ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home Posts Tagged "soldati"

soldati

,

SUA au început să desfășoare 3.000 de militari pentru trei luni de manevre în țările baltice în cadrul operațiunii „Atlantic Resolve”, menită să liniștească țările din regiune în privința amenințării reprezentate de Rusia, a declarat luni un purtător de cuvânt al Pentagonului.

„Aproape 750 de vehicule și echipamente au ajuns cu vaporul la Riga pentru aceste manevre care vor dura 90 de zile”, a precizat col. Steven Warren, purtătorul de cuvânt.

Cei circa 3.000 de membri ai brigăzii de luptă din Divizia a 3-a de infanterie vor ajunge în regiune începând de săptămâna viitoare. Col. Steve Warren a menționat că unitatea va prelua responsabilitatea pentru misiunea de instruire a forțelor terestre de la Regimentul 2 de cavalerie al armatei SUA în Europa, care va părăsi zona în martie.

El a adăugat că rotația are loc în cadrul operațiunii „Atlantic Resolve”, menită să demonstreze angajamentul aliaților NATO în contextul agresiunii ruse în Ucraina.

Echipamentele desfășurate sunt tancuri Abrams, vehicule de luptă Bradley și vehicule Humvee, conform informațiilor furnizate la fața locului agenției France Presse de către generalul John O’Connor, însărcinat cu transportul de echipamente.

Din materialul trimis pentru aceste manevre fac parte și elicoptere, a precizat col. Warren. Conform sursei citate, echipamentul ajuns deja la Riga face parte dintr-un set complet de luptă al unei brigăzi regulate de blindate, care include două batalioane de tancuri, două batalioane de vehicule de luptă, artilerie, elicoptere și alte echipamente.

Potrivit unei surse militare americane, echipamentele ar urma să rămână la fața locului după revenirea în țară a soldaților americani care participă la manevre. Oficialii militari americani doresc să mențină în Europa echipament pentru o brigadă completă de luptă, în așa fel încât trupele care participă la rotații în regiune să nu trebuiască să-și aducă și echipamentul. Nu se știe în prezent unde ar urma să fie staționat permanent echipamentul în Europa, notează Reuters.

Operațiunea „Atlantic Resolve” desemnează toate inițiativele militare ale SUA de după începutul crizei ucrainene în cadrul NATO pentru a liniști țările din regiune în privința amenințării reprezentate de Rusia.

Sursa: Independent prin România Breaking News

,

ACTUALIZARE !

ESTE SIGUR ACUM. NATO VA LOVI ȚINTE MILITARE ALE REGIMULUI Bashar al-Assad, ÎNSĂ NU VOR FI ACȚIUNI MILITARE CE VOR IMPLICA TRUPE LA SOL.

În urma consultării cu membrii ai Congresului American, Președintele Statelor Unite al Americii a decis că vor reacționa militar împotriva masacrelor ce au loc în Siria.

„…Am luat  decizia că America  trebuie să ia măsuri. Dar eu, de asemenea, cred că vom fi mult mai eficienți, vom fi mai puternici, dacă vom lua măsuri împreună ca o singură națiune. Și astfel aceasta ne oferă  oportunitatea nu numai de a prezenta la toți membrii Conducerii Congresului  American și diferitelor Comisii de Politică Externă dovezi cu privire la motivul convingerii că armele chimice au fost folosite de către regimul Assad, dar, de asemenea, ne dă o oportunitate de a discuta și explica de ce este atât de important ca acest regim să fie tras la răspundere.” Președintele Barack Obama

Președintele Obama a spus ca se cere Congresului acordul pentru luarea de măsuri militare, și a subliniat că planul elaborat nu implică trupe terestre:

  • „Acesta acțiune este un pas de proporții limitate, care va trimite un mesaj clar nu numai pentru regimul Assad, dar și pentru alte regimuri care ar putea fi dispuse la încălcarea acestor norme internaționale și că există consecințe pentru aceste încălcări. Ea ne dă capacitatea de a degrada capacitățile lui Assad atunci când vine vorba de arme chimice. De asemenea, acțiunile noastre se încadrează într-o strategie mai largă, care trebuie să ne asigure că putem aduce in timp un fel de consolidare a opoziției, a presiunii diplomatice, economice și politice necesare, astfel încât în cele din urmă să avem o tranziție ce poate aduce pacea și stabilitatea nu numai în Siria, dar și în regiune.”

Din discursul Președintelui Barack Obama:

„Iată întrebarea mea pentru fiecare membru al Congresului și fiecare membru al comunității mondiale: Ce mesaj dăm noi în cazul în care un dictator poate gaza și ucide sute copii pe față fără să i se întâmple nimic? Care este scopul sistemului internațional pe care l-am construit în cazul în care o interdicție privind utilizarea de arme chimice, care a fost aprobată de guvernele a 98 la suta din țările lumii și aprobată cu o majoritate covârșitoare de către Congresul Statelor Unite nu este  pusă în aplicare?”

„…Dar noi suntem  Statele Unite ale Americii, iar noi nu putem și nu trebuie să închide ochii la ceea ce sa întâmpla în Damasc. Din cenușa războiului mondial, am construit o ordine internațională și am pus în aplicare reguli internaționale pe care le-am dat un sens. Și am făcut-o pentru că noi credem că drepturile indivizilor de a trăi în pace și demnitate depinde de responsabilitățile națiunilor. Noi nu sunt perfecți, dar această națiune mai mult decât oricare alta a fost dispusă să îndeplinească aceste responsabilități.”

 SURSA whitehouse.gov

Traian Băsescu: Îndepărtarea lui Assad poate aduce Rusia în Transnistria!

Considerați că este posibilă o intervenție în Siria alături de SUA?

Răspunsul categoric este nu, pentru că SUA pun problema unei intervenții chirurgicale, dar asta nu înseamnă că, dacă SUA vor lua decizia de a interveni în Siria, nu vom fi solidari, pentru că nici România nu poate accepta ideea folosirii gazelor toxice de luptă. Problema pe care o avem este următoarea: unde ne ducem cu o astfel de intervenție? La întâlnirea cu Corpul Diplomatic Român, am spus că ne menținem liniile de politică externă, prudență față de intervenția în forță în Siria și solidaritate cu aliații noștri care vor lua această decizie. Spun solidaritate pentru că n-o să mă consulte nimeni, știind că n-am capabilități militare pentru tipul de intervenție pe care mizează SUA acolo. Astfel de capabilități le au doar câteva țări: SUA, Marea Britanie, Franța și Canada.  Am vorbit despre nevoia de prudență pentru că sunt diverse abordări ale statelor din jurul Siriei. Turcia vrea o intervenție directă la sol, Iordania va fi solidară, Iranul are alte obiective,  Israelul are alte obiective. Problema care se pune în cazul unei intervenții militare, chirurgicale a SUA este: această intervenție va avea sau nu va avea ripostă? SUA programează o intervenție de două zile, 100 sau 200 de rachete Tomahawk pentru diminuarea capacității armatei siriene de a utiliza gaze toxice.

Va riposta Damascul sau nu?

După părerea mea, va riposta. Ce se întâmplă dacă Damascul lovește unul dintre distrugătoarele americane? Cât de chirurgicală va mai rămâne operațiunea? Cum va reacționa Hezbollahul, care este în Siria? Va genera provocări aruncând racheta peste Israel și Turcia? Dacă Turcia primește câteva rachete pe teritoriu, trase nu de armata siriană, ci de Hezbollah, va invada Siria? De aceea, eu am spus prudență. Nu poți să gândești politica externă în astfel de situații ca pe o nuntă la care te duci cu floricica în piept. Să facem ultimul scenariu: cade Guvernul Assad, iar actualul front de eliberare națională vine la putere. Cu care din secțiuni? Cu al-Qaeda? Cu alte grupări teroriste, cu Frații Musulmani? Care din facțiuni va dobândi puterea? Ce se întâmplă cu influența rușilor în Siria odată cu schimbarea Guvernului Assad, în urma unui război care înseamnă un măcel? Mai rămâne Rusia cu singura ei bază din Mediterana de Est, dacă vine altcineva în locul lui Assad? Presupunem că îndepărtarealui Bashar al-Assad va genera pierderea acestei baze, unde se va recompensa Federația Rusă ca pierdere de prestigiu? După Kosovo, s-a compensat în Georgia. Ce ar fi cel mai la îndemână acum? Transnistria. Lucrurile sunt mult mai complicate și sunt obligat să gândesc în termenii cei mai răi. La fel de bine se poate ca Guvernul Assad să nu reacționeze și să-și încaseze cele 200 de rachete. Mai există un risc. Dacă nu reacționezi la bomba atomică a săracului, pentru că astea sunt gazele toxice de luptă, te gândești să nu reacționezi nici la bomba atomică a Coreei de Nord, nici la cea a Iranului.

Cum vi se pare reacția președintelui Obama de a trimite la Congres decizia de atacare a Siriei?

Marea Britanie a ajuns la Parlament, SUA au ajuns la Parlament, Franța a decis să meargă în Parlament. Avem problema legitimității, pentru că nu s-au utilizat gaze toxice în raport cu alt stat. Siria nu este semnatara Convenției (n.r.- Convenția privind Armele Chimice), de asta și are acest tip de armament. Prudența în decizie și în acțiune mi se pare esențială pentru pacea lumii

Sursa:  ro.stiri.yahoo.com

Rusia avertizează asupra unui dezastru nuclear, dacă Siria va fi atacată!

Un atac militar asupra Siriei poate duce la o catastrofă nucleară, dacă o rachetă va lovi un reactor cu uraniu radioactiv, a avertizat un purtător de cuvânt al ministerului rus de Externe. Intervenția sa vine în contextul în care SUA se află tot mai aproape de o intervenție militară în Siria.

„Dacă o rachetă lovește, voit sau din întâmplare, reactorul miniatură sursă de neutroni (MNSR), de lângă Damasc, consecințele vor fi catastrofale, adică va fi provocată poluarea teritoriilor învecinate cu uraniu puternic îmbogățit și cu produse de fisiune și să facă imposibile controlarea și păstrarea materialelor de fisiune stocate în acest obiectiv”, a afirmat Alexander Lukașevici, potrivit site-ului Russia Today.

Responsabilul rus a mai spus că există riscul contaminării întregii regiuni „cu uraniu îmbogățit”. De asemenea, nu va mai putea fi ținut sub control materialul nuclear, care riscă să ajungă pe mâini greșite.

Anterior, președintele rus Vladimir Putin a avertizat Congresul american împotriva aprobării unor acțiuni militare în Siria, care ar constitui, în opinia sa, o „agresiune”, în cazul în care ar avea loc „în afara cadrului Națiunilor Unite”.

În cazul în care Congresul american, care examinează autorizarea unui recurs la forță împotriva regimului de la Damasc, dă undă verde unor acțiuni militare, Statele Unite „ar autoriza o agresiune, deoarece tot ceea ce se face în afara Consiliului de Securitate al ONU este o agresiune, cu excepția autoapărării”, le-a spus Putin unor membri ai Consiliului pentru Drepturile Omului de la Kremlin, potrivit agențiilor ruse.

Sursa: ziuanews.ro

Articolul de bază:

În Mediterană are loc o mobilizare impresionantă de trupe americane, britanice și franceze, escadrilele fiind deja mobilizate în poziție de atac spre direcția SIRIA ! Obama așteapta totuși decizia Congresului. O profetie biblica sugereaza ca razboiul din Siria a fost prezis acum 2.500 de ani. Ce spun teologii?

Un atac occidental este iminent, însă președintele Bashar al-Assad preferă să-și țină toți așii ascunși – și are destui, mai ales după întăririle promise de Rusia și Iran.

În ultima săptămână, amenințările Vestului la adresa regimului condus de familia Assad s-au acutizat de la o zi la alta. În Mediterană are loc o mobilizare impresionantă de trupe americane, britanice și franceze, escadrilele fiind deja mobilizate în poziție de atac.

În tot acest timp, Damascul a răspuns retoricii tot mai agresive fără a face referire la forțele proprii. Replicile de acest fel au fost lăsate de Assad pe seama celor mai vehemenți aliați ai săi: Iranul a amenințat că va ataca imediat Israelul dacă SUA vor conduce o ofensivă în Siria, în timp ce Moscova a amenințat cu „consecințe catastrofale” și a început să trimită la rândul ei întăriri în Mediterană.

Astfel că, deja, conflictul sirian a fost externalizat și transformat într-o luptă prin interpuși a marilor puteri. Însă adevărata forță a armatei controlate de președintele sirian s-ar putea dovedi a fi problema reală pentru vestici, după cum a subliniat până acum în nenumărate rânduri senatorul american John McCain.

Cât de puternică este armata siriană?

Trupele lui Assad ar putea fi mult mai puternice decât credem – în primul rând pentru că știm foarte puține despre ele. La sfârșitul lunii martie, se estima că armata siriană numără peste 170.000 de trupe terestre, potrivit Institutului Internațional pentru Studii Strategice. Dintre acestea, în jur de 50.000 sunt soldați de elită, din comandouri instruite și sprijinite de luptători iranieni, libanezi, din Hezbollah și de ofițeri nord-coreeni. Suficient pentru a reprezenta o provocare serioasă, în contextul în care americanii cel mai probabil nu vor trimite deloc astfel de trupe din cauza nemulțumirii populației față de implicarea SUA în războiul din Irak.

Armament rusesc, mânuit de luptători înrăiți

Artileria din acestă armate este, în cea mai mare parte, de proveniență rusească sau bazată pe tehnologia Moscovei. Potrivit Institutului, Assad are 5.000 de tancuri multirol, echipate cu sisteme de peenetrare, explorare și sprijinite de infanterie. Pe lângă acestea, 3.000 de tunuri Howitzer, mortiere și alte lansatoare de proiectile de dimensiuni mari stau la dispoziția președintelui. 350 de avioane de luptă stau și ele pregătite, atât aparate menite să se lupte în aer, cât și aeronave proiectate pentru atacarea țintelor de la sol. Acestora li se adaugă 100 de elicoptere despre care nu se știu prea multe detalii, însă ale căror capabilități generale includ transportul de trupe, misiuni de recunoaștere și atacuri aer-sol. Flota include două nave de luptă care se pot lansa în atacuri asupra submarinelor. Însă cea mai temută piesă din arsenalul lui Assad este arm chimică, pe care ar fi folosit-o de mai multe ori din martie 2011, de când izbucnit războiul civil dintre forțele controlate de el și rebelii sirieni. Regimul sirian ar avea astfel tehnologia necesară pentru folosirea iperitei, un agent chimic cunoscut și ca „gaz muștar”, foarte persistent, al cărui efect durează mai multe zile, și a gazului sarin, un alt agent letal, care pătrunde în organism prin piele sau prin inhalare. Iperita lasă urme după folosire, gazul sarin se evaporă la mai puțin de două minute de la elibarea sa în aer. Cei până la 1.300 de oameni care au murit săptămâna trecută într-un cartier din Damasc ar fi fost atacați cu gaz sarin. ONU a confirmat că s-au folosit „substanțe chimice”, însă concluziile finale ale anchetei asupra acestui atac încă nu au fost prezentate.

De ce își ascunde Assad puterea?

Un alt as important din mâneca lui Assad este fragmentarea excesivă a opoziției siriene. În momentul de față, războiul civil din Siria s-a extins pe atât de multe planuri încât rebelii nu mai luptă doar cu regimul, ci se luptă între ei. Situația poate fi observată cel mai bine în nordul țării, în orașul Ras al-Ayn, unde forțele kurde se confruntă cu islamiștii radicali. Pe lângă faptul că aici are loc o ciocnire constantă între kurzi, arabi și facțiunile jihadiste, orașul este despărțit doar printr-o poartă de oțel de trupele Turciei – un inamic implacabil al oricărei forme de separatism kurd. Vălul de mister în care este însă învăluită armata siriană este pus de analiști pe seama dorinței lui Assad de a-și proteja obiectivele strategice, dar și a încercării sale de a nu-și divulga furnizorii de armament, riscând astfel să-și piardă aliații.

Sursa: adevarul.ro

Obama amana razboiul cu Siria, spre nemultumirea complexului industrial militar american…   și totuși masina militara o data pusa în functiune este greu de oprit si pe aceasta mizeaza promotorii razboiului. Chiar si cu presedintele neconvins, este usor de gasit un pretext pentru declansarea bombardamentelor, iar lui Obama, cu toata autoritatea pozitiei pe care o are, s-ar putea sa-i fie greu sa evite cursul razboiului. Corespondentul Fox News de la Departamentul de Stat prezenta, sâmbata, ca „sigura” o actiune împotriva regimului sirian, chiar si în cazul în care Congresul va respinge interventia militara.

Decizia presedintelui Barack Obama de a cere votul Congresului cu privire la un atac asupra Siriei i-a luat prin surprindere pe adeptii interventiei militare americane si pe analistii politici deopotriva, dupa ce toate pregatirile sugerau un atac iminent asupra obiectivelor militare siriene.

Presedintele si-a argumentat decizia prin dorinta de a cere acordul Congresului – organul legislativ al Statelor Unite, care este reprezentantul poporului, asa cum prevede Constitutia. Criticii argumenteaza ca orice amânare este doar un semn de slabiciune care îi va dezamagi pe aliati si îmboldi pe inamici. Obama a argumentat în discursul sau de sâmbata dupa-amiaza ca o amânare nu înseamna o renuntare la pedepsirea presedintelui sirian Bashar al-Assad, fortele armate americane fiind pozitionate si actualizându-si tintele în permanenta. Criticii sai sustin însa ca regimul lui Assad va avea timp sa-si întareasca apararea si sa ascunda armele. Nu în ultimul rând, si decizia Parlamentului britanic de vineri, de a nu permite trupelor britanice sa ia parte la conflict, pare sa fi cântarit în razgândirea lui Obama.

 

„Este poate cea mai proasta decizie pe care o putea lua. Dupa ce a vorbit de «linia rosie» pe care Assad nu are voie sa o treaca, în acest moment o actiune militara nu mai poate fi evitata”

 

-a declarat John Bolton fostul amabasador la ONU si unul dintre criticii ferventi ai lui Obama. Republicanii John McCain si Lindsey Graham, doi dintre cei mai duri adepti ai razboiului, l-au avertizat pe presedinte ca nu vor fi multumiti daca actiunea militara împotriva Siriei va fi una limitata.

Dar au existat si reactii pozitive la anuntul lui Obama, atât în tabara democrata, cât si în cea republicana. „Administratia va trebui sa explice cum sunt afectate interesele americane” de actiunile regimului sirian, a declarat Alan Grayson, deputat de Florida al Partidului Democrat . „N-am auzit nicio explicatie în acest sens, cred ca singurii care doresc interventia militara sunt reprezentantii complexului industrial militar”, a adaugat el.

Complexul industrial militar american este un termen care caracterizeaza industria de armament si tentaculele sale care ajung în fortele armate, Congres, lobby si chiar formatorii de opinie. Pe lânga ocazia de a-si testa fortele armate în situatii reale de lupta, orice interventie militara americana înseamna zeci de miliarde de dolari care se scurg în bugetul industriei de armament si în conturile miliardelor de furnizori privati de tehnica militara, consultanta si sprijin logistic. Pentru acesti furnizori, orice noua implicare militara în lume înseamna mai multe contracte.

Toate interventiile militare majore ale Statelor Unite din ultimii 20 de ani au urmat acelasi model: o criza interna cu victime umane, care trebuie neutralizata înainte de a se extinde. Cancerul trebuie oprit, dictatorul trebuie pedepsit. Fie ca a fost vorba de bombardarea Serbiei, motivata de epurarea etnica a albanezilor din Kosovo de fortele lui Slobodan Milosevici, de razboiul din Irak, motivat de armele de distrugere în masa care s-au dovedit inexistente, sau de razboiul din Afganistan, motivat de razboiul împotriva terorismului, toate au avut un pretext care, daca a existat cu adevarat la un moment dat, actiunea militara americana care a urmat a fost disproportionata ca intensitate si durata si nu lipsita de „victime colaterale” printre civili.

Sase nave de razboi, dintre care cinci dotate cu rachete Tomahawk, si o nava amfibie cu 2.200 de infanteristi au fost pozitionate de acum câteva saptamâni în Marea Mediterana în anticiparea atacului asupra Siriei, desi înca de la începutul crizei din Siria a fost exclusa absolut posibilitatea unei descinderi cu trupe pe teren. Imagini cu victimele atacului chimic din Siria au fost difuzate la nesfârsit în programele de stiri în fiecare seara, în ultima saptamâna, desi spatiul alocat evenimentelor externe la posturile de televiziune americane este de obicei nesemnificativ. Iar alocutiunea lui John Kerry de condamnare a lui Assad a depasit în patos discursul lui Colin Powell de la Natiunile Unite despre armele de distrugere în masa ale lui Saddam Hussein, care a precedat atacarea Irakului.

Decizia lui Obama de a cere aprobarea Congresului este una extraordinara, iar daca teoria influentei complexului militar industrial se confirma, atunci Obama ar putea fi primul presedinte în ultimii 20 de ani care nu se lasa „impresionat” usor. Fie ca este cu adevarat informat si a realizat perspectiva clara a posibilelor complicatii pe care o noua implicare militara în Orientul Mijlociu le-ar avea, fie ca îsi calculeaza doar precis miscarile, urmând teoria jocului în toti pasii pe care îi urmeaza, Obama pare sa stea pe propriile lui picioare. Una dintre caracteristicile presedintiei lui înca din campania electorala dinaintea primul mandat, este aceea ca a fost înconjurat de echipe puternice de consilieri si masuratori de opinie care i-au calculat exact sprijinul, sansele si miscarile, în toti pasii pe care i-a urmat. Fie ca a fost vorba de Legea Sanatatii, de decizia retragerii din Irak si Afganistan sau de legalizarea casatoriilor gay si relatiilor deschise în armata, care desi nu i se poate atribui direct este legata de administratia sa – deciziile majore luate sub Obama au fost validate de sprijinul popular, în pofida criticilor initiale. Altele, precum închiderea centrului de detentie de la Guantanamo sau asasinatele de suspecti teroristi, ramân înca în dezbaterea publica.

Masina militara o data pusa în functiune este greu de oprit si pe aceasta mizeaza promotorii razboiului. Chiar si cu presedintele neconvins, este usor de gasit un pretext pentru declansarea bombardamentelor, iar lui Obama, cu toata autoritatea pozitiei pe care o are, s-ar putea sa-i fie greu sa evite cursul razboiului. Corespondentul Fox News de la Departamentul de Stat prezenta, sâmbata, ca „sigura” o actiune împotriva regimului sirian, chiar si în cazul în care Congresul va respinge interventia militara. Analize semantice se fac pe formularea din discursul presedintelui: „Am decis ca Statele Unite trebuie sa întreprinda o actiune militara” asupra regimului sirian. Este de anticipat ca în saptamâna urmatoare se va da o adevarata lupta în culisele scenei politice, bazata pe justificari si formulari, pentru ca rezolutia propusa Congresului sa poata obtine sprijinul necesar. Ramâne de vazut daca decizia lui Obama de a nu actiona militar precipitat va slabi imaginea Americii în lume sau o va întari, atât pe plan intern cât si extern. De asemenea este de urmarit cum reactiile interne si internationale din urmatoarele zile vor influenta atitudinea Congresului.

Cu o opinie publica americana care se opune majoritar implicarii Statelor Unite într-un razboi, cu un sprijin international redus si cu opozitia Chinei si a Rusiei, Obama se pare ca a preferat, cel putin pe moment, solutia cea mai înteleapta. „A actiona corect înseamna a actiona cu tarie”, si-a argumentat el pozitia. Saptamâna viitoare, presedintele american va merge la Sankt-Petersburg la summitul G20, iar Congresul va reveni din vacanta peste înca o saptamâna, asa ca votul cu privire la atacarea Siriei ar putea avea loc la o data apropiata de 11 septembrie, aniversarea atentatelor teroriste de la World Trade Center. Daca adaugam si reuniunea Adunarii Generale a ONU care are lor traditional în a doua jumatate a lunii, se anunta un septembrie încarcat.

Sursa analizei: inprofunzime.md

VIDEO ARMATA SIRIANĂ

Blindate ale armatei Siriene în acțiune…

Tanc al armatei Siriene (T 72 – rusesc) în acțiune într-un oraș din Siria…

O profetie biblica sugereaza ca razboiul din Siria a fost prezis acum 2.500 de ani. Ce spun teologii?

Distrugerea orasului Damasc, capitala Siriei, ar fi fost insa prezisa de acum 2.500 de ani, cred unii crestini.

Potrivit unor bloguri crestine, un fragment din Vechiul Testament vorbeste exact despre acest subiect.

Este vorba de un citat din Cartea lui Isaia, capitolul 17: “Iata, Damascul va inceta sa mai fie un oras si va deveni un morman de ruine. Orasele vor fi parasite pentru totdeauna”.

Desi unii crestini cred in adevarul acestei profetii si asteapta implinirea ei, cei mai multi teologi spun ca textul nu trebuie interpretat literal, scrie Time.

“Nu putem interpreta asa Biblia, ar fi absurd. Este un text antic si vorbeste despre evenimente din trecut. Nu putem compara acum Statele Unite cu anticul Babilon”, spune profesorul Walter Brueggmann, de la Seminarul Teologic Columbia.

Damascul si Siria sunt mentionate deseori in Biblia, chiar si in Noul Testament. Dupa cum scrie inFaptele Apostolilor, in apropiere de acest oras a fost convertit la crestinism cel care avea sa devina apostolul Pavel.

Sursa: protv.md

 

Razboiul din Siria: Distrugeri, Moarte, Durere, Victime Nevinovate…

 

Surse foto: inliniedreapta.net , www.cugetliber.ro , unimedia.info , stirileprotv.ro , www.realitatea.net, npr.org

Pe câmpurile de luptă ale celui de-al doilea război mondial au luptat in jur de 150 de mii de soldați evrei, care  s-au bătut pentru șefii naziști care au ordonat exterminarea evreilor. Descoperiri recente atestă faptul că Fuhrerul cunoștea originile evreiești a peste 12 ofițeri superiori și a semnat documente care îi declara „de sânge german.”

Legea germană în vigoare sub regimul nazist începând cu 1935,  interzicea sa devina ofițer cuiva care avea un bunic evreu.

Dar serviciul personal al armatei germane cunoștea, în 1944, 77 „ofițeri de rang înalt de rasă evreiască amestecați sau căsătoriți cu o evreică” în activitate în Wehrmacht, armata germană.

Livretul militar a unui jumatate evreu- Hermann Aub

Aceștia au primit de la Hitler o declarație de „sânge german.”

Lista a fost descoperită de Bryan Rigg, un student în istorie la Universitatea din Cambridge, care a regăsit membri ai Whermachtului care erau evrei sau aveau un părinte evreu.

El a interogat sute de vechi militari și familiile lor și a examinat, în arhivele guvernului federal german, dosarele militare individuale care au relevat faptul că autoritățile naziste cunoșteau foarte bine originile lor.

Rigg a găsit proba că Hermann Goering, șeful Luftwaffe și succesorul desemnat de Hitler, a falsificat filiația mareșalului Erhard Milch, adjunctul său, care era, după definițiile naziste, pe jumătate evreu.

El a descoperit că autoritățile naziste au decernat crucea de Cavaler, decorația militară germană cea mai importantă, militarilor care au fost licențiați precedent pentru că erau evrei, apoi reintegrați. Rigg a avut o discuție cu un ofițer german care i-a făcut o vizită tatălui său într-un lagăr de concentrare, arborând medaliile sale de luptător.

Văduva unui titular a crucii de Cavaler i-a spus că soțul său, jumătate – evreu, a fost profund bulversat de o vizită în ghetoul Varșoviei, pe când se întorcea de pe frontul din Rusia.

Cercetătorul britanic a indentificat un evreu pe jumătate din Primul război mondial, care comandase un grup de servicii de informații militare germane la Varșovia în septembrie 1939, însărcinat de a ajuta pe șeful evreilor lubavici, rabbinul Joseph Schneersohn, sa fuga în America.

Evrei in  uniformă nazistă
Biroul personalului armatei germane a alcătuit, în 1944, o listă de 77 de ofițeri de rang înalt „de rasă evreiască amestecați sau căsătoriți cu o evreică” servind în armata germană. Printre aceștia, se aflau doi generali de corpuri de armate, opt generali de divizie, cinci generali de brigadă și 23 de colonei. Lista fusese făcută la cererea expresă a Fuhrerului.

Ofițerul care a alcătuit-o a recunoscut, în ianuarie 1944, că ea era incompletă. Cercetările lui Bryan Rigg nu au scos însă la lumina zilei doar această listă secretă ci și alți ofițeri de grad la fel de mare din armate de uscat, din marină și aviație. El a găsit documente care arată că în cazul unui mareșal al cărui tată era evreu, Goering și Hitler au decretat că „adevăratul său tată” era unchiul său maternal și că mareșalul era drept consecință de sânge german autentic!!

Cercetările sale au dezvăluit 17 cazuri de atribuire a Ritterkreuz (Crucea de Cavaler), cea mai înaltă decorație militară germană, unor bărbați a căror origine evreiască era cunoscută. Dar mulți dintre ei nu erau evrei religioși.

Ziarul israelian „Vesti” a publicat un material senzațional în care se relatează despre cei circa 150 de mii de soldați și ofițeri evrei care au luptat în componența armatei hitleriste.

 Legea privind cetățenia Reichului și legea protecției sângelui german, promulgate la Nuremberg în 1935, defineau ca evreu pe oricine avea cel puțin trei bunici evrei.

Reich-ul își numea oamenii născuți din căsătorii mixte dintre arieni și nearieni mischlinge. Legile rasiale din 1935 deosebeau mischlinge de gradul întîi (cu unul din părinți evreu) și de gradul doi (cu unul din bunici evreu).

În ciuda „alterării” juridice a oamenilor cu sînge evreiesc și a propagandei feroce, zeci de mii de mischlinge au trăit liniștit pe timpul naziștilor. Ei erau înrolați în mod obișnuit în Wehrmacht, Luftwaffe și Kriegsmarine, devenind nu doar soldați și generali, dar și comandanți de regimente, divizii și armate.

Sute de mischlinge au fost decorați pentru vitejie cu Crucea de Fier. Iar douăzeci de soldați și ofițeri de origine evreiască au fost decorați chiar cu cea mai înaltă distincție a celui de-al Treilea Reich – Crucea de Cavaler.

Totuși, mulți veterani ai Wehrmacht-ului se plîngeau că erau înaintați cu greu pentru decorații, dar se tărăgăna și avansarea lor în grad, din cauza originii etnice.

Timp îndelungat, în presa nazistă apărea fotografia unui tînăr blond, cu ochi albaștri, purtînd o cască.

Fotogrfia  lui Werner Goldberg, un mischlinge de gradul întîi,( cu tatal evreu), blond cu ochii albastri,care a fost folosita de propaganda nazista germana ca exemplu pentru soldatul german ideal…

Sub fotografie era scris: „Soldatul german ideal”.

Maiorul Wehrmacht-ului, Robert Borchardt, a primit Crucea de Cavaler pentru atacul cu tancuri asupra armatei sovietice din august 1941. Apoi acesta a fost trimis în Corpul African al lui Rommel. În apropierea localității El Alamein acest maior a ajuns prizonier la englezi. Iar în 1944 i-a fost aprobată permisiunea de a pleca în Anglia pentru reunificarea cu tatăl său evreu.

 În 1946 Borchardt s-a reîntors în Germania, declarîndu-i tatălui-evreu: „Trebuie cineva să reconstruiască țara noastră”. În 1983, înainte de moarte, el povestea elevilor germani: „Mulți evrei și semi-evrei care au luptat pentru Germania în cel de-al doilea război mondial considerau că trebuie să-și apere cu onestitate Fatherland-ul”.

Colonelul Walter Hollander, al cărui mamă era evreică, a primit personal de la Hitler un certificat prin care Führer-ul confirma arianismul acestui evreu halahic (Halaha – lege tradițională evreiască, în conformitate cu care cel ce este născut din mamă evreică este considerat evreu – n. a.).

 Aceleași certificate care autentificau „sîngele nemțesc” au fost semnate de Hitler pentru zeci de ofițeri sus-puși de origine evreiască.

În anii războiului Hollander a fost decorat cu Crucea de Fier de ambele grade și cu o distincție nemțească rară – Crucea de Aur. În 1943 brigada antitanc a lui Hollander a distrus 21 de tancuri sovietice în timpul bătăliei de la Kursk, pentru care acesta a primit Crucea de Cavaler. Cînd a plecat în concediu, a ajuns în Reich prin Varșovia.

Hollander intrase în armata Republicii de la Weimar, în 1922. Mama sa era evreică și dosarul său militar arata că în 1934, cartierul general de la Berlin scrie că el „nu este arian” dar, în favoarea sa, că a luptat contra comuniștilor în 1923 – 1924.

Biroul personal credea că el trebuia să rămână în armată cu toate că originile sale evreiești îi deranjau pe colegii lui la școala militară unde fusese mutat. Din această cauză, a fost transferat în China. Hitler l-a recompesat prin medalia de serviciu onorabil în 1936 apoi, în 1939, după ce a examinat fotografiile lui, dosarul și evaluările sale, i-a dat declarația de sânge german, Genehmigung. 
Dar în 1943, originile sale evreiești i-au barat calea spre promovarea la gradul de general, deși o merita din plin.

Colonelul  Walter H. Hollander.

 

Anume acolo a fost șocat de nimicirea ghetoului evreiesc. Revenind pe front Hollander arăta distrus și înfrînt, iar Serviciul Cadre i-a înscris în fișa personală următoarea notă: „este prea independent și greu de condus”, astfel tăindu-i calea spre gradul de general.

 A fost făcut prizonier de către ruși în octombrie 1944 și a petrecut 12 ani într-un lagar rusesc

 

Totuși, ce au fost mischlinge ai Wehrmacht-ului: jertfe ale urmăririlor antisemite sau complici ai călăilor?

Viața îi punea deseori în situații absurde. În lagărul Sachsenhausen a sosit de pe front un soldat care avea la piept Crucea de Fier pentru… a se întîlni acolo cu tatăl-evreu. Ofițerul SS, șocat de acest vizitator, a exclamat: „Dacă nu aveai decorația asta la veston, ai fi fost aruncat imediat împreună cu tatăl tău”.

Dar iată o altă istorie – a unui locuitor al RFG în vîrstă de 76 de ani, evreu get-beget. În 1940 acesta a reușit să fugă din Franța cotropită cu acte false. Ulterior a fost înrolat în trupele de elită Waffen-SS, avînd un nume nemțesc nou.

 „Dacă eu am servit armata germană, iar mama mea a murit în Oswiencim (Auschwitz), cine sînt eu – jertfă sau unul din urmăritori?” – se întreabă el adesea. Nemții, resimțind imensa vină pentru faptele comise, nu vor să audă de noi. Dar și comunitatea evreiască le arată spatele celora aflați în situația mea. Doar destinele noastre se află în contradicție directă cu ceea ce s-a obișnuit a fi numit Holocaust”.

Vom remarca încă un fapt demn de reținut – în 1940 tuturor ofițerilor care aveau doi/două bunici evreice le-a fost ordonat să părăsească armata. Iar cei care aveau rădăcini evreiești doar pe linia paternă/maternă puteau rămîne în armată însă în nici un caz în funcții de răspundere.

Realitatea însă era alta. Deoarece aceste ordine nu se executau, ele erau anunțate repetat o dată pe an. Deseori soldații nemți, conduși de principiul „frăției de arme”, îi ascundeau pe camarazii evrei și nu-i denunțau organelor de partid și celor represive.

Sînt cunoscute 1200 de cazuri de satisfacere a serviciului de către mischlinge în Wehrmacht – soldați și ofițeri evrei cu grad de rubedenie apropiată. Circa o mie dintre acești mischlinge au rămas fără cele mai apropiate (2300) rude – nepoți, mătuși, unchi, bunici și părinți.

În ianuarie 1944 secția de cadre a Wehrmacht-ului a pregătit o listă secretă cu 77 de ofițeri sus-puși și generali aflați în căsătorii mixte și anume „amestecați cu rasa evreiască sau căsătoriți cu evreice”. Toți aceștia aveau certifica

te personale de la Hitler prin care era autentificat „sîngele nemțesc”. În listă figurau 23 de colonei, 5 general-maiori, 8 generali-locotenenți și doi generali.

Această listă putea fi completată cu figura odioasă a lui Reinhard Heydrich, favoritul Führer-ului și conducătorul Reichssicherheitshauptamt (RSHA) – structură care controla gestapoul, poliția criminală, serviciul de spionaj și de contraspionaj. Toată viața (din fericire scurtă) acesta a luptat cu zvonurile privind originea lui evreiască.

Heydrich s-a născut în 1904 la Leipzig în familia directorului conservatorului din acest oraș. Legenda familiei glăsuiește cum că bunica lui, imediat după nașterea tatălui viitorului șef al RSHA, s-a măritat cu un evreu. În copilărie, se zice, băieții mai mari îl băteau pe Reinhard, numindu-l evreu.

Anume Heydrich a organizat în 1942 conferința de la Wansen pentru a pune în discuție „soluția finală a problemei evreiești”. În alocuțiunea sa Heydrich a declarat că nepoții evreilor sînt nemți și nu pot fi supuși represiunilor.

Se zice că o dată, ajuns acasă beat criță, privindu-și mutra în oglindă ar  fi exclamat: „Evreu spurcat!”, ba a și tras cu pistolul  de două ori în ea.

Feldmareșalul de aviație, Erchard Milch, poate fi considerat un exemplu clasic de „evreu camuflat” în elita celui de-al Treilea Reich. Tatăl lui a fost un farmacist evreu.

Feld-maresalul  Erhard Milch (stanga) impreuna cu generalul Wolfram von Richthofen.

Din cauza originii evreiești el n-a fost acceptat în școlile militare , dar începutul primului război mondial i-a deschis calea spre aviație. Milch a ajuns în divizia vestitului Richthoffen, a făcut cunoștință cu tînărul Goering și s-a manifestat în statul-major, cu toate că nu a zburat pe aeroplane.

 În 1929 el a devenit directorul-general al „Lufthansa”, agenție națională de transport aerian. Și pentru că vîntul sufla deja în direcția naziștilor, Milch furniza avioane fără plată liderilor NSDAP (Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei).

Și acest serviciu nu a fost uitat. Venind la putere, naziștii au declarat că mama lui Milch nu a dus viață sexuală cu soțul său evreu, iar tatăl adevărat al băiatului a fost baronul fon Bier. Goering a rîs mult, spunînd: „Da, l-am făcut pe Milch un potlogar, dar potlogar aristocrat”.

Iată încă un aforism al lui Goering în adresa lui Milch: „În comandamentul meu eu singur voi decide cine este evreu și cine nu!”.

După război Milch a stat la închisoare nouă ani. Apoi, pînă la vîrsta de 80 de ani, a lucrat consultant la concernele „Fiat” și „Tissen”.

Majoritatea absolută a veteranilor Wehrmacht-ului susțin că atunci cînd plecau în armată nu se considerau evrei. Acești soldați se străduiau să combată pălăvrăgeala rasială nazistă, anume prin faptele lor de vitejie.

 Înrolați în armata hitleristă, pe cîmpul de luptă ei demonstrau cu eforturi triple că strămoșii lor evrei nu ii  încurcă să fie ostași dîrji și buni patrioți ai Germaniei.

”Soldații evrei ai lui Hitler” 


 Autor: Konstantin Kapitonov, Tel-Aviv, Nezavisimaia Gazeta, Nr. 199-200

SURSA: cersipamantromanesc

© Copyright 2012 - ROMÂNIA BREAKING NEWS - RBN Press