,
Viktor Ianukovici ar putea SFÂRȘI la fel ca NICOLAE CEAUȘESCU
- Victor Ianukovici
Un fost membru al Partidului Regiunilor, aflat la guvernare în Ucraina, Inna Bohoslovskaia, a declarat într-un interviu pentru publicația Glavkom că președintele Viktor Ianukovici ar putea să aibă aceeași soartă ca dictatorul român Nicolae Ceaușescu.
Potrivit deputatului, cea mai bună soluție pentru Viktor Ianukovici ar fi să semneze Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană, după care să-și dea demisia. „Doar în acest mod ar putea fi salvat. Asta este important pentru noi, înțelegeți? România încă nu și-a revenit după asasinarea lui Ceaușescu”, a subliniat politicianul.
Bohoslovskaia a menționat că Ianukovici este pe cale să se transforme în Ceaușescu, dar încă n-a repetat ceea ce a făcut dictatorul român.
„Astfel de semnale deja se resimt în societate. Dacă nu se va schimba situația, spiritele se vor încinge pe parcurs și vor deveni periculoase. N-ar trebui să admitem acest lucru. Astfel de răni nu se vindecă decît peste sute de ani, dar trebuie să recunoaștem că putem să ajungem aici”, a mai spus Bohoslovskaia.
În noaptea de sîmbătă spre duminică, forțele speciale de la Kiev au dispersat un protest pașnic al studenților, lovind cu picioarele și cu bastoanele în protestatari. Surse din cadrul Ministerului de Interne ucrainean au declarat că forțele speciale au acționat la comanda Primăriei Capitalei, întrucît aceasta avea misiunea să elibereze piața pentru a instalarea bradului de Crăciun, scrie Mediafax.
Circa 20 de deputați din cadrul Partidului Regiunilor, aflat la guvernare în Ucraina, intenționează să părăsească grupul parlamentar în cursul zilei de luni, în vederea formării unui nou partid politic.
Sursa: cripo.com.ua via Cer si pamant Romanesc
,
95 de ani de la terminarea primului război modial
Pe 11.XI. 1918 la ora 11.00 a fost semnat armistițiul între conducătorii militari ai Germaniei și Franței, într-o garnitură de tren aflată într-o pădure de lânga Paris. Astfel s-a pus capăt celor 4 ani de război în care s-au înregistrat peste zece milioane de victime din ambele tabere.
Drept consecință a sfârșitului războiului, Austro Ungaria se descompune și apar noi state. La 28 noiembrie 1918 Bucovina cere Unirea cu România iar la 1 Decembrie 1918 Transilvania și Banatul cer Unirea cu Patria Mamă.
Documentul Unirii de la Alba Iulia
Aceasta a urmat după ce la 28 iunie 1918 Basarabia s-a unit cu România prin exprimarea voinței populare reprezentată de Sfatul Țării.
La București s-a comemorat în aceste zile sfârșitul primului război mondial. Se împlinesc 95 de ani de la armistițiul încheiat la Compiegne, în Franța, între puterile aliate și Germania, pentru încetarea focului.
Diplomați și militari au depus coroane de flori în sectorul francez al cimitirului Bellu Militar, în amintirea milioanelor de soldați și civili care au murit în timpul celor 4 ani de război.
Ambasadorii Franței și Germaniei au adus astăzi un omagiu nu doar soldaților francezi din colonii morți în primul război mondial, ci și tuturor militarilor care și-au pierdut de atunci viața.
Phillipe Gustin, ambasadorul Franței, vorbește despre importanța sacrificiului soldaților.
„Sacrificiul soldaților francezi, români, germani și al altora, chiar și astăzi în serviciul națiunilor, impune respect și ne aduce aminte că pacea este un bun prețios și fragil și este responsabilitatea noastră, a tuturor, să o păstrăm și să o apărăm. Această pace am făcut-o împreună, zi de zi, construind Europa, și trebuie să continuăm împreună pe această cale”, spune Phillipe Gustin.
Ambasadorii Franței și Germaniei, Phillipe Gustin și Werner Hans Lauk.
Primul război mondial a fost cea mai sângeroasă conflagrație din Europa, însă acum continentul a adunat peste jumătate de secol de pace, a explicat ambasadorul german Werner Hans Lauk.
„Astăzi trebuie să ne amintim că reconcilierea franco-germană a marcat începutul unui mare proces de unificare europeană, căruia îi datorăm peste 60 de ani de pace.
„O singură privire în afara frontierelor noastre este suficientă ca să ne dăm seama că această situație rămâne o excepție. Iată de ce fiecare dintre aceste cruci și aceste stele funerare reprezintă deopotrivă un avertisment și un apel pentru noi să susținem pacea peste tot în lume”, spune Werner Hans Lauk.
Sursa parte din material romania-actualitati.ro
,
ROMÂNIA, FACTOR DETERMINANT PENTRU SFÂRȘITULUI RĂZBOIULUI RECE ! "CEI DINTÂI VOR FI CEI DIN URMĂ" – Interviu în exclusivitate pentru R.B.N.Press cu Larry Watts / Video
În continuarea volumului “Ferește-mă, Doamne, de prieteni. Războiul clandestin al Blocului Sovietic cu România”, reputatul istoric și analist american LARRY L. WATTS, a lansat cel de-al doilea volum “CEI DINTÂI VOR FI CEI DIN URMĂ – România și sfărșitul razboiului rece”, prilej cu care domnia sa a avut amabilitatea să ne răspundă la câteva întrebări inedite .
Interviu Larry Watts:
Volumul “CEI DINTÂI VOR FI CEI DIN URMĂ”, încearcă să restabilească adevărul istoric și să corecteze percepția occidentală vis-a-vis de rolului jucat de România în plan internațional în perioada Războiului Rece.Acest Volum , ajunge cu dezvăluirile până în prima săptămână din decembrie 1989, oprindu-se chiar înainte de revoluție.
Astfel se pot desprinde concluzii mai mult decât surprinzătoare pentru noi românii, învațați în ultimii zeci de ani de către vectori obscuri ai neamului românesc să fim mereu puși la zid și aratați cu degetul:
*România prin politica externă a contribuit într-o mare măsură la sfârșitul „Războiului Rece” !
*România a fost cel mai de încredere partener pentru occident și SUA dintre toate țările blocului comunist, fiind deschizătoare de drumuri înconstruirea acestor relații !
*România nu a mimat independența față de Uniunea Sovietică, ci a chiar mai mult, a devenit un partener strategic important al SUA pe plan militar și informațional, sfidând amenințarea tot mai mare din partea blocului comunist dirijat de Moscova care a trecut România la CATEGORIA INAMICI, devenind în acest sens o țintă majoră a unui uriaș, abil și perfid angrenaj pus în mișcare pentru distrugerea sa.
Sursele cărții sunt documentele descoperite după 1989 în arhivele fostelor țări socialiste, fiind tratat în mod detaliat și susținut pe baza documentelor în cauză
Modul eronat în care au fost percepute în Occident, România și atitudinea ei față de URSS și de ceilalți membri ai Pactului de la Varșovia, precum și cauzele acestor percepții eronate: tendințe cognitive care se manifestă în mod obișnuit în comunitățile analitice și de inteligence, precum și campaniile de dezinformare concepute și puse în practică de „aliații“ României din Blocul Sovietic sub comanda Moscovei.
Larry Watts, autor: ”Romania a devenit un partener de incredere al Occidentului, in special al Statelor Unite, pentru peste de 20 de ani. Oamenii au fost foarte preocupati dupa ’89 sa explice problemele interne, despre ce fel de abuz au facut niste romani asupra altor romani; povestea aceasta este despre cum a actionat Romania ca un actor international ”.
Ziaristi Online:
Trilogia sa istorică, în elaborare, este o cascadă de revelații, însă fiecare riguros argumentată. Și toate converg, într-un final, în același punct esențial: România postbelică a fost, după înlăturarea de la putere a cominterniștilor de tipul Pauker, Luca etc., oponentul real și cel mai redutabil din interiorul Tratatului de la Varșovia al politicii imperiale a URSS. Oponent real și nu prefăcut, cum s-a tot bătut moneda falsă după 1989 (ceea ce nu-i împiedică nici acum, după noianul de mărturii produse de Larry Watts, pe detractorii de serviciu ai istoriei contemporane a României să-și emită răstălmăcirile.) Iar oponent redutabil, pentru că a reușit, prima din „lagărul socialist“, să obțină retragerea din țară a trupelor Armatei Roșii, și a a aplicat un demers consecvent de politică externă în folos național, care nu putea să nu intre în opoziție – uneori deosebit de critică – cu linia stabilită de Moscova comunistă. Confruntarea aprigă între București și Moscova și capitalele satelite ei din lagăr n-a fost circ de ochii lumii. Altfel, s-ar fi exprimat între ei cu atâta „sinceritate“, (citește: cu atâta ură și bădărănie), lideri sovietici, despre România? Brejnev, în 1979: Ceaușescu, „în esență, este un trădător“. Mareșalul Kulikov, în 1982: „Practic, el trădează interesele lagărului socialist“.
Întemeiat pe dovezi istorice, Larry Watts afirmă: „În conformitate cu documente ale Pactului de la Varșovia, disponibile acum, de la prima reunire, la începutul anilor 1960, niciun summit al Pactului de la Varșovia nu a fost doar o simplă curea de transmisie a opțiunilor sovietice. Iar principalul motiv în acest sens a fost acela ca aproape de fiecare dată România a contestat pozițiile sovietice, le-a apărat pe ale sale și a înaintat propuneri și inițiative neaprobate anterior, cu care Moscova s-a văzut nevoită să facă anumite compromisuri“. Compromisuri au făcut „aliații“ socialiști, dar în același timp au conceput și desfășurat o campanie amplă de discreditare a României în fața Occidentului și, în general, în lume. O campanie din păcate reușită și cu efecte dezastruoase până astăzi. România fost pusă la zid, înainte de 1989, de propriii săi tovarăși de lagăr, iar Occidentul, credul sau inconștient dezinteresat, a căzut în capcană.
Descoperirile din arhivele Pactului de la Varșovia după 1989 și investigațiile conduse de organisme de monitorizare americane și internaționale (…) au relevat faptul că Bucureștiul a continuat să sfideze Moscova pe „aproape toate punctele de pe agendă“, în interiorul Pactului de la Varșovia.
În vreme ce toate aspectele politicii externe și de securitate a României erau sistematic reatribuite regimurilor loiale sovieticilor, cu ajutorul aparatului de măsuri active al URSS și al Pactului de la Varșovia, țara și conducerea ei erau cu minuțiozitate înfățișate ca susținând exact opusul măsurilor promovate în ultimul sfert de secol. De la statutul de unic membru al Pactului care refuzase să blameze și să condamne SUA, RFG și NATO, România devenise țara care detesta cel mai profund autoritățile de la Washington, Bonn și Bruxelles. De la țara cu activitate
de pionierat în domeniul relațiilor cu Europa de Vest și mai ales cu CEE, devenise cea mai antieuropeană dintre toate. De la singurul membru al alianței care condamnase invaziile militare conduse de sovietici și respinsese doctrina Brejnev, devenise susținătoare a invaziilor militare în Europa și împotriva propriilor aliați. Desigur însă, România nu devenise în realitate așa, dar acestea erau imaginile proiectate în Occident de aparatul sovietic de dezinformare, cu un remarcabil succes.
Asupra acestor acțiuni antiromânești de minimalizare, ridiculizare, exorcizare etc. a demersului României în lume, pentru a căror concretizre s-a lucrat din greu și foarte subtil și care continuă cu acelaș iureș și astăzi – cercetătorul american stăruie cu tenacitate și mereu documentat.
România pusă la zid este de fapt laitmotivul tulburător al acestei istorii adevărate a României ne rată istoricul american Larry Watts.
Din cuprins cărții – „CEI DINTÂI VOR FI CEI DIN URMĂ” :
PREFAȚA AUTORULUI / 9
ABREVIERI ȘI ACRONIME / 12
I. PERCEPEREA GREȘITĂ A ROMÂNIEI / 19
Capitolul 1: Perceperea greșită a României / 21
România ca problemă analitică: moștenirea unei înțelegeri eronate / 28
Prejudecata cognitivă de bază: România, „cea mai puțin capabilă“ să înfrunte Moscova / 35
Erori acumulate: nu pune niciodată sub semnul întrebării apartenența la Pactul de la Varșovia / 46
Erori auxiliare: opoziția ascunsă a altor membri ai Pactului / 53
Patologiile organizaționale, criza rachetelor din Cuba și imaginea dușmanului / 63
Secretizare, compartimentare și războiul din Vietnam / 68
Inducere în eroare și dezinformare: intoleranța și genocidul cultural / 82
Inducere în eroare și dezinformare: România, cal troian sovietic / 92
Operațiunile sovietice de disuadare și blocare / 103
Tendința alarmantă a relațiilor româno-americane / 110
II. CONFLICTUL DIN 1978 / 119
Capitolul 2: Fuga lui Pacepa, iulie 1978 / 121
România distribuită în rolul de „prinț al hoților“ / 121
Pretinde că este oficină sovietică, discreditează-i prietenii! / 132
DSS în degringoladă / 136
Dezmembrarea spionajului militar românesc / 143
Mitul Pacepa / 148
Capitolul 3: Conflictul clandestin devine public / 153
Dezacordul pe tema terorismului internațional / 154
Percepția asupra axei Beijing-București / 159
Axa Beijing-București sub asediu / 166
Confruntare decisivă pe tema Statutului Forțelor Armate Unite (FAU) pe timp de război la summitul din 1978 al Pactului de la Varșovia / 172
Lupta cu „isteria războiului“ lansată de Kremlin / 178
Pregătirea pentru contramăsurile sovietice / 181
Recurgerea la transparență / 184
Dezvăluirea direcțiilor de subordonare în cadrul Pactului / 192
III MĂSURILE ACTIVE SOVIETICE LA SFÂRȘITUL ANILOR 1970 / 199
Capitolul 4: Tiparul operațiunilor ostile ale blocului / 201
Bătălia cu conspirația în Occident / 204
Contracararea României pe direcții ascunse de influență Est-Vest / 207
România abordată dintr-un alt unghi / 210
Reinterpretarea Coșului III ca o armă anti-românească / 216
Izolarea RSS Moldovenești de activitatea subversivă a României / 219
Conspirația sovieto-cehoslovacă din 1978–1979 / 223
Misivele lui Király și „politica secretă de asimilare“ urmată de România / 226
Mistificarea privind abuzul asupra minorităților / 231
Provocarea românească la adresa unității Blocului / 233
Scenarii privind o intervenție sovietică: conflict etnic, secesiune și destabilizare / 241
Pretinsul abuz ca justificare pentru rectificarea granițelor / 247
Capitolul 5: Invazia societică în Afganistan / 251
Furtul Afganistanului/ 252
Disimularea unui protest extraordinar / 257
Destrămarea „alianței“ între Belgrad și București / 261
Mobilizarea loialiștilor în favoarea invaziei în Afganistan / 264
Campania împotriva Pakistanului / 266
IV. ȚINTA: DENIGRAREA INSTITUȚIILOR ȘI A POLITICII DE APĂRARE A ROMÂNIEI / 273
Capitolul 6: Rescrierea rolurilor în criza poloneză, 1980–1981 / 275
Exploatarea contradicțiilor dintre Polonia și România / 276
Antagonismul polono-român pe tema integrării Pactului de la Varșovia / 281
Măsurile active sovietice și principiul românesc al neintervenției / 287
Opoziția României față de intervenția în Polonia, în 1980 / 294
Întrunirea miniștrilor Apărării din Pactul de la Varșovia, în decembrie 1981 / 299
Fabricarea unei Ungarii „sfidătoare“ / 303
Îngroparea sfidării românești / 306
Capitolul 7: Discreditarea armatei române / 309
Relația specială româno-americană înainte de 1980 / 311
Disecarea autonomiei militare a României: Studiile Alexiev-RAND / 318
Istorie versus ideologie / 322
Demonizarea și denigrarea armatei române: studiul Volgyes / 325
Imaginea privind inamicul a forțelor armate române / 331
Impactul studiului Volgyes / 335
Deosebirea dintre realitate și aparențe / 340
Capitolul 8: Ținta: „Grupul consultativ“ al armatei / 344
Bătălia pe tema istoriei militare / 349
Eforturile de a închide Centrul de Studii și Cercetări de Istorie și Teorie Militară / 355
Influența sovietică asupra accesului la informații al regimului / 360
Percepția privind disponibilitatea României pentru operații sovietice ofensive / 362
Obstacole în calea evaluării americane la începutul anilor 1980 / 367
V. DETURNAREA POLITICII EXTERNE A ROMÂNIEI / 373
Capitolul 9: Politica blocului sovietic față de România în mandatul lui Andropov / 375
Manipulările sovietice ale liderilor supuși din cadrul Pactului de la Varșovia / 377
Trage România înapoi, împinge Ungaria înainte / 379
Distorsionarea politicii românești în Balcani / 386
Personalități și instituții maghiare / 392
Precedența maghiară în organizațiile „de fațadă“ sovietice / 395
Distorsionarea intențiilor și a comportamentului României / 401
România în derivă / 406
Ambalarea motoarelor operaționale asupra României / 408
Capitolul 10: Eurorachetele și „independența“ Ungariei / 412
Negarea RYAN / 413
România, Ungaria și politica de „diferențiere“ / 419
Consolidarea Ungariei, distrugerea României / 424
Ofensiva serviciilor de informații în 1983 / 426
Politică externă extinsă, paranoia și declinul capacităților administrative / 430
Realitatea și percepția asupra „disidenței“ Ungariei / 432
În culisele „disputei“ eurorachetelor / 437
Inițiativele Szürös și disputa mediatică în privința eurorachetelor / 444
Originile românești ale „noii“ politici externe a Ungariei / 450
Opoziție fățișă și complicitate mascată / 453
VI. SCHIMBAREA ARHITECTURII DE SECURITATE ÎN RĂZBOIUL RECE /459
Capitolul 11: Transformarea securității ca mijloc de supraviețuire / 461
Strategiile românești de combatere a controlului militar sovietic / 462
Creionarea imaginii de inamic a SUA și NATO / 465
Influențarea strategiei sovietice prin intermediul Pactului de la Varșovia / 470
Moștenirea Cubei în politica românească de control al armamentelor / 472
România susține MSI și verificările obligatorii / 476
Opiniile sovieticilor și ale Pactului asupra poziției române referitoare la MSI / 480
Instituționalizarea CSCE / 484
Protejarea procesului CSCE la Madrid / 489
Capitolul 12: Impunerea prin șantaj a încheierii Războiului Rece / 493
Amenințare iminentă și disciplină în alianță versus dezarmare / 493
„Isteria războiului“ versus rațiune, la întrunirea CPC din 1983 / 496
Trecerea la dezarmare, reformarea Pactului și Comisia Specială / 499
O „atitudine distructivă, dictatorială, care ignoră rațiunile de clasă“ / 502
Crearea discuțiilor virtuale pe tema FNRm / 505
O aniversare nedemnă de celebrare / 511
În căutarea unui profit: reînnoirea Tratatului de la Varșovia, ianuarie 1985 / 517
Inițiativa pentru trecerea la dezarmare „reîncărcată“, martie 1985 / 523
Transformarea sfidării românești în opoziție maghiară / 526
Condițiile militare impuse de România pentru semnarea unui nou Tratat de la Varșovia / 529
Capitolul 13: Artiștii mărunți împrumută, marii artiști fură / 533
Experiența României în domeniul controlului armamentelor și agenda de
securitate a lui Gorbaciov / 535
Trecerea la „Noua Gândire“ / 537
Problema militară a lui Gorbaciov / 539
Recuperarea agendei de securitate sovietice / 541
Coliziunea frontală dintre România și armata sovietică / 542
Moscova sub continuă presiune: summitul de la Sofia, în 1985 / 545
Întâlnirea miniștrilor de Externe și summitul de la Reykjavik din 1986 / 550
La summitul din mai 1987 / 554
Politica de apărare a cui? / 557
Ascunderea rolului deținut de România în chestiunea FNRm / 561
VII. CU ASEMENEA PRIETENI, CINE MAI ARE NEVOIE DE DUȘMANI?
1988–1989 / 567
Capitolul 14: Reformarea pactului de la Varșovia / 569
Transformarea alianței: „integrare“ versus democratizare / 569
Propunerea de reformă din 1988: dizolvarea Pactului de la Varșovia / 574
Răstălmăcirea unei amenințări militare românești / 577
Temeri sovietice privind retragerea României / 584
România „antireformistă“: eliberare sau liberalizare / 590
Temerile stârnite de fascism și Pactul Ribbentrop-Molotov / 593
Distragere, doctrina Brejnev și drepturile minorităților / 599
Cele trei niveluri ale confruntării sovieto-române / 603
Capitolul 15: De la partener la paria / 609
Pregătirea terenului pentru violențe / 609
Ungaria și „agresiva amenințare militară românească“ / 617
Amenințarea nucleară românească / 623
„Bomba“ lui Ceaușescu / 628
Cine face pregătiri militare împotriva cui? / 639
Comunicatul emis la consfătuirea Pactului de la Varșovia de la București, în iulie 1989 / 647
Polonia și „amenințarea militară agresivă românească“: august-decembrie 1989 / 651
Condamnarea intervenției și solicitarea de retragere a trupelor: decembrie 1989 / 659
TRECUTUL CA PROLOG: ROMÂNIA ÎNȚELEASĂ GREȘIT ÎN AJUNUL REVOLUȚIEI / 665
MULȚUMIRI / 675
INDICE / 677
Surse text: Rao Books, LarryLWatts , Ziaristi Online, Curentul, R.B.N.Press
Citiți și
