,
Biserică în stil maramureșean, unică în R. Moldova, înaltă de aproape 30 de metri, a ajuns mândria orașului Soroca
O biserică unică în R. Moldova, construită din lemn, a ajuns să fie mândria orașului Soroca
Video: înainte de inaugurarea Bisericii din Soroca, care poartă hramul „Sfinții Martiri Brâncoveni”
De doi ani, orașul Soroca mai are o atracție turistică pe lângă cetatea înălțată de Ștefan cel Mare în secolul al XV-lea. Biserică făcută din lemn, în stil maramureșean, așezată pe malul Nistrului, este gata să primească oricând vizitatori. Drapelele R. Moldova și României, observate din depărtare la poarta și pe turla bisericii, le amintesc localnicilor că „bijuteria” le-a fost dăruită de președintele Traian Băsescu în semn de respect pentru cetățenii celor două state care „sunt frați prin istorie și credință”.Biserica din Soroca, care poartă hramul „Sfinții Martiri Brâncoveni”, a fost ridicată de cei mai iscusiți meșteri din Maramureș, care au muncit timp de trei luni. Lemnul a fost adus tot de peste Prut. Construcția, care a costat 70 de mii de euro, are o înălțime de 25 de metri și un stil arhitectural deosebit, fiind acoperită cu șindrilă – material care poate fi văzut doar pe casele bătrânești din România. Lăcașul sfânt este și încăpător. Poate găzdui peste o sută de enoriași.
Preotul, venit în misiune din Bacău
Într-un timp record, părintele paroh al bisericii, Sorin Huluță, venit în misiune la Soroca din localitatea Onești, Bacău, a reușit să adune o adevărată comunitate de creștini pe malul Nistrului care trec pragul lăcașului în fiecare zi de duminică. La patru ani de când a venit în R. Moldova, părintele spune încrezut că misiunea a fost îndeplinită cu succes. „Nu zic că e ușor să te desparți de casă. Dar pentru mine a fost ușor, că am venit tot acasă. Nu am fost trimis în misiune în Africa, ci la frații noștri creștini de peste Prut. Mă bucur să văd la slujbe în fiecare duminică câte 50-60 de oameni, față de zece enoriași câți veneau la început. De sărbători sunt și mai mulți, iar de Paști au fost peste 700 de persoane. E o reușită”, se mândrește părintele Sorin Huluță. „Bijuteria” din lemn este foarte atractivă și pentru tinerii însurăței din Soroca. Aproape o sută de cupluri s-au cununat deja în acest lăcaș, iar peste 60 de familii și-au botezat copilașii.
Donații pentru pictură
Dacă aspectul exterior al bisericii poate cuceri orice privire, în interior mai este mult de lucru. Preotul paroh este cel care pictează icoanele de unul singur. Pe lângă seminarul teologic, Sorin Huluță a învățat și pictura murală, iar acum roadele muncii sale se văd pe pereții bisericii. „Fac asta și pentru suflet, și pentru a economisi bani. Pictez câte o icoană-două, în funcție de donațiile pe care le adunăm pentru a procura vopsele. Sperăm că, până la finele anului, vom finisa și interiorul”, se arată optimist părintele. Icoanele care fac în prezent decorul bisericii vor fi transferate ulterior în demisolul construcției, unde a fost amenajată o cămăruță în care enoriașii fac mese de pomenire.
Lupta pentru biserică
Chiar dacă în prezent orice locuitor din Soroca se mândrește cu biserica „unicat” din R. Moldova, ctitorii nu au uitat cât de greu le-a fost să-și vadă visul împlinit. Fostul prefect de Soroca, Ana Bejan, s-a numărat printre persoanele care au „luptat” ca biserica din lemn donată de președintele României, Traian Băsescu, să fie înălțată pe malul Nistrului. „Istoria bisericii este foarte zbuciumată. Am avut procese de judecată cu autoritățile locale care refuzau să acorde terenul pentru construcție, motivând că aici este parc. Am fost chemați pe la Procuratura Generală, iar cetățenii care locuiesc în zonă, în mare parte vorbitori de limba rusă, s-au opus totalmente. Făceau zilnic proteste, stăteau în fața tractoarelor. Am adunat mii de semnături de la cetățenii care își doreau ca în Soroca să fie măcar o biserică a Mitropoliei Basarabiei. Într-un final, am demonstrat în judecată că acest teren nu este parc, ci scuar, că nu se vor tăia copaci și am obținut terenul. A fost greu, dar nimic nu se face fără sacrificii”, explică Ana Bejan.
Locație pentru evenimente culturale
Din curtea bisericii răsună adesea cântece patriotice românești și poezii ale marilor poeți români. Biserica a devenit gazda multor evenimente culturale organizate în oraș. Aici sunt sărbătoriți marii artiști români, este marcată în fiecare an Ziua Națională a României și tot aici sunt pomeniți eroii români căzuți în război, în memoria lor fiind ridicată o troiță din lemn. În viitorul apropiat, Biserica „Sfinții Martiri Brâncoveni” va fi inclusă în circuitul turistic al regiunii Soroca.
Ana Bejan, fost prefect al județului Soroca:
„Suntem mândri că în regiune a început construcția unei alte biserici a Mitropoliei Basarabiei. Aceasta va fi ridicată în satul Alexandru cel Bun. Construcția va fi din piatră, în stil ștefanian. Acolo a fost transferat paraclisul de la „Sfinții Martiri Brâncoveni”. Parohul bisericii a venit din Iași și este finul de cununie al părintelui Sorin Huluță. Ne bucurăm că avem la Soroca o comunitate de enoriași care gândește românește și aceasta se mărește de la an la an”.
Surse: ziarulnational.md , ortodox.md
Foto:Ziarul Naíonal/ R. Moldova
,
Părintele Sorin Huluță de la Soroca: „Constantin Brâncoveanu a fost un model de credință creștină”
Pe 15 august s-au împlinit 300 de ani de la decapitarea domnitorului Constantin Brâncoveanu și a celor patru fii ai săi. Domnia Brâncovenilor a semnificat o perioadă de înflorire a culturii românești și a bisericii creștin-ortodoxe.
Credința lor a fost atât de puternică, încât au hotărât mai curând să moară decât să renunțe la ea. Anul 2014, declarat Anul Brâncovenilor, a fost marcat în România și Republica Moldova prin evenimente menite să readucă în atenția publică personalitatea acestui domnitor, importanța căruia nu este încă apreciată în măsură cuvenită. Pe malul Nistrului, la Soroca, se află singura biserică din lemn de stil maramureșean din țara noastră – biserica cu hramul „Sfinții Martiri Brâncoveni”, un loc unde memoria domnitorului este păstrată cu evlavie. Părintele-paroh al bisericii, Sorin Huluță, a pășit pragul redacției TIMPUL zilele trecute ca să discutăm cu el despre unul din puținii sfinți domnitori din calendarul ortodox-românesc.
– Cât de potrivită este canonizarea unui domnitor, care, înainte de toate, a fost o persoană politică?
– Este corect, pentru că, în primul rând, domnitorul este un exemplu pentru comunitate. Dacă faptele îl vădesc și îl ajută, de ce să nu fie trecut în rândul sfinților? Oameni simpli au ajuns să fie sfinți, de ce un domnitor nu ar putea? Constantin Brâncoveanu și-a folosit averea pentru a face bine bisericii și țării, nu a adunat, așa cum adună de obicei conducătorii, doar pentru el. Noi știm că Brâncoveanu a fost un domnitor foarte bogat, dar în același timp darnic când era vorba de cultură și biserică. Canonizarea lui ca sfânt este una oportună, având în vedere că domnitorul Constantin Brâncoveanu a ctitorit multe biserici. Ștefan cel Mare a lăsat nenumărate mănăstiri și biserici, fiind trecut pentru asta în rândul sfinților, și iată că și Constantin Brâncoveanu a procedat la fel, a construit și reparat biserici, motiv pentru care a fost canonizat.
– Prin ceea ce a făcut pentru biserica românească în timpul vieții, Constantin Brâncoveanu, putea să-și câștige locul în rândul sfinților. Care a fost semnificația jertfirii sale?
– Constantin Brâncoveanu nu este singurul care și-a dat viața pentru Hristos. Dacă am deschide Sinaxarele și am citi viețile sfinților am vedea că toți cei care sunt numiți sfinți martiri au primit cununa muceniciei pentru Hristos sau, cum se mai numește această moarte, botezul sângelui. A fi ortodox în zilele noastre este ușor, dar a fi ortodox în timpurile lui Brâncoveanu nu era deloc simplu, mai ales într-o lume în care domina religia turcilor și într-o vreme în care turcii puteau să se impună din toate punctele de vedere. Brâncoveanu a dat o pildă, de aceea este poate și atât de iubit de neamul nostru. Ce tată astăzi ar îndemna copilul să tacă și să moară pentru Hristos? Din păcate, tații noștri abia că își îndeamnă fiii să meargă la biserică, dar Brâncoveanu și-a îndemnat chiar propriii lui copii să se lase sub sabia călăului și să moară pentru credință. Am pierdut tot ce am avut, a spus Brâncoveanu, să nu ne pierdem și sufletele. El este un model de credință creștină și prin asta rămâne viu în inimile noastre. E frumoasă și Mănăstirea Sâmbăta de Sus, e frumoasă și Mănăstirea Hurezu și alte mănăstiri ctitorite și reparate de Brâncoveanu, dar cea mai frumoasă a rămas această jertfă. Din acest motiv a rămas în istorie. Noi toți rămânem în viața noastră pentru o faptă pe care am făcut-o. Înaintea tuturor conducătorilor adunați în Constantinopol tocmai pentru a participa la această crudă moarte a lui Brâncoveanu, el putea să spună „Nu”, dar iată că a spus „Da, vreau să mor pentru Hristos”.
– Cum ați marcat la Soroca Anul Brâncovenilor?
– Cu prilejul împlinirii a 300 de ani de la moartea de mucenic a lui Constantin Brâncoveanu și a celor patru fii, precum și a sfetnicului Ienache, în cuprinsul Patriarhiei române s-au organizat manifestări culturale și s-a vorbit foarte mult despre viața lui Brâncoveanu. La Soroca noi am desfășurat o conferință cu tema „Epoca lui Brâncoveanu”, organizată de ICR, biserica noastră, fundația „Grigore Vieru” și Biblioteca „Basarabia”. Oamenii au fost bucuroși și încântați să afle lucruri noi despre Brâncoveanu și epoca sa. De asemenea noi am organizat o expoziție pe zidurile bisericii și toți trecătorii se opreau, citeau și priveau imagini din epoca lui Brâncoveanu, ceea ce cred eu a fost un fapt salutabil și important pentru soroceni. Am încheiat șirul activităților printr-o slujbă făcută chiar de ziua hramului Bisericii „Sfinții martiri Brâncoveni”, pe 15 august. A urmat apoi agapa frățească la care s-a discutat despre jertfa lui Brâncoveanu și cât de actuală a rămas ea până astăzi. Îmi spunea cineva că în conștiința sa Brâncoveanu poate foarte bine să-l egaleze pe Ștefan cel Mare, pentru că undeva jertfa lor este asemănătoare prin faptul că nu au pregetat niciun moment pentru a face totul pentru neam și țară. Și de aici probabil și canonizarea ambilor.
– Cât de bine cunosc enoriașii cine a fost Constantin Brâncoveanu?
– Sunt oameni care știu cine a fost domnitorul, dar sunt oameni care întreabă ce biserică e asta, ce sfinți sunt Brâncovenii. Dacă nu e o biserică care să poarte hramul Sf. Nicolae, Sf. Gherghe sau Sf. Dumitru, e deja ceva neobișnuit. Noi am pus o icoană foarte mare la intrare în biserică cu cei patru sfinți, ca oamenii să-i vadă, să-i poată recunoaște de departe. Sperăm că sfinții Brâncoveni să ocupe în curând în conștiința oamenilor locul pe care ar trebui să-l aibă acest domnitor. Așa cum Ștefan cel Mare este binecunoscut ca sfânt și domnitor, așa și Brâncoveanu ar trebui să fie mediatizat mai mult, nu pentru că este hram al bisericii mele, dar pentru că merită. Îndemnăm cititorii ziarului TIMPUL să citească despre viața lui și să asculte balada lui Constantin Brâncoveanu atât de frumos cântată.
– Vin mulți credincioși la Biserica „Sfinții Martiri Brâncoveni” de la Soroca?
– În principiu, vin cei care simt și gândesc românește. Eu i-am împărțit în mintea mea pe categorii. Sunt cei care vin din curiozitate, sunt cei care vin pentru că știu la ce vin și sunt cei care vin să vadă dacă tot ceea ce au auzit este adevărat. Am început activitatea mea la Soroca cu un număr foarte mic de enoriași. Făceam slujba în paraclisul Cetății Soroca, pentru că nu avem alt loc, apoi ne-am mutat în subsolul unui hotel. Pe urmă am construit un paraclis și, în sfârșit, biserica. Veneau 10-15 oameni la slujbă, acum duminica la slujbă participă 70-80. Contează într-adevăr numărul credincioșilor, dar contează mult și calitatea. În biserica noastră vin oameni de calitate. Vin oameni intelectuali, care îl regăsesc pe Hristos și care la finalul liturghiei pleacă mulțumiți acasă cu sentimente nobile și abia așteaptă să revină
Sursa: Timpul.md
