ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home Posts Tagged "secui"

secui

,

Consemnată în documentele ungurești încă la 1128, familia Fay a dat, de-a lungul secolelor, vestiți militari, ambasadori (la înalta Poartă și la Veneția), guvernatori, scriitori, pictori, muzicieni etc, precum Fay Andras (1786-l864), Ștefan Fay, clasic al literaturii maghiare și ilustrul Joseph (Iosif) Fay fiul lui Ștefan Fay, asupra căruia vom stărui în rândurile ce urmează.

Joseph (Iosif) Fay este autorul „Declarației” de adeziune a secuilor la Unirea cu România din Parlamentul României din 1918. Discursul sau a emoționat o țară întreagă la acea vreme. De altfel și celelalte discursuri au fost elogiate de marele istoric român N. Iorga.

Declarația prin care se exprima adeziunea secuilor la Unirea cu România a fost expusă în Parlamentul României Mari în februarie 1919. Documentul este considerat unul excepțional, dar ignorat de istorici, scrie Nicu NEAG într-un amplu și documentat material istoric publicat pe adevarul.roalba.comisarul.rohistoria.ro și preluat de romaniabreakingnews.ro

Joseph (Iosif) Fay a fost doctor în drept internațional, specialist în istorie și poliglot, a ajuns deputat al secuilor în primul parlament al României Mari („), prieten politic cu Octavian și Eugen Goga, Oct. C. Taslăuanu s.a., a devenind ulterior ambasadorul României la Tokio și Bruxelles. Soția acestuia cobora din spița lui Ioan Kemeny, general și principe al Transilvaniei (1660-l662). Este și autorul unor Memorii faimoase (publicate în 1856 de Academia Ungară), o excepțională cronică a Transilvaniei pentru o perioadă de treizeci de ani. Tradiția s-a continuat prin căsătoria lui Ștefan Fay (fiul) cu Voica Bogdan, descendentă mai multor familii domnitoare din Moldova – Bogdan, Cantemir, Sturză – și strănepoată a lui Grigore Ghika, ultimul domn al Moldovei.

Din discursul deputatului secui Joseph (Iosif) Fay răzbate idea că secuii au inteles comandamentele politice generate de Unirea Transilvaniei cu România, la 1 Decembrie 1918. Mai mult , parlamentarul promite că secuimea va deveni un factor important în consolidarea și dezvoltarea României Mari.

Din discursul deputatului secui Joseph (Iosif) Fay răzbate idea că secuii au inteles comandamentele politice generate de Unirea Transilvaniei cu România, la 1 Decembrie 1918. Mai mult , parlamentarul promite că secuimea va deveni un factor important în consolidarea și dezvoltarea României Mari. Prezentăm mai jos, declarația deputatului secui, reprodusă în „Dezbaterile Adunării Deputaților nr. 41/1919-1920“:

Dlor, înainte de toate vă rog să iertați greșelile cuvântării mele, deoarece în românește numai de câteva luni vorbesc. Anume vreau să vorbesc ceva despre poporul secuilor.Vreau să vă atrag atenția asupra acestui popor de omenire sârguincios. Având nădejde ca interesele sale vitale vor fi ocrotite în marginile noului stat, secuii au primit cu liniște și cu încredere unirea cu România. (Aplauze prelungite).

„Partea ce mai mare a vieții, secuimea a petrecut-o ca copil vitreg al statului ungar“ Cum că așa este, aceasta o dovedește scurt faptul de parlamentarii maghiari din ținutul Parlament al României Mare au ieșit aproape fără excepție din sânul acestui popor. Nu tăgăduiesc că au fost și poate sânt și de aceia care accentuând lozinci de agitare au voit sa tulbure liniștea înțeleaptă a secuimii, prin lipsa de conștiințe și cu ușurință.Dar, domnilor deputați, aceștia nu au nici o însemnătate serioasă. Procedeele acestea, drept vorbind, nici nu se pot numi agitatițuni. Deoarece agitație nu este. Este însă  o frazeologie năbădăioasă cu care conducătorii care își au pierdut oștirile mai încearcă apusa lor putere și fac pe disperații politicii. Acești domni se pot agita. Poate se pot chiar înnebuni unii pe alții, dar nu nebunesc pe cumintele nostru popor secuiesc, muncitor. Poporul acesta știe să cumpănească  greutatea stringentă a schimbărilor universal istorice și a evoluțiunii, precum se vede și din faptul că mica noastă națiune, înconjurată de popoare străine, nu s-a putut păstra decât făcând numai politica reală.

Domnilor deputați, de multe secole – 1500 (sic) de ani – secuimea trăiește strânsă într-un colț în munții Ardealului. În acest enorm timp partea cea mai mare a vieții, secuimea a petrecut-o ca copil vitreg al statului ungar. (Aplauze prelungite.) Viața tradițională separată a acestui popor a căzut jertfa tendințelor maghiare de unificare șoviniste, aproape tot așa ca și existența altor popoare vechi, locuitoare pe teritoriul statului ungar. (Aplauze umanime, strigări de bravo.)

Cât  de dezvoltată a fost conștiința existenței separate a secuilor fată de orice alt popor și chiar și fată de fratele său maghiar este destul să o dovedesc cu indicația declarantului fapt istoric că oștirile secuiești au luptat pe la 1600 la Unirea cu oștirile lui Mihai Viteazul. (Aplauze furtunoase. Strigări de bravo). Domnii mei, dacă așa a fost în evul mediu, când de fapt piața națională a secuimii exista și când deosebirile de interese o puteau duce pe astfel de acute loviri, cu atât mai mult s-au dezvoltat aceste deosebiri în evul nou, dându-și cele mai mici urme de viata secuiască separată au fost șterse.

Cât  de dezvoltată a fost conștiința existenței separate a secuilor fată de orice alt popor și chiar și fată de fratele său maghiar este destul să o dovedesc cu indicația declarantului fapt istoric că oștirile secuiești au luptat pe la 1600 la Unirea cu oștirile lui Mihai Viteazul. (Aplauze furtunoase. Strigări de bravo). Domnii mei, dacă așa a fost în evul mediu, când de fapt piața națională a secuimii exista și când deosebirile de interese o puteau duce pe astfel de acute loviri, cu atât mai mult s-au dezvoltat aceste deosebiri în evul nou, dându-și cele mai mici urme de viata secuiască separată au fost șterse.

„Poporul secuiesc va fi una din pietrele cele mai sigure la edificiul României Mari“

Chiar și în timpul cel mai din urmă, guvernele ungare nu au recunoscut importanța secuimii ungurești, într-atâta chiar, din Ungaria, puternic dezvoltată de la 1867 încoace, așa zicând numai această regiune a rămas nedezvoltată, neglijată, fără o rețea de diferite de oarecare valoare și fără instituții culturale, la înălțimea nivelului modern, așa ca funcționarii maghiari trimiși în teritoriul secuiesc considerau numirile în acest teritoriu ca o dizgrație, aș putea zice ca o deportație. (Aplauze)

Domnilor deputați prin hotărârea Conferinței de Pace, România a devenit stăpâna țării secuilor și prin aceasta îndreptarea neglijențelor a trecut ca o problemă asupra guvernului român. Limitele unei cuvântări parlamentare ar fi înguste ca sa înșirăm  toate câte ar fi de  făcut, dar a căror realizare cu considerație și bunăvoință mult ar contribui și la buna stare a secuimii si la înflorirea ei, dar și la ridicarea culturii și cinstei statului. (Aplauze)

Dintre problemele care așteaptă soluții le vom pomeni numai (pe) câteva din cele mai însemnate. După părerea mea, în rândul întâi ar fi nevoia de construire a rețelei de cai ferate, care sa aibă ca rezultat legătura secuimii cu porturile marii. (Aplauze prelungite.)

Legătura aceasta ar fi cu atât mai însemnată cu cât este sigur ca și până aci interesele vitale ale secuilor tindeau spre sud (aplauze) și ca ei, fiind un popor par excellence comercial, trecură pe drumuri muntoase, grele de umblat, trecură cu carele lor și Carpații ca să-și satisfacă trebuințele lor.

D-lor deputați, tot atât de însemnat aș socoti și sprijinirea eficace din partea statului, a bisericilor și a școlilor, deoarece din cauza neglijării seculare de care am vorbit, secuii nu sunt în stare sa-și susțină institutele de cultura cu succes, și numai din propria putere. De mâna întâi ar fi și chestiunea funcționărimii secuiești. Într-o nație atât de omogenă ca cea secuiască, îndrăznesc să afirm că ar fi în interesul cel mai înalt al statului să existe o întocmire care și în administrație și în justiție ar fi favorabilă existenței în masă a elementului secuiesc, sârguincios și politicește element de încredere.

Însă dacă susținând unitatea statului român, poporul secuiesc și-ar putea conduce afacerile sale cu o astfel de soluțiune a chestiunii, nu ar duce la iredentism, ci din contră la încopcierea trainică a mai bunei înțelegeri, care ar lipi pe secui de statul căruia ar avea sa-i mulțumească renașterea vieții sale tradiționale. (Aplauze)

Ca cetățean credincios al statului român și ca secui care îmi iubesc neamul, am venit în acest loc, nevoind să țin seama de acea teroare nestăpânită a societății cu care răposații conducători au voit să silească pe secui să se bată cu mori de vânt. (Aplauze) Noi am adus cu noi încredere și ca răspuns cerem tot încredere. (Aplauze)

D-lor deputați, părerile dv. nu trebuie sa le întemeiați pe aparență, trebuie să vedeți, să cunoașteți poporul secuiesc, muncitor, cu suflet cinstit, de aceea zic: ajutați-ne ca armele agitatorilor să le luăm prin aceea când nu veți privi la noi ca învingătorul la învins, ci că vă veți întoarce ca prieten la prieten (aplauze prelungite) la acest popor de secui care mult a suferit și care este vrednic de o soartă mai bună. Făcându-se astfel, eu sunt convins că în scurt timp poporul secuiesc va fi una din pietrele cele mai sigure la edificiul României Mari. (Aplauze prelungite și îndelung repetate) „Secuii în cea mai mare parte sunt vechi frați ai noștri români“

După declarația deputatului secui, a luat cuvântul Nicolae Iorga.

„Domnilor, mulțumesc în numele dumneavoastră domnului deputat baron FAY pentru cuvintele spuse în numele secuilor, care și alături de Ștefan cel Mare au luptat la Podul Înalt în 1475 pentru apărarea Moldovei și a românismului, și care în cea mai mare parte sunt vechi frați ai noștri români care și-au pierdut limba lor. Îi mulțumesc pentru încrederea ce o pune în statul român, care va ști să prețuiască această încredere”.

Istoricul Ion Coja susține că Declarația deputatului de Odorhei, Joseph Fay, citită în primul Parlament al României Mari, este un document excepțional, dar ignorat sau ocultat de istorici. Atât de cei români, cât și de cei maghiari. Coja apreciază că pentru ultimii este de înțeles, dar pentru primii nu.

„Ar fi de recomandat ca acest text să apară și în manualul de Istorie a secuilor, dacă acest manual este scris cu un minim de respect pentru Adevăr”, susține istoricul.

Adeziunea secuilor  la o conviețuire demnă și pașnică în cadrul statului național unitar român este susținută și de prof. univ. dr. Ioan Bojan.

„O poziție de sine stătătoare, favorabilă Unirii Transilvaniei cu România, au adoptat și secuii. La începutul anului 1920, baronul Joseph Fay, deputat din partea secuilor, a făcut următoarea declarație în Parlamentul României:

«Secuii, avînd nădejde că interesele lor viitoare vor fi ocrotite în sînul noului stat, au primit cu încredere și liniște Unirea Transilvaniei cu România»“

Despre Joseph Istvan Fay vorbește, într-un interviu publicat în Ziarul Financiar, și nepotul acestuia scriitorul Ștefan Fay:

„Bunicul meu după Tata, Iosif de Fay, s-a nascut în Transilvania și s-a căsătorit cu Gabriela Kemeny, descendentă din Ioan Kemeny. A fost mai intâi Capitan de Fagaras, apoi Principe al Transilvaniei. Ioan Kemeny se tragea din familia Micula de pe Somes cu numele maghiarizat in Kemeny. Iosif de Fay, la indemnul insistent al lui lui Octavian si Eugen Goga, al lui Octavian Tăzlăuanu si al altor mari patrioți români, a fost deputatul secuimii din Odorhei în Parlamentul României, iar discursul sau în română pe care abia o învățase pentru acea ocazie, pe 19 februarie 1920, nu numai că a fost ovaționat, dar și remarcat de Nicolae Iorga, pe atunci președintele Parlamentului. Regele Ferdinand i-a propus bunicului meu intrarea în diplomație. A fost numit responsabilul Legației Române de la Tokyo și, învățând pe lângă alte 13 limbi și japoneza, a fost ales de ansamblul Corpului Diplomatic din Japonia să țină discursul la aniversarea Mikado-ului. Apoi a ajuns prim-secretar de ambasadă la Bruxelles unde se pare ca a fost asasinat. În orice caz, a fost găsit fără viață, în condiții neelucidate. Pentru meritele sale, a fost decorat cu Coroana României, Steaua României și Ordinul Soarelui Răsare al Japoniei”.

Publicat de romaniabreakingnews.ro

Recomandate: 

Székelyek nem magyarok! Secuii nu sunt unguri! Despre adevărata origine istorică a secuilor…

Deși nu are viabiliatet economică, un parlamentar maghiar îndeamnă ungurii să voteze autonomia Ținutului Secuiesc

Un „Ținut Secuiesc” independent teritorial, va sucomba economic înainte să apuce liderii UDMR să se bucure.

Ofițerii români sub acoperire, rup tăcerea în privința UDMR și a Ținutului Secuiesc

,

“Ceea ce numim, acum, națiunea maghiară, este rezultatul unor politici satanice de genocid etnic și de asimilare a unei populații autohtone de către un grup de …barbari de-a lungul unui mileniu: națiunea maghiară este rezultatul maghiarizării numelor și limbii rumânilor (tracilor) panonieni!

În 1919, 30 % din populația proaspătului stat ungar o constituia etnia rumânească, etnie pură – nemaghiarizată nici după nume și nici lingvistic: acum, mai sunt 10000 de rumâni, în mai puțin de un secol!!! Vă dați seama ce s-a întâmplat în ceilalți 900 de ani!

DESFIINȚĂM MINCIUNA ORIGINII MAGHIARE A SECUILOR:
O REALITATE ISTORICĂ – ORIGINEA DACICĂ A SECUILOR

Absurditatea vremurilor actuale: steagul secuiesc, cu însemnele soarelui și lunii – specific rumânimii (ele se află pe steagurile vechilor regiuni, fiind vechi simboluri dacice), a fost folosit prima oară în alianța dintre secui și Mihai Viteazu contra ungurilor. Acum, ungurii au luat steagul respectiv, ce s-a născut împotriva lor, și l-au pus pe Parlamentul lor!!! O prostie inimaginabilă!!!

Cauconii, aflăm încă de la Homer, erau de origine tracă și trăiau pe râul Kaukon în Kaukonia, care cuprindea regiunea Elis și părți din Ahaia și Arkadia. Ei ar fi migrat din nordul Peninsulei Balcanice pe la anul 1600 î.Chr. Pe cei rămași în vatra originară Ptolemeus (sec. II d.Chr.) îi va regăsi cu numele de cauconensis la nord de Dunăre printre triburile din Dacia, în Țara Bârsei și în împrejurimi, dar fără a trece de Carpații Răsăriteni. Prin coroborarea informațiilor referitoare la teritoriul lor, dacii cauconi au trăit în sud-estul Transilvaniei cuprinzând nu numai Țara Bârsei, ci și o parte din actualul județ Harghita, spre izvoarele Oltului, ca și părți din județele Buzău și Mureș. Tot în această zonă Amianus Marcellinus (sec.IV) a consemnat existența unui ținut numit Caucaland, iar mărturia unui soldat roman se referă la un munte Caucas de pe lângă râul Olt. Ca urmare a faptului că reprezentau un vechi neam autohton atestat încă din antichitatea îndepărtată, lingvistul german Jacob Grimm a considerat firesc să constate legătura dintre denumirile de cauci, cauconi și Caucaland pentru a le asocia acestora și denumirea de Cogaion ( muntele sfânt al dacilor), cu conotația sa religioasă. Pe de altă parte filologul german J.Wolff considera că și denumirea de Kockel cu variantele Kukel și Kukula utilizate de sași pentru a desemna Târnavele ar proveni din anticul coca sau cuca, care înseamnă munte, cu mențiunea că cel mai important munte din zona Târnavelor se numește Cogan, cu variantele mai vechi Cocan sau Chuchal, ceea ce indică faptul că originea reală a acestor denumiri este hidronimul Kukula menținut și astăzi în uz de secui.
Cine nu își știe trecutul nu este vrednic nici de prezent.

Tinutul secuiesc, cat si apartenenta secuilor la maghiarime, sunt inventii absurde ale acestor ani! Niciodata nu a existat tinutul secuiesc iar secuii, despre care in vechime ungurii spuneau ca sunt rumânii aprigi, au fost cea mai persecutată colectivitate de sub stapanirea maghiara: Gheorghe Doja – secui autentic (pana acum câteva sute de ani, secuii aveau nume rumânesti si erau ortodocsi, deci erau rumâni curati), cel care a condus rascoala de eliberare a Transilvaniei de sub jugul maghiar, a fost miseleste ars pe un scaun incins; dar nu numai, din acel moment a inceput genocidul etnic impotriva secuilor: stapanirea maghiara ia obligat sa poarte nume unguresti, sa treaca la catolicism si să vorbească maghiara. Cine nu se supunea, avea să fie ucis – în memoria genocidului îndreptat de unguri împotriva secuilor, stă mărturie Bulevardul Martiriului Secuilor – aflat în Miercurea Ciuc!!! De ce aceste adevaruri au disparut din cartile de istorie? Cat de nemernica si pungasa e aceasta clasa politica care a inchis ochii la transformarea unor adevaruri istorice în minciuni antirumânești? Cati dintre noi mai stim ca Stefan cel Sfant al Ungariei a fost rumân după mamă? Câți dintre noi mai stim ca numele de Ungaria e un nume cu origini tracice, Ungro-Valahia – un nume străvechi ce face referință la pământul negru (Neagra Valahie) al Panoniei Tracice? ) Sa nu uitam ca Budapesta mai are o urmă de rumânism tracic în ea: steagul rosu, galben si albastru, prezent pe frumoasa primarie a acestui oras!

Toate aceste asocieri dintre toponime și etnonime puse demult în evidență de savanții germani, conduc la concluzia că tribul dacic al cauconilor este unul și același cu neamul sikuli-lor, adică al secuilor care ocupă și astăzi același ținut și mai ales folosesc străvechea denumire de Kükülö. Numai în legătură cu acest hidronim ținutul lor a și purtat denumirea de Ciculia, iar locuitorii numele de ciculi, așa cum au consemnat călătorii străini. Dar numele de ciculi trece ușor la forma siculi, de unde și forma de secui. Viteji, aidoma cauconilor din Elis, siculii dacici și-au păstrat conștiința de autohtoni, mândri de faptul că erau stăpâni pe ținuturilor lor, ceea ce a impus recunoașterea demnității lor colective. Captați treptat în sfera de interes a coroanei de la Buda, așa după cum arată și A.D.Xenopol în Istoria românilor din Dacia Traiană, (Ediția III, București 1988, Vol III pag.224) ei au fost maghiarizați prin mijloace din ce în ce mai dure mai ales după anul 1848.

Pentru a forța desprinderea lor definitivă de masa covârșitoare a autohtonilor din Ardeal, istorigrafia timpului le-a atribuit diferite origini bizare, care se contrazic între ele și ca atare se anulează reciproc. În încercarea de a suplini lipsa oricăror dovezi care să ateste o pătrundere a lor în Ardeal, cum a fost cea a sașilor intens susținută de coroana maghiară, istoricii au vehiculat și mai vehiculează diferite plăsmuiri referitoare la originea secuilor oscilând penibil între a-i considerea avari, gepizi, huni, pecenegi etc, deși ei sunt autohtoni, sunt membrii străvechiului neam dacic al cauconilor, primii care au dat nume locurilor pe care trăiesc.

Ei au conservat până astăzi nu numai niște toponime de vârstă neolitică, ci serii toponimice de vârstă neolitică uneori identice cu cele din zona Sibiu, ceea ce reprezintă o altă mare dovadă a faptului că sunt băștinași. Recapitulând, va trebui să arătăm lumii întregi că cei numiți astăzi secuii sau siculii sunt urmașii autohtonilor denumiți caucoli, iar mai târziu ciculi fiindcă au trăit și trăiesc pe văile râurilor denumite încă din antichitate prin hidronimul autohton Kukula. Ca o altă dovadă că râurile Kukala au o denumire rumânească arhaică, aceeași spiritualitate rumânească a atribuit unui râu din bazinul Siretului omonimul Cucalea.

Având în vedere că maghiarizarea lor forțată echivalează cu imprescriptibilul genocid etnic, ne revine obligația, ca în numele adevărului, să facem necesara distincție maghiarizat-maghiar, mai ales în cazul secuilor, care începând cu Unio Trio Nationum s-au revendicat ca etnie de sine stătătoare distinctă de a ungurilor. I-am uitat și continuăm să îi uităm pe cei de o fire cu noi și soarta nu iartă. Din ignoranță și din comoditate operăm cu teorii de tip Roesler, deși adevărul istoric cu privire la secui se susține cu argumente:

1. Argumente geografice și toponimice, sistematizate în lucrările științifice ale lui Sabin Oprean (1928) și Coriolan Suciu (1974). Vlăhița este numită în maghiară chiar Olah Falu, adică satul valahilor. Prezența lor sub numele de cauconi în sud-estul Transilvaniei este probată de harta lui Ptolemeu din secolul II, dar și de mărturiile unor călători străini ca Georg Reicherstorfer care la 1527 îi numea ciculi ca și de mărturiile lui Christian Schesaeus de la 1540 sau de ale lui Ferrante Capece din februarie 1584.

2. Argumente arheologice, având în vedere vestigiile bine reprezentate pentru toate epocile începând cu neoliticul. În ansamblul Daciei, Țara Secuilor se delimitează în mod natural prin particularitățile sale de relief, de climă și de resurse, iar aferent acestora, mărturiile arheologice o individualizează încă din protoistorie ca pe o adevărată punte peste Carpați între Dacia intra- și extracarpatică. În acest context așezările din Țara Secuilor au prosperat încă din antichitate susținând o concentrație demografică ridicată mai ales prin importantele resurse minerale (sare, fier, cupru. ape minerale etc.) de care au dispus mereu. (vezi și Viorica Crișan, Dacii din estul Transilvaniei etc.)

3. Argumente istorice, mai ales pentru a denunța legile de maghiarizare din anii 1842, 1879, 1883 și 1907, în temeiul cărora o bună parte din densa populație autohtonă a fost transformată, prin cele mai draconice forme de constrângere, în vorbitori de limbă maghiară. În jurnalul campaniei de pedepsire de la 1761 generalul von Buccow, a notat pentru totdeauna că în cel mai maghiarizat scaun din secuime din 102 sate 99 erau locuite de români, așa cum arată istoricul Dr. Mircea Dogaru în revista LUMEA Nr.4 (108)/2002.
4. Argumente heraldice. Fiindcă în sfârșit s-au recunoscut siculi, deci ciculi autohtoni, și nu altceva, vor redescoperi din perspectiva continuității asumate că în momentul semnării tratatului UNIO TRIUM NATIONUM aveau ca secui conștiința originii lor dacice, motiv pentru care s-au ilustrat în heraldică prin tandemul de semne dacice primordiale soarele-luna (însemnele de pe drapelul secuiesc), tandem deseori regăsit în multe reprezentări antice ale dacilor, inclusiv pe tăblițele de plumb cu scriere dacică de la Sinaia (vezi ziarul „Gardianul” din 30mai-4iunie 2005). Aceeași pereche SOARELE-LUNA mai apare numai pe stemele de sorginte dacică ale Moldovei și ale Țării Românești și la nimeni altcineva în lume. De aici lipsa oricăror îndoieli că și secuii au avut conștiința că aparțin neamului dacic. Orice altă explicație invocând asocieri cu probabilitate zero frizează ridicolul.

5. Argumente culturale. Simon de Keza ne spune limpede ca secuii au înprumutat scrierea de la vlahi. Dar o scriere valahica de tip răboj, numită „rovás irás” și după maghiarizarea lor, nu se potrivea decat unui grai valahic și în nici un caz unui grai străin, care ar fi folosit limba și scrierea latină după modelul oferit la acea vreme de cancelaria regală de la Buda.

Hilar este faptul că propaganda anti-românească a uitat de Simon de Keza pentru a pretinde că sintagma „rovás irás” ar defini o scriere adusă de prin Asia, deși chiar teremenul de „rovás” indica originea sa valahică. Ca dovadă că este o străveche scriere rumânească, rumânii din Valea Timocului, cei care n-au avut legaturi cu secuii, folosesc și ei până astăzi termenul de „răbuj”. Pe de altă parte, este remarcabil faptul că odată cu parțiala lor maghiarizare secuii au transpus și în variantă maghiară celebrele noastre balade Meșterul Manole și Miorița, total inaderente folclorului maghiar sau oricărui alt folclor, ca semn profund al faptului că secuii aparțin la matricea stilistică rumânească.

6. Argumente religioase. Despre originea lor dacică vorbesc și stâlpii lor funerari de pe morminte care sunt identici cu stâlpii dacici care mai sunt păstrați în alte zone rumânești. Gestul nostru de închinare a pâinii cu semnul crucii regăsit la secuii trecuți la calvinismul lipsit de cinstirea Sfintei Cruci este un alt indiciu al orginii lor ortodoxe. Aceeași origine ortodoxă o au și parastasele pe care le fac secuii la înmormântare. Ca mărturie tragică a deznaționalizării lor forțate încă se mai văd, în mai multe locuri, dărâmăturile unor vechi biserici ortodoxe, semn al comunităților de români maghiarizați în secuime. Despre grozaviile îndurate în perioada de maghiarizare forțată ne vorbește și monumentul de la Ciceu consacrat celor două sute de secui uciși în zi de hram de către generalul de tristă amintire, care a mai bătut cu tunul cam tot atâtea locașuri de cult ortodoxe între care și mânăstirea lui Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus.

7. Argumente antroponimice, din lucrările științifice ale lui G.Popa – Lisseanu și ale lui I.I. Rusu (1986), și mai recent ale lui Ioan Ranca (1995) sau Ioan Drăgan (2000) care pe baza documentelor de arhivă dovedesc maghiarizarea familiilor românești prin nume ca Albu, Boér, Bokor (Bucur), Karácsony, Csipán (cioban în graiul aromânilor), Dán, Fogarasi, Kosztin, Lunguj, Lupuj, Mirtse, Moldván, Nyisztor, Oláh, Oltyán, Pászkuly, Ráduly, Sztojka, Szávuly, Sérbán, Zsunkuy (se citește Juncu) și multe, multe altele, ceea ce nu mai poate fi considerată o problemă a persoanelor respective, ci a națiunii române și a României, din moment ce astăzi liderii acestor autohtoni maghiarizați odată cu numele lor cer autonomie teritorială. Aceste nume dovedesc încă odată că împotriva Neamului Rumânesc s-a practicat imprescriptibilul genocid etnic care nu poate servi de bază pentru pretențiile teritoriale numite autonomie.

8. Argumente sociologice. Lucrările bine documentate cu date culese din teren de Maria Cobianu-Băcanu (1998 și 2000), doctor în filozofie la Institutul de Sociologie al Academiei Române.
Este de la sine înțeles că din cele opt grupe de argumente chiar și numai o singură grupă este suficientă pentru a susține definitiv calitatea de autohtoni a secuilor ca trup din trupul țării, chiar dacă o bună parte au fost maghiarizați forțat de către defuncta putere imperială în mai multe etape bine cunoscute de istorie, dar și în perioada Diktatului. Le-am menajat prin tăcere drama deznaționalizării ca mama cea adevărată din cunoscuta piesă de teatru “Cercul de cretă caucazian” a lui Bertold Brecht. Nici acum nu vom proceda altfel, dar nu putem accepta sub nici o formă contrafacerile celor care mânați de interese străine practică intriga și minciuna spre continua hărțuire și în final dezagregarea României. O lege privind protejarea minorităților, oricare ar fi conținutul ei, obligă majoritatea să se subordoneze oricărui minoritar devenit astfel un protejat, fiindcă obține un statut preferențial, ceea ce este inadmisibil din moment ce într-o țară democratică legile sunt aceleași pentru toți. În cazul minorității maghiarizate din România situația se dovedește a fi foarte periculoasă prin faptul că au devenit masă de manevră pentru revizionismul mărturisit pe care îl implică incalificabila contestare a tratatului de pace semnat de toate părțile la Trianon.

SECUII DISTRUȘI DE NAȚIA UNGARĂ

De ce această… rezervă, ca să nu-i spunem dușmănie, a ungurilor față de secui? Din două pricini, iar mai târziu din trei.. De la început, a fost faptul că Secuii se înțelegeau foarte bine cu ceilalți rumâni, din Moldova și Mutenia, teritorii neocupate de unguri la vremea respectivă. Acest lucru era intolerabil pentru unguri . A doua pricină era că Secuii erau alt neam decât Ungurii! În secolul XIX s-a declanșat maghiarizarea sistematică a scaunelor secuiești și spre sfârșitul perioadei interbelice maghiarizarea și-a atins scopul. Secuii dispăruseră din istorie. Națiunea secuiască înceta să mai existe înghițită de cea maghiară. Deși nobilimea secuiască a fost, de foarte multe ori, aliată cu Ungurii și împotriva Rumânilor- datorită privilegiilor obținute de la Budapesta (ca și în prezent, dealtfel), la nivel popular între Secui și Rumâni a existat sute de ani o frățietate pe care îndrăznim să o numim chiar sfântă. Mulți dintre Rumâni nu au șovăit să-și dea viața pentru drepturile și libertățile Secuilor, și la rândul lor mulți dintre Secui nu au șovăit să se jertfească pentru libertatea și drepturile Românilor – intrând aici nu doar cei din Transilvania, ci și cei din Țara Românească a Munteniei și din Țara Românească a Moldovei.

ȚARA SECUIMII – RUMÂNIMEA

Dat fiind că distrugătoarea Secuilor este Națiunea ungară, este evident că, și după dispariția Secuimii, Ungurii și Secuii sunt pe poziții total antagonice. Poate este de amintit aici că la mijlocul secolului XIX, Secuii încă socoteau că “Țara” este pentru ei Rumânimea, acoperind prin acest nume – ” Țara” – Moldova și Muntenia, privind Ungaria ca “străinătate”. Acum însă nu mai există Secui, întrucât au asimilați de Unguri. Iar cei care au distrus – printr-o politică intenționată și diabolică de distrugere – Populația Secuiască, nu pot și în niciun caz socotiți ca moștenitori – ci doar ca ucigași – ai Secuilor. Deci, în revendicările lor, Ungurii din ceea ce azi, cu totul impropriu, se numește Secuime, nu pot apela la nimic din istoria și drepturile celor pe care i-au nimicit, adică Secuii. Deși, evident, cu obișnuita nemărginită impertinență a nemeșimii ungurești, o fac.
Cum s-a înfăptuit diabolica maghiarizare a secuilor.

Primele maghiarizari ale numelor au avut loc între 1848 si 1849, când aproape 700 de persoane si-au schimbat numele. În 1862, altor 550 de persoane le sunt maghiarizate numele, cinci ani mai târziu numarul acestora ajungând la o mie. Numirea în 1867 a unui nou ministru responsabil cu maghiarizarea avea sa accentueze procesul. Sub presiunea autoritatilor, la fiecare jumatate de an se întocmesc liste pentru schimbarile de nume, pe regiuni si provincii, lucru ce avea sa duca la maghiarizarea a înca 2700 de persoane între 1867 si 1880.

Rezultatele nu erau însa pe masura pretentiilor iredentiste ale societatii de maghiarizare. Prin urmare, în 1898, revizionismul maghiar comanda raspândirea în masa a unui îndrumar intitulat “Cum sa maghiarizam numele de familie”. Autor era chiar presedintele Societatii de maghiarizare a numelui, Telkes Simon, pentru care “asa cum prin botez crestinul devine membru al comunitatii crestine, tot asa, prin maghiarizarea numelui de familie, prin botez national, cel cu nume strain este primit în societatea maghiara, în rândurile adevaratilor fii ai natiunii” – sună satanic, nu?. Astfel, promotorul maleficei lucrari prevedea mai multe metode de maghiarizare rapida si eficienta a numelor de familie. În primul rând, maghiarizarea prin preluarea numelui asezarii din care provenea supusul imperial si adaugarea terminatiei “i” (Aradi, Erdi, Lendvai etc). Pentru aceia care nu ajungeau prin adaugarea sufixului de maghiarizare la un nume cu o rezonanta ungureasca credibila se recomanda traducerea denumirilor meseriilor si preluarea acestora (Acs-Dulgheru, Dobos-Tobosaru, Festo-Boiangiu, Lakatos-Lacatusul, Pap-Preotu, Kantor-Dascalu, Zaszlos-Stegaru, Tiszt-Ofiterul), iar cei ce voiau sa pastreze amintirea nationalitatii stramosilor puteau folosi numele de Najos (Bavarez), Bolgar (Bulgaru), Gorog (Grecul). Pentru români era rezervat apelativul Olah, autorul inventând si numele de Kun, ca aplicare pentru neamul “asezat între Dunare si Tisa”. Pe de alta parte, se sugera ca substantivelor sa le fie adaugate sufixele s, as, es, ös, iar verbelor ó, ö. Nu se agrea în schimb terminatia “y” motivul reprezentându-l posibila confuzie dintre numele nou maghiarizate si cele vechi, mai ales de vita nobila (identificate prin terminatiile “y” sau “i”). Pentru a grabi maghiarizarea, cererile de schimbare a numelor nu mai trebuiau însotite de o anumita fundamentare ori de certificatele de cetatenie, autoritatile maghiare considerând ca “maghiarizarea numelui nu necesita justificari”.

Eficienta prin tenacitate

În urma acestor actiuni, fenomenul de maghiarizare a numelor a luat rapid proportii. Peste 300 de schimbari de nume în 1880, 1300 un an mai târziu si mai bine de 14 000 în deceniul care a urmat. Totusi, la sarbatoarea mileniului din 1896, Societatea de Maghiarizare a Numelor a considerat rezultatele ca nesatisfacatoare, fiind expediate într-un ritm frenetic noi metodologii si propuneri de nume tuturor acelora care prin pozitia lor puteau contribui la aplicarea deciziilor (directori de scoli, ziare si reviste, societati financiare si industriale, dar si arhive). Apelurile avea sa fie trimise si episcopilor greco-catolici, reformati, catolici, unitarieni si lojelor masonice, în manifeste mentionându-se ca: “nefacând parte din rândul marilor natiuni si, din cauza teritoriului, neputând sa mai creasca în mijlocul lor, Ungaria îsi urmeaza instinctul în timp si cauta sa înhate toate mijloacele legale si curate prin care se usureaza contopirea – în mica patrie – a tuturor fiilor sai, alcatuind o unica si mare familie. Cursul contopirii a pornit fara zgomot, din fericire, si devine tot mai simplu. Împrejurarile sunt favorabile, dar timpul nu asteapta. Trebuie sa stam la pânda, sa nu ramânem de caruta, dar mai ales sa nu scapam vrabia din mâna”.

Cartea secreta a guvernului

În 1907, la Budapesta apare sub egida Tipografiei Regale Maghiare de Stat lucrarea “Românii din Ungaria”. Un volum de lucru confidential al guvernului maghiar, în cele o mie de pagini fiind inserate masuri dure vizând reducerea la tacere a tuturor miscarilor care, promovând ideea ca Austro-Ungaria nu mai putea exista într-o forma imperiala, militau pentru aparitia în cadrul unei confederatii de state nationale a Transilvaniei Românesti. Desigur, editarea lucrarii este si astazi negata de Guvernul de la Budapesta. Peste timp, însa, s-au pastrat cel putin doua exemplare, unul aflat în pastrarea bibliotecii Universitare din Cluj-Napoca, iar cel de-al doilea arhivat în fondul secret al Academiei Române din Bucuresti. În fundamentarea lucrarii, autorul, (în principal Anton Huszar, translator în Ministerul de Interne ungar, dar în spatele caruia se aflau ideile contelui Andrassy, la acea vreme ministru de interne), amintea ca, în anii 1905-1906, “românii din Ungaria (de fapt, din zona cotropita a Transilvaniei-n.r.) au manifestat în mod demonstrativ în contra caracterului national unitar al statului ungar, cautând sa-l transforme într-un stat organizat pe baze federaliste”. În acest scop, principalele institutii ale neamului românesc (biserica, scoala, finantele) au fost transformate în “factori de lupta si de instigare în contra statului maghiar, a natiunii maghiare si a limbii maghiare”. Directiile de lupta împotriva românismului propuse de Anton Huszar se refereau la distrugerea unitatii demografice a românilor ardeleni, maghiarizarea Bisericii greco-catolice române, desfiintarea autonomiei Bisericii Ortodoxe Române, maghiarizarea învatamântului, interzicerea culturii românesti în Transilvania, desfiintarea presei românesti si a organizatiilor politice a ardelenilor, precum si împiedicarea accesului românilor la institutiile financiare. Cea mai mare problema a revizionistilor se lega de repartizarea naturala a românilor în judetele Transilvaniei, iar cum în cele 12 judete majoritatea absoluta era româneasca, Huszar sublinia ca se impunea “o noua ordonare a judetelor si a cercurilor electorale românesti pentru ca ele sa asigure punctul de vedere unguresc”. Lucru care s-a realizat, între 1907 si 1918, Ardealul fiind colonizat cu maghiari, românii ardeleni fiind trans-colonizati în mai multe regiuni maghiare. În acelasi timp, considerând ca Biserica greco-catolica se îndepartase de catolicism si intrase în curentele de politica ultra-româneasca, revizionistii demarau si procesul de maghiarizare a acesteia.

Încercari de sfarâmare a identitatii nationale

Concomitent cu maghiarizarea Bisericii greco-catolice, era vizata sidesfiintarea autonomiei Bisericii Ortodoxe Române, motivatia lui Huszar fiind aceea ca trebuia “sa dispara odata aceasta cangrena politica, care roade trupul natiunii maghiare si al tarii”. Pentru aceasta, trebuia limitat accesul tinerilor la învatamântul teologic, prin stergerea de pe listele de bursieri a acelora care “au dat dovezi de sentimente în contra statului si a natiunii maghiare”, iar în seminariile teologice trebuiau numiti ca directori si profesorii “doar persoanelor care în cursul studiilor universitare au audiat timp de cel putin patru semestre limba si literatura maghiara si au colocvat din aceste materii în fiecare semestru”. În plus, se interziceau reuniunile învatatorilor ortodocsi, manualele folosite în seminarii trebuiau si ele avizate de autoritatile maghiare. Din atentia revizionistilor nu scapau nici scolile. Astfel, tinând cont de faptul ca limba româna era cea mai puternica arma a românilor împotriva maghiarizarii, autorul propunea ca în scolile secundare românesti limba de predare sa fie maghiara, iar limba româna sa devina doar obiect obligatoriu de învatamânt.

La rândul lor, societatile de lectura de la liceele românesti, erau obligate sa-si tina sedintele în mod alternativ, într-o saptamâna în maghiara, în alta în româna. Din repertoriile corurilor si orchestrelor liceelor românesti trebuiau eliminate textele nationaliste, iar primirea elevilor din România trebuia îngreunata.

În ceea ce-i privește pe români, procesul de secuizare a lor, s-a produs de-a lungul secolelor, lent, pe cale pașnică și naturală, dar au existat și presiuni și constrângeri de natură etnică și confesională cum au existat și momente de constrângere, de trecere forțată a românilor vorbitori de limbă maghiară din satele etnic mixte la religii de expresie maghiară. Cronologic, aceste momente de maximă intoleranță față de confesiunea și etnia românilor din “Secuime” au avut loc după cum urmează: anii 1848/1849, toamna anului 1916 (după retragerea Armatei române din Ardeal), lunile ce au urmat retragerii administrației românești; anii care au urmat după Dictatul de la Viena (1940-1944), perioada de după instalarea administrației Comisiei aliate de Control (noiembrie 1944-martie 1945), primăvara anului 1990. Prezente în memoria colectivă a românilor din Covasna și Harghita, aceste momente reprezintă, o “piatră grea” a conviețuirii interetnice, manifestându-se ca o adevărată “teroare a istoriei.”

Din cele 10 valuri de asimilare imediată și de alungare a românilor din ceea ce istoric s-a denumit Secuime, puse în evidență de Nicolae Edroiu, cinci sunt înregistrate între 1850-1992, fiind documentate de recensămintele moderne, fie că ele au fost efectuate sub administrație austriacă, ungurească sau românească.

Cele mai mari și dramatice schimbări produse în configurația etnică și confesională a românilor din zonă, au avut loc, după Dictatul de la Viena, din septembrie 1940. Prin arestări, maltratări, terorizări și expulzări forțate de populație, însoțite și de măsuri de convertire și trecere de la religia ortodoxă și greco-catolică, la alte confesiuni de expresie maghiară, numărul românilor a fost atunci drastic diminuat, producându-se o adevărată “purificare etnică” a “ținutului secuiesc” . Așa stând lucrurile, se poate aprecia că zona este un “melting pot” (creuzet), în care mai multe etnii au fost asimilate de către cea maghiară. Și astăzi, realitatea etno-demografică din județele Covasna și Harghita este departe de imaginea unui grup etnic compact. În cele două județe există un număr însemnat de persoane cu dublă ascendență identitară (provenite din familii etnic mixte), grupuri cu apartenență controversată (cel mai numeros fiind format din țigani) ș.a.. La acestea mai trebuie adăugată concluzia cercetărilor recente conform căreia, cultura maghiară din zonă este puțin deschisă la interschimburi culturale reciproce, puțin permisivă și ospitalieră față de nevoia celorlalți de a-și prezerva și afirma propria identitate pe care o apreciază ca pe o amenințare la identitatea maghiară. După ce a trebuit să renunțe la poziția dominantă ca urmare a destrămării monarhiei austro-ungare și formării României Mari, maghiarii din acest spațiu au avut și au dificultăți să accepte noua poziție de minoritate, continuând să lupte pentru menținerea sau recâștigarea privilegiilor și pozițiilor lor dominante. Așa au procedat, după instaurarea comunismului când, cu sprijinul lui Stalin au reușit să înființeze Regiunea Autonomă Maghiară, “experiment socialist” de tristă amintire pentru rumâni.

Napoleon Săvescu / R.B.N. Press

Sursa imaginii:  Președintele  Partidului Civic Maghiar din Covasna, Kulcsar Terza Jozsef, a făcut plângere penală împotriva secuilor din așa-zisul Ținut Secuiesc pentru că au tupeul să se declare, sau “să raporteze” că sunt secui.

,

Orașele românești din Transilvania cad pe rând sub controlul politicienilor maghiari, adică al Ungariei. Am ajuns din nou sub ocupație horthystă! Târgu Secuiesc arată de parcă am fi în 1940: numai steaguri și mesaje secuiești sau drapelul Ungariei, iar românii trăiesc cu frică. Iată cum arată pământul românesc acum:

Surse: Bogdan Diaconu, Dan Tănasa, Cotidianul, Vocea Transilvaniei

,

Cu extremismul maghiar, din Ungaria, din diaspora ei, ca și cel al minorităților naționale maghiare din țările vecine în care acestea au fost colonizate – avem, ca și alți vecini, un veritabil contencios istoric. Acest primejdios extremism vine din Evul mediu, de la stabilirea migratorilor maghiari în România.

Vinovăția cea mare, nu a fost  și nu este a națiunii maghiare și a minorităților naționale maghiare din țările vecine în care au fost ele dislocate, ci această vinovăție a fost și este a unei „elite„ aristocratice a lor, obsedată de spaima ancestrală a dispariției dacă nu-și vor extinde stăpânirea și dincolo de zona în care s-au stabilit inițial, sau acolo unde Regatul lor și-a colonizat maghiari pentru a maghiariza masa populației autohtone găsite la fața locului. Acest extremism de „elite„ aristocrate , infiltrat și în cercuri mai largi ale poporului, a dus națiunea maghiară într-un conflict continuu cu vecinii săi.

Slab ca forță proprie și obsedat de spaima ancestrală a dispariției ca neam, extremismul maghiar, cu abilitate  și perseverență specifică și-a căutat continuu pe continent un „spate„ politic și militar, printre cei care la rândul lor erau cointeresați să poată „mișca„ un „nebun„ pe „tabla de șah„ a Europei în interesul propriilor expansiuni. Rând pe rând, papalitatea, imperiile „istorice„ care și-au disputat dominația pe continent, mai nou extremismele fasciste  ale primei jumătăți ale secolului XX și imperiul totalitar comunist a lui Stalin, de curând beneficiind și de înțelegerea și sprijinul unor cercuri din Uniunea Europeană, toți acești „parteneri„, pe etape, au acordat și acordă „asistență„ multiplă extremismului maghiar.

Restrângând discuția la țara noastră, este de notorietate că extremismul maghiar, după primul război mondial și semnarea Tratatelor de pace, dar cu o agresivitate sporită după 1989, contând și pe cedările inadmisibile ale guvernările post-decembriste, a făcut din „problema secuilor„ „calul de bătaie„ și „calul troian„ pentru lichidarea Statului  nostru național și anexarea / reanexarea la o nouă „Ungarie Mare” a Ardealului și a altor teritorii din Vest și din Nord, visul ilegitim din totdeauna a extremismului maghiar.  

Pentru aceasta s-a dat ca „furaj„ pentru „calul troian”- falsul istoric că așa zișii secui ar fi o populație maghiară. Or din izvoarele istorice rezultă că  Regatul maghiar a adus „un mănunchi„ de mercenari pe granița de răsărit a Ardealului, pe curbura internă a Carpaților, „mănunchi„ de mercenari ce au fost așezați într-o masă de români / vlahi autohtoni, urmași direcți ai dacilor de odinioară, strămoșii noștri reali. Dar asupra acestei mase de autohtoni cât și a „mănunchiului„ de „secui„ s-a exercitat continuu o crâncenă politică de maghiarizare, în paralel cu politica de asuprire socială. 

Așa s-a ajuns ca în 1514 să izbucnească în Ardeal și Ungaria un mare război țărănesc condus de secuiul Gheorghe Doja și de fratele său, împotriva aristocrației maghiare. Victorioasă însă, această aristocrație a aruncat țărănimea în „veșnică iobăgie„. Răscoale puternice au avut loc și în „secuime„ în a doua jumătate a secolului XVI împotriva aristocrației maghiare, dar au fost reprimate cu cruzime și sadism. Și iată de ce îi vom afla pe numiții „secui„, în 1599, de partea marelui  voievod, unificatorul Mihai Viteazul, restauratorul  Daciei și al Bisericii strămoșești, voievod pe care „elita„ aristocratică maghiară la numit „dacul rău”, așa după califică ei pe orice bun român.  În veacurile următoare, până la 1918 această „elită„ aristocratică maghiară a dus față de românii din Ardeal și părțile vestice, aflate sub stăpânirea imperiului maghiaro-habsburgic, ca și față de așa zișii „secui” o și mai crâncenă politică de maghiarizare, în paralel cu cea de asuprire socială.

Astfel, un istoric secui care alături de frații români / vlahi din zonă, a simțit puternic „jugul de fier”austro-ungar, atenționează întreg Ardealul, în cartea s-a:  „Învață, Transilvanie, învață, nu te mai însoți cu Ungaria, pentru că păsatul unguresc de multe ori îți arse gura și tot n-ai fost în stare să înveți !” Azi primejdiosul extremism maghiar se manifestă în așa zisă „secuime”, ca și în Europa și oriunde este sprijinit de cei cointeresați, profitând de cedările vinovate și inadmisibile ale guvernanților noștri, aducând prin manifestările lor,  încă pașnice,  grave prejudicii  Statului nostru național, suveran și unitar,  împotriva limbii române ca limbă oficială și liant al Statului nostru. În acest program se înscriu o serie lungă  de acțiuni, printre care și mitingul etnicilor maghiari, cetățeni români în egală măsură, în drepturi și obligații ca oricare dintre noi, din 21 noiembrie 2012, înut la Sfântul Gheorghe, unde s-a arborat steagul maghiar și s-au afișat placarde cu sloganuri și îndemnuri sfidătoare și jignitoare, împotriva intereselor României și bunilor ei cetățeni români.

Toate aceste manifestări, lipsite de fundament științific și de o cât de mică îndreptățire și legitimitate politică în această epocă modernă în care ne aflăm, epocă a suveranităților naționale și a statelor naționale independente, nu primesc nici un răspuns din partea  guvernanților, de parcă n-ar fi printre ei nici un „bărbat de stat”, punând astfel mai presus interesul de partid și încălcând în schimb foarte grav interesul național, demnitatea fiecăruia dintre noi, demnitatea națională.  A existat și există soluție – aplicarea legii !!!.

Pentru ca astfel de manifestări să nu mai poată avea loc, manifestări și acțiuni ce se dovedesc pe măsură ce trece timpul, parte integrantă a planului lor mârșav și care nu ne dă pace, etnici români și maghiari, cât și celelalte etnii, trebuie să înțelegem că avem împreună o țară frumoasă și bogată pe care, împreună trebuie s-o reconstruim, pentru noi și urmașii noștri. 

Avem legi bune în acest sens și ele se cer a fi respectate și asta se poate face numai în măsura în care cei care ne conduc destinele, aleșii noștri, reprezintă cu adevărat interesele bunilor cetățeni români, ale României, întru demnitatea și măreția poporului român, azi a șaptea națiune din cadrul Uniunii Europene. De aceea , de mare importanță pentru noi toți, buni cetățeni ai României, este să alegem  de  acum încolo, în Parlamentul României,  pe toți acei candidați la un mandat de parlamentar ce s-au dovedit capabili și patrioți în viața de zi cu zi și care, odată aleși, vor putea oferii țării noastre buna conducere de care avem  nevoie, pentru a face ca instituțiile statului să funcționeze conform legilor în vigoare și numai în interesul cetățenilor români, în interesul României.

De aceia, pentru a fi stăpâni, încrezători și siguri pe viitorul nostru, este nevoie, mai mult ca oricând, să ne luăm țara în bună grijă !

Avem cu cine, avem cu ce, avem pentru cine!

Cine alții, decât – „Noi, cu noi !!!„

 

Așa să ne ajute Bunul Dumnezeu !

 Iancu Gheorghe- secretar general UPSC

*Articol publicat pe rbnpress.info la data de 31 ianuarie 2013  de Cristian Manoilescu și republicat de Redacția R.B.N. azi 19 sep. 2014

,

În continuarea articolului…

 Serviciile rusești si iredentismul maghiar împreună pentru destabilizarea României ca pivot NATO la Marea Neagră?

Liderul Jobbik – Vona Gabor la Moscova împreună cu Alexandr Dugin

Iată că supozițiile sunt susținute de fapte evidente ce se leagă tot mai mult. Rusia se apropie de granița de est a României și Europei, „prin capul de pod” numit Crimeea,  de unde își va croi un culoar spre Transnistria și R. Moldova, apoi va continua! Moscova lucrează prin încurajarea extremiștilor maghiari, care militează fățiș pentru independența și apoi alipirea Transilvaniei la Ungaria, care mai departe să se reorienteze către Eurasia – Rusia și astfel să se desprindă inclusiv de Europa.

liderul Jobbik – Vona Gabor la Moscova împreună cu Alexandr Dugin la universitatea din Moscova / Sursa: Vona Gabor-facebook

Liderul partidului extremist Jobbik, Vona Gabor, a făcut de curând o vizită la Moscova, la invitația lui Alexandr Dughin. Vona Gabor a susținut aici o prelegere la Universitatea de Stat “Lomonosov” din Moscova.

După ce s-a întors de la Moscova, Vona a participat la celebrul miting cu scandal al secuilor de la Târgu Mureș.

Legătura este mai mult decât flagrantă!

Cine susține și are legătură (probabil ?) cu separatismul maghiar în Transilvania? Kremlinul!!!!

La Universitatea “Lomonosov” din Moscova, Vona Gabor a afirmat că:

“Statele Unite ale Americii este un experiment european deformat”, că Uniunea Europeană este “o organizație trădătoare” și că, de fapt, Rusia este “mult mai europeană, pentru că ea păstrează traditia, mai degrabă decât venerează banii si cultura de masă“.

Vona Gabor:

Promisiunile UE au fost minciuni, nu am câștigat mai multă libertate de la aderarea la Uniunea Europeană, în schimb au luat piețele noastre, fabricile noastre și au umplut rafturile magazinelor noastre cu gunoi vestic

Liderul Jobbik afirmă că în câțiva ani, țara sa va trebui să aleagă:

“Ori va rămâne lipită de UE, ori va adera la Uniunea Eurasiatică, ori va rămâne independentă“.

Trebuie să subliniem din capul locului, că liderul Jobbik,  a fost subiectul unei  anchete  speciale a Parlamentului Ungar, acum câțiva ani, pentru primire de fonduri ilegale / ilicite,  din partea Federației Ruse, fonduri care ar fi fost utilizate în acțiuni și activități iredentiste pe teritoriile altor state din jurul Ungariei  și există de asemeni un dosar și în România, instrumentat de serviciile speciale românești, pe tema finanțării activității lui pe teritoriul României tot  de către Federația Rusă.

Vona Gabor – „mândru” la intrarea în Mausoleul LENIN!

După natura sprijinului cât mai ales a direcției și viziunii geopolitice din care vine acest sprijin putem concluziona ca în inima României se coace destrămarea și reorientarea nu numai a României ci și a unei părți din Europa spre Eurasia/Rusia.

Oare câți dintre cei implicați (masa de manevră a Moscovei) etnici unguri din România cât și cetățeni unguri, știu spre ce se îndreaptă și ce riscă?

„Masa de manevră” deranjata de steagul  României și Uniunii Europene / Targu Mures -martie 2014

Cu toate neajunsurile si provocările la care sunt supuși, există Secui din Covasna care sunt tranșanți:

„Cei din Ungaria să ne lase pe noi în pace, să rămână în casa lor”

Bidiga Iosif, secui din județul Covasna, a comentat, la JOCURI DE PUTERE, (REALITATEA.NET) protestele de luni din Târgu Mureș. „Pe mine nu mă interesează autonomia și steagul secuiesc”, a spus Bidiga Iosif.

„Pe mine nu mă interesează autonomia și steagul secuiesc. Am trăit și fără autonomie până acum. Mă interesează un singur lucru: vreau să trăiesc într-un stat de drept în care legile, constituția și drepturile fundamentale ale omului sunt respectate. Ne intersează soarta tineretului, copiilor mei. Ce va fi cu această țară? Indiferent ce limbă vorbește, ce culoare ai”, a spus Bidiga.

„Ar fi bine, după părerea mea, ca cei din Ungaria să rămână acasă, în casa lor. Să ne lase pe noi în pace. Noi, maghiarii și românii din România, trebuie să rezolvăm problemele noastre. Ei vor altfel, dar pe noi nu ne interesează”, a mai declarat Bidiga.

Bidiga a spus că nu a participat la proteste: „Eu nu mă duc că nu sunt nici copilul UDMR, nici sluga UDMR. Nu execut ordinul UDMR”.

 

Redactor R.B.N. Press

Dorian Theodor

Material realizat pe baza unor surse R.B.N.Press și a altor surse: realitatea.net,buciumul.rostareapresei.ro,

,

Măsură revoltătoare într-un liceu din Covasna!

Elevii români de la Liceul Kőrösi din Covasna OBLIGAȚI să poarte uniforme cu simbolistica și culorile STEAGULUI SECUIESC

E zarvă mare printre tinerii care urmează cursurile Liceului Körösi Csoma Sándor din Covasna, după ce zilele trecute au fost anunțați că trebuie să poarte o uniformă pe care e inscripționată și sigla instituției – elementele de pe steagul secuiesc, noteaza Dan Tanasă pe blogul său.

steag-secuiesc-liceu-covasna

În luna octombrie a anului trecut, conducerea unității de învățământ a schimbat steagul liceului, înlocuindu-l cu unul în culorile și simbolistica steagului secuiesc, soarele și semiluna. De câteva zile, elevii au fost anunțați că trebuie să poarte și uniforme școlare, care au inscripționată aceeași siglă. Conducerea a transmis deja faptul că va verifica dacă elevii vor purta uniformele impuse.

Directoarea liceului este Eva Becsek, membră a Uniunii Democrate a Maghiarilor din România (UDMR), care are și funcția de consilier local.

Sursa: stareanatiunii.com

,

De mai multi ani, serviciile secrete Ruse si Ungare instiga Secuimea din centrul Transilvaniei:

*Sa respinga din ce in ce mai mult autoritatile Romanesti;  sa sfideze limba si natiunea Romana;  si sa se pregateasca pentru autonomie, independenta, si eventual reunire cu Ungaria!

In acest scop se fac pasi marunti dar siguri iar modelul urmarit este Kosovo.

*Astazi, Ungurii Secui din Transilvania cer vociferos ca Romanii sa invete limba Maghiara.

*Maine insa, ii vor expulza pe Romani din mijlocul tarii.

*Si in viitor, Romanii vor vizita Transilvania doar pe baza de pasaport!

Ungurii trebue sa stie insa ca noi Romanii suntem bastinasi din todeauna in Europa!

Dacia a fost candva leaganul unei mari civilizatii Europene iar Regatul lui Decebal se intindea pana dincolo de Tisa.

Ungurii au venit acum o mie de ani in Europa si  nu au adus Transilvania cu ei de pe unde au venit!

Transilvania era aici din todeauna si va fi pentru todeauna Romaneasca!  Si in ciuda celor 1000 de ani de dominatie Austro-Ungara, Romanii au continuat sa constitue majoritatea populatiei din Transilvania pana in ziua de azi!

Situatia actuala este cu atat mai grava cu cat Romania si-a distrus in mare masura economia; posibilitatile de creiere a locurilor de munca pentru  populatie sunt foarte reduse;  si in acelasi timp, si-a slabit ingijorator de mult capacitatea de aparare nationala.

In aceste conditii, guvernul de la Bucuresti ar putea fi confruntat curand nu numai cu iredenta Maghiara, dar posibil si cu indiferenta unor Romani Ardeleni pe care nu-i mai apara si nu-i mai reprezinta.

 

 *Reamintim guvernului tarii ca garantiile internationale nu au nici o valoare in fata unor conjuncturi vitrege.  Sa nu uitam anul 1940!

*“Fraternitatea Europeana” este un ideal frumos, dar se va realiza probabil intr-un viitor indepartat si nu in present.

*Romania are nevoie de vointa politica si de un govern care sa mobilizeze natiunea pentru a-si apara glia stramoseasca.

*Chiar si cel mai inrait dusman te respecta cand dai dovada de curaj si demnitate!

*Precizam ca Serbia si Slovacia au si ele minoritati Maghiare inseminate, dar guvernele acestor tari au adoptat politici ferme si nu au problemele cu care se confrunta in prezent tara noastra.  Ce face guvernul de la Bucuresti?

Trebue retinut deasemenea faptul ca Romania si-a sacrificat tinerii alaturi de occident in Afganistan si a acceptat scutul anti-balistic American pe teritoriul ei. Ce a obtinut in schimb? O primire la Casa Alba si vorbe frumoase?  

 

Desteapta-te Romane, pentru ca traim intr-o lume foarte cinica!

Cerem conducerii de la Bucuresti sa ia imediat masuri ferme pentru salvarea Transilvaniei.

Nu acceptati o noua Basarabie! Daca nu ne trezim astazi, maine nu vom mai avea o tara!

Asa sa ne ajute Dumnezeu!

 

SEMNATARI

Fundatia Iuliu Maniu,  New York, Presedinte Justin Liuba

Comitetul Roman-American pentru Basarabia, Washington, DC, Dr. Nicholas Dima

Consiliul Romano-American, Los Angeles, California, Presedinte Neculai Popa

Societatea Avram Iancu, New York, Presedinte Dr. Anca Popa

Very Reverend Dumitru Ichim, John the Baptist Romanian Orthodox Church, Kitchener, Ont. Canada.

Very Reverend Traian Petrescu, St. Dumitru Romanian Orthodox Church, New York

Asociatia Culturala Romana, Hamilton, Ontario, Canada, Presedinte, Dumitru Rachitan

Dacia Revival www.dacia.org, New York, Presedinte Dr. Napoleon Savescu

Revista <alternativaonline.ca> Toronto, Ontario, Canada, Director Alexandru Tomescu

Clipa Romanian Magazine, Los Angeles, California

Fundatia Culturala Grigore Vieru,  New York, Presedinte Florin  Carlan

Forumul Democrat  al Romanilor din Moldova – Filiala Canada, Presedinte Iacob Cazacu-Istrati

Woldwide Romanian Forum – Filiala Toronto, Canada, Presedinte Alex Mursa

Societatea Culturala Miorita, California, Vice Presedinte Prof. Dr. Marius Petraru
Ziarul Miorita USA, Viorel Nicula, Editor
Manhattan Chronicles, New York, Alexandra Ares, Editor

Fundatia Luca Ritiu, Prof. Dr. Flaviu Ritiu, Presedinte

Romanian Voice TV, New York, Vasile Badaluta, Director
Romanian Journal, Vasile Badaluta, Editor

Micromagazin, New York, Grigore Culian, Editor 

Lista ramane deschisa pentru noi adeziuni.

 

P.S.

Se știe că Ungaria are un interes major pentru ca România să nu intre nici în anul 2013 în spațiul Schengen și acționează în această direcție, cu sprijinul Olandei, Finlandei și Germaniei. Ca urmare, românii get-beget acceptă acordarea, cu multă generozitate și în mod gratuit, a cetățeniei și pașaportului din partea Ungariei, fără să cunoască limba ungară, Constituția și imnul, istoria și geografia acestei țări. Pe cale de consecință, românii care obțin și cetățenia Ungariei se pot angaja ușor în toate țările Uniunii Europene, fără niciun fel de restricții. Mai nou, pensionarii români get-beget care cer și obțin cetățenia ungară beneficiază de pensie din partea Ungariei, pensie care este de două, trei ori mai mare decât pensia din România, la care sunt obligați să renunțe. Pe surse, s-a aflat că sunt peste 2,5 milioane de cetățeni români care au obținut dubla cetățenie în Ungaria. Zilnic se duc în Ungaria mii de români, în cele 920 de localități, pentru a dobândi cetățenia acestei țări și pașaportul unguresc. Acțiunea diabolică de acordare a cetățeniei ungare pentru românii get-beget constituie un precedent foarte periculos pentru Uniunea Europeană, dar pentru Guvernul Ungariei este prioritatea numărul unu. Până în toamna anului 2014 se acționează pentru acordarea cetățeniei ungare pentru cel puțin încă două milioane de români. Apoi, Ungaria va solicita organismelor europene de la Bruxelles să constate, pe bază de acte de identitate și pașapoarte, că în Ardeal sunt 4-5 milioane de cetățeni unguri. Apoi, cer autonomia teritorială a acestei provincii istorice românești, prin aplicarea principiului autodeterminării popoarelor.

        Așa-zisul război al steagurilor, din luna februarie a.c., declanșat de Guvernul de la Budapesta, face parte din programul Ungariei de internaționalizare a problemei….
,

ROMÂNII CER ȘI OBȚIN CETĂȚENIA UNGARIEI !
 
     Complotul internațional împotriva Poporului Român și a României continuă cu noi episoade. Unul dintre ele se desfășoară în ultimii doi-trei ani, într-un ritm din ce în ce mai accelerat.  Este vorba de acordarea dublei cetățenii, respectiv a celei ungare, pentru românii din România. Se știe că Parlamentul, Guvernul și președintele României au acceptat să se aplice pe teritoriul țării noastre o lege votată în Parlamentul de la Budapesta vizând acordarea cetățeniei ungare pentru anumiți cetățeni români.  Autoritățile din conducerea Slovaciei au decis că sunt expulzați din această țară cetățenii care cer și obțin cetățenia Ungariei.
În România, aplicarea legii ungare se face cu ajutorul Ambasadei Ungariei de la București, a consulatelor ungurești și a U.D.M.R. În primele luni de aplicare a legii ungare pe teritoriul românesc, mai multe sute de mii de cetățeni români de etnie maghiara  s-au grăbit să-și depună actele necesare pentru obținerea cetățeniei ungare. Apoi, au învățat Constituția și imnul Ungariei, istoria și geografia acestei țări. Într-un interval de 6-12 luni de la depunerea actelor, solicitanții au fost invitați în Ungaria pentru a depune, în ungurește, jurământul de credință față de Ungaria. Așa au procedat și liderii U.D.M.R. aflați în Parlamentul și Guvernul României, în Parlamentul European, în instituțiile centrale de stat, în administrația publică etc.  Cu toții au jurat credință statului ungar, cu mâna pe drapelul Ungariei și pe steagul Ungariei Mari, a cărui stemă include și Ardealul, Sfânt Pământ Românesc, moștenit de români de la strămoșii lor geto-daci, de la Poporul Primordial care a trăit în Dacia Mare.
În ultimii doi ani s-a tot amânat, sub diverse pretexte primirea României în spațiul Schengen. S-a mediatizat, mai ales, opoziția Olandei, fără a se face referire la puternicul lobby unguresc din această țară și din structurile Uniunii Europene. Ungaria a fost și este prima țară interesată de blocarea intrării României în spațiul Schengen ! La începutul acestui an, vicepremierul ungar Zolt Semjen a declarat că simplificarea procedurilor de acordare a cetățeniei pentru „maghiarii din diaspora este un țel al nostru de politică națională”. În declarații, Ungaria are o poziție diplomatică, dar în fapt acționează diabolic ! De ce ? Pentru că, Ungaria urmărește să sporească artificial și substanțial numărul cetățenilor acestei țări prin acordarea dublei cetățenii, mai ales pentru românii din Ardeal.
Se știe că, de la 1 Decembrie 1918 și până în prezent, Ungaria și organizațiile etnicilor unguri din România nu au recunoscut Marea Unire de la Alba-Iulia și Statul Național Unitar Român. Încă de la începutul anului 1919, conducătorii Ungariei, în frunte cu evreul Bella Kun, s-au înțeles cu conducătorii evrei ai Rusiei Sovietice și au pregătit intervenția armată în România, pentru cucerirea Ardealului și anexarea acestuia la Ungaria. Atunci, Armata Română a înfrânt trupele ungurești și a cucerit Budapesta, capitala Ungariei. La 4 august 1919, pe Parlamentul de la Budapesta au fost puse opincile românești de către bravii ostași români. După mai multe luni, Armata Română s-a retras din Ungaria, urmând ca granița de vest a României să fie până la Tisa, așa cum a fost pe timpul Daciei Mari și așa cum a precizat-o Marele Patriot și Istoric MIHAI EMINESCU, în poezia „Doina”. Însă, prin Tratatul de la Trianon, semnat la 4 iunie 1920, România a pierdut o parte însemnată din teritoriul național. Cu toate acestea, Ungaria și etnicii unguri din România protestează împotriva Tratatului de la Trianon, cer revizuirea lui și anexarea Ardealului. Toți conducătorii Ungariei de după anul 1918 și cei ai organizațiilor etnicilor unguri din România au jurat că vor acționa, pe toate căile și prin toate mijloacele, pentru dezmembrarea teritorială a României și anexarea Ardealui. Niciodată, autoritățile statului ungar nu au recunoscut atrocitățile săvârșite de unguri împotriva românilor, nu au cerut scuze publice Poporului Român și nici nu s-au angajat să plătească despăgubiri. Nici regii alogeni ai României, nici conducătorii regimului comunist și nici alogenii din conducerea țării noastre, de după decembrie 1989, nu au cerut Ungariei să recunoască atrocitățile săvârșite împotriva a peste 50.000 de români.
Începând din vara anului 2012, autoritățile din conducerea Ungariei acordă cu multă ușurință și într-un timp foarte scurt cetățenia ungară pentru românii care nu cunosc limba ungară, dar care pot dovedi că strămoșii lor au trăit în localități care au făcut parte, în perioada 1867-1918, din Imperiul Austro-Ungar sau din Ungaria Mare, în perioada 30 august 1940-25 octombrie 1944.
Pentru a crește artificial numărul ungurilor din Ardeal, spre 3-4 milioane, Guvernul Ungariei a trecut masiv la acordarea cetățeniei ungare pentru un număr uriaș de români, renunțând practic la condiționările inițiale. Românii care cer să obțină cetățenia ungară nu trebuie să cunoască limba ungară, nici Constituția și imnul Ungariei, nici istoria și geografia acestei țări. Singura lor obligație este să-și depună dosarul la sediile U.D.M.R. ori în Ungaria sau la reprezentanțele sale diplomatice din România. În circa două săptămâni sunt anunțați solicitanții români ca să se deplaseze în Ungaria, peste cel mult o lună de zile, pentru a depune jurământul și a obține cetățenia ungară, inclusiv pașaportul. La data anunțată sunt organizate ceremonii, în multe localități mari și mici din Ungaria, unde, în săli festive și la grămadă, românii pun mâna pe drapelul Ungariei și pe steagul Ungariei Mari, ascultă înregistrarea cu imnul Ungariei și jurământul de credință, iar apoi semnează actele pentru obținerea cetățeniei ungare. După cupa de șampanie, românii deveniți membri ai națiunii ungare sunt duși la spectacole. Unii dintre ei, în semn de mulțumire, au cumpărat și au oferit buchete de flori oficialităților statului ungar. Zilnic, sute sau chiar mii de români din localități din Ardeal, din București și din alte județe ale României se deplasează în Ungaria și obțin cetățenia acestei țări.
Este incredibil, dar adevărat ! Urmașii celor peste 40.000 de români din Ardeal uciși de barbarii și teroriștii unguri în timpul Revoluției Române de la 1848-1849, precum și urmașii miilor de români uciși de bestiile ungurești  în perioada 30 august 1940-25 octombrie 1944, cer în acești ani și obțin cu multă ușurință cetățenia ungară. S-a ajuns, practic, la un fenomen de masă !Până și elevii și studenții etnici unguri din România au fost instruiți de U.D.M.R. și caută să-i convingă pe colegii lor români ca să ceară cât mai mulți, inclusiv părinții și rudele lor, obținerea cetățeniei Ungariei. De ce au recurs și acționează românii pentru obținerea dublei cetățenii, respectiv cea a Ungariei ? La foarte mulți dintre români le-a fost refuzată viza de intrare în S.U.A. pentru a putea face vizite la copii, nepoți sau prieteni. Marea lor majoritate caută să obțină dubla cetățenie româno-ungară pentru a se deplasa fără restricții în S.U.A., Canada și Australia. Alții, cei săraci și foarte săraci, cred în promisiunile de ajutoare materiale și financiare din partea Ungariei. Cei mai mulți dintre români știu că din moment ce au obținut cetățenia Ungariei au dreptul să fie angajați imediat în toate țările membre ale Uniunii Europene, fără niciun fel de condiționări.
Principalii vinovațide umilința, sărăcia și disperarea în care au fost aduși românii sunt cei care s-au aflat la conducerea României post-decembriste, aceia care s-au aliat cu U.D.M.R.,  cei care nu au acționat în Interesul Poporului Român, inclusiv pentru intrarea simultană a țării noastre și a Ungariei în N.A.T.O., Uniunea Europeană și spațiul Schengen. Cu toate că Ungaria și-a retras trupele din Irak și Afganistan, S.U.A. nu a eliminat vizele pentru unguri. Poporul Român cheltuiește în zadar sume uriașe în războiul din Afganistan, iar drept mulțumire S.U.A. menține vizele pentru cetățenii români.
De ce duce Ungaria această politică atât de pragmatică și parșivă? Pentru a justifica în fața marilor puteri și a organismelor Uniunii Europene apropiata cerere de autodeterminare a ungurilor din Ardeal, al căror număr  fictiv speră să treacă, în anii 2013-2014, de 50% din totalul populației. Liderii U.S.L. și P.D.L sunt la curent cu acțiunile concertate ale Ungariei și U.D.M.R.  vizând acordarea facilă a cetățeniei ungare pentru români, cu scopul clar al anexării Ardealului. De aceea, Guvernul Ponta II caută să împartă teritorial România, în paralel cu demersurile și acțiunile anti-românești ale Ungariei !
Această politică de stat a Ungariei și ceea ce se petrece în România, mai ales în ultimele șase luni, se pare că a scăpat Serviciului Român de Informații (S.R.I.) și Serviciului de Informații Externe (S.I.E.), iar Parlamentul și președintele României păstrează o tăcere vinovată. Se pare că,  premierul Victor Viorel Ponta încă nu a aflat toate detaliile de la consilierul personal Gyorgy  Frunda (omul de încredere al Budapestei la Palatul Victoria) despre această acțiune extrem de periculoasă a Ungariei îndreptată împotriva României. Ca atare, la conferința de presă pe tema: „Starea Națiunii”, premierul Ponta a omis acest subiect, al dobândirii cetățeniei ungare de către sute de mii de români get-beget. Din păcate, nici presa românească nu a aflat despre politica de stat a Ungariei, desfășurată în complicitate cu autoritățile Statului Român, cu scopul dezmembrării teritoriale a României și umilirii Poporului Român.

Pentru a nu se dezbate în Parlament și în mass-media această acțiune diabolică a Ungariei și U.D.M.R. împotriva integrității teritoriale a României, Guverul Ponta II a pus la re-re-încălzit  ciorba stricată a vilelor R.A.-P.P.S., moștenită de la guvernele precedente, uitând deliberat privilegiile și cheltuielile uriașe făcute de alogenii aflați în Palatul Elisabeta.

publicat de Ion Coja

Redactor R.B.N. Press

,

Simonis de Keza Chronicon Hungaricum

Simon de Keza. Capitolul IV

Pannoniae, Pamfiliae, Macedoniae, Dalmatiae et Frigiae ciuitates, quae crebris spoliis et obsidionibus, per Hunos erant fatigatae, natali solo derelicto in Apuliam per mare Adriaticum de Ethela, licentia impetrata, transierunt, Blackis, qui ipsorum fuere Pastores et coloni, remanentibus sponte in Pannonia.

„Orașele din Pannonia, Pamfilia, Macedonia, Dalmația și Frigia care fuseseră pustiite prin jafurile și asediile Hunilor, părăsindu-și solul natal, trecură, cu îngăduința lui Attila în Apulia, pe Marea Adriatică, Blackii care fuseseră pastorii și colonii lor rămânând de bună voie în Pannonia.”

Simon de Keza. Romani si secui

Remanserant quoque de Hunis virorum tria millia ex praelio Crimildino erepti per fugae interfugium, qui timentes occidentis nationes in campo Chigle vsque Arpad permanserunt, qui se ibi non Hunos, sed Zaculos vocauerunt. Isti enim Zaculi Hunorum sunt residui, qui dum Hungaros in Pannoniam iterato cognouerunt remeasse, redeuntibus in Rutheniae finibus // occurrerunt, insimulque Pannonia conquestrata, partem in ea sunt adepti, non tamen in plano Pannoniae, sed cum Blackis in montibus confinii sortem habuerunt. Vnde Blackis commixti litteris ipsorum vti perhibentur.

„Mai rămăseseră dintre Huni trei mii de bărbați, care au scăpat cu fuga din războiul Crimildin și care, temându-se de popoarele din Apus, au rămas tot timpul în câmpia de la Chigla, până în vremea lui Arpad. Aceștia aici nu s-au chemat Huni, ci Zaculi (Secui). Căci acești Zaculi sunt rămășițe ale Hunilor care, când au aflat că Ungurii se întorc din nou în Pannonia, le-au ieșit în cale, când se întorceau, în Ruthenia și, după ce au cucerit împreună Pannonia, au dobândit o parte din aceasta, însă nu în câmpia Pannoniei, ci, vecini cu Blackii (românii), au avut aceeasi soartă în munți. De aceea, amestecându-se cu Blackii, se spune că se folosesc de literele lor.”

Simon de Keza. Vlahi

Postquam autem filii Ethelae in praelio Crumhelt cum gente Scitica fere quasi deperissent, Pannonia exstitit decem annis sine Rege, Sclauis tantummodo, Graecis, Teutonicis, Messianis et Vlahis aduenis remanentibus in eadem, qui viuente Ethela populari seruicio sibi seruiebant.

„După ce însă fiii lui Attila au pierit aproape cu toții, împreună cu poporul scitic, în războiul Crumbelt, Pannonia a trăit zece ani fără de rege, rămânând în ea numai străinii: Sclavii, Grecii, Teutonii, Messianii și Vlahii, care, în timpul vieții lui Attila, îi serveau ca robi.”

Sursa imaginilor: M. Simonis de Keza, Chronicon hungaricum, Buda, 1782

Sursa traducerii: G. Popa-Lisseanu, Izvoarele Istoriei Românilor (Fontes Historiae Daco-Romanorum). Volumul IV. Cronica Ungurilor de Simon de Keza, București, 1935 (pe www.dacoromanica.ro)

SURSA: tiparituriromanesti

,

Părintele protopop Florin Tohănean:

„Aici, dacă nu știi ungurește, ori înveți, ori pleci!”

“Și să fie foarte clar: dacă în 1918 aveam conducătorii de azi, la această oră vorbeam toți ungurește. Marea Unire n-ar mai fi existat!”

S-a ajuns ca, în inima țării, limba română să se mai vorbească doar în biserică?
Vor să părăsim zona. Sunt parohii în protopopiatul nostru, sate în care găsim câte două biserici românești. Și mai sunt câte 10-15 suflete care se declară că sunt români. Ceilalți sunt români de sânge, botezați ortodocși, dar care zic ”dom’le, suntem unguri!”. Ce să mai zici?
Dar să vedeți în partea Baraoltului, încolo, Aita Mare, Aita Medie. Am slujit acolo în biserică împreună cu preotul și cu episcopul, și când am mers la masa de după slujbă, am rămas trăsnit: românii de la masă vorbeau ungurește între ei. Și i-am întrebat: „Băi, fraților, voi ce sunteți? Români! Păi de ce vorbiți ungurește? Păi în casă vorbim ungurește, numai la biserică vorbim românește”. Mi-am făcut cruce, da!
S-a cam retrocedat tot în Harghita și Covasna, mai puțin pământurile Bisericii Ortodoxe Române…
E o problemă încă nerezolvată. S-a încălcat legea agrară, ei au retrocedat toate suprafețele expropriate de România înainte de 1945. Dacă cineva ar fi curios să studieze un pic legea actuală, așa cum e ea, cu imperfecțiunile ei, va vedea că „nu face obiectul retrocedării nicio palmă de pământ care a fost expropriată înainte de 1945”, or, ei și-au refăcut tot ce au avut înainte de acel an, deși se plătiseră atunci și despăgubiri. Ni se spune că nu mai există teren de retrocedat, în condițiile în care Biserica noastră – în Covasna vorbesc, aici unde sunt în cunoștință de cauză – mai are peste 700 de hectare de teren arabil neretrocedat și peste 300 de hectare de pădure.
La nivel județean se încearcă „ștergerea urmelor”?
Eu m-am preoțit mai târziu oleacă, așa pe la 38 de ani, fiind inițial inginer agronom. Episcopul m-a împuternicit să mă ocup de problema asta a pământurilor. Am găsit hărți, schițe cadastrale de la reforma agrară, procese-verbale de împroprietărire. I-am luat un pic pe nepregătite, iar când s-au „trezit” le-au făcut dispărute. Nu se mai găsesc acum, dar mi-am făcut copii, cât am putut să fac… Nu sunt chiar așa de nevinovați, acționează în perfectă cunoștință de cauză.
Care este reacția guvernului?
Să știți că autoritatea statului în zonă e aproape de cota zero. Chiar și acolo unde mai sunt români, statul nu și-a manifestat în niciun moment interesul – culmea – să-și apere proprietățile lui! Practic știți ce se întâmplă? Terenurile care au fost ale Bisericii Ortodoxe n-au fost în proprietate nudă, au fost majoritatea date sub titlu de folosință. A rămas statul proprietar, Biserica având drept de folosință. Eh, acum când s-a retrocedat, practic s-a retrocedat proprietatea statului. Am fost pe la Procuratură, pe la Președinție, pe la ministere, pe unde am crezut eu de cuviință să-i înștiințez. Nici măcar nu s-au obosit să-mi răspundă, darămite să mai ia și măsuri! Nu i-a interesat și nu-i interesează nici acuma.
S-au succedat destule guverne, de diverse „coloraturi”, și mai toate au jucat ceardașul cu UDMR. Care să fie motivul?
Până anul acesta – și vorbesc în nume personal, îmi exprim convingerile mele – s-au supus toți unui șantaj ordinar, scuzați-mi expresia. Aveau nevoie de udemeriști pentru a se menține la putere cu orice preț. N-au ținut seama de mamă, de tată… doar puterea! Pur și simplu nu le-a păsat. Dar nici măcar acum, existând această „circumstanță atenuantă”, nu se întâmplă nimic. Ăștia (USL care au vrut sa bata palma in miez de noapte sa „coabiteze” cu UDMR)nu mai au nevoie de unguri la putere și nu-i înțeleg de ce nu fac nimic. Am crezut că se va „mișca” câte ceva, dar nimic, nimic, nimic, sub nicio formă. De-aia sunt așa obraznici, pentru că se cred intangibili. Și știți de ce se cred intangibili? Pentru că ei nu recunosc legile statului românesc, legi care oricum nu se aplică. Asta-i concluzia mea. Nici nu le pasă, domnule!
Ce-nseamnă, părinte, să-ți duci crucea de român în teritoriul pe care-l denumim generic HarCov?
Vedeți, toată lumea se folosește de sintagma asta, ”românii minoritari”. Noi nu ne considerăm și nu ne simțim minoritari pentru un simplu motiv: în țara ta nu poți să fii minoritar! Suntem inferiori numeric, suntem mai puțini – suntem cam 24 la sută -, dar suntem la noi în țară. Și-aici e durerea mare, pentru că noi cu ungurii am trăit – aici trăind și moșii noștri și strămoșii și vom mai trăi și noi și cei de după noi -, dar cei puși de Dumnezeu să ne conducă nu fac acest lucru. Noi nu contăm pentru ei, contează doar interesele politice și materiale. Ăștia cu bani mulți nu se mai uită care e ungur și care e român… N-au rușine față de oameni și nici în fața lui Dumnezeu. Ne-au părăsit! Ba mai mult, atunci când le convine și le-apare câte-o situație favorabilă, își mai aduc aminte, așa în treacăt…
Era o vreme când pe tricolor, pe stema regală, scria „Nimic fără Dumnezeu”… Când vom mai vedea așa ceva?
Probabil când se va pune din nou coroana regală pe steag, atunci ne vom întoarce din nou cu fața spre Dumnezeu. Noi știm să ne trăim viața aicea cu ungurii, dar acum avem nevoie de ajutor. Ce să vă mai zic, iată și un domn ministru de-aici din zonă, domnul Dușa – Dumnezeu să-i dea sănătate -, pe care-l cunosc dinainte de a fi ministru, chiar avansa ideea, ca și când ar fi descoperit apa caldă: „Domnilor, românii și ungurii de condiție socială normală se înțeleg domnule, e o armonie”. Da’ cum să nu, leul și mielul trăiesc împreună! Nu-s de acord cu opinia asta, care este valabilă doar pentru generațiile mai vârstnice. Generațiile de după 1990 nu mai sunt așa. De ce? Pentru că ei au avut abilitatea să-și urmărească consecvent strategia pe care și-au pus-o la punct. Îi stimez din punctul ăsta de vedere, să știți. Le zic „bravo!”. Și-ați văzut cum s-a purtat și președintele Consiliului Județean, Tamaș Șandor, cu ce aroganță…
Mi-ar fi rușine să mă numesc guvernant sau un om politic al zilelor noastre dacă aș realiza ce se întâmplă. După 1990 s-a realizat și s-a reușit o segregare. Școala e separată. Rușine, în secolul 21 să vorbești de școala românească și școala ungurească. Cultura…
Avem teatru românesc și unguresc, conservator separat, muzeu secuiesc și românesc, auziți…! Prima lor grijă în ’90 a fost să arunce exponatele românești din muzeul județean și să-l transforme în muzeu secuiesc. Ei n-au făcut întâmplător chestia asta. Tinerii care sunt acum la vârsta de douăzeci de ani au trăit în climatul ăsta al intoleranței, educați în sensul ăsta, după manuale editate în Ungaria, care prezintă, culmea, istoria și geografia României. Cum sunt posibile toate aceste lucruri? Prin complicitatea și îngăduința guvernanților… Până la urmă, fără a spune vorbe mari, eu consider că este un act de trădare națională! E un cuvânt greu, dar trebuie să-l spun.
Spuneați nu demult că în acest ritm vom ajunge precum în vremea ocupației horthyste din ’40…
Am spus lucrul ăsta. Deja suntem în situația de a ne declara 1940. Mi-a spus cineva că vorbesc prostii, că exagerez. Nu vorbesc prostii! Îl înțeleg pe domnul președinte al Consiliului Județean Harghita când a zis „va fi ca în Irlanda!”, el asta urmărește. Dacă statul și-ar exercita autoritatea așa cum trebuie – nu să facă exces de zel -, s-ar rezolva multe lucruri. Vă dau un exemplu: am primit o clădire – Banca Națională a avut o clădire în mijlocul municipiului Sfântu Gheorghe -, o clădire faină, ce să vă spun. În 2004, guvernul României, când s-a schimbat atunci, pe ultima sută de metri, a dat această clădire în folosință Bisericii, la cererea noastră, prin hotărâre de guvern. A ieșit un scandal mare, care continuă și astăzi. Cum de a făcut guvernul chestia asta, să dea clădirea în folosința Bisericii Ortodoxe… Au făcut ce au făcut, a venit domnul Tăriceanu, pe vremea aceea era prim-ministru Marko Bela – Lenin al lor -, care avea vreo patru miniștri în guvern și care a zis că „sub nici o forme nu se pote da această clodire… indiferent de consecințe, românilor; trebuie neaporat să fie a comunității locale”. De parcă noi, românii, biserica, am fi din Patagonia.
Biserica noastră vă sprijină?
Ne sprijină, dar ce poate să facă? Aici este vorba de o chestiune ce ține de legalitate. Biserica este o putere în stat, dar să știți că părintele arhiepiscop Ioan, așa ne-a educat pe noi, aici în zonă: totul să fie în spiritul dreptății și legalității. Biserica nu poate, prin natura ei, să folosească măsuri represive și agresive.
Sunteți cel mai fin observator al zonei, pentru că toată lumea vine la dumneavoastră. Care ar fi calea de ieșire, pașii ce trebuie urmați pentru a reveni la normalitate?
Un singur pas ar trebui făcut: statul să revină în îndatoririle și drepturile lui. Să-și restaureze autoritatea asupra acestei zone. Este act de voință ăsta, și de responsabilitate națională. Dacă nu realizează guvernanții că ei sunt cei care trebuie să-și restabilească autoritatea asupra zonei, indiferent ce am face noi, nu vom avea nici un rezultat pozitiv. Ei nu respectă legea, justiția. L-a întrebat domnul Cornel Nistorescu la un moment dat pe domnul Tamaș Șandor: „Domnule Tamaș, dumneavoastră respectați o sentință definitivă și irevocabilă?”, la care domnul Tamaș a răspuns: „Da, eu respect legea”. Or, eu am acum cazul acesta concret în care el disprețuiește și nu se conformează unei sentințe definitive, irevocabile a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Iar partea tragică este că acest lucru se întâmplă cu complicitatea RA-APPS-ului, o instituție de stat, subordonată Guvernului României. Nu respectă legile țării pentru că nu le cunosc. Trebuie puși la punct. Cum? Cu legea. L-au schimbat pe Codrin Munteanu (n.r. – fostul prefect de Covasna). Au dat mâna cu ei și le-a satisfăcut cererile, că asta urlau toți: „Munteanu afară!”. Le-a făcut pe plac. Revenind la domnul Dușa, dânsul zicea că există o înțelegere inter-etnică. Nu există, e un slogan fals ăsta. Există numai între oamenii bătrâni, că așa au fost educați. Tinerii sunt educați în spirit revanșard, intoleranță și dispreț față de tot ce este românesc. Între tineri nu există această conviețuire, ei resping tot ce este românesc.
Tare mi-e teamă că istoria tinde să se repete. Probabil că regionalizarea va rezolva problema din punct de vedere economic. Banul nu va mai fi în mâna Consiliului Județean, va fi în altă parte, într-o regiune care la rândul ei va încerca să se autodetermine teritorial și politic. Nu se vor schimba treburile prea mult, vă spun eu. Dimpotrivă, mi-e teamă să nu fie mai grave, pentru că atunci ei stau și mai ascunși și își fac lucrarea și mai obscur, mai liniștiți. Adică cum? Statul român finanțează activitățile societăților lor fasciste? Statul român le finanțează tabere și școli de vară în care se știe ce se întâmplă?
Considerând că de mâine îmi iau catrafusele și doresc mă mut undeva în Covasna, să îmi iau o casă, am variante să rezist acolo ca român?
Nu, dacă nu aveți ceva, puțin acolo, așa cum avem noi, deși nici eu nu sunt de-al locului. Auzi, să spună că eu sunt venetic. Păi venetic e el, eu sunt în țara mea, cum să fiu venetic? Dacă veniți în locuri cum e partea noastră a Întorsurii, unde suntem majoritar români, atunci da, că sunteți încă român. Dar dincolo, unde aveți nevoie de o autorizație, aveți nevoie să vă cumpărați pământul. Știți că există, neoficial, interdicție de a se vinde pământ românilor? Deci unguri care vor să își vândă pământul în condiții normale românilor sunt pur și simplu proscriși, dați deoparte, stigmatizați. Ăsta este adevărul. Greu poate un român să își cumpere pământ în zonă. au apucat să își cumpere, că eu știu în zona asta apropiată de Brașov că și-au mai cumpărat după ’90. Acum să meargă cineva să cumpere să vadă dacă mai poate! Nu mai vinde nimeni, că și ungurilor le e frică, pentru că sunt scoși afară din comunitate. Sunt considerați trădători. Nu prea mai ai unde să te angajezi, și aici îți spune clar, în față: știi ungurește, bine, nu știi ungurește, să fii sănătos, ori înveți, ori pleci!

Și să fie foarte clar: dacă în 1918 aveam conducătorii de azi, la această oră vorbeam toți ungurește. Marea Unire n-ar mai fi existat!

Marcel Bărbătei
Vineri, 01 februarie 2013

© Copyright 2012 - ROMÂNIA BREAKING NEWS - RBN Press