ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home Posts Tagged "servicii secrete"

servicii secrete

,

Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT) a fost convocat de către președintele Klaus Iohannis, la 31 ianuarie 2017, ora 12.30, pentru a analiza proiectul de buget pentru instituțiile din domeniul securității naționale pentru anul 2017. Potrivit unui comunicat al Președinției, CSAT a primit de la Guvern proiectul de buget, la 27 ianuarie 2017.

Președintele Klaus Iohannis a decis săptămâna trecută convocarea acestei ședințe a CSAT după ce proiectul de buget pentru instituțiile din domeniul securității naționale, transmis de Guvern, a fost primit vineri după-amiază la Secretariatul CSAT. Administrația Prezidențială a precizat vineri că Executivul a decis, în acest an, să acționeze fără să se coordoneze cu CSAT, stabilind unilateral agenda de aprobare a proiectului de buget pe 2017 privind instituțiile din domeniul securității naționale.

Guvernul își va susține punctele de vedere în privința proiectului de buget pe anul 2017 în ședința CSAT de marți, a afirmat duminică premierul Sorin Grindeanu.

„Vom merge marți, la CSAT (…) Vă spun cu toată fermitatea, ca să nu existe surprize. Ne susținem punctele de vedere și nu există schimbări. Asta este viziunea noastră pentru bugetul pe anul 2017”, a declarat Sorin Grindeanu.

Ședința CSAT a început la ora 12.30 la Palatul Cotroceni și este prima reuniune la care participă membrii Guvernului Grindeanu.

,

Ion Cristoiu (foto: voceatransilvaniei.ro)

Ion Cristoiu

Jurnalistul Ion Cristoiu prezintă în Adevărul (, cu titlul „Legea în care își rup dinții serviciile secrte”, momente prezentate în lucrarea lui Gilbert Joseph, volumul – „500 de spioni celebri, acoperiri lașe, bâlbâieli improbabile, momente calde din Războiul rece și alte bizarerii…“, varianta franceză din 2010 a cărții semnate de Tom E. Mahl, în 2003, la Potomac Books sub titlul Espionage’s Most Wanted: The Top 10 Book of Malicious Moles, Blown covers, and Inteligence Oddities“.

Ion Cristoiu: La Găgești, chiar din prima noapte, înainte de a pica în somn, dau gata capitolul intitulat „Nume de cod“, despre câteva nume de cod preferate de autor. Sunt zece, potrivit cifrei fixate ca matrice. Ultimul, 10, se referă la Operațiunea Popeye. Operațiunea cu acest nume de cod, desfășurată de SUA, a constat în modificarea condițiilor meteo de deasupra Vietnamului de Nord în timpul Războiului din Vietnam.

Operațiunea cu acest nume de cod, desfășurată de SUA, a constat în modificarea condițiilor meteo de deasupra Vietnamului de Nord în timpul Războiului din Vietnam.

O operațiune de science-fiction.

„Bun exemplu al Legii consecințelor neluate în calcul, Popeye e considerată cauză a eșecului operațiunii Ivory Coast, destinată salvării prizonierilor americani deținuți de Vietnamul de Nord la Sontay. Asaltul heliopurtat a avut loc fără nici o acroșare din partea adversarului, dar n-a fost găsit nici un prizonier. Prizonierii fuseseră deplasați de vietnamezi din cauza creșterii periculoase a apelor din Râul Roșu, provocate de Popeye.”

De ceva vreme „Legea” asta îmi umblă prin cap, îmi dă târcoale, mă provoacă. Am folosit-o de câteva ori în conversațiile telefonice despre efectele nedorite ale Operațiunilor  puse la cale de Serviciile Secrete.

Ofițerii, indiferent de armă, chiar și cei din Intelligence, nu iau niciodată în calcul ansamblul, complexul și contradictoriul care definesc viața.

Viața e văzută de ei ca un buștean.

Tai din el bucăți și pui o bucată pe foc. Restul, tot lemn, și tot de lemn rămîne.

Viața, care e realitatea social-politică, reacționează altfel decît un buștean. Dacă tai brațul unui om pentru a-l vindeca, s-ar putea să-l ucizi și pe el, ca o consecință incalculabilă. Lăsat de nevastă, pentru că e ciung, sau rămas fără slujbă, omul se poate sinucide.

Despra asta citisem în memoriile lui Richard Helms, unul din marii directori ai CIA, tipărite în 2004 sub titlul „A look over my shoulder. A life în the Central Intelligence Agency“.

Autorul dădea drept exemplu de manifestare a Legii, lovitura de stat meșterită de CIA, în Iran, sub nume de cod Ajax, prin care, în 1953, a fost înlătura premierul naționalist Mohammad Mosaddegh.

Scopul Operațiunii? Protejarea intereselor americane

…în Iran, amenințate de intenția premierului, absolut îndreptățită, de a naționaliza petrolul iranian exploatat sălbatic de Anglia.

Urmarea? Peste ani, în Iran, s-a instaurat Regimul Komeyni, care, iată, durează din 1978.

Instalarea Regimului Komeyni a fost și rezultatul Loviturii din 1953.

Richard Helms explică anti-americanismul crescut al iranienilor după Operațiunea AJAX, cel care a favorizat Regimul Komeyni, prin înlăturarea brutală a unui lider anti-colonialist, dar și prin sprijinul necondiționat dat de americani dictaturii sălbatice a Șahului.

Legea consecințelor necalculate

De la citirea cărții lui Helms, mi-am tot zis că trebuie să văd ce-i cu Legea asta a consecințelor care n-au fost luate în calcul. Acum, împuns de invocarea ei în cartea lui Tom E. Mahl, mă decid: gata, nu mai e scăpare! Datele enciclopedice despre Lege îmi dezvăluie o realitate complexă.

„The Unanticipated Consequences of Purposive Social Action“, din 1936, Legea consecințelor involuntare (în variantă franțuzească), sau a Uninteded Consequences (în variantă englezească), altfel spus, a Consecințelor necalculate, care n-au fost luat în calcul

Implementată nu numai în Academie, dar și în opinia publică de sociologul american Robert K Merton, în lucrarea „The Unanticipated Consequences of Purposive Social Action“, din 1936, Legea consecințelor involuntare (în variantă franțuzească), sau a Uninteded Consequences (în variantă englezească), altfel spus, a Consecințelor necalculate, care n-au fost luat în calcul, n-au fost anticipate în clipa cînd s-a pus la cale un Plan, o Operațiune, dezvăluie un adevăr cu valoare de axiomă:

…exercitată într-un Sistem complex (Mediu natural, Mediu social), o acțiune – reușită – a omului poate să producă consecințe pe care el, Omul, nu le-a luat în calcul ca efecte ale acțiunii sale. Altfel spus, o acțiune umană în vederea unui scop, realizată asupra unui sistem complex poate produce consecințe la care omul nu s-a gîndit.

Consecințele pot fi de trei feluri:

1) Consecințe pozitive ale unor acțiuni negative. Se dă drept exemplu  prezervarea naturii în Anglia prin măsura creării de zone de vînătoare pentru nobilime. În perioada noastră postdecembristă un exemplu de astfel de consecințe ar fi curățarea mediului natural prin lichidarea industriei românești.

2) Consecințe negative ale unor acțiuni pozitive. În perioada postdecembristă pot fi găsite exemple cu duimul:

       – Chelirea munților ca urmare a retrocedărilor de păduri.

      – Distrugerea agriculturii ca urmare a lichidării CAP-urilor comuniste.

3) Consecințe perverse ale unor acțiuni. Cele mai citate sunt consecințele născute de cenzura unui articol sau a unui personalități: creșterea peste noapte a faimei unei mediocrități.

Legea consecințelor care n-au fost luate în calcul e încă o dovadă a adevărului că asupra firii umane nu  se poate opera cu toporul.

Editor Gabriel Negru / RBN Press – romaniabreakingnews.ro

*Material republicat de  

,

Mihai_Moruzov_Serviciul_Secret_al_Armatei_Romane_taiana_compartimentarii_romaniabreakingnews_ro

Con­cepția lui Mihail Moruzov în pri­vința muncii de in­for­mații și contrainformații – fără a fi fost vreo­dată siste­mati­zată și ex­pusă ca atare – era în acord cu ceea ce era mo­dern în epocă. Într‑o se­rie de ra­poarte, care ni s‑au păstrat cu sem­nătura lui olo­grafă, Moruzov atrăgea atenția asupra ne­ce­si­tă­ții preve­ni­rii eveni­men­te­lor ce puteau pune în pe­ri­col si­gu­ranța na­ți­o­nală.

Mihail Moruzov-coperta, art-emis

Pentru aceasta, statul tre­buia să dis­pună de in­for­mații bune despre in­tențiile po­si­bi­li­lor ina­mici și să elabo­reze din timp va­ri­ante de apă­rare. Actu­ală era și con­cepția lui în pri­vința mo­dului în care tre­buiau tratați spio­nii. Iată cum ne‑o redă colo­nelul Gheorghe Petrescu: „O or­ga­ni­za­ție de spio­naj, cu­nos­cută într‑o țară, nu mai este pe­ri­cu­loasă atât timp cât este ur­mărită, mai ales în faza ei de or­ga­ni­zare… este mai pe­ri­culos să o dis­trugi pentru că va lua naștere alta pe care nu o vei mai cu­noaște”[1].

Alte detalii in­te­re­sante despre ideile lui Moruzov pri­vind ac­ti­vi­ta­tea de in­for­mații le în­tâl­nim în mărtu­ri­si­rile lui Ștefan Enescu:

„În toamna anului 1939, lui Mihail Moruzov i‑a ve­nit ideea în­fi­in­ță­rii unei « școli de se­cretari de ata­șați militari ».

Rațiu­nea în­fi­in­ță­rii ei, era că Servi­ciul Se­cret, fi­ind o struc­tură a ar­matei, iar atașa­ții mili­tari erau ușor de desco­pe­rit în ac­ti­vi­ta­tea lor, tre­buia să li se ata­șeze câte un se­cretar care să facă în prea­la­bil o școală de spio­naj. Cur­santul tre­buia să în­vețe limba ță­rii unde urma să fie trimis, tehni­cile de fo­togra­fi­ere, ca­muflaj, scrieri in­vi­zi­bile, condu­ce­rea auto­mobi­le­lor etc. și noți­uni de spio­naj militar.

Moruzov a trimis din fondul său la Secția a II‑a a M.St.M. suma de 100 000 lei pentru în­fi­in­ța­rea acestei școli” [2].

După cum știm, preci­pi­ta­rea eve­ni­men­te­lor din pri­mă­vara și vara anului 1940 nu a mai permis în­fi­in­ța­rea unei ast­fel de școli, de pe urma că­reia putea avea de câști­gat efi­ci­ența ac­ti­vi­tă­ții in­for­mative. Ideea a fost însă prelu­ată și pusă în apli­care, aproape un an mai târ­ziu, de Eugen Cristescu.

Toți cei ce ne‑au lă­sat mărtu­rii despre Moruzov sunt de acord asupra unui punct:

„Se­cretul puterii lui Moruzov a re­zi­dat în com­parti­mente cât mai mă­runte și ex­clu­sive pentru fie­care”. Vintilă Ionescu, alt cola­bo­rator al său, îl în­tă­rea pe Ștefan Enescu: „Moruzov era un om foarte conspi­ra­tiv. Nu puteai afla de la el nimic, mai ales în pri­vința oa­me­nilor de care se servea…

„Edu­ca­ția tutu­ror era fă­cută să nu se in­te­re­seze unul de ce face celă­lalt, fiindcă imediat ce ar fi că­utat să afle sau să în­trebe ceva, era în­de­părtat” [3]. Colo­nelul Octav Vorobchievici men­ți­ona în le­gătură cu dis­creția lui Moruzov că n‑a „putut pă­trunde se­cretele pe care știa să le păs­treze cu se­ve­ri­tate” [4].

Nici an­cheta­to­rii lui Moruzov nu au putut afla prea multe în toamna anului 1940.

Fostul șef al Servi­ci­u­lui Se­cret a re­fu­zat să co­mu­nice date în pro­blema agen­tu­rii al­tcuiva de­cât lui Ion Antonescu, șe­ful gu­ver­nului. Cum acesta nu avrut să îl vadă, Moruzov a luat în mor­mânt și acest se­cret.

De altfel, du­sese prin­ci­piul com­parti­men­tă­rii până acolo în­cât stân­je­nea buna funcți­o­nare chiar a apa­ratu­lui. După cum ne spune Gheorghe Cristescu, doar cu greu a putut fi con­vins ca șe­fii secți­ilor să co­mu­nice în­tre ei în pro­ble­mele de servi­ciu.

Moruzov stăpâ­nea un alt se­cret, ab­solut ne­ce­sar orică­rui șef de servi­ciu se­cret de in­for­mații, și anume ne­ce­si­ta­tea de a dis­pune de pro­pria‑i agen­tură, prin care să obțină in­for­mațiile cele mai sensi­bile și cu care să poată con­trola în orice mo­ment ceea ce îi furni­zează servi­ciul, în­tre in­for­matorii lui Moruzov s‑au nu­mărat: Horia Sima („pe care îl plătea cu suma de 200.000 lei lu­nar” – ne spune Gheorghe Cristescu), prin­țesa Caragea (care lu­cra pentru mai multe servi­cii), maio­rul Cristea Nicolae (rudă cu Brătienii, a ajuns în 1944‑1945 pre­fectul Poli­ției Capi­ta­lei, condu­cea o adevă­rată re­țea de in­for­matori pentru Moruzov), Eugen Titeanu (îl in­forma despre ce se în­tâmpla la Uni­versul și des­pre Stelian Popescu, cu care nu era în re­la­ții prea bune), Mitiță Constantinescu și Victor Iamandi (îi ofe­reau date despre Dinu Brătianu și bătrâ­nii li­be­rali). De mare ajutor i‑a fost se­creta­rul său ge­ne­ral, Ghiță Marincu, care avea le­gături în toate parti­dele poli­tice. Moruzov frec­venta și pe Ale­xandru Vaida‑Voie­vod, Nicolae Iorga (a elabo­rat unele studii cu ca­racter is­to­ric la ce­re­rea S.S.I.) și pe ami­ralul Ion Coandă. De ase­menea, avea re­zer­vate sume de bani pentru perso­najele cheie din condu­ce­rea Mi­niste­rului Apă­ră­rii Națio­nale și din Marele Stat Major. O altă metodă era să în­chiri­eze de la ei spații pentru servi­ciu, plătindu‑le o chirie cu mult mai mare de­cât se cu­ve­nea.

Moruzov a strâns în ju­rul său o echipă de oa­meni care l‑au spriji­nit și care i‑au fost cre­dinci­oși (atât cât se poate vorbi despre un ase­menea senti­ment într‑un servi­ciu de in­for­mații). Prin­ci­palul cola­bo­rator i‑a fost Niky Ștefănescu. Și în acest caz, am avut sur­priza să în­tâl­nim di­fe­rențe de pă­reri la cei ce ne‑au lă­sat mărtu­rii despre Moruzov. Potri­vit re­la­tă­rii lui Con­stan­tin Maimuca, Niky Ștefănescu fu­sese în­de­părtat din Si­gu­ranță de el, pe când era la Chișinău. Maimuca îi in­tentase chiar și o ac­ți­une la Par­chet. Moruzov l‑a luat însă la el, la Cen­trul de in­for­mații Chișinău, apoi l‑a adus la Bucu­rești, înfrun­tea Secției Contrainformații.

Niky Ștefănescu era un om fără scru­pule, dispus ori­când să li­chi­deze chiar și un cola­bo­rator de­venit in­co­mod. Mai târ­ziu, potri­vit acelu­iași Maimuca, cât și lui Gheorghe Cristescu, l‑a pro­pulsat în frun­tea Cor­pului Detec­ti­vilor din ca­drul Si­gu­ranței, plasându‑și ast­fel omul său în in­stituția ri­vală. Ștefan Enescu, se­creta­rul perso­nal al lui Moruzov, ne oferă o altă versi­une asupra ra­portu­ri­lor dintre cei doi: „Ștefănescu și Moruzov pă­reau prie­teni – im­presie care nu a dăi­nuit mai târ­ziu. Nu se produ­sese încă în­tre ei acea di­fe­rență colo­sală de rang, ceea ce i‑a adus lui Ștefănescu dis­preț din partea lui Moruzov, iar aces­tuia, din partea lui Ștefănescu, in­vi­dia” [5].

Pentru Ștefan Enescu, numi­rea lui Niky Ștefănescu în frun­tea Cor­pului Detec­ti­vilor nu a fost de­cât prilejul de mult aș­teptat de Moruzov de a scăpa de un om in­co­mod, de care s‑a fe­rit tot timpul. Ace­lași Ștefan Enescu însă ne spune că Moruzov se fe­rea foarte mult și de maio­rul Ionescu Micandru, iar acesta îl ura. Dacă ul­tima afir­mație poate fi vala­bilă, prima ri­dică se­rioase semne de în­tre­bare, pentru că tocmai lui Micandru i‑a în­cre­dințat Moruzov de­li­cata sar­cină de a iniția, în fe­bruarie 1937, con­tacte cu servi­ciul ger­man de in­for­mații (doc. nr. 3).

În ca­zul lui Niky Ștefănescu, opinia fostu­lui se­cretar perso­nal pare a fi contra­zisă de o scri­soare din 31 au­gust 1940, sem­nată de Moruzov și tri­misă unui mi­nistru (doc. nr. 38). Nu putem pre­ciza cine era desti­nata­rul și nici condi­ți­ile con­crete în care a fost re­dactată. În scri­soare, Moruzov asi­gura că era în po­se­sia tutu­ror date­lor din care re­zultă că acuza­ți­ile aduse lui Niky Ștefănescu nu erau în­te­meiate. Moruzov ruga ca „dom­nul N. Ștefănescu, care a dat do­vadă cu vi­ața sa în atâtea rân­duri de cre­dință și de­vota­ment, să fie re­pus la postul său, mai ales că încă nu s‑a dat o de­ci­zie for­mală”. Dar, pentru că lu­mea oa­me­nilor din servi­ci­ile de in­for­mații este una aparte, să în­cheiem acest pa­ra­graf cu o preci­zare a lui Con­stan­tin Maimuca: „îl vi­zam pe Nicky Ștefănescu ca un ele­ment de mare folos an­chetei [de­clan­șată după aresta­rea lui și a lui Moruzov, în sep­tem­brie 1940 – n.n.], mai ales că se de­so­li­da­ri­zase de Moruzov și era dispus ca să vor­bească pentru ca să‑și creeze o si­tu­ație mai bună” [6].

Pentru că am vorbit de con­cepția mo­dernă a lui Mihail Moruzov, să mai amin­tim, folosindu‑l pe Gheorghe Cristescu, și dotă­rile pe care le aveau bi­roul și ma­șina șe­fului Servi­ci­u­lui Se­cret de in­for­mații. „Ca­bi­netul lui Moruzov, din str. Saita, era prevă­zut (con­form do­rinței lui) cu in­stalații teh­nice speci­ale și anume: aparate de în­re­gis­trare fo­nică pe dis­curi și fir elec­tromag­ne­tic; mi­crofoane; de­tec­toare speci­ale; oglinzi transpa­rente, prin care poți ob­serva o per­soană, fără ca dânsa să te vadă; pe­ris­coape pentru o ob­ser­vare in­di­rectă; celule fo­toelec­trice de­tec­toare și al­tele. Unele se mani­pulau di­rect de la bi­roul său, al­tele de că­tre un ope­rator dintr‑o ca­meră alătu­rată… Un auto­mobil Mercedes‑Benz, foarte puter­nic și  de ase­menea o in­stalație de im­primat pe dis­curi con­vorbi­rile dintre ocu­panți” [7].  Ma­șina mai dispu­nea și de un post ra­dio de emisie‑re­cepție, care îi per­mitea să țină per­ma­nent le­gătura cu se­diul. După 1936, Moruzov a în­fi­in­țat școli pentru pregă­ti­rea speci­a­liș­ti­lor ne­ce­sari servi­ci­u­lui (radio‑te­legra­fiști, filori, foto și ci­nema, dacti­losco­pie etc.).

Ca­li­tă­țile lui Moruzov de șef al Servi­ci­u­lui Se­cret de In­for­mații și aportul in­stitu­ției au fost și ele di­fe­rit apre­ci­ate. Cele mai puter­nice critici i‑au ve­nit din partea re­pre­zen­tanților Secției a II‑a din Marele Stat Major și au fost fă­cute – tre­buie să subli­niem – în cursul an­chetei, după moar­tea lui Moruzov. I se re­proșa faptul că in­for­mațiile culese în exte­rio­rul ță­rii nu au co­res­puns ne­vo­ilor Ma­relui Stat Major, că erau adesea ero­nate sau pe­ri­mate, că pri­veau dota­rea și pregă­ti­rea ar­matei so­vi­e­tice din Ex­tre­mul Orient dar nu și pe cele ale tru­pelor stațio­nate la granița Ro­mâ­niei[8]. Destul de as­pru îl critica și un fost șef al Fron­tului de Sud din ca­drul S.S.I. (com­parti­ment care se ocupa cu cule­ge­rea date­lor din zona balca­nică). Iată ce nota că­pi­ta­nul Mihail Stănescu: „Până la urmă m‑am con­vins că ac­ti­vi­ta­tea in­for­mativă a acestui servi­ciu se re­zumă în a di­fuza in­for­mațiile pri­mite de la unii atașați mili­tari… și de a da ca note in­for­mative anu­mite știri culese din zi­are străine. Totul era numai ca zil­nic să plece cât mai multe infor­mații a că­ror ca­li­tate însă nu avea nici o va­loare. Se pu­nea, de ase­menea, preț pe orice ar­ti­col străin care vorbea de re­gele Carol al II‑lea”[9]. To­tuși, nu i se pot nega lui Mihail Moruzov o se­rie de merite, cum ar fi crea­rea din vreme a re­țe­lei de la Târgu‑Mureș, care a funcți­o­nat nedetectată în toată pe­rioada ocupa­ției horthyste și care mai tri­mitea încă note și la în­ce­putul anilor ’50, a celor de la Chișinău și Cernă­uți, care au furni­zat in­for­mații în timpul ocupa­ției so­vi­e­tice în Ba­sa­ra­bia în 1940‑1941.

Merite îi re­cu­noștea și Ștefan Enescu, care spune că Moruzov afla cele „„dis­cutate cu ușile în­chise în Sovi­etul Comi­sa­ri­lor Popo­rului din URSS față de noi”  [10].

Și îi re­cu­noștea merite și un ofițer ameri­can de in­for­mații, ve­nit în 1944 în Ro­mânia, maio­rul Robert Bishop, care spunea că do­sa­rele S.S.I. „con­ți­neau cea mai gro­zavă cule­gere de date despre so­vi­e­tici din toată Eu­ropa, cu ex­cepția do­sa­relor gă­site în Ger­mania. Pre­zentau o colec­ție conti­nuă de date, în­ce­pând cu pri­mul război mon­dial”[11].

Și‑a iubit țara

O altă în­tre­bare, care a stârnit multe con­tro­verse, s‑a pus în le­gătură cu lo­ia­li­ta­tea lui Mihail Moruzov față de statul ro­mân. Suspi­ci­uni au planat asupra lui încă din pe­rioada pri­mului război mon­dial. Aflăm dintr‑o adresă, tri­misă la 26 aprilie 1918 de Marele Cartier Gene­ral că­tre Mi­niste­rul de In­terne, că se hotă­râse o an­chetă – la care ur­mau să parti­cipe un dele­gat al ar­matei și al­tul din partea In­ternelor – pentru a ve­ri­fica o se­rie de acuza­ții la adresa lui Moruzov[12]. La 29 mai 1918, acesta so­li­cita apro­ba­rea de a‑și face co­pii după unele lu­crări, pentru a se putea justi­fica [13].

În 1920 a fost și arestat, dar nu s‑a putut do­vedi nimic. Con­stan­tin Maimuca de­clara mai târ­ziu:

Co­man­da­men­tul fran­cez a primit pe acea vreme o se­rie de informații care arătau că Moruzov ar fi fost spion în solda Con­sula­tului ța­rist rus de la Galați și că, de ase­menea, este spion bulgar. Că ar fi existat oarecari le­gături în­tre el și con­sulul rus de la Galați re­ie­șea și din unele ra­poarte ale Brigă­zii de si­gu­ranță din acel oraș că­tre Di­recția Gene­rală a Poli­ției, pe care le‑am gă­sit mai târ­ziu în ar­hive și le‑am co­piat” [14].

Ulte­rior, pe când ac­tiva în ca­drul Si­gu­ranței din Chișinău, Maimuca l‑a sus­pectat și el că lu­cra pentru ruși. S‑a spe­culat mult pe seama lo­cuinței lui de la șo­sea, care era gard în gard cu Lega­ția so­vi­e­tică. Dar ni­meni – nici măcar an­cheta de­clan­șată după aresta­rea lui Moruzov – nu a putut pro­duce vreo do­vadă în acest sens.

Lo­cote­nent‑co­lo­nelul Ion Dumitrescu, un vechi lu­crător al SSI, a ți­nut să facă, în ziua de 8 martie 1941, ur­mătoa­rea de­cla­ra­ție în fața ju­de­căto­rului de in­strucție; – Ale­xandru M. Ionescu – care in­stru­menta „cazul” Moruzov:

„Con­vinge­rea mea este că Mihail Moruzov era un bun patriot. Năs­cut, ca și pă­rintele său, preo­tul Moruzov, pe pă­mân­tul ță­rii, la Tulcea, iu­bea Dobrogea cu o dra­goste sin­ceră și fier­binte. Iu­bea țara cu ace­eași căldură. Iu­bea acest neam în mijlo­cul că­ruia se po­me­nise și pentru care de atâtea ori în tre­cutul său zbuci­u­mat de in­for­mator și chiar agent trimis în alte țări străine, a fost în pe­ri­col de a fi omo­rât. Nu cred și nici in­di­cii nu am avut, cât timp l‑am cu­noscut și am cola­bo­rat cu alte servi­cii de in­for­mații străine. Este just, că a cola­bo­rat cu alte servi­cii de in­for­mații străine, dar întot­deauna, o afirm pe baza fap­tului că această cola­bo­rare s‑a fă­cut cu știința și con­cursul oa­me­nilor din acest servi­ciu, ofițeri și ci­vili, ro­mâni ne­con­testați. Nici un mate­rial nu se putea con­fecți­ona perso­nal de Moruzov, fără știința vreu­nei per­soane din cele mai sus amin­tite, ca­li­fi­cate în materia în care se cola­bora. Din contră, Moruzov a avut previ­zi­uni pre­cise asupra pe­ri­cole­lor care con­stituie o ame­nințare per­ma­nentă a nea­mului nostru (peri­colul slavo‑co­munist) și a avut soluții pe care, mult mai târ­ziu, le‑a adoptat în­săși Con­du­ce­rea statu­lui (apro­pi­e­rea de Germania – n.a.)” [15].

Con­di­ți­ile în care a murit Mihail Moruzov sunt cu­nos­cute. Și Horia Sima și Ion Antonescu îl urau de moarte. Horia Sima, pentru că îi strân­sese un do­sar com­pro­miță­tor. Ambii aveau in­te­re­sul să se de­ba­ra­seze de Moruzov. S‑a vorbit mult și despre in­tervenția perso­nală a lui Canaris pentru a‑i salva vi­ața. Ne pu­nem în­treba­rea în ce mă­sură do­rea sincer acest lu­cru șe­ful Abwehr‑ului, în condi­ți­ile în care ger­manii putu­seră că­păta proba jocului du­blu fă­cut de Moruzov în re­la­ți­ile cu ei după captu­ra­rea, în mai 1940, a ar­hi­vei Servi­ci­u­lui de in­for­mații fran­cez. Iată deci că perso­najul Mihail Moruzov ră­mâne în conti­nu­are o fi­gură foarte enig­matică, pe care noi cer­cetări, mai ales în ar­hi­vele en­gleze, fran­ceze, ger­mane și ruse, ar putea să ne ajute s‑o în­țe­le­gem și s‑o desci­frăm mai bine.

Autor: Prof. Univ. Dr. Cristian Troncotă

Publicat de romaniabreakingnews.ro

(material republicat de pe platforma rbnpress.info / 22 Ian 2013)

,

Serviciile secrete din SUA vor demara o anchetă cu privire la modul în care Kremlinul a infiltrat unele partide din Europa și le finanțează pe ascuns, în ultimii 10 ani, informează caleaeuropeană.ro citată de romaniabreakingnews.ro James Clapper, directorul Comunității Naționale de Informații a SUA a fost însărcinat de Congres în acest sens, conform unei exclusivități The Telegraph, notează gandul.info. Ancheta vizează finanțarea din partea Rusiei a unor partide din Franța, Olanda, Ungaria, Austria sau Cehia.

Ancheta demarată de serviciile secrete ale SUA cu privire la finanțarea clandestină a Rusiei pentru partide politice din Europa reflectă îngrijorarea SUA față de încercările Moscovei de a exploata lipsa de unitate a Europei, cu scopul de a submina NATO, de a bloca programele de apărare antirachetă și de a elimina sancțiunile impuse de Occident Rusiei, după anexarea Crimeei, arată The Telegraph, care a consultat un dosar cu privire la anchetă.

„Este cu adevărat un nou Război Rece. Vedem În UE dovezi alarmante ale eforturilor Rusiei de a desface cusăturile unității europene, pe o întreagă gamă de subiecte strategice vitale”, a declarat o sursă din guvernul britanic, pentru aceeași publicație.

Ancheta SUA a identificat operațiuni de influență ale Rusiei care se desfășoară în Franța, Olanda, Ungaria, Austria și Cehia – care a fost identificată de agenții ruși ca punct de intrare în zona Schengen.

Serviciile americane vor ancheta dacă serviciile secrete rusești finanțează partide și fundații, cu intenția de a „submina coeziunea politică”, de a crea agitație împotriva scutului antirachetă al NATO și de a submina încercările de a găsi alternative la energia rusească.

Oficialii nu au arătat care sunt partidele suspectate de finanțarea Rusiei, însă printre ele probabil se numără Jobbik din Ungaria, Zorii Aurii din Grecia, Liga Nordului din Italia și Frontul Național din Franța, care a primit un împrumut de 9 milioane de euro de la o bancă rusească, în 2014.

Publicat de romaniabreakingnews.ro

,

Serviciile secrete suedeze au ajuns la o concluzie uimitoare, pe baza informațiilor primite chiar din interiorul serviciului rusesc de spionaj FSB.

Criza europeană a emigranților este creată intenționat, la un moment bine ales, care se va maturiza tocmai la venirea iernii, cu scopul de destabilizare a sistemului european de coeziune. Este de fapt un element al unui război neconvențional, asimetric, la care nu i se poate da un răspuns de același tip. Această acțiune este finanțată din bugetul FSB, fiind prevăzută suma de cca 20-25 miliarde Euro. Acțiunea se desfășoară simultan pe patru paliere:

1- colportarea de zvonuri în zona de extracție a „emigranților”, prin care populația ajunge să creadă că în Europa, în speță în Germania și Marea Britanie (țările ținta ale celor care se îndreaptă spre Europa) s-au creat instituții speciale de ajutorare a cetățenilor din zonele de conflict, și că SUNT AȘTEPTAȚI ACOLO, în special pe motiv că nu ar exista forța de muncă suficientă.

2- finanțarea de celule de intervenție, care crează canalele de deplasare și finanțarea acțiunii. Ele au organizat o rețea de intermediari, călăuze, cărăuși și șefi de echipe care indentifică, conving și oferă sprijin financiar persoanelor care sunt potențiali” clienți” pentru aceste valuri de invadatori. Aceștia achită un avans mic, diferența este acoperită de” binefăcători” care le oferă împrumuturi fără dobândă, iar rambursarea urmează să se facă DUPĂ SOSIREA ÎN ȚARA ȚINTĂ, din fondurile pe care se spune că le-ar primi fiecare emigrant în Germania și Marea Britanie de la statele respective. Să se observe că cele două state sunt cele mai puternice forțe militare din NATO- Europa și că lovitura este foarte bine țintită.

3- crearea de tulburări în țările țintă, în două etape:

A)- un grup de acțiune umanitar în sprijinul emigranților, pentru a facilita atingerea obiectivului de pătrundere în teritoriul ținta a maselor de manevra deja îndoctrinate și care au motivația financiară (plătirea datoriei) de a ajunge acolo;

B)- grupuri de extremă dreaptă și de extremă stângă – ce vor veni ulterior în conflict între ele – care vor interveni la un anumit semnal, treptat, până la declanșarea unor crize ce trebuie să ducă la revolte masive la iarnă (moment în care rușii vor întrerupe furnizare de gaze către Germania și alte țări) având drept țintă grupurile de emigranți pe de o parte și stabilitatea guvernamentală pe de altă parte; acest lucru are drept scop principal slăbirea coeziunii europene și încetarea ajutoarelor pentru țările din fosta zonă de ocupație și influență a Rusiei, cu recuperarea pe căi diplomatice și separat prin mijloace specifice serviciilor de spionaj, a influenței în fostul imperiu rusesc.

4- inițiative diplomatice de suprafață, menite a face din Rusia un pion central în așa zisa luptă antiteroristă, cu scopul de a slăbi presiunea pe Rusia la toate nivelele și de a permite Rusiei să își consolideze poziția în flancul din Orientul Mijlociu al dispozitivului NATO;
În paralel, se desfășoară obișnuită intoxicare prin mass media, e-mail-uri și campanii de postări pe rețele de socializare, în paginile diferitelor publicații electronice, în presă scrisă (prin ziariști plătiți) etc., indicându-se ținte false, tradiționale: USA, Israel, evreimea mondială, capitalismul ca sistem, NATO ca entitate militară, colonialismul, ideologia fascistă sau nazistă etc, adică toți factorii istorici care au fost inamici ai Rusiei în general.

Tsunami-ul uman format din emigranți musulmani, un răspuns la Rusiei la sancțiunile economice

Cu alte cuvinte, valurile de emigranți nu sunt decât un „tsunami” uman îndreptat, în mod cinic, împotriva NATO ca inamic creat de ideologia etatistă lui Putin și împotriva economiei europene, ca răspuns la sancțiunile economice. Iar SUA și Israel vor fi folosite ca țapi ispășitori, pentru a aduce Rusiei un aparent avantaj strategico-politic.

Analiza de mai sus a fost publicată în documentele diplomatice ale Suediei, în cadrul analizelor lunare de informare. Ele au fost obținute prin intermediul unor agenți de analiză din China.

Esența războiului asimetric nu poate fi redusă însă la primitivism contra civilizație, violență contra democrație. În opinia noastră, acesta este un mod de a privi mult prea schematic și superficial realitatea, ba chiar un mod de a distrage atenția de la adevăratele probleme care fac posibil un astfel de război disperat…mai mult în articolul:

SIMETRIE ȘI ASIMETRIE ÎN ACȚIUNILE MILITARE

Publicat de romaniabreakingnews.ro

,

Turcia aruncă în aer agentura israeliană din Iran. Exclusiv R.B.N. Press

Turcia aruncă în aer agentura israeliană din Iran. Exclusiv R.B.N. Press

EXCLUSIV R.B.N.Press!

ȘOC DEVASTATOR PENTRU COMUNITATEA DE INFORMAȚII A ISRAELULUI !   TURCIA ARUNCĂ ÎN AER AGENTURA ISRAELIANĂ DIN IRAN!

Premierul Turciei, Recept Erdogan, a fost joi 30 ianuarie 2014, într-o vizită la Teheran, unde s-a întâlnit cu noul lider iranian Hassan Rohani.    Conform surselor R.B.N. Press din rândul diplomației europene acreditate la Teheran, premierul turc, Recept Erdogan a predat liderului iranian lista completă cu agenții Mossad și ai celorlalte servicii speciale ale Israelului care operează în prezent pe teritoriul Iranului. Respectiva listă a fost

Recept Erdogan

Recept Erdogan

întocmită de puternica comunitate a serviciilor speciale ale Turciei. Este vorba de ofițerii și agenții serviciilor speciale israliene care operează în prezent pe teritoriul Iranului și care au fost identificați ca atare de către serviciile secrete turcești.

Prin această mișcare, se pare că s-au realizat pași importanți  pentru o apropiere în curs de desfășurare, între Iran și Turcia. Hassan Rohani și Recept Erdogan s-au întâlnit după ce în prealabil a  avut loc întâlnirea dintre cei doi miniștri de externe ai Turciei și Iranului, cu câteva zile în urmă, atunci

Hassan Rohani

Hassan Rohani

când Mohammad Javad Zarif din partea Iranului și Ahmet Davutoglu din partea Turciei, în calitate de aliați ai unor fronturi opuse din Siria au cerut suspendarea ostilităților !

Ministrul Dezvoltării din Turcia, Cevdet Yilma, a declarat că cele două țări, Turcia și Iran ar putea crea o zonă de liber schimb, pentru că : „Relațiile economice dintre Turcia și Iran se află sub potențialul lor de dezvoltare. ”
Deschiderea relațiilor comerciale ar duce la suspendarea sancțiunilor economice din partea comunității internaționale față de Iran, ca acordul încheiat la Geneva cu privire la problema nucleară iraniană.

Alianțe vechi  se pot zdruncina în timp ce alianțe noi par să se clădescă…

Actualizare 3 februarie 2014

Precizări pe marginea articolului…

O primă listă cu zece agenți israelieni a fost dată Teheranului, de către Turcia la începutul anului  2012. Apoi o a doua listă cu agenți israelieni care operează în Iran, a fost dată în decursul anului 2013. În cursul vizitei de joi a premierului Erdogan în Teheran, care s-a prelungit până azi 3 februarie 2014, a fost data cea de a treia listă, completă de data aceasta, ce cuprinde toate rețelele de spionaj  ale Statului Israelian în Iran, identificate și monitorizate de serviciile speciale turce.

Adevăratul motiv al acestei vizite și acțiuni la Teheran, îl reprezintă însă alegerile prezidențiale care urmează să aibe loc în Turcia anul acesta, alegeri la care va participa inclusiv actualul premier Erdogan. Acesta sub nici o formă nu poate să se bucure de sprijinul administrației SUA la aceste alegeri, care îl va sprijini pe actualul președinte Abdullah Gul, un adept al păstrării statului laic, Erdogan fiind considerat un fundamentalist islamic moderat dar și un adept al neo-otomanimului, curent ce vizează refacerea puterii și influenței vechiului imperiu Otoman. De aceea Recept Erdogan este practic într-o cautare de aliați. Iranul poate deveni aliatul de care are nevoie mai ales în contextul în care SUA dorește o îmbunătățire a relațiilor cu Iranul. Pentru a plusa și a câștiga în alegeri sprijinul noilor autorități de la Teheran, care reprezintă un reper  în comunitatea credincioșilor islamiști inclusiv în Turcia, a „făcut cadou” lista completă a agenturii israeliene care activează pe teritoriul Iranului. Trebuie specificat ca Israelul folosește de mult timp, cu acceptul și supravegherea autorităților de la Ankara, teritoriul Turciei, ca bază de recrutare, pregătire și infiltrare în Iran, a agenților selectați din rândurile etnicilor kurzi.

Premierul turc Recept Erdogan, este conștient pe de o parte  că  această acțiune va deranja anumite cercuri din SUA, dar mizează și pe considerentul interesului de alianță al SUA față de Turcia, care nu va putea renunța la poziția strategică a acesteia și la puterea armatei tuce, impunând sancțiuni asupra acesteia.

Redacția R.B.N.Press

2  februarie 2014

,

Ofițeri sub acoperire își publică informațiile pe publicațiile online

Bogdan Diaconu: “Naziștii din Budapesta vor să maghiarizeze România!”

Pentru că rapoartele lor privind situația Ținutului Secuiesc, a iredentismului maghiar și a imixtiunilor politice ale politicienilor din Ungaria în treburile interne ale României sunt ignorate de autorități, ofițeri sub acoperire își publică informațiile pe publicațiile online.

 

Într-una din postările pe forumul Wikileaks, un ofițer dezvăluie faptul că deși a trimis sute de sesizări și memorii către autoritățile române cu privire la Ținutul Seciuesc și la matrapazlâcurile produse de maghiari și de liderii UDMR, acestea au fost igonorate cu desăvârșire.

Disoluția autorității statului român (și probabil a statului în sine) poate fi observată cu certitidine în poziția oficialităților vis-a-vis de problema Ținutului Secuiesc. Îndrăznesc a o numi problemă, întrucât chiar de la începutul anilor ’90, SRI și SIE avertizează constant factorul politic (și uneori organele de urmărire penală competente a aborda problema din punct de vedere juridic) de pericolul reprezentat de iredentismul maghiar și acțiunile ilegale întreprinse de UDMR, organizațiile paramilitare maghiare, cetățenii români de etnie maghiară și cetățenii maghiari aflați pe teritoriul României.

Trebuie să fim conștienți de resursele financiare, materiale și umane relativ consistente alocate de serviciile de informații românești pentru această chestiune, resurse care provin din buzunarul nostru, al tuturor. Rezultatele muncii ofițerilor de informații în această chestiune sunt considerabile și deloc de neglijat. Acestea sunt comunicate constant factorilor responsabili, și mai ales factorului politic care… tace!

Motivele pentru care, din anii ’90, partidele politice au ignorat toate avertizările serviciilor de informații pe această chestiune, sunt pe cât de clare, pe atât de josnice: păstrarea puterii politice, dată fiind alianța cu UDMR. Alianța cu o organizație culturală al cărei statut de partid politic este în cel mai bun caz incert. Dacă privim problema din punct de vedere strict legal, UDMR nu este (încă?) un partid politic așa cum o cer legile românești. Și asta în timp ce altor partide românești li se resping cererile de înființare… Oricând, oricine poate invoca această situație în fața legii. Nu o face nimeni! Există instituții care chiar au această obligație. Aceeași indolență vinovată!

Șantajul politic constant și scenetele regizate de UDMR (recunosc, cu multă abilitate politică) la adresa tuturor guvernelor la care a fost parte, se pare că sunt destul de eficiente. Politicienii români cedează ușor, pentru a-și păstra locul la putere.

„Lupta pentru autonomia Ținutului Secuiesc trebuie sprijinită material de Ungaria” – susține chiar vicepreședintele Parlamentului maghiar. Afirmația a fost facută la o serbare secuiască desfășurată în județul Mureș.

Vicepreședintele Parlamentului Ungariei Balczo Zoltan, din partea formațiunii de extremă dreaptă Jobbik, a declarat că Guvernul Ungariei ar trebui convins să sprijine lupta pentru autonomie, nu numai moral, ci și material. Vicepreședintele Parlamentului Ungariei Balczo Zoltan a făcut aceste declarații în fața câtorva sute de persoane participante la “serbarea secuiască” de la Ghindari, județul Mureș.

El a subliniat că Guvernul și Parlamentul Ungariei trebuie convinse să sprijine lupta pentru autonomia Ținutului Secuiesc, arătând că, apoi, Executivul țării vecine ar trebui să sprijine acest proiect “nu numai moral, ci și material”.

Ofițerul recomandă și măsurile ce trebuiesc luate de autoritățile statului cu privire la problematica maghiarimii:

1. Reprezentanții Parchetului ar trebui să se sesizeze din oficiu (au această obligație legală, sesizarea din oficiu nefiind o alegere, ci o obligație de serviciu!) de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de Codul Penal și legile speciale în vigoare (Codul penal, partea specială, titlul I – Infracțiuni contra siguranței statului și Legea nr. 51/1991 privind siguranța națională a României).

Competența materială și teritorială o au Parchetele din județele în care sunt savârșite faptele penale amintite mai sus. Niciun procuror din cadrul acestor Parchete nu s-a sesizat niciodată din oficiu cu privire la aceste fapte, încălcându-și grav obligațiile de serviciu.

Aceeași indolență profesională se manifestă și la nivelul Parchetului General, care nu înțelege a trage la raspundere procurorii care aveau obligația legală de a întocmi sesizări din oficiu cu privire la faptele penale despre care vorbim.

De asemenea, reprezentanții Parchetului sunt obligați a proceda la efectuarea de acte premergătoare sau la începerea urmăririi penale (după caz) în toate cazurile în care SRI a trimis informări cu privire la aceste fapte.

Niciodată nu s-a întâmplat acest lucru. De ce?

 

2. Ministerul Afacerilor Externe trebuie să își exprime poziția oficială cu privire la acest subiect și să acționeze în consecință. Inerția acestui minister este monumentală.

3. Aleșii noștri din Parlamentul European ar trebui să își exprime poziția în legatură cu Ținutul Secuiesc. Nu o fac, deși toți știu că au susținerea colegilor din acest for. Și nu o fac în virtutea unor înțelegeri politice meschine care vizează… ați ghicit, menținerea puterii, machiată ca menținere a alianței politice.

Legislația română ne oferă suficiente pârghii pentru demararea tuturor acestor acțiuni, iar ignorarea lor cu bună știință de către organele competente reprezintă infracțiuni cu privire la îndeplinirea sarcinilor de serviciu.

Sursa: Buciumul.ro

VIDEO: Grupările paramilitare maghiare

http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=QPhGVC15ybI

Sursa materialului: http://stareanatiunii.com/ofiterii-romani-sub-acoperire-rup-tacerea-in-privinta-udmr-si-a-tinutului-secuiesc.html

,

Iar graba cu care are loc aceasta actiune fara precedent se vrea, dupa cum sustin sursele noastre, o demonstratie de forta a autoritatilor de la Bucuresti fata de Budapesta.  Operatiunea a primit unda verde si de la Bruxelles, unde aroganta manifestata tot mai fatis de catre premierul ungar Viktor Orban este  inghitita din ce in ce mai greu de catre inaltii comisari europeni. In acelasi timp insa, reactualizarea bazei de date cu toti cei care au „slujit patria”, indiferent de arma, nu pare sa fie o simpla cacealma. Pentru ca, dupa cum „National” a dezvaluit in exclusivitate, structurile speciale romanesti au luat inca din urma cu cateva luni masuri de-a dreptul exceptionale de securitate in Transilvania, monitorizandu-i la sange pe cei considerati posibili agitatori ai „partenerilor”  din serviciile unguresti.

SRI, in alerta maxima

job Demonstratie de forta in fata Budapestei: Rezervistii din toate armele, mobilizare fara precedent !

Partidul Jobbik, condus de Vona Gabor este cel mai radical din Ungaria

Nu este data de 15 martie, in care spiritele nationaliste sa nu se inflameze in Transilvania. In acest an insa, dincolo de obisnuita retorica politica, serviciile secrete romanesti au intrat in stare de alarma maxima, in Harghita, Mures si Covasna fiind trimis, pentru prima oara dupa multe vreme,  un adevarat grup de comanda format din conducatori a mai multor arme si structuri. Iar cu toate ca „Ziua Z” a trecut fara incidente majore, monitorizarea zonelor sensibile si a extremistilor suspectati ca ar putea fi folositi pentru provocarea unor incidente interetnice a continuat la un nivel ridicat, nemaiintalnit pana acum. Practic, fara sa se recunoasca oficial acest lucru, SRI a operat conform unui cod „iminent” de producere a unor posibile atentate la siguranta nationala.

Reactie fulgeratoare

TRAIAN BASESCU FANE 1 Demonstratie de forta in fata Budapestei: Rezervistii din toate armele, mobilizare fara precedent !

Traian Basescu a dat un avertisment dur Budapestei

Potrivit informatiilor noastre, si in prezent situatia din zona de vest a tarii este considerata la fel de ingrijoratoare. Astfel ca grupul interoperativ infiintat pentru 15 martie continua sa isi desfasoare activitatea si acum. Strategia serviciilor secrete presupunea o actiune de intimidare a Budapestei, in cazul in care situatia ar escalada. Ceea ce tocmai s-a intamplat, prin agresiunea fara precedent impotriva statului roman,  deocamdata doar la nivelul declaratiilor lui Vona Gabor, liderul partidului parlamentar Jobbik. Iar reactia Bucurestiului a venit imediat. Astfel, in timp ce presedintele Traian Basescu avertiza public Ungaria, in Romania incepea deja distribuirea unui important numar de ordine de reincorporare provizorie. Planul a fost pus in aplicare imediat, politistilor de proximitate revenindu-le misiunea de a distribui personal, cat mai rapid cu putinta, chemarile la „catanie”. Cum principalii vizati de aceasta mobilizare sunt fosti angajati din structurile speciale din sistem si ai altor arme de elita,  demersul oficialitatilor de la Bucuresti spune mult. De altfel, mesajul subliminal astfel transmis pare sa fi fost priceput imediat la Budapesta,  care a si batut in retragere. Deocamdata, cel putin.

Surse: enational.ro ,stiri.com.ro  , romaniapress.ro

,

General Br. (r) Aurel Rogojan

Aș dori să cred că exemplele ce urmează sunt desprinse din romanele sau filmele de ficțiune cu spioni. Nu este așa. Fiecare caz în parte exprimă câte o realitate crudă, fiecare caz în parte este cunoscut de un număr suficient de persoane pentru împlinirea condiției de existență a „locului public”. Fiecare caz în parte este readus în atenția unui număr restrâns de cunoscători, ori de câte ori persoanele implicate sunt „reevaluate” în „sus” sau în „jos” pe scara ierarhiei înaltelor demnități publice. Nu puțini gazetari, inclusiv dintre cei care se cred elita conștiințelor civice, au trecut pe lângă subiecte ca expresul prin halta Trei Scaieți. Asta, deși fiecare caz în parte este o mare pleașcă, o adevărată mană cerească pentru serviciile de spionaj, dar și pentru marii rechini ai corupției, puși pe vânătoarea de marionete politice. Ba, chiar de guverne marionetă.
Primul caz, cu multiplu de „n”, se referă la înalții demnitari iremediabil compromiși prin acte de corupție de către Omar Hayssam. Apropo de proclamația lui Băsescu privind „secretizarea pe termen de 50 de ani” a scandaloasei afaceri politice și de spionaj. De ce 50 de ani? Fiindcă vreo 50, numai unul și unul, a fost și numărul celor care s-au așezat la rând pentru audiență la palatele rivale Cotroceni și Victoria, dar mai ales la șefii serviciilor secrete, într-o însorită zi de octombrie, a anului 2004, când Omar Hayssam a fost reținut în flagrant și arestat, într-o operațiune a Inspectoratului Contraspionaj și Amenințări Transfrontaliere… Inspectoratul unde se monitorizau, între altele, și afacerile traficanților morții – rețelele proliferării ilicite a armelor, materiilor radioactive, drogurilor, substanțelor toxice și bacteriilor folosite în producția de arme chimice. Peste vreo două-trei zile, Hayssam a fost eliberat, cerându-i-se, probabil, și scuze pentru… confuzie! Speriații au răsuflat ușurați. Unora bucuria le-a fost de scurtă durată și rău augur. Hayssam a fost manipulat în operațiunea de răpire a ziariștilor români în Irak. Alte frisoane! Hayssam este iarăși arestat. S-ar părea că de-a adevăratelea. Da de unde!, Hayssam este extras, iar pentru acoperirea operațiunii se scot niște țapi ispășitori. Aș!, ce glumă bună! Dar, cei care se cred scăpați nu este cazul să se bucure că evenimentele din Siria îl vor face pierdut pe corupătorul lor și odată cu el va dispărea și amenințarea la adresa libertății și prosperității lor. Corupții și trădătorii își pierd irevocabil libertatea, nerămânându-le decât infama condiție de instrumente și arme inamice împotriva patriei lor.

Sutele de volume Top Secret rezultate din descărcarea de informații a lui Mohamad Munaf, completate cu declarațiile smulse lui Omar Haysam de cruzii anchetatori ai Idarat al-Mukhabarat al-Amma – Directoratul General al Securității din Siria conțin, între altele, și sinopticul unei clase politice măcinate de corupție, ai cărei reprezentanți de frunte, de la stânga la dreapta eșichierului politic, au conferit și continua să confere protecție afacerilor mafiote ale clanului Omar, pentru care anii de criză prin care trece România se arată a fi cei mai prosperi. Omar a corupt cu voie de la jandarmul mondial. Sub rezerva unor condiții, între care: să știe cine a fost corupt, să-i furnizeze dovada, să primească cota parte din ceea ce se dobândește pe nedrept în urma favorizărilor obținute prin actele de corupție. Omar nu a corupt, în primul rând, pentru el. Pe Omar, pe armele traficate de el și pe banii săi negri cineva conta în planificarea „revoluțiilor arabe”. Scopul acelor planificatori scuza mijloacele și-l mandata pe Omar să încalce legea, să închidă ochii oamenilor legii din România și să cumpere protecție politică. Unii dintre demnitarii din lista Hayssam-Munaf au fost distribuiți în roluri și se conformează. Alții urmează, că doar se apropie o iarnă electorală și ni se pregătește un îngheț politic al speranțelor. Depinde doar de noi dacă înghețul se va și lega.

Un specimen de traseist politic figurează în arhiva secretizată pe termen de 50 de ani cu delapidarea a 700.000 $, pe care Hayssam i-ar fi donat partidului și nu făcut cadou personal liderului respectivei organizații. Că pe urmă specimenul rebutului politic a dezertat din partid și din șef al mafiei cocălarilor din groapa Glina a devenit stâlp al puterii, pe care ulterior a renegat-o, urmând a-și trăda și noua afiliere politică nu va fi decât o continuare a subversiunii. O figură rozalie a politicii de pe valea Dâmboviței, cu reputație de mare combinator de pagube și negociator de piei de cloșcă, renumit pentru succesele obținute de U.D.M.R. în fiefurile electorale tradiționale ale P.S.D.-ului, este trecut pe indexul respectiv cu numai 400.000 $. Urmează, apoi, mulțimea celor cu 300.000 $ și sub această cifra, dar nu mai puțin de o sută. În listă sunt „reprezentanți de frunte” ai tuturor partidelor, instituțiilor puterilor statului, autorităților publice, vocalelor organizații neguvernamentale ș.a.m.d. O mică armată de profitori care a fost mituită, iar unii s-au și îmbogățit pe seama mitei din banii jefuiți din averea publică. Asemenea liste mai există. Există și lista S.O.V. Ea cuprinde foști, prezenți și viitori președinți ai republicii/prim-miniștri, miniștri, directori de servicii secrete, șefi de politie, precum și o cohortă a manipulatorilor din media, strânși acum cu ușa ca să chițăie plăcut Iubitului Conducător și să-i cotrocenească adversarii.

Acestea sunt listele vulnerabililor Top Secret, iar apărarea lor este o prioritate a autorităților publice de protecție a statului, căci dezvăluirea acestor gunoaie ne-ar rușina în fața lumii?! Ei, aș! Acești vulnerabili, cu cât sunt mai sus în ierarhia politică, devin un tezaur de neprețuit pentru cei care exercită puterea reală în România. Ei nu refuză, nu negociază, ei trădează. Au profilul ideal pentru cei care vor să ne fure până și pământul de sub picioare, pentru a ne dezlega de glie și risipi pe meleaguri străine.

Al doilea caz privește un fenomen simptomatic pentru ilustrarea prăbușirii morale și a declinului idealului servirii Patriei la oameni pe care i-am creditat cu toată încrederea noastră pentru a conduce afacerile publice la cel mai înalt nivel, ori a gestiona afacerile secrete ale securității naționale. Acești oameni cunosc foarte bine istoria listelor anterior menționate. Nu au făcut, nu fac și nu vor face nimic, fiindcă nici ei nu au rezistat diverselor tentații. Suspiciuni sau acuze dintre cele mai grave, cu temeinice indicii că nu sunt bârfe, nici calomnii, nu ocolesc aproape pe nimeni din funcțiile supreme ale puterii. S-a făcut și o declarație, din partea unei voci autorizate pe plan internațional, potrivit căreia România este un stat condus de un sistem mafiot, al cărui lider a fost indicat cu numele și prenume. Acest dezolant tablou al unei realități în care nu ne vine să credem că trăim nu poate fi încheiat decât cu un final pe măsură. Aud de mai multă vreme, de la tot mai multe surse, că un director de poliție secretă a securității statului ar fi fost decis să-și îndeplinească jurământul de credință și să taie nodul gordian al înaltei și marii corupții politice care ucide România. Om și el, dedat plăcerilor lumești, cu prilejul unei inspecții într-un județ, directorului i-a fost „trimisă în întâmpinare” o agentă din elita curvelor de lux, folosite în afacerile secrete, unde scopul scuză mijloacele. Bine și precis instruită, agenta l-a răpit și la propriu, astfel încât directorul nici nu și-a dat seama cât de repede a fost trecut peste graniță și cum a ajuns în peisajul Balatonului. O fi seducătoarea blondă și agenta Budapestei? N-ar fi prima oară și nici prima victimă de nivel.

Și acum finalul. Numai ce bine se dezmetici, după descălecarea iepei dușmanului milenar al neamului său, directorașul a fost șantajat de primul său colaborator să-i delege toate atributele executive ale funcției. Și, vorba cântecului, el lua cu carul, iar celalalt… paharul. Ce bine ar fi ca orice asemănare cu contexte, întâmplări ori persoane existente să nu fie decât pură întâmplare.

General Br. (r) Aurel Rogojan

Publicat in Revista Societatii Culturale  Artemis

© Copyright 2012 - ROMÂNIA BREAKING NEWS - RBN Press