de a se apăra de tendințele cuceritoare ale principilor ruși. În 1257 apare ultima mențiune a bolohovenilor în cronicele ruse, când în urma luptelor lui Daniil Romanovici cu tătarii, în urma ocupării mai multor orașe, aceștia au venit alături de el.

Cel mai mare raid de cavalerie din istorie, Subotai și Djebe

Dar Gengis Han trimite pe urmele lui doi dintre cei mai capabili generali cu 20000 de oameni, pe Subotai și Djebe Noyon. Aceștia îl urmăresc începând cu luna aprilie 1220 peste fluviul Amu, prin Teheran, apoi spre Marea Caspică. Șahul, deghizat în pescar, a reușit să se refugieze pe o insulă unde a murit în cea mai neagră mizerie.

Misiunea fiind îndeplinită, Subotai cere și obține permisiunea hanului să revină la grosul forțelor după ce va ocoli Marea Caspică pe la nord pentru a cerceta și cuceri și acele regiuni. Subotai cucerește Georgia (îl ucide pe regele George al IV-lea Lasha), Caucazia și ajunge la nord de Marea de Azov în anul 1222. Poloviții, o ramură a cumanilor, în alianță cu alanii, cerchezii și lezginii, încearcă să le facă față, dar mongolii îi conving pe cumani să rupă alianța cu ceilalți pe care îi înving cu ușurință. Apoi devastează ținuturile poloviților bătându-i și pe aceștia, dar hanul poloviților Koten Khan fuge la curtea ginerelui său, principele Mstislav al Galiției, căruia îi cere ajutorul.

Acesta formează o coaliție cu alți principi ruși și pornesc împreună împotriva mongolilor cu o armată de circa 80000 de oameni. Între timp, mongolii lui Djebe și Subotai iernează în stepele nord-pontice, iar în primăvară cuceresc Crimeea și distrug cetatea genoveză Soldaia. Nu se știe exact când Ploscânea, voievodul brodnicilor, a încheiat alianța cu mongolii, dar se presupune că ar fi vorba de iarna dintre 1222 și 1223. Ținând cont de faptul că Subotai și Djebe Noyon aveau doar 20000 de oameni, o alianță cu mercenarii lui Ploscânea nu le strica deloc.

Preludiul bătăliei

Koten Khan îl convinge pe Mstislav al Galiției spunându-i că astăzi mongolii au cucerit pământurile sale dar mâine le vor lua pe cele ale principilor ruși, lucru adevărat, dar atunci de ce i-a trădat pe alani, cerchezi și lezgini? Indiferent, Mstislav îi convinge și pe ceilalți principi ruși, deși aflați în rivalitate, să pornească o campanie militară contra mongolilor. Această coaliție se formează și principii ruși își încep deplasarea trupelor în întâmpinarea mongolilor lui Subotai și Djebe Noyon.

Djebe Noyon și Subotai (cel chior), pictură de Viktor Korolkov

Forțele rusești cuprindeau armatele principilor ruși constituiți într-o alianță de fațadă, din moment ce disensiunile dintre ei se manifestau din plin încă din etapele premergătoare ale campaniei. Astfel, unitatea de comandă era practic inexistentă. Deși aveau o armată de patru ori mai numeroasă, din această cauză eficiența ei era scăzută. Se aflau în cadrul acestei armate trei mari grupuri care de-a lungul timpului fuseseră rivale și chiar purtaseră războaie între ele. Primul grup era cel al Kievului, condus de principele Mstislav Romanovici, fiul său Vsevolod, ginerele său, prințul Andrei, precum și Viatoslav din Shumsk și Iuri din Nesvezh. Al doilea grup era cel din Cernigrov și Smolensk, condus de prințul Msitislav Sviatoslavici din Cernigov alături de care venea și prințul Oleg din Kursk, precum și trupe din Putivl și Trubesk. Al treilea grup era al făuritorului coaliției, care i-a convins pe ceilalți cu argumentul suprem conform căruia dacă nu îi ajutau pe poloviți, în mod sigur aceștia se vor alia cu mongolii împotriva lor, respectiv prințul Mstislav Mstislavic, ginerele său prințul Daniil Romanovici din Volânia. Nu se știe sigur dacă a participat prințul Mstislav Iarolslavov Nemov din Lutsk, în schimb au lipsit alți mari prinți ruși, cum ar fi Iziaslav Ingvarevici și Iziaslav Vladimirovici din Terebovl, iar marele prinț Iuri Vsevolodovici, conducătorul puternicului principat Vladimir-Suzdal, deși a fost chemat, nu a venit fiind ocupat cu pregătirea unei campanii împotriva livonienilor, l-a trimis în schimb pe nepotul său Vasilko Konstanivoci de Rostov cu o forță militară, dar acesta a ajuns prea târziu și nu a luat parte deloc la lupte.

Estimările trupelor variază între 40000 și 100000, dar dacă vedem modul de desfășurare al bătăliei, precum și unele surse care vorbesc de pierderi de ordinul a 50000 din partea rușilor, va trebui să acceptăm numărul rușilor spre partea superioară a estimărilor. Despre mongoli se știe că au plecat în urmărirea șahului Muhammad două tumane sau divizii, respectiv 20000 de oameni, dar care au luptat în Georgia, la Teheran, din nou în Georgia, au trecut munții Caucaz, i-au zdrobit pe alani și aliții lor, au devastat Crimeea cucerind și arzând orașul genovez Soldaia, deci efectivele lor s-au mai împuținat. Ar fi trebuit să primească ajutor din partea lui Jochi, aflat la nord de Marea Caspică, dar fiul lui Gengis Khan (Jochi) se îmbolnăvește și ajutorul nu mai sosește. E posibil ca să fi primit unele întăriri, dar nu apare nicăieri acest lucru, la fel este posibil să fi luptat în rândurile mongolilor și alani, cerchezi și lezingi dintre cei învinși în toamnă.

Putem face doar o estimare asupra forțelor brodnicilor lui Ploscânea. Ținând cont de faptul că 30 de ani mai devreme puteau trimite un corp de 14000 de oameni, nu cred că la această dată să nu fi avut posibilitatea să strângă câteva mii de oameni. Dar prin faptul că a luat aripa stângă cu încă doi comandanți mongoli și cu trupele lor, tragem concluzia că ori trupele brodnicilor erau mai puține, ori mongolii nu aveau încredere deplină (logic, având renumele de mercenari) ca să-i lase aripa stângă numai lui Ploscânea. mai este și aspectul militar, tacticile mongolilor erau cunoscute numai de ei înșiși, așa că era nevoie de încă o trupă mongolă care să-i dirijeze pe aliați. Efectivul total al armatei mongole este estimat între 20000 și 40000 de oameni, de aici putem deduce că brodnicii lui Ploscânea erau între 5 și 10000 de oameni.

Cunoscând disproporția de forțe, Djebe și Subotai trimit soli de pace la ruși, dar aceștia îi execută, fapt care a produs o impresie defavorabilă la conducătorii mongoli și care va avea repercusiuni în viitor. Forțele ruse s-au adunat la sud de Kiev pe la începutul lui aprilie și au pornit în marș spre nordul Mării de Azov. Ajunși pe malul Niprului, o nouă ambasadă mongolă apare spunând că mongolii nu vor să lupte cu rușii, ci doar cu poloviții au ei ce au. Principii ruși îi ucid și pe aceștia, o nouă încălcare a legii mongole și a codului lor. Marșul a continuat de-a lungul râului, o parte din infanterie sosind cu bărcile.

În data de 15 mai întreaga forță rusească, împreună cu poloviții, era reunită. La 16 mai, pe malul estic apar primele elemente mongole. Prințul Mstislav Mstislavici din Galiția conduce un mic detașament din trupele proprii și un corp de poloviți împotriva avangărzii mongole. Aceasta rupe lupta și fuge, urmărită de trupele ruso-polovite. Este capturat comandantul avangărzii mongole, Hambek, ascuns între zidurile unui mormânt, predat poloviților care îl execută. În ziua următoare, prințul Daniil al Volâniei împreună cu Iuri Domanerici conduc un raid al altui detașament rus, surprinzând un grup de mongoli ce aveau în grijă niște turme de animale. Mongolii o iau la fugă și de această dată. Aceste succese dau impresia unei campanii ușoare, armata rusă are un moral excelent și conștiința unei superiorități exagerate, începe traversarea generală a fluviului pe un pod de vase și avansul în adâncul teritoriului necunoscut. Ne lovește o similitudine bizară, la fel se vor comporta cavalerii burgunzi în timpul cruciadei de la Nicopole, mai bine cu o sută cincizeci de ani mai târziu, în 1394. Lecțiile istoriei sunt dure pentru cei ce nu doresc să le învețe.

Avansul rușilor a continuat timp de nouă zile, fără vreo confruntare serioasă cu mongolii. Din când în când, aceștia îi lăsau pe ruși să captureze turme de animale și unii prizonieri, de fapt pentru a-i încuraja să continue marșul tot mai adânc în teritoriul necunoscut. În avangardă mergeau poloviții, cunoscători ai terenului, alături de trupele din Galiția  și Volânia sub comanda prințului Daniil, apoi urma corpul principal condus de prințul Msitislav de Galiția, urmat imediat de trupele din Cernigov, în timp ce ariergarda era formată din forțele kievene conduse de prințul Mstislav Romanovici. Mongolii se mulțumeau să arunce săgeți din posturile înaintate înainte de a fugi lăsându-le în mâna avangărzii ruse. Întreaga armată înainta cu greu în arșița zilei, îndreptându-se spre capcana întinsă cu grijă de Subotai și Djebe Noyon. Aceștia pregătiseră bătălia cu grijă, alegând terenul care le-ar fi adus o victorie decisivă în cazul în care rușii ar fi făcut vreo greșeală. În tabăra rusă neînțelegerile și certurile dintre prinți deveneau tot mai dese și mai accentuate. La 31 mai 1223 avangarda rusă atinge malurile râului Kalka. Acest râu nu este identificat astăzi cu precizie, se pot face doar presupuneri. Cert este că se varsă în Marea de Azov.

Bătălia de la râul Kalka 1223

O nouă ciocnire cu trupe mongole de acoperire de dimineață, o nouă victorie rusă deosebit de facilă, în sensul că mongolii au rupt-o la fugă, a făcut ca discuțiile și certurile să reînceapă între principii ruși. Neînțelegerile au durat o jumătate de zi, dezbaterea principală fiind dacă armata să treacă râul în urmărirea fugarilor sau să se întărească pe poziția actuală, o zonă ușor de apărat. S-au reaprins și chestiuni secundare, de exemplu, de la trecerea Niprului prințul Mstislav al Galiției insista ca la conducerea poloviților să treacă Iarun Khan, ginerele lui Khoten Khan. Disputele nu s-au rezolvat, mai mult s-au agravat.

Până la urmă s-a decis trecerea râului Kalka și continuarea ofensivei. Primii au trecut Iarun Khan cu poloviții săi, alături de prințul Daniil și armata din Volânia, care au continuat să-i urmărească pe mongoli. Ei au fost urmați de galicieni și imediat apoi de prințul Mstislav Sviatoslavici din Cernigov cu trupele sale.

Poloviții, ramură a cumanilor, și ei luptători și călăreți ai stepelor, erau buni cunoscători ai tacticilor în care mongolii excelau. Au angajat mongolii din posturile înaintate și i-au forțat să fugă (în mod sigur din nou o fugă simulată), cavaleria din Volânia a ținut pasul cu poloviții, urmați la mică distanță de galicieni, dar luptătorii din Cernigov au trecut râul încet, pierzând ritmul, iar kievenii așteptau încă pe malul opus trecerea celor din Cernigov. Golul dintre părțile componente ale armatei ruse crescuse îngrijorător.

Acesta era momentul așteptat de Subotai Bahadur pentru declanșarea atacului. El conducea centrul mongolilor, Djebe Noyon aripa dreaptă, iar aripa stângă era sub conducerea lui Tsugur Khan și Teshi Khan, alături de brodnicii lui Ploscânea. La acel moment, avangarda rusă nu se afla sub o comandă efectivă, poloviții fiind risipiți în urmărirea mongolilor din avanposturi. Subotai nu a folosit tactica mongolă clasică de atac cu cavaleria ușoară care aruncă nori de săgeți evitând să angajeze lupta efectivă, ci atacă direct cu cavaleria grea sub acoperirea săgeților lansate de cea ușoară. Era și simplu, ținta sa fiind mai întâi poloviții ușor înarmați pe care îi zdrobește și îi împrăștie rapid. Apoi Subotai se îndreaptă în galop spre cavaleria rusă din avangardă angajând-o în luptă directă, în timp ce aripa stângă mongolă lovește și ea. Prințul Daniil Romanovici călărește în fruntea trupelor sale pentru a le conduce în luptă, alături de el sunt comandanții Semen Oliuevici și Vasiliok Gavrilovici. În scurt timp, Vasiliok este ucis de o lance și Daniil este rănit în piept. Prințul Mstislav din Lutsk cu trupele sale se grăbește să vină în ajutor, dar norul de săgeți care îl întâmpină îl forțează să se retragă.

Prințul Mstislav Mstislavici din Galiția le ordonă oamenilor săi să se pregătească de luptă, dar un imens val de poloviți și volânieni fugind de pe câmpul de luptă urmăriți de mongoli dă peste ei dezorganizându-le rândurile și antrenându-i într-o fugă dezordonată care ajunge și la cei din Cernigov care abia puseseră piciorul pe malul opus fiind total nepregătiți. Vălmășagul este complet și dezastrul inevitabil, armata rusă este în colaps după loviturile centrului lui Subotai și a stângii unde luptau și brodnicii lui Ploscânea. Prințul Oleg de Kiev reușește să-și așeze oamenii în poziție de luptă pentru a-i ajuta pe galițieni, dar este înfrânt rapid și forțat să fugă. O astfel de situație nu avea cum să dureze, armata rusă se dezintegrează și se descompune în grupuri care o iau la fugă în cea mai mare dezordine.

Pe malul celălalt, armata din Kiev cu prințul Mstislav Romanovici vede dezastrul și abia apucă să clădească o poziție defensivă înconjurat de carele folosite la transport, înainte ca furia mongolă să se năpustească asupra lui. Rezistă și începe o retragere înceată, cu tot cu carele care îl înconjoară, asaltat continuu de atacurile și săgețile mongolilor. După trei zile, epuizați și lipsiți de apă, acceptă inevitabilul, capitularea. Mongolii îl trimit pe Ploscânea ca și parlamentar, care le promite viața în schimbul capitulării. Pentru a fi siguri, principii ruși îl pun pe acesta să sărute crucea, după care capitulează. Dar mongolii nu se țin de cuvânt, o parte din luptătorii ruși sunt masacrați imediat ce ies din tabără. După părerea mea este improbabil ca Plocânea să fi știut dinainte de planurile mongolilor referitoare la prizonieri, altfel, ca și creștin, nu ar fi jurat pe cruce. Sau poate da?

Soarta celor care au fugit nu a fost mai bună. Urmăriți și hărțuiți de mongoli, mulți și-au pierdut viața în stepă. Așa au fost uciși prințul Mstislav Sviatolavici și fiul său, plus mulți din armata de la Cernicov. Prințul de Smolensk a fost mai norocos, retrăgându-se spre nord-vest cu un grup masiv de o mie de soldați, reușind astfel să-i bată pe urmăritorii în grupuri mici. Au ajuns la Nipru și au reușit să scape. Partea proastă a fost că poloviții s-au întors contra rușilor, jefuindu-i pe fugari de cai și arme, de multe ori omorându-i ca și o răzbunare pentru înlocuirea hanului Koten, cel puțin așa o justificau. Prințul Mstislav Mstislavici de Galiția a reușit să scape cu o barcă și a mai condus principatul încă patru ani.

Soarta principilor kieveni capturați prin intermediul lui Ploscânea a fost mult mai crudă. Decizia executării solilor mongoli în două rânduri în mod sigur că a cântărit greu în condamnarea lor. Consecvenți principiului mongol că nu trebuie ca sângele regal să fie vărsat, conducătorii mongoli i-au întins la pământ, au așezat peste ei o platformă grea de scânduri pe care s-au pus pe ospățul sărbătorii victoriei în timp ce dedesubt principii kieveni se sufocau lent.

Urmările bătăliei

După victoria decisivă de la râul Kalka de la 31 mai 1223, Gengis Khan le ordonă lui Subotai și Djebe să facă joncțiunea cu Jochi și împreună să-i atace pe bulgarii de pe Volga, dar aici sunt învinși la trecerea fluviului. Primesc ordin să revină acasă, dar Djebe moare cu febră pe drum. la marele Kurlutai ținut la sosirea lor acasă, Subotai raportează lui Gengis Khan despre marșul său epic, cel mai mare raid călare din istorie. Jochi este iertat de presupusa insubordonare când a refuzat să i se alăture lui Subotai pe motiv că era bolnav. Atât Jochi, cât și Gengis Khan vor muri în 1227. Succesiunea imperiului va fi preluată de Ogodai, fiul hanului, care împreună cu fratele său Batu vor da cea mai cumplită lovitură estului Europei abia paisprezece ani mai târziu.

Dezastrul de la râul Kalka a avut urmări grave în Rusia. S-au topit aici printre cele mai bune armate, cei mai străluciți principi și boieri, elita militară a principatelor ruse. A fost ca și un avertisment pentru ce avea să vină paisprezece ani mai târziu, când Subotai și Batu își vor arunca de data asta o armată de peste o sută de mii de luptători. Bulgarii de pe Volga, poloviții, principatele ruse toate vor fi trecute prin foc și sabie în 1237-1238. Cele mai importante orașe, chiar și Kievul vor fi jefuite și distruse. Apoi va fi rândul Ungariei, Boemiei și Poloniei în 1241. Spre norocul Europei, armatele lui Batu și Subotai se vor întoarce în Asia în 1242 la moartea hanului Ogodai, pentru a alege un succesor care își va îndrepta privirea în alte direcții, spre China și sud-vestul Asiei. Doar așa a scăpat Europa de teroarea mongolă.

Dar pentru Rusia a urmat o perioadă de trei sute de ani de suzeranitate mongolă sau tătară, sub conducerea Hanatului Hoardei de Aur, care s-a desprins la sfârșitul secolului XIII din marele imperiu mongol, atunci când acesta s-a împărțit în patru. Fără această suzeranitate, în fața unui popor cuceritor ca și rușii, poate altfel ar fi arătat harta Europei. E suficient să ne gândim cât au cucerit rușii după ce s-au scuturat de tătari, din secolul XVI, ca să ne imaginăm ce ar fi fost fără intervenția acestei forțe care să le frâneze ambițiile cuceritoare.

Notă de încheiere

Nu se știe ce s-a întâmplat mai departe cu Ploscânea, dar brodnicii au continuat să existe cu tot cu țara lor ultima referire făcându-se despre ei la 1359. După această dată se fac referiri doar la valahi sau moldoveni, deoarece era normal ca aceștia să graviteze spre noul stat constituit de către maramureșanul Bogdan din Cuhea care îl alungă pe fiul lui Dragoș și se declară independent de coroana ungară. Fără existența pe acele locuri a unei caste de români luptători care să formeze osatura și baza noului stat și să se unească în jurul unui lider militar autentic reprezentat de Bogdan și apoi de urmașii săi dinastici, Moldova nu ar fi avut cum să cuprindă în mai puțin de patruzeci de ani întregul teritoriu până la Nistru și Marea Neagră, în același timp luptând cu incursiunile tătarilor din Hoarda de Aur și împotriva ungurilor care încă nu se împăcaseră cu pierderea mărcii lor de răsărit.

Datele prezentate despre brodnici și bolohoveni sunt ale istoricilor noștri adevărați din perioada interbelică ca și Iorga, Ion Nistor, Alexandru Boldur sau Popa-Lisseanu. Ei și-au făcut cerectările fără să poată avea acces în teren, pe atunci Uniunea Sovietică. Dar astăzi cine îi împiedică pe istoricii noștri să facă cercetări în Ucraina de astăzi, chiar împreună cu istoricii ucraineni? Poate doar dezinteresul.

Să vă dau un exemplu despre care vorbește Alexandru Boldur pe teritoriul de astăzi al Ucrainei:

„S-au păstrat până acum două linii de valuri de pământ. Primul așa zis Zmiev val începe la Ecaterinopol (Kalnibolot) la o depărtare de 15 verste la sud de Zvenigorodca și se întinde în direcția sud-vestică alături de râul Gniloi Tichici, un afluent al Bugului, și de satele Latâșcovo (jud Zvenigoroski), Sverdlicov, Nerubaico, Podvâscocoe, Nalivaico (jud Umanski) spre bug și se termină la râul Codâma în județul Balta. Vorbind despre valul acesta, Barsov notează: Acest val putea să fie o întăritură de hotar a Țării Bolohovenilor care în sec XII-XIII ocupa regiunea superioară a Bugului și ale cărei hotare sud-estice trebuiau să treacă tocmai pe aici, cel puțin în perioada inițială a existenței acestei țări.

Celălalt val de pământ numit de popor Troianov val se întinde, după Plater, în gubernia Podolscaia dela Nistru spre Sbruci, în județele Ușița, Kameneț și Proscurov, iar după Marczinski, începe în județul Ușița, trece prin județul Kamenețului și continuă până la târgul Satanov (Satu Nou) pe Sbruci și de acolo se întinde în Galiția până la târgul Magherov. În unele locuri valul acesta are înălțimea între 3,5 și 5,5 metri. În privința însemnătății acestui val, Schafarik scrie: Mărimea lui și o mulțime de monede romane care au fost găsite lângă el mărturisesc clar că a fost ridicat de împărații romani. Marczinski de asemenea crede că el a fost construit pentru delimitarea granițelor Daciei din porunca împăratului Traian, în preajma anului 106, și aceasta este foarte verosimil.

Din cele ce preced știm că hotarele Daciei nu se întindeau așa de departe. De aceea siguranța cu care se afirmă proveniența romană a acestui val cunoscut sub numele de Traian nu are nici un temei. Dimpotrivă, avem motive să credem că acest val a fost făcut de brodnici pentru apărarea țării lor împotriva ofensivei haliciene, întrucât granițele acestei țări coincid cu linia valului în mare parte a întinderii lui, iar pe cât nu coincid, valul arată, probabil, hotarele inițiale ale acestei țări. Era firesc ca brodnicii să-l numească acest val cu numele lui Traian, despre care trebuiau să aibă amintiri, emigrând de pe teritoriul fostei Dacii.”

Cred că este suficient de sugestiv.

Închei menționând că hărțile deosebite prezentate aici, inclusiv cele trei tridimensionale, provin din cartea Kalka River 1223 apărută la Osprey Publishing, care conține unele greșeli, dar am găsit la bibliografie și doi români, respectiv Gheorghe Brătianu cu Reserches sur le commerce genois dans la Mere Noire au XIIe siecle (Paris, 1929) și P. Diaconu cu Les Coumans au Bas-Danube au XIe et XIIe siecles (Bucarest, 1978).

Bibliografie:

Osprey Publishing, Kalka River 1223, Genghis Khan’s Mongols invade Russia

Al. Boldur, Istoria Basarabiei, ediția a II-a, editura Victor Frunză, București, 1992

Cpt. Trofin Gh. Ion, Istoria militară în cadrul istoriei universale, vol II, evul mediu, Tipografia Lovrov, Arad, 1935

Ion Nistor, Istoria Basarabiei, Cartea moldovenească, Chișinău, 1992

G. Popa-Lisseanu, Isvoarele istoriei Românilor, vol XII, Brodnicii, Tipografia Bucovina I. E. Torouțiu, 1938

N. Iorga, Brodnicii și românii, Cultura națională., București, 1928
Academia Română, Institutul de Geografie – România, atlas istorico-geografic, Editura Academiei Române, 1996

Cristian Negrea / RBN Press

 cristiannegrea.blogspot.com

© Copyright 2012 - ROMÂNIA BREAKING NEWS - RBN Press