ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home Posts Tagged "serata limbii române"

serata limbii române

,

                                                                                        Împreună suntem o melodie

 

Doar o căsuță

”Ntr-un colț de rai,

Doar o măicuță

              Și-o limbă ai!…      

                                           

         Trăim într-o epocă istorică și de aici rezultă că noi facem istoria…Istoria naște personalități, istoria ridică pe altarul înveșnicirii  eroi, sfinți… și tot istoria condamnă și șterge din memorie, dar niciodată nu uită a spune Adevărul…Noi suntem martorii și eroii (pozitivi, negativi) acestei epoci de luptă, luptă pentru triumful Adevărului pe care îl vom găsi odată cu conștientizarea  identității naționale .  Unul dintre acei  care făuresc istoria  noastră este și Artistul poporului  Mihai Ciobanu, care la braț cu căntecul popular, anume prin  cântec  contribuie la educarea generațiilor de eri și azi în spiritul dragostei față de tradițiile și obiceiurile strămoșești, față de plaiul natal. Luptă prin  cântec pentru triumful Adevărului,  ducând în lume bunul nostru nume  de român.                            

   Iacob Cazacu-Istrati

            

   Despre  Mihai Ciobanu

S-a născut la 20 februarie 1953 în satul Bujor, Hâncești. Studii de canto popular și dirijat coral Colegiul de muzică «Ștefan Neaga»(1974-1978) și la catedra dirijat coral a Institutului de Arte «Graviil Musicescu»(1980-1985).

1973-1979 — solist al orchestrei de muzică populară «Veselia» (dirijor — Petre Neamțu), profesor de muzică la școala din Ruseștii Noi, Ialoveni;

1979-1986 — cântă acopaniat de orchestra Ansamblului Folcloric «Miorița» (dirijor — Vasile Goia);

1987 — 1989 — solist al orchestrei de muzică populară «Mugurel» a Filarmonicii din Chișinău (dirijor — Ion Dascălu);

Din anul 1989 este solist al orchestrei «Folclor» (dirijor — Petre Neamțu) a Companiei de Stat «Teleradio Moldova», în prezent a Filarmonicii Naționale «Serghei Lunchevici».

În același timp colaborează cu «Lăutarii» lui Nicolae Botgros, cu orchestra Ansamblului «Joc», dirijată de maestrul Gheorghe Șevcișin, cu orchestra «Mugurel» (dirijor — Ion Dascălu), cu orchestra prezidențială condusă de Nicolae Dabin și orchestra «Doina armatei» dirijată de Marin Bunea ș.a.

Din 1990, efectuează numeroase turnee în țară: Iași, București, Bacău, Focșani, Ploiești, Pașcani, Botoșani, Suceava ș.a. Cânt acompaniat de orchestrele «Doina Vrancei» din Focșani, condusă de Marcel Ghinea, «Rapsozii Botoșanilor» — conducătorul orchestrei, prof. Ioan Cobâlă, «Ciprian Porumbescu» din Suceava — conducător, prof. George Sârbu, ««Trandafir de la Moldova» din Huși, conducător — Valerică Petraru.

În 1993 și 2005, este invitat cu recital la Festivalul Internațional «Maria Tănase» (Craiova).

Turnee peste hotare: Bulgaria, Franța, Grecia, Elveția, Germania, Marea Britanie, Serbia, Polonia, Japonia, Suedia, Turcia, SUA, Canada, Estonia, Lituania, Letonia, Rusia, Azerbadjan, Ucraina ș.a.

În 2005, Mihai Ciobanu își vede realizat un vis de mulți ani — înființează Grupul vocal de bărbați «Basarabenii» și, în același an, scoate primul CD, cu primul volum «La Nistru, la mărgioară».

Paralel cu frământările sufletești la orchestra «Folclor», desfășoară o activitate fructuoasă și la Colegiul de muzică «Ștefan Neaga», unde este profesor de canto popular. Artist emerit din Republica Moldova. Ordinul Meritul Civic(1996). Ordinul Gloria Muncii(2007)  

 

          După cum am promis în ultimul meu articol ”Serata Limbii Române peste ocean”, că o descriere aparte merită evoluarea familiei Ciobanu, devenită dinastie putem spune: multiubitul nostru Artist al Poporului din RM Mihai Ciobanu, soția D-na Valentina și fiul Mihăiță. E o mare onoare să scrii despre oamenii dragi sufletului, care prin ceea ce fac, aduc soare în inimile noastre. Și nu numai în spațiul românesc ale celor doua Români- România Mare și România Mică dar și peste hotarele lor, chiar și peste ocean. Familia de artiști este un oaspete drag în comunitățile românești din America de nord, mai cu seamă în Canada, unde este stabilit cu traiul Mihăiță, fiul lui Mihai și Valentina Ciobanu. Știu, că a colindat majoritatea țărilor bătrânei Europe, dar  « …așa de mare și puternic dor de baștină ca la românii din Canada n-am mai întâlnit »- mi s-a destăinuit Dl. Mihai. Mai știu, că unde nu ar fi evoluat: fie în Grecia s-au Portugalia, Italia ori  America, peste tot cântecele, horele și sârbele populare, culese  și prelucrate de Mihai Ciobanu de prin satele noastre, au fost nu doar  ascultate cu drag de lumea prezentă, dar și dansate cu mult foc…

Mihai Ciobanu este un artist, care prin cântecele sale ne îndeamnă la speranță, ne alină dorul de meleagul drag natal și ne face ca în timpul concertelor să ne simțim în sânul casei părintești, în văile codrilor, în raiul livezilor și viilor dragi. Și nu poți să nu dai înaltă valoare cuvintelor scrise de marele nostru poet Grigore Vieru: – «Mă simt minunat în cântecul acestui fermecător cântăreț care vine din Bujorul Hânceștiului răsfrânt în apele eterne ale Prutului. L-amîndrăgit pe Mihai Ciobanu, în primul rând, pentru harul său artistic pe care i l-a dat Dumnezeu, dar artistul, spre deosebire de mulți dintre interpreții noștri de muzică populară și ușoară, mai are câteva calități în plus. Una dintre acestea este simțul cuvântului. Are un simț deosebit pentru cuvântul frumos, pentru cuvântul la locul lui… »

Cât de adevărate sunt aceste cuvinte!… Darul său de a vorbi în fața uni public larg ar fi de invidiat chiar și de unii guvernanți de înalte niveluri ale RM. Nu o spun din auzite. Am fost martor ocular la multe discursuri ținute de Domnia sa atât în cadrul comunităților românești, cât și în fața parlamentarilor din Canada cu ocazia arborării Drapelului RM în fața clădirii Parlamentului din Canada,despre care am scris ceva mai înainte. Cuvinte frumoase, din suflet, pline de dragoste și patriotizm rostite într-o limbă literară românească de invidiat…

Nu-mi mai amintesc unde am citit și mi-am însemnat  următoarele cuvinte despre acest mare artist :- « Personalitate complexă, Mihai Ciobanu se manifestă în mai multe domenii ale artei și creației muzicale cu profil interpretativ pergnant și inconfundabil, neobosit culegător și valorificator al folclorului, rapsod, fidel cântecului strămoșesc, dar și izvoditor al unor cîntece proprii… («Hai căruță cu doi cai», «Nu mă dojeni nevastă», «Mândra mea s-a măritat», «Codrule, de-aș fi ca tine», «Casa părintească nu se vinde» ș.a.) ce se circumscriu perfect în cadrul stilistic al datinii noastre; animator al vieții culturale de la noi; protagonist al filmelor muzicale «Satul meu, nume de floare», «La fereastră cu zorele», «Am venit la voi în sat», «Tinerețea numai una», «Nistrule pe apa ta», un profesionist de elită al tradiției orale cu harul muzical înăscut… » Nu avem ce adăuga…     Anul acesta Mihai Ciobanu a petrecut  împreună cu soția Valentina o lună alături de feciorul său, Mihai Ciobanu Jr, nora Cristina și multdorita nepoțică Andreea-Daniela, stabiliți cu traiul în Canada.

În această perioadă artistul a susținut câteva concerte: New-York (SUA), Khitchener, Toronto, Montreal (Canada).  La toate concertele alături de Mihai Ciobanu s-a aflat soția Valentina Ciobanu, profesoară la Colegiul de muzică „Ștefan Neaga” și la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice. Și e adevărat ceea ce spunea cineva dintre prietenii Domniei sale:   “… și-a împărțit destinul între trei mari iubiri – familia, catedra și vioara, că în persoana ei am pierdut o mare violonistă, în schimb am câștigat un mare pedagog.

Am urmărit-o în mai multe spectacole, chiar  și aici în Canada,.. Rămâi înmărmurit de tehnica sa interpretativă, de virtuozitatea ce – i dă glas viu viorii… Nu știu, mi-a fost incomod să întreb dacă poartă vre-un titlu în domeniu, dar  și așa este clar, e un adevărat  Maestru în Arte, un mare artist al nostru, al poporului roman. Este o violonistă cum rar întâlnești. Parcă văd și azi cum îi alunecă degetele  pe coardele viorii – agere, sigure , purtând arcușul viorii … că nevrând la concertele unde evoluiază violonista noastră îmi apare în față  chipul mamei cu suveica în mînă, țesând la stative un covoraș, și pe care o mânuia cu atâta dibăcie și sârguință, că-mi trezea o admirație de nespus… Mama țesea covoare, pe când Valentina Ciobanu țese muzică, melodii care te înaripează, simți cum zbori ba de asupra Codrilor, ba de asupra Carpaților, văilor și colinelor, oceanului…

 

Melodiile ei te duc, te duc…Nu te lasă…Te duc pe drumurile viselor frumoase, ca și melodiile interpretate de fiul  Mihăiță, continuatorul, urmașul a tot ce l-a învățat mama. Și Mihăiță este un artist de forță, pășinnd pe urmele părinților, violinist și el. A absolvit aceleași facultăți ca și părinții, numai, că el a avut-o ca profesoară, conducătoare de curs pe mama. Se vede, cred eu că acet lucru l-a făcut să depună eforturi mai mari ca ceilalți studenți pentru a nu roși în fața mamei…. Spun acest lucru, că am  avut și eu în școală, fiind professor pe fiul Victor, de la care ceream mai mult ca de la ceilalți elevi, și care nu regretă astăzi, după cum nu regretă nici Mihăiță Ciobanu, care astăzi locuiește în unul dintre cele mai mari și frumoase orașe ale lumii- Toronto și lucrează în orchestra “Ontario-Filos”. Mi-a spus aseară, că este aproape de lansarea unui CD cu muzică clasică, Jia-Z muzică cu un grup de băieți, tineri artiști tot din România Mică. Colaborează fructuos cu solista noastră de muzică estradă Angela Bucico, cât și cu alți  artiști din diferite țări: Spania, Portugalia, SUA ș.a. La întrebarea, ce l-a făcut să emigreze în Canada mi-a răspuns…pe secret:-Dragostea… Cristina, soția sa emigrase împreună cu părinții și el ca un adevărat Romeo a venit să-și găsească dragostea… La capătul pământului, dar a găsit-o! Azi se bucură împreună de o româncuță- Cosânzeană, care are de acum ceva nai mult de jumate de an…și cărui îi dorim multă sănătate și mulți ani alături de  tata și mama, care este și ea artistă- dansatoare profesionistă.

Despre Victorița, surioara lui Mihăiță cunosc mai puține… dar ce este mai important: – Victorița este studentă  la Conservatorul de muzică din or. Setubai din Portugalia și care i-a bucurat nespus de mult pe părinți cu o nepoțică Alexandrina.

Familia artistului poporului Mihai Ciobanu este o adevărată dinastie, fiindcă  acest dar, care nu- i este dat fiecărui:  darul artistic, darul muzical este păstrat, promovat și transmis urmașilor.

Să le  dorim  la toți  multă sănătate și împliniri. Am promis lui Mihăiță, că voi scrie o poezie dedicată familiei de artiști Ciobanu…Mă țin de cuvânt.

 

             Dor

Dedicație dinastiei de artiști Ciobanu

      (Mihai, Valentina, Mihăiță…)

Cine nu știe ce-i dorul,                                                                                                                                                         Dorul de părinți și sat,

Spune-i, Doamne: – și izvorul

Seacă, dacă e uitat…

                 Zbor ca visele, ușor

                 Și ca pasărea, avan…

                 Zbor spre casa din Bujor,

                Azi de peste ocean…

Știu, că mama la fereastră

Lăcrimează-n așteptare,

Tata-i țintă-n bolta-albastră,

Veghind avioane-n zare…

                  Zbor ca visele, ușor

                 Și ca pasărea, avan…

                 Zbor spre casa din Bujor,

                Azi de peste ocean…

Scumpii mei, mă-întorc la voi,

Că mi-s doinele pustii,

Făr-de iarba din zăvoi,

Fără Codri și câmpii…

                   Zbor ca visele, ușor

                 Și ca pasărea, avan…

                 Zbor spre casa din Bujor,

                Azi de peste ocean…

Iacob Cazacu-Istrati

 

 

 

 

 

,

Serata Limbii Române peste ocean

Doar o căsuţă

”Ntr-un colţ de rai,

Doar o măicuţă

Şi-o limbă ai!…                                                 

         Trăim într-o epocă istorică şi de aici rezultă că noi facem istoria…Istoria naşte personalităţi, istoria ridică pe altarul înveşnicirii  eroi, sfinţi… şi tot istoria condamnă şi şterge din memorie, dar niciodată nu uită a spune Adevărul…Noi suntem martorii şi eroii (pozitivi, negativi) acestei epoci de luptă, luptă pentru triumful Adevărului pe care îl vom găsi odată cu conştientizarea  identităţii naţionale a marii majorităţi a românilor moldoveni .  Acest Adevăr se numeşte REÎNTREGIREA Neamului sau UNIREA!

                                                                                                                                                   Iacob Cazacu-Istrati

Suntem deprinşi în mare majoritate să considerăm anul 1989 ca an al trezirii conştiinţei naţionale. Nu sunt de acord. Conştiinţa naţională a existat la poporul nostru din cele mai vechi timpuri şi sa cristalizat odată cu formarea statului naţional. Acei care pun anul 1989 la temelia trezirii conştiinţei naţionale au şi ei un pic de dreptate. De ce un pic? De aceea, că dacă conştiinţa naţională s-ar fi aflat în stare de hibernare până la 1989 atunci n-am fi ajuns la Marea unire de la 1918, n-ar fi supravieţuit  acele scumpe sufletului nostru valori: limba, alfabetul, tricolorul…tradiţiile şi obiceiurile noastre naţionale. Prin conştiinţă au supravieţuit… Altceva e, că s-a încercat dur, forţat să ni se şteargă conştiinţa de neam prin diferite metode şi mijloace de către duşmanii noştri, pe nişte căi cu adevărat  barbare: înlocurea alfabetului  latin cu cel kirilic; scimbarea numelui limbii naţionale din română în moldovenească; întroducerea unei limbi streine ca limbă de stat pentru a uita cine suntem, pentru a ne şterge conştiinţa noastră naţională… Dar am rezistat. A rezistat şi conştiinţa noastră. Deci, am avut-o, că altfel nu rezistam… Şi  trebuie să ne mândrim, că am ajuns la anul 1989, care a servit ca o trambulină pentru un salt uriaş în procesul de recunoaştere a identităţii. Da, era în conştiinţa noastră acea identitate şi ea a ieşit la lumină datorită unui imbold pornit de către liderii, pionerii mişcării pentru renaştere naţională a anilor 70-80…S-a produs acest salt şi datorită dispariţiei fricii, care ne-a urmărit ani în şir…frica intrată în vinele poporului  în anii 40-50… Dar conştiinţa de neam a mers tot timpul în pas cu neamul!  Cu acei neînfricaţi luptători pentru readucerea acelor adevărate valori ale neamului la ele acasă: limba, alfabetul, tricolorul, imnul…

Şi dacă multe… se pot înlocui, atunci numai unica valoare a unui neam nu poate fi înlocuită cu nimic în lume- limba mamei. Dumnezeu şi Mama ne-a dat viaţă, iar cu ea odată şi limba. Noi, toţi acei care vorbim în limba mamei avem o Ţară, care a luat naştere  datorită tot unei mame- poporul. Deci, noi şi  cu Ţara suntem un tot întreg, suntem un suflet şi o limbă, un dor şi o dragoste, suntem o naţiune românească într-un stat românesc, care astăzi poartă numele de România Mică s-au Republica Moldova.

La 31 august 1989 a fost adoptată Legea cu privire la funcţionarea limbilor pe teritoriul Republicii Moldova. Acestei legi oficializau limba română şi revenirea la alfabetul latin. Ziua de 31 august era cea mai frumoasă şi cea mai importantăsărbătoare întitulată la început „Limba noastră cea română”, apoi doar „Limba noastră” s-au “limba maternă” cum o numesc neocomuniştii şi azi…

Anul acesta se împlinesc 21 de ani de când sărbătorim Ziua Limbii. Şi dacă la începuturi ziua de 31 august purta farmecul unei sărbători cu adevărat naţionale şi simboliza victoria noastră în lupta pentru identitate, limbă şi adevăr, apoi, în anii guvernării comuniste se permitea sărbarea  mai mult pentru a nu provoca revolte populare, după părerea mea.

Odată cu venirea la putere a partidelor liberal-democrate, după 2009, sărbotoarea se pare,că iar îşi revine în albia sa firească, dar…nu mă bucură ca altădată…când văd atâta făţărnicie şi indiferenţă în cercurile guvernante…Mai bine m-aş fi simţit sufleteşte, dacă nu i-aşi vedea pe duşmanii vădiţi ai Limbii Române participând la unele manifestări pe care chiar le urăsc…Cum poate un om sănătos, care toată viaţa sa profesională a propagat ateismul, ura faţă Dumnezeu să meargă la biserică şi pe lângă lumânările aprinse, să-şi facă semnul crucii…Ori să se identifice moldovean şi la 31 august să depună flori la monumental lui Ştefan cel Mare, Mihai Eminescu, Grigore Vieru şi alte personalităţi streine sufletului ?!

Miuhai Ciobanu cu nepoţica

 

Dar sperăm să revină totul ca la început, să sărbătorim aşa cum am sărbătorit Limba Noastră cea Română în anul 1990, aşa cum au sărbătorit-o la 31 august 2012 membrii comunității  de limba română din Toronto… au sărbătorit-o toţi românii.

De la început vreau să menţionez rolul de organizator şi aportul adus în organizarea seratei de concert şi voie bună închinată acestei mari sărbători naţionale a Doamnei Ala Mândâcanu, Preşedinta Asociaţiei Românilor Moldoveni din Quebek, care prin uriaşa şi nestăvilita sa energie a dirijat de la distanţă (500km) tot procesul pregătirii atât a seratei cât şi a concertului deosebit de frumos şi binevenit… Vreau să vă spun, că este o femee deosebit de ageră, cu nişte capacităţi organizatorice deosebite şi o forţă spirituală de influienţă asupra auditoriului colosală, şi care emană bunătate, dragoste faţă de toţi acei care o înconjoară…Aşa o văd nu numai eu…Deci, Ala Mândâcanu a fost zeiţa acestei sărbători în Toronto.

Menţionez, că la acest eveniment au fost prezenți  oaspeți de onoare:  Corneliu Chișu,  deputat  în parlamentul canadian, George Oprea, consulul onorific al Republicii Moldova în Ontario, Steve Ghilchirst, consilier parlamentar, fost deputat și ministru în provincia Ontario.

Serata a fost deschisă de D-na Ala Mândâcanu, care a evocat momentul istoric din 31 august 1989, când a fost adoptată legea privind funcţionarea limbilor, lege care a consfinţit revenirea la grafia latină şi a acordat limbii române statutul de limbă oficială. După aceasta toţi participanţii au interpretat Imnul de Stat al României Mici « Limba noastră » şi Imnul de Stat al României Mari « Deşteaptă-te române ».

Artista Angela Bucico, stăpâna Restaurantului « Imperator », în localul cărui a avut loc această mare activitate culturală a interpretat ca de obicei cu aceeași ardere interioară cântecul ”Libertate” (versuri de Ion Hadârcă, melodia de Anatol Dumitraș),  piesă a  rezistenţei naţionale a acestor 21 de ani…care a devenit un imn al Mișcării de eliberare națională din Basarabia.(cineva din prezenţi a menţionat, că aceast cântec merită să fie imnul actual al României…Mari şi Mici!).

Consulul onorific al RM în Ontario, George Oprea a facut a scurta prezentare a evenimentelor care au dus la instituirea Zilei Limbii Romane ca sărbătoare a tuturor românilor si a felicitat asistența cu această ocazie. Dansul a informat participanții la sărbătoare despre recenta decizie a guvernului Republicii Moldova de a deschide o ambasadă în Canada.

Dl deputat în Parlamentul Canadei Corneliu Chișu a menționat în discursul său importantul rol economic, social și cultural pe care îl are comunitatea de limbă română  din Canada, integrată cu succes în societatea canadiană şi a înmânat o Diplomă de Onoare  D-nei Ala Mîndîcanu, pentru promovarea  imaginii pozitive a Republicii Moldova în Canada.

Aplauze furtunoase au răsunat după cuvântul de felicitare a Artistului Poporului din RM Mihai Ciobanu

O descriere aparte merită evoluarea familiei Ciobanu, devenită dinastie putem spune: multiubitul nostru Artist al Poporului din RM Mihai Ciobanu, soţia, D-na Valentina şi fiul Mihăiţă, care au prezentat un program de melodii şi cântece  populare.  Cântecele, horele și sârbele populare, culese  și prelucrate de Mihai Ciobanu de prin satele noastre, au fost nu doar  ascultate cu drag de lumea prezentă, dar și dansate cu mult foc…

Pe lângă melodiile populare, publicul au rămas încântaţi de virtuozitatea interpretativă a  violoniștilor montrealezi Marcel Roşcovan și Valeriu Ichim, care au prezentat piese cunoscute din repertoriul clasic internațional și național

Pe parcursul seratei au mai evoluat cu cântece şi poezii artista de origine română din Toronto Ruxandra Maria Şaluian, ziarista Liliana Bagrin, poetul Iacob Cazacu-Istrati, profesoara   Tama ra Bagrin, Dan Lavric, Leonid Vârlanovici ş.a.

La întrebarea mea, care au fost mâna dreaptă a ei aici în Toronto şi Khitchener.. d-na A.Mândâcanu a spus, că s-a bazat pe entuziasmul şi experienţa celor nominalizaţi în pasajul de mai sus…

O surpriză frumoasă a fost evoluarea Mariei Timofti-Bârsan, care a demonstrat calități vocale deosebite, făcând publicul să rămână plăcut surprins şi încântat…

Nu a lipsit din programul seratei nici renumita tombolă (loteree), la care au participat majoritatea celor prezenţi, care au împărţit între ei biletele cele mai norocoase. Cele mai bune câştiguri, prin tragere la sorţi au fost cartele de telefoane, CD-uri cu cântecele lui Mihai Ciobanu şi cel mai norocos câştig- o masă gratis în restaurant( din contul restaurantulu, cadou din partea D-nei Angela Bucico) pentru cel norocos de a servi o masă împreună cu familia artistului Mihai Ciobanu.

La sfârşitul seratei am întrebat câţiva participanţi ce impresii le-a lăsat seara de azi, petrecută în acest lăcaş al românităţii din Toronto? :

-Mihai Ciobanu, artist, din RM : – Impresii nespus de plăcute şi de neuitat…

-Emilia şi Dumitru Răchitan, români olteni:- Am rămas plăcut surprinşi, că ăn Toronto avem un restaurant românesc a unei stăpâne basarabence şi mare artistă a estradei. O femee deosebită, un patriot adevărat al neamului…

De la stânga :V.Murzac, O.Hamureac, G.Oprea. Ion Cheptene, (?),Ia.Cazacu-Istrati

–Veaceslav Murzac, Olguţa Hamureac din Chişinău şi Ion Cheptene din Străşeni :- O seară minunată, cum numai în vise…şi am dori ca părinţii noştri să vadă aceste mese pline cu bucate alese, pregătite în stil naţional…să vadă cât suntem de fericiţi, numai că dorul…De n-ar fi dorul acela de casa părintească…Dar aşa, e Ok!

 

Familia Vârlanovici

-Virgil Rusicior din Bucureşti :- Dragul meu! Nu a fost pur şi simplu o seară…a fost o erupţie vulcanică a spiritualităţii româneşti, un vulcan cu suflet în cea mai frumoasă casă din poveşti…şi a stăpânei Ileana Cosânzeana…

Frumoase cuvinte, spuse într-o nemaipomenit de frumoasă limbă- Limba Noastră cea Română

Frumos a spus  şi acad.N.Dabija :-Limba noastră seamănă cu părinţii şi strămoşii noştri, cu copiii şi cu viitorul lor, care îl îngână de pe acum. Ea seamănă cu fiecare dintre noi.

Limba Noastră cea Română…

Sărbătoarea “Limba Noastră cea Română este sărbătoarea naţională a tuturor românilor Limba este veşmântul spiritualităţii naţionale a unui popor. Nu întâmplător, poetul  Mihail Eminescu, spunea: „Nu noi suntem stăpânii limbei,/Ci limba e stăpâna noastră”.
Un popor fără limbă este sortit pieirii.

Noi, acei de peste ocean o vom pastra cu sfinţenie, la fel cum ne vom păstra libertatea, iar unii dintre fraţii noştri de acasă mai visează adevărata libertate. Vreau să le aduc aminte cuvintele marelui poet Grigore Vieru: Vom fi cu adevărat liberi atunci când întreaga ţară va deveni o CASĂ A LIMBII ROMÂNE.

 

© Copyright 2012 - ROMÂNIA BREAKING NEWS - RBN Press