ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home Posts Tagged "rumâni"

rumâni

,

Deși LATINA E O LIMBĂ ROMÂNEASCĂ și ROMANII de la ROMA își au RĂDĂCINILE în „ROMÂNIA”,

…cei incapabili să demonstreze originea autohtonă a limbii românești îi conving pe români că ei se trag din vâna tuturor cotropitorilor, în ciuda faptului că ÎNSĂȘI COTROPITORII lor, inclusiv de la ROMA, nu sunt alții decât tot cei DIN NEAMUL ROMÂNESC, cu excepția mongolilor, pentru că teritoriul României este singura poartă de trecere a europenilor de dinaintea Glaciațiunii Wurm în Lumea Contemporană, singurul loc de unde s-a repopulat Europa Neolitică, rumânii fiind singurii depozitari ai zestrei genetice și lingvistice anterioare glaciațiunii. 

Guvernanții le siluiesc mintea românilor și îi conving să-și venereze călăii.

Primul călău a fost Traian și ultimul a fost  Stalin.

Câtă prostie să uiți că Traian ne-a jefuit și măcelărit la fel ca și Stalin.

Câtă prostie să uiți că la români, REPUBLICA și actualii guvernanți AU VENIT PE TANCURILE RUȘILOR.

Fără Stalin, mai auzeam vreodată de unii alde Ponta, Iliescu, Ceaușescu ? 

Dați click pe linkuri să sărbătorim !

http://solif.wordpress.com

http://danielroxin.blogspot.ro/2013/03/fost-consilier-al-papei-ioan-paul-al-ii.html

http://www.youtube.com/watch?v=RIXzXPjeQPc&list=HL1370111866&feature=mh_lolz

  Ce poate fi o mai mare prostie decât să-l venerezi pe călăul nostru Împăratul Traian până și în imnul național ?

   Poate doar prostia de a nu ști că Vaticanul a fost continuatorul direct al imperialismului roman, fără de care nici nu am fi auzit vreodată de prietenii noștrii maghiari și secui.

   Departe de mintea guvernanților să constate evidența că noi suntem latini dar nu din cauza Imperiului Roman, ci datorită faptului că rumânii geto-daci au fost primii și cei mai importanți colonizatori ai Peninsulei Italice.

   Scepticii să caute în enciclopedii și să constate că populația ce a colonizat Italia are originea arheologică la noi, pe malurile Dunării de Mijloc și de Jos.

Rumânii NU AU absolut NIMICA DE LA ROMA, nici civilizație, nici cultură, nici credință și NICI  măcar UN SINGUR CUVÂNT INVENTAT PE TIMPUL IMPERIULUI ROMAN.

Românii nu sunt neolatini, ci „paleolatini”.

 

Românii geto-daci,

nu au moștenit de la romani absolut nimic,

nici măcar un singur cuvințel.

 

Nici vorbă să piară vreodată !

 

Geto-dacii învingători ai romanilor în 86, dar învinși de ei în 106 și cotropiți pe 15% din teritoriu, au luptat  din 15 în 15 ani, cu un singur răgaz, de 50 de ani, înainte de 271, când au dobândit în nordul Dunării o superioritate netă asupra lor, aruncându-i definitiv pe celălalt mal, dimpreună cu Împăratul Aurelian.

Câtă prostie să crezi că el a renunțat singur și ne silit de nimeni la, aurul, sarea, grânele și turmele dacilor?

În 271, triumful rumânilor geto-daci nord dunăreni asupra romanilor a fost devastator.

Romanii au fugit pur și simplu, fără vreo luptă, până dincolo de fluviu, unde au numit DACIA tot mijlocul Imperiului Roman de Răsărit, conștienți că-i vorba de unul și același neam.  

Unde-i logica de a ridica problema dispariției geto-dacilor?

Doar asemănarea lingvistică a românilor cu romanii ?

Rumânii geto-daci erau foarte numeroși, bine hrăniți,

civilizați și pașnici,

pentru că și în conformitate cu Alexandru Macedon, ei erau niște buni agricultori.

Agricultorul nu este însă motivat în războaie de cucerire și foarte vulnerabil dacă e surprins la munca câmpului.

Un popor de agricultori are doar războinici profesioniști, puțini la număr.

Forța rumânilor daco-geți, antiidolatrimonoteiști, reiese și din

amprenta pe care au lăsat-o asupra Întregului Imperiu Roman de Răsărit, conducând la

o suită neîntreruptă de împărați romani de neam geto-dac, pe timp de 100 de ani, începând cu cei doi Galeri, la 30 de ani după ”Retragerea aureliană”și terminând, cu urmașii lui Constantin cel Mare, autorii introducerii creștinismului de stat în 390,

eșuând în instalarea limbii grecești în cancelaria imperială, în 408, în detrimentul celei latine,

dar persistând inchizitorial în combaterea oricărei forme de idolatrie, rezultând inițial arianismul transmis și goților, apoi iconoclasmul și canonizarea de tip bizantin,

la originea adevăratei credințe, ortodoxe,

pravo (adevărată) slavnice, în 864, adică fără urme de idolatrie, fără ”chip cioplit”, impusă de rumânii geto-daci inclusiv

grecilor și puținilor romanizați din Imperiul Bizantin.

 

Vă rog să verificați și domniile voastre.

 

Rumân=Roman, nu rezultă dintr-o interogare în masă, ci este doar, o ipoteză a cuiva, o pură fantezie.

ROMẤN, -Ă.1. Persoană care aparține populației de bază a României sau este originară din România. 2. (Pop.) Țăran. ♦ Bărbat, soț. ♦ Om (în general), bărbat. 3. (În forma rumân) Denumire dată, în evul mediu, în Țara Românească, țăranilor dependenți de stăpânii feudali; iobag, vecin. II. Limba vorbită de români. Româna comună (sau primitivă) = stadiu în evoluția limbii române anterior diferențierii dialectale; străromână. [Var.: rumấn s. m.] – Lat. romanus.

RUMÂN s. (IST.) iobag, șerb, vecin, (rar) serv, (înv.) prost. (Țăranul dependent se numea „iobag”, în Transilvania, ~ în Țara Românească și „vecin”, în Moldova.)  Sursa: Sinonime (2002)ursa: DEX ’98 (1998)

În străromâna veche, comună,

de dinainte ca bonjuriștii și pașoptiștii să introducă cuvinte franțuzești la noi,

nu exista niciun termen specific Romei, adică

 inventat de romani.

Niciun termen militar specific armatei romane și veteranilor ei:

LEGIÚNE 1. Mare unitate militară romană– Din fr. légion, lat. legio, -onis.

CENTURIÓN(În armata romană) Ofițer care comanda o centurie; sutaș.– Din lat. centurio, -onis.

COHÓRTĂ, cohorte, s. f.(La romani) Unitate de infanterie egală cu a zecea parte dintr-o legiune. ♦ Fig. Mulțime, ceată. – Din lat.cohors, -tis.

MANIPULÁ, manipulez, vb. I. Tranz. A mânui, a manevra. – Din fr. manipuler.  

LÁNCE.Veche armă de atac, formată dintr-overgea lungă de lemn prevăzută cu un vârf metalic ascuțit; suliță. – Din it.lancia.  CATAPÚLTĂ1. Mașină de război – Din fr. catapulte, lat. catapulta.

 

Niciun termen specific societății romane:

SCLAV. – Din lat. sclavus. Cf. fr. esclave.

ARÉNĂ. – Din fr. arène,lat. arena.

GLADIATÓR.– Din fr. gladiateur, lat. gladiator, -oris.

EDIFÍCIU. – Din fr. édifice, lat. aedificium.

CÍVIC. – Din fr. civique, lat. civicus.

CÍVITAS. (În organizația provincială romană) Teritoriul unui trib local neroman și centrul său principal. / < lat. civitas – cetate, stat]. CETĂȚEÁN.Locuitor al unui stat, care se bucură de drepturi civile și politice și care are anumite obligații față de acel stat. –Cetate + suf. -ean.

EDÍL. (În antichitatea romană) consilier municipal. – Din fr. édile, lat. aedilis.

MUNICÍPIU.. Nume dat orașelor romane (din Italia sau din imperiu) . – Din lat. municipium.

CÁSTRU. Lagăr, tabără romană întărită. – Din lat. castra, -orum;ajuns CHESTER, la englezi, dar absent în româna veche.

CANÁBE.Locuințe civile grupate la marginea lagărelor militare romane. [< lat. canabae – colibe].

Vicus, în latinește SAT, adică așezare rurală a cărei populație se ocupă în cea mai mare parte cu agricultura. – Din lat. Fossatum= fosă, șanț în latină.

VETERÁN.Ostaș roman liberat după terminarea serviciului militar și care obținea la liberare o serie de privilegii. 2. S. m. Bărbat (în vârstă) care a participat la unul sau mai multe războaie. 3. Persoană (în vârstă) care a activat și s-a remarcat vreme îndelungată într-o acțiune (de mare răspundere), într-o instituție etc. – Din fr. vétéran, lat. veteranus.  Sursa: DEX ’98 (1998)

 

Cum rămâne cu teoria, conform căreia poporul român și limba română au luat naștere din veteranii romani ???

Cum puteau ei să uite orice legătură cu Imperiul Roman ?

De la SUTAȘII centu-rioni, ar fi putut reține cuvântul CENTUM,

dacă n-ar fi fost ori prea puțini

ori așa de bătrâni, de nu se uita nimeni în gura lor,

dapoi să mai și procreeze un popor de 20 de milioane,

violându-le pe dăcoaice.

Cuțitele, arcurile, săgețile, scuturile, securile, casele, cetățile, de etimon latin,

existau cu mii de ani mai înainte ca romanii să cucerească Roma de la etrusci și

ATUNCI latinitatea lor NU poate fi pusă ÎN SEAMA ROMANILOR,

ci pe seama rumânilor geto-daci care erau mai vechi decât ei în Italia. 

               Limba este un atribut etnic.

               Primul dicționar, de la A la Z, al limbii române , este cel al lingvistului Ion Aurel Candrea, eminent savant român, de origine evreiască, conform Wikipedia

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Aurel_Candrea

editat cu câțiva ani înainte de cel de al doilea război mondial.

               Din 1946, lingvistica românească a fost dominată de un alt ilustru savant român, de origine evreiască, Alexandru Graur

http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Graur

 predecesorul domnului Marius Sala.

               Este cazul ca și cercetătorii de etnie română să-și spună cuvântul în lingvistica și istoria românească.

               Progresele multiplelor discipline, din ultimele decade, permit lui Cueșdean Lucian, scriitor român și doctor în științe medicale, să demonstreze în cărțile sale, faptul că LIMBA RUMÂNILOR NU ESTE O NEOLATINĂ, ci O PALEOLATINĂ și o paleogermano-slavă, constatând existența a aproximativ 2400 de cuvinte în dialect românesc scrise și vorbite în India de către urmași ai geților ce au ajuns acolo de mai multe ori, fie ca indi-geți, fie ca masa-geți, fie cu Alexandru cel Mare,  ca macedo-români.

               Faptul că graiul nostru este cel mai vechi TREBUIA SĂ-L PRICEPEM de la părintele istoriei, Herodot, care în urmă cu 2500 de ani scria că neamul românesc (al geto-tracilor) vorbește O SINGURĂ LIMBĂ și este cel mai numeros, mai mare și mai răspândit, după inzi, că doar dihonia, vrăjmășia din lăuntrul lui îl împiedică să fie și de neînvins.

               Dacă era neamul cel mai numeros, de la cine era el să învețe și de ce era el să învețe de la o punctiformă Romă, de exemplu, a SEC-a, de la SIC-are sau a USCA, de la EXUCARE, când urmașii oieriilor (AJJARI) geți ajunși în India zic și azi SAC-a la a SEC-a, SUCA la a USCA, precum BER-i la BER-beci (cum le spun și ungurii, inclusiv BAR-ani la oaie) și nu VER-vix ca în Cetatea Eternă?

             Dacă eram un neam de proști, fără o limbă a noastră, strămoșească, ancestrală,  dispăream de mult.

Neamul rumânilor supraviețuiește de  cel puțin 10.000 de ani, cu limba din bătrâni, ce începe cu sunetele din natură, onomatopeele.

             Cf DEX, RUMÂN=ROMÂN=ȚĂRAN, omul țării noastre.

             RUMÂN=ROMAN este doar o ipoteză, o simplă fantezie, ca și ideia că noi am fi luat cuvintele altora.

             Limba română are peste 420 de cuvinte SCRISE în India de rumânii geți, în grai românesc, în urmă cu aproximativ 2500 de ani. Unele se păstrează vorbite și astăzi în Pungiabul indian și pachistanez.

             Graiul rumânilor are 2000 de cuvinte răspândite de geți, azi singurele cuvinte europene antice VORBITE în India, așa zisele ”indo”-europene ; 240, exclusiv românești, inexistente la alți” indo”-europeni.Comparați cu etimoanele DEX-ului și cu armâna.

             Cu aproape două secole în urmă, savantul german Johannes Schmidt

  http://en.wikipedia.org/wiki/Johannes_Schmidt_(linguist)

a demonstrate că toate graiurile europene se trag din limba neamului nostru (rumâno-daco-geto-)trac, dar ce să-i faci guvernantului român care are mai mare încredere în evrei decât în germani.

Vocalele delimitează strict înțelesul unui cuvânt și arareori o sferă semantică.

Câteva morfeme stem pot avea chiar și 20 de înțelesuri diferite, aspect ce se poate observa și la cuvintele trecute în DEX, cum ar fi adânc, duce, rost, etc.

Limbajul fiind un fenomen în care raționamentul este exprimat prin sunete, calitățile sunetului însuși, melodia, intonația și gestul însoțitor, contribuie la definirea unei noțiuni, a unei informații, într-un context oarecare, în care el CONTEXTUL precizează LOGIC subtilitățile unui înțeles.

           Un fenomen specific ROMÂNESC este faptul că există câmpuri lexicale ale unor cuvinte de ETIMOANE DIFERITE, descrise ca metafore CU ACELEAȘI MORFEME stem proprii numai limbii române, fără să difere după etimoanele respective.

Oare poate exista ÎN lingvistica noastră O STUPIDITATE mai MARE decât să pui eticheta de ETIMON NECUNOSCUT (=origine necunoscută) pe mai mult de 1200 cuvinte care  există numai în limba vorbită de rumâni, un număr mai mare decât tot fondul presupus de sorginte romană ???

Chestiunea nu implică știința ci bunul simț.

De secole și în prezent, persoane aparținând unor minorități naționale, alde Marius Sala la Academia României și Oberlender la Muzeul de Istorie al României, ocupă posturi cheie în lingvistică și istorie, permițând din nepăsare sau poate chiar din reavoință perpetuarea conceptului de romanizare a tuturor dacilor,  o gravă  eroare de logică, o dogmă preconcepută.

Este absurd să crezi că numai cele 1200 vorbe, reprezentând 25 % dintre cuvintele ancestrale ale rumânilor, cele regăsite și la Roma de acum 2000 de ani, constituie limba română,  eliminând arbitrar,  ca neromânesc, restul de 75 % al lexicului ancestral pe care ei îl folosesc.

Din miile de exemple trecute în revistă putem observa că LIMBA GEȚILOR RUMÂNI ESTE UNITARĂ și inteligibilă pe tot teritoriul locuit vreodată de ei, inclusiv la Roma, unde apar cele mai importante alterări dialectale, produse de poeții Cetății Eterne, mult mai accentuate decât cele produse de clerul slavon în sudul Dunării.

Nicio altă limbă europeană nu are peste 3200 de cuvinte  matcă cuprinse în LIMBAJUL LOGIC METAFORIC al MORFEMELOR STEM, un sistem de  460  de morfeme stem cu aproximativ 160 de sfere semantice.

Cum de MARIUS SALA, promovat decident în lingvictica  românească la Academia României,  prin doctoratul său în filologie din 1967, cu teza “Fonetica și fonologia iudeospaniolei  din București”, http://ro.wikipedia.org/wiki/Marius_Sala

EXPERT deci doar în  IUDEOSPANIOLĂ și nu în română ori în latină, are dreptul de a le nega românilor faptul dovedit prin acest sistem și anume că ei au o limbă ancestrală  decimilenară.

Cu ce ocazie EXPERTIZA ÎN IUDEO-SPANIOLĂ emite decizii lingvistice de veto în Academia Română ???

Românii par să fie surzi la mesajul de mai sus, ca și la mărturia  senzațională că dacii dimpreună cu tot neamul românesc al celor mai îndepărtați  sciți ( nu numai din Scitia Minor), vorbeau o limbă comună  cu aceea a poetului Romei, Q. Horatius Flacus, Ode II, 20, cu 130 de ani  înainte de a fi înfrânt Regele Dacilor, Decebal, de vreme ce poezia lui afirmă că el putea fi cunoscut de către aceștia din ciripitul odelor sale

http://www.perseus.tufts.edu/hopper/text?doc=Perseus%3Atext%3A1999.02.0025%3Abook%3D2%3Apoem%3D20

Nici măcar EXPERTUL în LATINĂ, MICEAL LEWITH, personalitate de  renume mondial, consilier al Papei Ioan Paul al II-lea, nu a fost auzit de români, deși a “urlat” și el la noi, în urmă cu un an, la televiziunea  din Cluj, că ”nu româna  este o limbă latină, ci latina este o limbă românească !!!”, “românii fiind aceia care au oferit lumii occidentale un  minunat vehicol, limba latină”.

   http://www.libertatea.ro/detalii/articol/omul-care-a-avut-acces-la-documente-secrete-din-biblioteca-vaticanului-limba-latina-se-trage-din-cea-romana-nu-invers-442319.html?utm_source=LibertateaOwn&utm_medium=FB&utm_campaign=FB-Post>

Aproape toate cuvintele românești fac parte din acest Limbaj Logic Metaforic al Morfemelor Stem și sunt compuse din morfeme stem, GRUPĂRI SPECIFICE de SUNETE cu un  ÎNȚELES PRECIS ÎNTR-UN ANUME DOMENIU, care repetă aceste rădăcini de cuvinte românești în minimum 2 alte  cuvinte diferite, nu derivate, în alcătuirea unei noțiuni, ce se exprimă atât  prin mai multe vorbe, cât și prin mai multe cuvinte contrase în morfeme rădăcini de cuvânt, morfeme stem, rezultând o nouă vorbă,  descrisă ca o metaforă, la nivelul de imprecizie al  unei metafore, convenite în societatea rumânilor ca fiind totuși suficient de edificatoare, precum de exemplu, o măs-lin-ă (ă=e, adică o sintaxă inversă) este descrisă metaforic ca ceva ce trebuie mes-(tecat)-lin (adică cu grijă), chestiune imprecisă, pentru că și cireșele ori vișinele trebuiesc și ele mestecate cu grijă, lin, dar cir-ieș-ele (ele) pot fi caracterizate prin aceea că -ies-cir(culare), iar vișin –ele (ele) pot fi ală-turate, comparate, cu culoarea vișinie, lin-iștea (iștea) este-lină (fără turbulențe, zbucium ori  gălăgie), înghețata este o pastă înghețată pe care nu o confundăm cu alte paste înghețate, precum nu o confundă nici massa-GEȚII din Pungiabi, ce numesc MALAI înghețata, adică O PASTĂ, ca mă-MĂLI-ga, o pură metaforă românească, dusă de geți în India, ca și aceea care numește sfredelul VIERME, pentru că și viermele sfredelește. 

Acest sistem este  specific limbii române și este același pentru toate ”etimoanele” diferitelor limbi, dovedind că în ciuda etimoanelor presupuse în româna ancestrală, ele aparțin doar românei și că celelalte limbi europene se trag din română, inclusiv latina Romei, ce nu putea fi transmisă pe cale orală dacilor, spre deosebire de rumâna mânată de râu a dacilor ce putea fi șlefuită de către geții preromani din Roma, după gustul lor, ei alterând acest sistem (S*R->S*L,*P*->*Q*, etc.) în cadrul procesului lor de școlarizare, precum latineștile SOL-is, AQUA (care nu există în sanscrită), din geticele românești SUAR-e, APĂ, care există ca SUR-ia, APA,  în sanscrita considerată cea mai veche limbă europeană.

 LATINA ROMEI conține 1200 cuvinte primare, matcă, SPECIFICE ROMÂNEI ancestrale, dar LIMBA ROMÂNĂ ANCESTRALĂ nu conține NICI MĂCAR UN SINGUR TERMEN SPECIFIC   IMPERIULUI ROMAN, din niciun domeniu, nici armată, nici administrație și nici  cultură.

Deși românii  îndoctrinați în școala de astăzi nu pot admite în ruptul capului, ADEVĂRUL este  că ÎN LIMBA RUMÂNILOR nu există NICIUN CUVÂNT autentic de SORGINTE SLAVĂ.

Ei nu fac un raționament extrem de simplu.

Bulgarii și  sârbo-croații, sunt geți ca și noi.

Nu există niciun alt fel de slavi decât cei cu originea peribaltică, deci nord și est carpatică, zonă  din care nici făcătorii DEX-ului nu admit în română mai mult de 2% etimoane (practic doar asemănări cu 35 de cuvinte rusești, 60 ucrainiene, 11 poloneze și 2 cehești).

Așa numitele, slavonă, bulgară (și sârbo-croată), în total 1000 de cuvinte, aparțin tot limbii rumânilor peridunăreni, ce au populat întreg Imperiul Roman de Răsărit, camuflați în slavi, pierzând aici treptat fondul recunoscut de grecii bizantini ca fiind latin, în teritoriile în care ei îi persecutau pe latini cu deosebită cruzime, păstrându-se în mare măsură în vlahiile pe care nu le controlau deplin, fapt evident și astăzi la vlahii ce locuiesc doar munții greu accesibili din  Peninsula Balcani și la valahii din nordul Dunării.

Dovada că e vorba de rumâni și nu de romani este faptul că romanii nu au putut niciodată introduce aici liturghia în limba Romei, cultul creștin folosind limbajul  zalmoxian, al  geto-dacilor teocrați ai lui Deceneu (singurii ANTI IDOLATRI din zonă), numit slavon, ce SLĂVEA pe Za  MOL zis (xis pentru greci),  prin MOL-ifte (rugăciuni la Zis  Za MOL), o divinitate abstractă, adevărată, ortodoxă, pravo-SLAVNICĂ, adică fără idoli, în opoziție cu romanii idolatri, închinători și azi la CHIPUL  CIOPLIT al statuilor de sfinți; dispută în care CLERUL de după Chiril și Metodiu  a început să-i persecute pe valahi și pe vlahii ce persistau în a folosi și  fondul nostru latin, confundându-i  intenționat cu romanii idolatri de la Roma, până în zilele noastre, pentru a-i  extermina, uitând cu desăvârșire de originea lor daco-getică.

Neamul românesc al geto-dacilor i-a învins zdrobitor pe romanii din nordul Dunării, în anul 271, obligându-i să se retragă definitiv în sudul fluviului. După acest an, întreg Imperiul Roman de Răsărit a suferit o evidentă influență dacică: cioplitorii de chipuri s-au rărit, până la dispariție chiar printre greci, o mare parte din teritoriul acestui imperiu a fost numită Dacia, inclusiv Romania și a fost condus de împărați localnici, din rândul rumânilor daco-geți și din rândul unor bizantini grecofoni, ce au permis instaurarea unui creștinism fără urme de sclavagim și de idolatrie greacă sau romană.

În lupta geților cu Imperiul Roman, și excesele clerului creștin daco-get slavon sud dunărean au condus la slavizarea populației, la pierderea aici a fondului nostru latin românesc, copiii vlahilor și valahilor fiind botezați de preoți slavoni, extrem de ostili latinilor, cu liturghii epurate de cuvintele noastre  latinești.

 Autor: Lucian Iosif Cueșdean

,

“Ceea ce numim, acum, națiunea maghiară, este rezultatul unor politici satanice de genocid etnic și de asimilare a unei populații autohtone de către un grup de …barbari de-a lungul unui mileniu: națiunea maghiară este rezultatul maghiarizării numelor și limbii rumânilor (tracilor) panonieni!

În 1919, 30 % din populația proaspătului stat ungar o constituia etnia rumânească, etnie pură – nemaghiarizată nici după nume și nici lingvistic: acum, mai sunt 10000 de rumâni, în mai puțin de un secol!!! Vă dați seama ce s-a întâmplat în ceilalți 900 de ani!

DESFIINȚĂM MINCIUNA ORIGINII MAGHIARE A SECUILOR:
O REALITATE ISTORICĂ – ORIGINEA DACICĂ A SECUILOR

Absurditatea vremurilor actuale: steagul secuiesc, cu însemnele soarelui și lunii – specific rumânimii (ele se află pe steagurile vechilor regiuni, fiind vechi simboluri dacice), a fost folosit prima oară în alianța dintre secui și Mihai Viteazu contra ungurilor. Acum, ungurii au luat steagul respectiv, ce s-a născut împotriva lor, și l-au pus pe Parlamentul lor!!! O prostie inimaginabilă!!!

Cauconii, aflăm încă de la Homer, erau de origine tracă și trăiau pe râul Kaukon în Kaukonia, care cuprindea regiunea Elis și părți din Ahaia și Arkadia. Ei ar fi migrat din nordul Peninsulei Balcanice pe la anul 1600 î.Chr. Pe cei rămași în vatra originară Ptolemeus (sec. II d.Chr.) îi va regăsi cu numele de cauconensis la nord de Dunăre printre triburile din Dacia, în Țara Bârsei și în împrejurimi, dar fără a trece de Carpații Răsăriteni. Prin coroborarea informațiilor referitoare la teritoriul lor, dacii cauconi au trăit în sud-estul Transilvaniei cuprinzând nu numai Țara Bârsei, ci și o parte din actualul județ Harghita, spre izvoarele Oltului, ca și părți din județele Buzău și Mureș. Tot în această zonă Amianus Marcellinus (sec.IV) a consemnat existența unui ținut numit Caucaland, iar mărturia unui soldat roman se referă la un munte Caucas de pe lângă râul Olt. Ca urmare a faptului că reprezentau un vechi neam autohton atestat încă din antichitatea îndepărtată, lingvistul german Jacob Grimm a considerat firesc să constate legătura dintre denumirile de cauci, cauconi și Caucaland pentru a le asocia acestora și denumirea de Cogaion ( muntele sfânt al dacilor), cu conotația sa religioasă. Pe de altă parte filologul german J.Wolff considera că și denumirea de Kockel cu variantele Kukel și Kukula utilizate de sași pentru a desemna Târnavele ar proveni din anticul coca sau cuca, care înseamnă munte, cu mențiunea că cel mai important munte din zona Târnavelor se numește Cogan, cu variantele mai vechi Cocan sau Chuchal, ceea ce indică faptul că originea reală a acestor denumiri este hidronimul Kukula menținut și astăzi în uz de secui.
Cine nu își știe trecutul nu este vrednic nici de prezent.

Tinutul secuiesc, cat si apartenenta secuilor la maghiarime, sunt inventii absurde ale acestor ani! Niciodata nu a existat tinutul secuiesc iar secuii, despre care in vechime ungurii spuneau ca sunt rumânii aprigi, au fost cea mai persecutată colectivitate de sub stapanirea maghiara: Gheorghe Doja – secui autentic (pana acum câteva sute de ani, secuii aveau nume rumânesti si erau ortodocsi, deci erau rumâni curati), cel care a condus rascoala de eliberare a Transilvaniei de sub jugul maghiar, a fost miseleste ars pe un scaun incins; dar nu numai, din acel moment a inceput genocidul etnic impotriva secuilor: stapanirea maghiara ia obligat sa poarte nume unguresti, sa treaca la catolicism si să vorbească maghiara. Cine nu se supunea, avea să fie ucis – în memoria genocidului îndreptat de unguri împotriva secuilor, stă mărturie Bulevardul Martiriului Secuilor – aflat în Miercurea Ciuc!!! De ce aceste adevaruri au disparut din cartile de istorie? Cat de nemernica si pungasa e aceasta clasa politica care a inchis ochii la transformarea unor adevaruri istorice în minciuni antirumânești? Cati dintre noi mai stim ca Stefan cel Sfant al Ungariei a fost rumân după mamă? Câți dintre noi mai stim ca numele de Ungaria e un nume cu origini tracice, Ungro-Valahia – un nume străvechi ce face referință la pământul negru (Neagra Valahie) al Panoniei Tracice? ) Sa nu uitam ca Budapesta mai are o urmă de rumânism tracic în ea: steagul rosu, galben si albastru, prezent pe frumoasa primarie a acestui oras!

Toate aceste asocieri dintre toponime și etnonime puse demult în evidență de savanții germani, conduc la concluzia că tribul dacic al cauconilor este unul și același cu neamul sikuli-lor, adică al secuilor care ocupă și astăzi același ținut și mai ales folosesc străvechea denumire de Kükülö. Numai în legătură cu acest hidronim ținutul lor a și purtat denumirea de Ciculia, iar locuitorii numele de ciculi, așa cum au consemnat călătorii străini. Dar numele de ciculi trece ușor la forma siculi, de unde și forma de secui. Viteji, aidoma cauconilor din Elis, siculii dacici și-au păstrat conștiința de autohtoni, mândri de faptul că erau stăpâni pe ținuturilor lor, ceea ce a impus recunoașterea demnității lor colective. Captați treptat în sfera de interes a coroanei de la Buda, așa după cum arată și A.D.Xenopol în Istoria românilor din Dacia Traiană, (Ediția III, București 1988, Vol III pag.224) ei au fost maghiarizați prin mijloace din ce în ce mai dure mai ales după anul 1848.

Pentru a forța desprinderea lor definitivă de masa covârșitoare a autohtonilor din Ardeal, istorigrafia timpului le-a atribuit diferite origini bizare, care se contrazic între ele și ca atare se anulează reciproc. În încercarea de a suplini lipsa oricăror dovezi care să ateste o pătrundere a lor în Ardeal, cum a fost cea a sașilor intens susținută de coroana maghiară, istoricii au vehiculat și mai vehiculează diferite plăsmuiri referitoare la originea secuilor oscilând penibil între a-i considerea avari, gepizi, huni, pecenegi etc, deși ei sunt autohtoni, sunt membrii străvechiului neam dacic al cauconilor, primii care au dat nume locurilor pe care trăiesc.

Ei au conservat până astăzi nu numai niște toponime de vârstă neolitică, ci serii toponimice de vârstă neolitică uneori identice cu cele din zona Sibiu, ceea ce reprezintă o altă mare dovadă a faptului că sunt băștinași. Recapitulând, va trebui să arătăm lumii întregi că cei numiți astăzi secuii sau siculii sunt urmașii autohtonilor denumiți caucoli, iar mai târziu ciculi fiindcă au trăit și trăiesc pe văile râurilor denumite încă din antichitate prin hidronimul autohton Kukula. Ca o altă dovadă că râurile Kukala au o denumire rumânească arhaică, aceeași spiritualitate rumânească a atribuit unui râu din bazinul Siretului omonimul Cucalea.

Având în vedere că maghiarizarea lor forțată echivalează cu imprescriptibilul genocid etnic, ne revine obligația, ca în numele adevărului, să facem necesara distincție maghiarizat-maghiar, mai ales în cazul secuilor, care începând cu Unio Trio Nationum s-au revendicat ca etnie de sine stătătoare distinctă de a ungurilor. I-am uitat și continuăm să îi uităm pe cei de o fire cu noi și soarta nu iartă. Din ignoranță și din comoditate operăm cu teorii de tip Roesler, deși adevărul istoric cu privire la secui se susține cu argumente:

1. Argumente geografice și toponimice, sistematizate în lucrările științifice ale lui Sabin Oprean (1928) și Coriolan Suciu (1974). Vlăhița este numită în maghiară chiar Olah Falu, adică satul valahilor. Prezența lor sub numele de cauconi în sud-estul Transilvaniei este probată de harta lui Ptolemeu din secolul II, dar și de mărturiile unor călători străini ca Georg Reicherstorfer care la 1527 îi numea ciculi ca și de mărturiile lui Christian Schesaeus de la 1540 sau de ale lui Ferrante Capece din februarie 1584.

2. Argumente arheologice, având în vedere vestigiile bine reprezentate pentru toate epocile începând cu neoliticul. În ansamblul Daciei, Țara Secuilor se delimitează în mod natural prin particularitățile sale de relief, de climă și de resurse, iar aferent acestora, mărturiile arheologice o individualizează încă din protoistorie ca pe o adevărată punte peste Carpați între Dacia intra- și extracarpatică. În acest context așezările din Țara Secuilor au prosperat încă din antichitate susținând o concentrație demografică ridicată mai ales prin importantele resurse minerale (sare, fier, cupru. ape minerale etc.) de care au dispus mereu. (vezi și Viorica Crișan, Dacii din estul Transilvaniei etc.)

3. Argumente istorice, mai ales pentru a denunța legile de maghiarizare din anii 1842, 1879, 1883 și 1907, în temeiul cărora o bună parte din densa populație autohtonă a fost transformată, prin cele mai draconice forme de constrângere, în vorbitori de limbă maghiară. În jurnalul campaniei de pedepsire de la 1761 generalul von Buccow, a notat pentru totdeauna că în cel mai maghiarizat scaun din secuime din 102 sate 99 erau locuite de români, așa cum arată istoricul Dr. Mircea Dogaru în revista LUMEA Nr.4 (108)/2002.
4. Argumente heraldice. Fiindcă în sfârșit s-au recunoscut siculi, deci ciculi autohtoni, și nu altceva, vor redescoperi din perspectiva continuității asumate că în momentul semnării tratatului UNIO TRIUM NATIONUM aveau ca secui conștiința originii lor dacice, motiv pentru care s-au ilustrat în heraldică prin tandemul de semne dacice primordiale soarele-luna (însemnele de pe drapelul secuiesc), tandem deseori regăsit în multe reprezentări antice ale dacilor, inclusiv pe tăblițele de plumb cu scriere dacică de la Sinaia (vezi ziarul „Gardianul” din 30mai-4iunie 2005). Aceeași pereche SOARELE-LUNA mai apare numai pe stemele de sorginte dacică ale Moldovei și ale Țării Românești și la nimeni altcineva în lume. De aici lipsa oricăror îndoieli că și secuii au avut conștiința că aparțin neamului dacic. Orice altă explicație invocând asocieri cu probabilitate zero frizează ridicolul.

5. Argumente culturale. Simon de Keza ne spune limpede ca secuii au înprumutat scrierea de la vlahi. Dar o scriere valahica de tip răboj, numită „rovás irás” și după maghiarizarea lor, nu se potrivea decat unui grai valahic și în nici un caz unui grai străin, care ar fi folosit limba și scrierea latină după modelul oferit la acea vreme de cancelaria regală de la Buda.

Hilar este faptul că propaganda anti-românească a uitat de Simon de Keza pentru a pretinde că sintagma „rovás irás” ar defini o scriere adusă de prin Asia, deși chiar teremenul de „rovás” indica originea sa valahică. Ca dovadă că este o străveche scriere rumânească, rumânii din Valea Timocului, cei care n-au avut legaturi cu secuii, folosesc și ei până astăzi termenul de „răbuj”. Pe de altă parte, este remarcabil faptul că odată cu parțiala lor maghiarizare secuii au transpus și în variantă maghiară celebrele noastre balade Meșterul Manole și Miorița, total inaderente folclorului maghiar sau oricărui alt folclor, ca semn profund al faptului că secuii aparțin la matricea stilistică rumânească.

6. Argumente religioase. Despre originea lor dacică vorbesc și stâlpii lor funerari de pe morminte care sunt identici cu stâlpii dacici care mai sunt păstrați în alte zone rumânești. Gestul nostru de închinare a pâinii cu semnul crucii regăsit la secuii trecuți la calvinismul lipsit de cinstirea Sfintei Cruci este un alt indiciu al orginii lor ortodoxe. Aceeași origine ortodoxă o au și parastasele pe care le fac secuii la înmormântare. Ca mărturie tragică a deznaționalizării lor forțate încă se mai văd, în mai multe locuri, dărâmăturile unor vechi biserici ortodoxe, semn al comunităților de români maghiarizați în secuime. Despre grozaviile îndurate în perioada de maghiarizare forțată ne vorbește și monumentul de la Ciceu consacrat celor două sute de secui uciși în zi de hram de către generalul de tristă amintire, care a mai bătut cu tunul cam tot atâtea locașuri de cult ortodoxe între care și mânăstirea lui Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus.

7. Argumente antroponimice, din lucrările științifice ale lui G.Popa – Lisseanu și ale lui I.I. Rusu (1986), și mai recent ale lui Ioan Ranca (1995) sau Ioan Drăgan (2000) care pe baza documentelor de arhivă dovedesc maghiarizarea familiilor românești prin nume ca Albu, Boér, Bokor (Bucur), Karácsony, Csipán (cioban în graiul aromânilor), Dán, Fogarasi, Kosztin, Lunguj, Lupuj, Mirtse, Moldván, Nyisztor, Oláh, Oltyán, Pászkuly, Ráduly, Sztojka, Szávuly, Sérbán, Zsunkuy (se citește Juncu) și multe, multe altele, ceea ce nu mai poate fi considerată o problemă a persoanelor respective, ci a națiunii române și a României, din moment ce astăzi liderii acestor autohtoni maghiarizați odată cu numele lor cer autonomie teritorială. Aceste nume dovedesc încă odată că împotriva Neamului Rumânesc s-a practicat imprescriptibilul genocid etnic care nu poate servi de bază pentru pretențiile teritoriale numite autonomie.

8. Argumente sociologice. Lucrările bine documentate cu date culese din teren de Maria Cobianu-Băcanu (1998 și 2000), doctor în filozofie la Institutul de Sociologie al Academiei Române.
Este de la sine înțeles că din cele opt grupe de argumente chiar și numai o singură grupă este suficientă pentru a susține definitiv calitatea de autohtoni a secuilor ca trup din trupul țării, chiar dacă o bună parte au fost maghiarizați forțat de către defuncta putere imperială în mai multe etape bine cunoscute de istorie, dar și în perioada Diktatului. Le-am menajat prin tăcere drama deznaționalizării ca mama cea adevărată din cunoscuta piesă de teatru “Cercul de cretă caucazian” a lui Bertold Brecht. Nici acum nu vom proceda altfel, dar nu putem accepta sub nici o formă contrafacerile celor care mânați de interese străine practică intriga și minciuna spre continua hărțuire și în final dezagregarea României. O lege privind protejarea minorităților, oricare ar fi conținutul ei, obligă majoritatea să se subordoneze oricărui minoritar devenit astfel un protejat, fiindcă obține un statut preferențial, ceea ce este inadmisibil din moment ce într-o țară democratică legile sunt aceleași pentru toți. În cazul minorității maghiarizate din România situația se dovedește a fi foarte periculoasă prin faptul că au devenit masă de manevră pentru revizionismul mărturisit pe care îl implică incalificabila contestare a tratatului de pace semnat de toate părțile la Trianon.

SECUII DISTRUȘI DE NAȚIA UNGARĂ

De ce această… rezervă, ca să nu-i spunem dușmănie, a ungurilor față de secui? Din două pricini, iar mai târziu din trei.. De la început, a fost faptul că Secuii se înțelegeau foarte bine cu ceilalți rumâni, din Moldova și Mutenia, teritorii neocupate de unguri la vremea respectivă. Acest lucru era intolerabil pentru unguri . A doua pricină era că Secuii erau alt neam decât Ungurii! În secolul XIX s-a declanșat maghiarizarea sistematică a scaunelor secuiești și spre sfârșitul perioadei interbelice maghiarizarea și-a atins scopul. Secuii dispăruseră din istorie. Națiunea secuiască înceta să mai existe înghițită de cea maghiară. Deși nobilimea secuiască a fost, de foarte multe ori, aliată cu Ungurii și împotriva Rumânilor- datorită privilegiilor obținute de la Budapesta (ca și în prezent, dealtfel), la nivel popular între Secui și Rumâni a existat sute de ani o frățietate pe care îndrăznim să o numim chiar sfântă. Mulți dintre Rumâni nu au șovăit să-și dea viața pentru drepturile și libertățile Secuilor, și la rândul lor mulți dintre Secui nu au șovăit să se jertfească pentru libertatea și drepturile Românilor – intrând aici nu doar cei din Transilvania, ci și cei din Țara Românească a Munteniei și din Țara Românească a Moldovei.

ȚARA SECUIMII – RUMÂNIMEA

Dat fiind că distrugătoarea Secuilor este Națiunea ungară, este evident că, și după dispariția Secuimii, Ungurii și Secuii sunt pe poziții total antagonice. Poate este de amintit aici că la mijlocul secolului XIX, Secuii încă socoteau că “Țara” este pentru ei Rumânimea, acoperind prin acest nume – ” Țara” – Moldova și Muntenia, privind Ungaria ca “străinătate”. Acum însă nu mai există Secui, întrucât au asimilați de Unguri. Iar cei care au distrus – printr-o politică intenționată și diabolică de distrugere – Populația Secuiască, nu pot și în niciun caz socotiți ca moștenitori – ci doar ca ucigași – ai Secuilor. Deci, în revendicările lor, Ungurii din ceea ce azi, cu totul impropriu, se numește Secuime, nu pot apela la nimic din istoria și drepturile celor pe care i-au nimicit, adică Secuii. Deși, evident, cu obișnuita nemărginită impertinență a nemeșimii ungurești, o fac.
Cum s-a înfăptuit diabolica maghiarizare a secuilor.

Primele maghiarizari ale numelor au avut loc între 1848 si 1849, când aproape 700 de persoane si-au schimbat numele. În 1862, altor 550 de persoane le sunt maghiarizate numele, cinci ani mai târziu numarul acestora ajungând la o mie. Numirea în 1867 a unui nou ministru responsabil cu maghiarizarea avea sa accentueze procesul. Sub presiunea autoritatilor, la fiecare jumatate de an se întocmesc liste pentru schimbarile de nume, pe regiuni si provincii, lucru ce avea sa duca la maghiarizarea a înca 2700 de persoane între 1867 si 1880.

Rezultatele nu erau însa pe masura pretentiilor iredentiste ale societatii de maghiarizare. Prin urmare, în 1898, revizionismul maghiar comanda raspândirea în masa a unui îndrumar intitulat “Cum sa maghiarizam numele de familie”. Autor era chiar presedintele Societatii de maghiarizare a numelui, Telkes Simon, pentru care “asa cum prin botez crestinul devine membru al comunitatii crestine, tot asa, prin maghiarizarea numelui de familie, prin botez national, cel cu nume strain este primit în societatea maghiara, în rândurile adevaratilor fii ai natiunii” – sună satanic, nu?. Astfel, promotorul maleficei lucrari prevedea mai multe metode de maghiarizare rapida si eficienta a numelor de familie. În primul rând, maghiarizarea prin preluarea numelui asezarii din care provenea supusul imperial si adaugarea terminatiei “i” (Aradi, Erdi, Lendvai etc). Pentru aceia care nu ajungeau prin adaugarea sufixului de maghiarizare la un nume cu o rezonanta ungureasca credibila se recomanda traducerea denumirilor meseriilor si preluarea acestora (Acs-Dulgheru, Dobos-Tobosaru, Festo-Boiangiu, Lakatos-Lacatusul, Pap-Preotu, Kantor-Dascalu, Zaszlos-Stegaru, Tiszt-Ofiterul), iar cei ce voiau sa pastreze amintirea nationalitatii stramosilor puteau folosi numele de Najos (Bavarez), Bolgar (Bulgaru), Gorog (Grecul). Pentru români era rezervat apelativul Olah, autorul inventând si numele de Kun, ca aplicare pentru neamul “asezat între Dunare si Tisa”. Pe de alta parte, se sugera ca substantivelor sa le fie adaugate sufixele s, as, es, ös, iar verbelor ó, ö. Nu se agrea în schimb terminatia “y” motivul reprezentându-l posibila confuzie dintre numele nou maghiarizate si cele vechi, mai ales de vita nobila (identificate prin terminatiile “y” sau “i”). Pentru a grabi maghiarizarea, cererile de schimbare a numelor nu mai trebuiau însotite de o anumita fundamentare ori de certificatele de cetatenie, autoritatile maghiare considerând ca “maghiarizarea numelui nu necesita justificari”.

Eficienta prin tenacitate

În urma acestor actiuni, fenomenul de maghiarizare a numelor a luat rapid proportii. Peste 300 de schimbari de nume în 1880, 1300 un an mai târziu si mai bine de 14 000 în deceniul care a urmat. Totusi, la sarbatoarea mileniului din 1896, Societatea de Maghiarizare a Numelor a considerat rezultatele ca nesatisfacatoare, fiind expediate într-un ritm frenetic noi metodologii si propuneri de nume tuturor acelora care prin pozitia lor puteau contribui la aplicarea deciziilor (directori de scoli, ziare si reviste, societati financiare si industriale, dar si arhive). Apelurile avea sa fie trimise si episcopilor greco-catolici, reformati, catolici, unitarieni si lojelor masonice, în manifeste mentionându-se ca: “nefacând parte din rândul marilor natiuni si, din cauza teritoriului, neputând sa mai creasca în mijlocul lor, Ungaria îsi urmeaza instinctul în timp si cauta sa înhate toate mijloacele legale si curate prin care se usureaza contopirea – în mica patrie – a tuturor fiilor sai, alcatuind o unica si mare familie. Cursul contopirii a pornit fara zgomot, din fericire, si devine tot mai simplu. Împrejurarile sunt favorabile, dar timpul nu asteapta. Trebuie sa stam la pânda, sa nu ramânem de caruta, dar mai ales sa nu scapam vrabia din mâna”.

Cartea secreta a guvernului

În 1907, la Budapesta apare sub egida Tipografiei Regale Maghiare de Stat lucrarea “Românii din Ungaria”. Un volum de lucru confidential al guvernului maghiar, în cele o mie de pagini fiind inserate masuri dure vizând reducerea la tacere a tuturor miscarilor care, promovând ideea ca Austro-Ungaria nu mai putea exista într-o forma imperiala, militau pentru aparitia în cadrul unei confederatii de state nationale a Transilvaniei Românesti. Desigur, editarea lucrarii este si astazi negata de Guvernul de la Budapesta. Peste timp, însa, s-au pastrat cel putin doua exemplare, unul aflat în pastrarea bibliotecii Universitare din Cluj-Napoca, iar cel de-al doilea arhivat în fondul secret al Academiei Române din Bucuresti. În fundamentarea lucrarii, autorul, (în principal Anton Huszar, translator în Ministerul de Interne ungar, dar în spatele caruia se aflau ideile contelui Andrassy, la acea vreme ministru de interne), amintea ca, în anii 1905-1906, “românii din Ungaria (de fapt, din zona cotropita a Transilvaniei-n.r.) au manifestat în mod demonstrativ în contra caracterului national unitar al statului ungar, cautând sa-l transforme într-un stat organizat pe baze federaliste”. În acest scop, principalele institutii ale neamului românesc (biserica, scoala, finantele) au fost transformate în “factori de lupta si de instigare în contra statului maghiar, a natiunii maghiare si a limbii maghiare”. Directiile de lupta împotriva românismului propuse de Anton Huszar se refereau la distrugerea unitatii demografice a românilor ardeleni, maghiarizarea Bisericii greco-catolice române, desfiintarea autonomiei Bisericii Ortodoxe Române, maghiarizarea învatamântului, interzicerea culturii românesti în Transilvania, desfiintarea presei românesti si a organizatiilor politice a ardelenilor, precum si împiedicarea accesului românilor la institutiile financiare. Cea mai mare problema a revizionistilor se lega de repartizarea naturala a românilor în judetele Transilvaniei, iar cum în cele 12 judete majoritatea absoluta era româneasca, Huszar sublinia ca se impunea “o noua ordonare a judetelor si a cercurilor electorale românesti pentru ca ele sa asigure punctul de vedere unguresc”. Lucru care s-a realizat, între 1907 si 1918, Ardealul fiind colonizat cu maghiari, românii ardeleni fiind trans-colonizati în mai multe regiuni maghiare. În acelasi timp, considerând ca Biserica greco-catolica se îndepartase de catolicism si intrase în curentele de politica ultra-româneasca, revizionistii demarau si procesul de maghiarizare a acesteia.

Încercari de sfarâmare a identitatii nationale

Concomitent cu maghiarizarea Bisericii greco-catolice, era vizata sidesfiintarea autonomiei Bisericii Ortodoxe Române, motivatia lui Huszar fiind aceea ca trebuia “sa dispara odata aceasta cangrena politica, care roade trupul natiunii maghiare si al tarii”. Pentru aceasta, trebuia limitat accesul tinerilor la învatamântul teologic, prin stergerea de pe listele de bursieri a acelora care “au dat dovezi de sentimente în contra statului si a natiunii maghiare”, iar în seminariile teologice trebuiau numiti ca directori si profesorii “doar persoanelor care în cursul studiilor universitare au audiat timp de cel putin patru semestre limba si literatura maghiara si au colocvat din aceste materii în fiecare semestru”. În plus, se interziceau reuniunile învatatorilor ortodocsi, manualele folosite în seminarii trebuiau si ele avizate de autoritatile maghiare. Din atentia revizionistilor nu scapau nici scolile. Astfel, tinând cont de faptul ca limba româna era cea mai puternica arma a românilor împotriva maghiarizarii, autorul propunea ca în scolile secundare românesti limba de predare sa fie maghiara, iar limba româna sa devina doar obiect obligatoriu de învatamânt.

La rândul lor, societatile de lectura de la liceele românesti, erau obligate sa-si tina sedintele în mod alternativ, într-o saptamâna în maghiara, în alta în româna. Din repertoriile corurilor si orchestrelor liceelor românesti trebuiau eliminate textele nationaliste, iar primirea elevilor din România trebuia îngreunata.

În ceea ce-i privește pe români, procesul de secuizare a lor, s-a produs de-a lungul secolelor, lent, pe cale pașnică și naturală, dar au existat și presiuni și constrângeri de natură etnică și confesională cum au existat și momente de constrângere, de trecere forțată a românilor vorbitori de limbă maghiară din satele etnic mixte la religii de expresie maghiară. Cronologic, aceste momente de maximă intoleranță față de confesiunea și etnia românilor din “Secuime” au avut loc după cum urmează: anii 1848/1849, toamna anului 1916 (după retragerea Armatei române din Ardeal), lunile ce au urmat retragerii administrației românești; anii care au urmat după Dictatul de la Viena (1940-1944), perioada de după instalarea administrației Comisiei aliate de Control (noiembrie 1944-martie 1945), primăvara anului 1990. Prezente în memoria colectivă a românilor din Covasna și Harghita, aceste momente reprezintă, o “piatră grea” a conviețuirii interetnice, manifestându-se ca o adevărată “teroare a istoriei.”

Din cele 10 valuri de asimilare imediată și de alungare a românilor din ceea ce istoric s-a denumit Secuime, puse în evidență de Nicolae Edroiu, cinci sunt înregistrate între 1850-1992, fiind documentate de recensămintele moderne, fie că ele au fost efectuate sub administrație austriacă, ungurească sau românească.

Cele mai mari și dramatice schimbări produse în configurația etnică și confesională a românilor din zonă, au avut loc, după Dictatul de la Viena, din septembrie 1940. Prin arestări, maltratări, terorizări și expulzări forțate de populație, însoțite și de măsuri de convertire și trecere de la religia ortodoxă și greco-catolică, la alte confesiuni de expresie maghiară, numărul românilor a fost atunci drastic diminuat, producându-se o adevărată “purificare etnică” a “ținutului secuiesc” . Așa stând lucrurile, se poate aprecia că zona este un “melting pot” (creuzet), în care mai multe etnii au fost asimilate de către cea maghiară. Și astăzi, realitatea etno-demografică din județele Covasna și Harghita este departe de imaginea unui grup etnic compact. În cele două județe există un număr însemnat de persoane cu dublă ascendență identitară (provenite din familii etnic mixte), grupuri cu apartenență controversată (cel mai numeros fiind format din țigani) ș.a.. La acestea mai trebuie adăugată concluzia cercetărilor recente conform căreia, cultura maghiară din zonă este puțin deschisă la interschimburi culturale reciproce, puțin permisivă și ospitalieră față de nevoia celorlalți de a-și prezerva și afirma propria identitate pe care o apreciază ca pe o amenințare la identitatea maghiară. După ce a trebuit să renunțe la poziția dominantă ca urmare a destrămării monarhiei austro-ungare și formării României Mari, maghiarii din acest spațiu au avut și au dificultăți să accepte noua poziție de minoritate, continuând să lupte pentru menținerea sau recâștigarea privilegiilor și pozițiilor lor dominante. Așa au procedat, după instaurarea comunismului când, cu sprijinul lui Stalin au reușit să înființeze Regiunea Autonomă Maghiară, “experiment socialist” de tristă amintire pentru rumâni.

Napoleon Săvescu / R.B.N. Press

Sursa imaginii:  Președintele  Partidului Civic Maghiar din Covasna, Kulcsar Terza Jozsef, a făcut plângere penală împotriva secuilor din așa-zisul Ținut Secuiesc pentru că au tupeul să se declare, sau “să raporteze” că sunt secui.

,

În Voivodina și Serbia de răsărit (Bor, Zajecear, Branicevo, Pomoravski, Podunavski și regiunea Belgrad) se desfășoară, conform legii, sondaj în rândul elevilor din școli cu limba de predare sârbă care doresc să studieze 2-3 ore pe săptămână limba română. Atașez un formular dintr-o școală din Kucevo. Urmărim cu atenție acest proces.

ÎN TOATĂ ISTORIA MEDIEVALĂ ȘI MARE PARTE DIN EPOCA MODERNĂ STRĂINII NE NUMEAU DOAR VALAHI (vlasi, valachs, walachi, volohi, olahi etc) IAR NOI TOTDEAUNA NE SPUNEAM ÎN LIMBA MATERNĂ TOTDEAUNA ROMÂNI/RUMÂNI!

,,VALAHI” ȘI ,,VALAHIA” APAR ÎN TOATE DOCUMENTELE OFICIALE ALE CANCELARIILOR VOIEVOZILOR ROMÂNI, PE TOATE MONEZILE, PECEȚILE ȘI INSCRIPȚIILE LOR!

VALAH, VLAH, VALAHIA SUNT ÎN PATRIMONIUL ISTORIC ȘI CULTURAL AL POPORULUI NOSTRU!

FOLOSIREA ACESTOR DENUMIRI ÎN DOCUMENTE OFICIALE ALE VREUNEI INSTITUȚII A VREUNUI STAT CA ÎNSEMNÂND ALTCEVA DECÂT ROMÂN AR FI O MARE OFENSĂ, UN SEMN NEPRIETENESC, FĂCUT CU IGNORAREA IZVOARELOR ISTORICE CUNOSCUTE ȘI PUBLICATE DE SUTE DE ISTORICI DIN TOATE TIMPURILE ȘI DIN TOATE ȚĂRILE, DE TOATE ENCICLOPEDIILE UNIVERSALE, DE TOATE MANUALELE DE ISTORIE UNIVERSALĂ DIN LUMEA CIVILIZATĂ!

NU S-AR PUTEA AFLA NIMIC DIN VREUN IZVOR ISTORIC ORIGINAL DESPRE STRĂMOȘII ROMÂNILOR DACĂ ÎN DOCUMENTE NU S-AR CĂUTA DUPĂ TERMENII valah, vlah, Valahia, Vlahia, vlasi, valachs, walachi, Walachia, volohi, olahi etc. Nimic! Nu s-ar putea scrie niciun rând!

Orice student la istorie de pe mapamond dacă vrea să facă un studiu despre istoria românilor caută izvoare în care apar valah, vlah, Valahia, Vlahia, vlasi, valachs, walachi, Walachia, volohi, olahi etc!

Am pus aici doar documente verificabile și însoțite mai întotdeauna de fotocopia documentului original în care românii din toate zonele apar ca valah, vlah, Valahia, Vlahia, vlasi, valachs, walachi, Walachia, volohi, olahi etc.

Viorel Dolha

Camera Deputaților a votat cu o majoritate zdrobitoare, azi 8 mai a.c., proiectul de lege privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni – etnonimele de vlahi, aromâni, istroromâni, moldoveni etc. denumesc pe cea de român. Din acest moment oricine își spune moldovean, aromân, vlah, voloh, istroromân, meglenoromân, fârșerot, etc. este recunoscut ca român ce aparține de statul român.

Vot pozitiv covârșitor în Camera Deputaților din Parlamentul României – pentru recunoașterea tuturor românilor de pretutindeni.

Prin acest act de superbă solidaritate națională  a deputaților se deschide calea pentru ca România se redevină într-un viitor nu prea îndepărtat  o putere regională, un gest al clasei politice care o mai spală de păcatele grele pe care lea acumulat. De remarcat ca în lumea democratică puține legi au fost votate cu o majoritate covârșitoare. Au votat 239 de deputați pentru și doi împotrivă. Un rol însemnat în concretizarea acestei legi a avut-o senatorul Viorel Badea, inițiatorul legii și sprijinită, de toate partidele din Parlamentul României, unul din voturile împotrivă fiind al lui Costică Canacheu, un pol al intereselor antiromânești cu “vadite nuanțe de interese grecesti via Rusia”.

Adoptarea acestei legi este un pas mare, unic și extraordinar  în istoria modernă a României, de ne egalat și poate de o mai mare anvergură decât pașii facuți în vremea Regelui Carol I, care a sprijinit financiar comunitățile românești din provinciile istorice, cu școli, profesori, cu biserici și preoți, și care practic reprezintă un nesperat pas înainte spre redefinirea și renașterea Națiunii Române.

 O pată neagră, care cu greu va fi ștearsă este atitudinea Ministerului de Externe Român (practic al României faptic al altor state) care și-a permis să dea un aviz negativ acestui proiect de lege, pentru a nu fi aprobat.

Ca efect al acestei legi, România va avea pe lângă cei douăzeci de milioane de români din țară, încă zece milioane în provinciile istorice din jurul ei, la care se mai adaugă cele cinci milioane din diaspora ocidentală, un total de 35 milioane de cetățeni.

Iată enunțul articolului de lege adoptat de Camera Deputaților, care prin efectele sale în timp va intra cu siguranță în istorie:

Articol unic: Legea nr. 299 din 13 noiembrie 2007 privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni, se modifica dupa cum urmeaza:

Articolul 1, alineatul (1) a) se modifica și va avea urmatorul cuprins:

ART. 1. alin (1) a) drepturile persoanelor care își asumă în mod liber identitatea culturală română – persoanele de origine română cele aparținând filonului lingvistic și cultural românesc, care locuiesc în afara frontierelor Romaniei, indiferent de modul în care aceștia sunt apelati (armâni, armânji, aromâni, basarabeni, bucovineni, cuțovlahi, daco-români, fărșeroți, herțeni, istro-români, latini dunăreni, macedoromâni, , maramureșeni, megleniți, megleno-români, moldoveni, moldovlahi, rrămâni, rumâni, valahi, vlahi,vlasi, volohi, macedo-armânji, precum si toate celelalte forme lexicale înrudite semantic cu cele de mai sus), denumite în continuare români de pretutindeni;

Astfel, demnitatea de a fi român va putea fi de acum înainte  la îndemâna a milioane de români care ca urmare a evoluției istorice departe de Țara Mamă și-au însușit sau au fost denumiți cu denumiri istorice românești.

Bravo Deputaților din Parlamentul României !

Bravo pentru viitorul vot și din plenul Senatului României !

Nici nu ne gândim ca poate fi altfel !

Traiască Națiunea Română !

© Copyright 2012 - ROMÂNIA BREAKING NEWS - RBN Press