ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home Posts Tagged "Separatism"

Separatism

,

Iulian Chifu, fost consilier prezidențial pentru Afaceri Strategice, Securitate și Politica Externă al Administratei Prezidențiale în timpul mandatului președintelui Traian Băsescu, dezvăluie întru-un material prublicat pe Evenimentul Zilei și citat de romaniabrekaingnews.ro, cum a reușit Federația Rusă  să producă un număr de scheme economice prin intermediul cărora din banii contribuabilului din R. Moldova și Ucraina, în cadrul cărora a creat regiuni separatiste pro-ruse, apărate de armata rusă, se plătesc practic administrațiile separatiste.

Și în cazul Republica Moldova dar și al Ucrainei, schema include achiziționarea de resurse energetice, electricitate și cărbune.

Iulian Chifu dă exemplul centralei termoelectrice Cuciurgan, din Republica Moldova, situată în stânga Nistrului, care a fost privatizată de separatiști prin intermediari, către firmă de stat rusă RAO-AES.

Să vedem cine este RAO-AES ? … și legătura cu structurile de forță ale Federației Ruse!

„…centrală ia gaz din Rusia, gaz neplătit și adăugat la datoria Republicii Moldova, mai grav, gaz necontabilizat de nimeni, iar curentul electric este vândut în dreapta Nistrului…”

RAO-AES este o componentă a sistemului energetic rus controlat de noii lideri ai Rusiei, reprezentanții structurilor de forță, cei care l-au adus sau pe care i-a adus Vladimir Putin în pozițiile de putere. Astfel, centrală ia gaz din Rusia, gaz neplătit și adăugat la datoria Republicii Moldova, mai grav, gaz necontabilizat de nimeni, iar curentul electric este vândut în dreapta Nistrului, în regiunile administrate de autoritățile legitime de la Chișinău.

…Republica Moldova se încarcă cu datoriile la gaz, în timp ce, pe de altă parte, plătește energia electrică către Cuciurgan…

Din această schemă, Republica Moldova se încarcă cu datoriile la gaz, în timp ce, pe de altă parte, plătește energia electrică către Cuciurgan, la prețul cerut. Nu mai vorbim despre intermediari, prețul megawatului și cine încasează diferențele de preț, împărțite frățește între potentați din Rusia, de la Chișinău și Tiraspol, în adevărate scheme de furt din buzunarul cetățenilor Republicii Moldova cu câștiguri substanțiale la fiecare Megawat.

Separtismul din Ucraina stipendiat de minele de cărbune aflate în controlul separatiștilor

În cazul Ucrainei, noua schemă care finanțează separatismul vine din cărbune. Minele de cărbune sunt acum sub controlul separatiștilor ruși și a reprezentanților trupelor ruse din Donetsk și Lugansk, iar Ucraina cumpără cărbunele pentru producerea de energie termică de la separatiști. Aranjamentul, expus de către Volodymyr Omelchenko, directorul studiilor energetice la Centrul Razumkov din Kiev, finanțează existența administrațiilor separatiste și pe mercenarii, voluntarii și militarii ruși din regiune. Autoritățile de la Kiev au sub control 55 din cele 90 de mine de stat din Donbas. Cărbunele este folosit pentru producerea a un sfert din electricitatea din Ucraina și e vital pentru producția de oțel și încălzirea locuitorilor din orașe, care funcționează numai pe antracit, tipul de cărbune extras din abundență în regiunile estice.

Din septembrie, Ucraina primește lunar 600.000 de tone de cărbune în fiecare lună.

Prețurile sunt de 1.100 grivne (51 dolari) pe tonă plus valoarea adăugată și taxe, în timp ce o tonă este vândută în regiune cu între 600 și 800 grivne, deci autoritățile legitime și cetățenii ucraineni plătesc un preț cu între 50% și 90% mai mare decât cel din regiune. Nu mai vorbim despre faptul că acest tip de condiționare menține locurile de muncă ale localnicilor și produce resurse suplimentare celor aflate în general în sistem.

„…atât în cazul Cuciurgan, cât și în cazul Donbas, tehnologia utilizată este de foarte proastă calitate, cu o eficiență redusă, pierderi mari…”

Mai trebuie menționat că, atât în cazul Cuciurgan, cât și în cazul Donbas, tehnologia utilizată este de foarte proastă calitate, cu o eficiență redusă, pierderi mari, în condițiile în care, de exemplu, o centrală alternativă pe gaz are dimensiuni și randament mult mai bun dacă e modernă și cu randament mare. În privința cărbunelui, activitatea minieră a fost întotdeauna subvenționată de către statul ucrainean, astfel încât întreaga Ucraină plătea pentru susținerea estului “industrializat” și continuă să o facă azi susținând cu plata fiecărei tone de cărbune, separatismul pro-rus din Est.

Publicat de Andrei Rădescuromaniabreakingnews.ro

,

Scoția văzută prin retrovizorul românesc

Frumoasa Scoție a scăpat, in extremis, de soarta pe care i-o rezervase un demagog de marcă din categoria celor mai talentați și periculoși populiști naționaliști de stânga din istorie. Dar ce va fi cu România?

Libertatea ei continuă să fie în pericol mare.

Tom Gallagher l-a comparat, aparent exagerat și frivol, în fapt pe drept cuvânt, pe șeful partidei naționaliste scoțiene, Alex Salmond, cu Gheorghe Gheorghiu-Dej.

 [quote_right]  Liderul miscarii secesioniste din Scotia, Alex Salmond, a anuntat vineri ca demisioneaza din postul de premier si din fruntea Partidului National Scotian SNP, la cateva ore dupa infrangerea in referendumul de independenta, scrie AFP.  [/quote_right]

Altora, premierul și liderul naționalist scoțian le-ar putea aminti de Juan Peron, de Fidel Castro, de Ion Iliescu. Au existat în istorie destui mari ispititori care și-au rătăcit popoarele, le-au indus în eroare agitându-le spectrul grandorii naționale, pentru ca, într-un final apoteotic, după ce mișcările sau regimurile lor au acaparat puterea și au abuzat de ea, să le nenorocească.

Vladimir Putin ar putea fi actualul caz în speță. Lukașenko, Tayyip Recep Erdogan și emulii lor pe cale de a se înmulți pretutindeni, sunt altele. Mie personal, premierul scoțian îmi amintește de omologul său român. Victor Ponta n-a ezitat să-și atace rivalii politici, jucând cartea naționalisto-ortodoxistă. Mai nou, dă semne să instrumentalizeze și cauza unionistă, pe care a descoperit-o tardiv și, ca atare, probabil, demagogic, ca unealtă numai bună spre a-și atrage de partea sa un segment al electoratului de dreapta și a-și satisface, astfel, ambițiile de putere totală .

Că scoțienii au rezistat tentației promisiunilor imposibil de onorat ale demagogului din Edinburgh se datorează nu în ultimul rând maturității lor politice, extrase din cele aproximativ trei secole de libertate și pluralism de care au beneficiat alături de englezi, părinții democrației moderne.

În pofida acestei îndelungate experiențe democratice, naționaliștii de stânga ai lui Salmond n-au ezitat să se folosească în campania electorală de instrumentele violenței și intimidării, la care în trecut au recurs, în mod tipic, organizații extremiste. Metode similare au utilizat în lupta politică și legionarii și comuniștii și postcomuniștii români, în anii 20-30, după 1945 și după 1990, în epoca mineriadelor românești.

Chiar dacă în Scoția n-au ieșit ortacii în masă, să devasteze, manipulați de securiști, orașele britanice și să le supună populația unei terori de tip cambogian, omorându-le sălbatic studenții, intelectualii „cu barbă” și „ochelari”, naționaliștii locali n-au fost, în mod cert, uși de biserică. Scoțienii din tabăra lui Salmond s-au dedat fără jenă exploziilor de ură naționalistă, vandalizărilor de automobile și de pancarte, precum și tentativelor masive de intimidare a partizanilor menținerii intacte a Mari Britanii.

Premierul Alex Salmond, șeful Partidului Național Scoțian

S-a spus că, dacă partida pro-independență s-ar fi impus, iar Regatul Unit s-ar fi destrămat, premierul londonez David Cameron ar fi fost silit să demisioneze instantaneu. Pe bună dreptate. Nu e însă clar deloc de ce acum, după ce liderul naționalist de la Edinburgh a pierdut, propria sa națiune i-a dezavuat dezinformările cu un scor net mai convingător decât anticipaseră sociologii, iar Marea Britanie a refuzat să devină Britania Mică, nu e obligat să facă același lucru Alex Salmond?

Și mai alarmante sunt însă alte întrebări. Românii n-au fost alături de englezi în ultimele trei secole. Au icnit din greu sub povara unor imperii precum cel rusesc, ori otoman. Dacă naționalismul a făcut ravagii într-o democrație model, ca a Marii Britanii, luându-le mințile unor cetățeni cărora le merge de fapt excelent și nu-i chinuie șomajul, fiind simultan și bine informați și obișnuiți, din principiu, cu o educație și-o atmosferă lucide și raționale, oare ce efecte va avea aiurea?

Ce consecințe va avea oare la catalani? Ce impact ar putea avea în rândul oamenilor vizați de iredentiștii unguri și de fasciștii ruși? Dacă naționaliștii scoțieni s-au dedat violențelor și unei campanii de intimidări, mulți arătându-se, în special în rețele sociale, extrem de ușor de manipulat, oare ce nu va fi posibil, de acum încolo, în fosta Europă comunizată?

Oare ce nu va fi posibil, sub un eventual președinte Ponta, într-o Românie anemiată de inexistența unei prese cu adevărat libere, după decenii de propagandă extremistă și populistă gen antene, de corupție galopantă, de tergiversare a reformelor, de baronizare și mafiotizare a clasei politice? Or, din interiorul ei, un ins, membru al PSD, a cerut incendierea României, fără să fi fost chemat la ordine și pedepsit exemplar de liderul său de partid! Care, vai, candidează la șefia statului, în ciuda incompetenței și imoralității afișate plenar de guvernele din subordinea sa în ultimii doi ani și jumătate!

S-a spus că în Scoția a pierdut naționalismul, dar a învins democrația. Perfect adevărat. Dar victoria ei s-a produs in extremis, într-un stat de drept funcțional. Oare ce soartă va avea asediata democrație românească? Ce destin o așteaptă dacă apărătorii ei nu vor reuși să se organizeze și să se mobilizeze exemplar în următoarele săptămâni, spre a demonta campaniile diversioniste, manipulările naționaliste, fundamentaliste, pseudo-ecologiste? Și dacă nu vor izbuti să-și depășească disensiunile interne, din pricina cărora preferă, în continuare, culmea, să se atace reciproc, decât să lupte contra adversarului comun și a unei catastrofe previzibile?

Sursa: DW

,

După vizita cancelarului german Angela Merkel la Chișinău la sfârșitul verii, presa din Germania a manifestat un interes sporit față de Republica Moldova. Publicația Die Welt prezintă în pagina sa electronică de joi un articol intitulat „Separatiștii de la cea mai absurdă frontieră a Europei” semnat de jurnalistul Gerhard Gnauck.

„Die Separatisten an der absurdesten Grenze Europas   Die Republik Moldau hofft auf Anbindung an die EU – doch die Separatistenrepublik Transnistrien blockiert diese Pläne. Vor 20 Jahren spaltete sie sich von Moldau ab. Ein Besuch an der Grenze.”

Reportajul începe cu drama familiei Pisari din satul Pârâta care și-a pierdut fiul de 18 ani la începutul acestui an după ce a fost împușcat de către un ofițer rus din cadrul Comisiei Unificate de Control staționate la așa-numita frontieră dintre Moldova și Transnistria.

În vizită în Transnistria, odată cu traversarea graniței, jurnalistul povestește despre mediul care-l înconjura: „tancuri de apărare, steaguri, soldați. Doi kilometri mai departe – o căsuță: postul vamal al Republicii Moldova. După încă câțiva kilometri apar din nou ofițerii vamali – cei ai Republicii Transnistrene Moldovenești.

Întrebându-se de ce această țară mică este atât de necumpătată, un grănicer îi răspunde scurt: „Așa au fost fronturile în cadrul războiului civil”. Atât.

Publicația germană continuă prin a explica cursul și consecințele războiului care a avut loc în 1992.

„Peste 1500 de oameni au murit în timpul războiului. Armata rusă a atacat și a rămas și astăzi pe teritoriul Moldovei sub numele ‘Grupul de Operațiune al Forțelor Ruse de Menținere a Păcii în Moldova.”

Jurnalistul publicației Die Welt mai scrie că în jur de 1200 de soldați ruși care nu au fost încă retrași, staționează ilegal pe teritoriul Moldovei și supraveghează munițiile sovietice. „În această regiune divizată sunt așezate trei etnii – moldovenii, ucrainenii și rușii, fiecare reprezentând o treime din populație. Mai importante decât originea și limba sunt interesele politice și economice”, scrie germanul Gerhard Gnauck.

„Așa încearcă micuțul stat pe care nimeni nu l-a recunoscut la nivel internațional, nici măcar Moscova, să se facă cunoscut între Moldova la vest și Ucraina la est”.

Autorul articolului ironizează regiunea separatistă spunând că Transnistria are tot ceea ce îi trebuie unui stat: „pașapoarte proprii (pe care nimeni nu le recunoaște, iar fiecare călător are nevoie de un pașaport moldovenesc, rusesc sau al altei țări); operator de telefonie mobilă, precum și un furnizor de servicii de televiziune prin cablu; un guvern cu sediul la Tiraspol și o monedă proprie; și limba „moldovenească” care este aproape identică cu româna, însă este scrisă în grafie chirilică.”

Articolul mai precizează că Moldova este cea mai săracă țară din Europa cu salarii medii de 180 de euro. De asemenea, autorul susține că țara se află într-o situație dificilă: „între 10 și 20% dintre locuitori muncesc peste hotare, în special la Moscova, Roma, St. Petersburg și Istanbul, și aproape toți lucrează ilegal”.

Moldova.ORG

© Copyright 2012 - ROMÂNIA BREAKING NEWS - RBN Press