ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home Posts Tagged "Rosia Montana"

Rosia Montana

,

Ceea ce trebuia lămurit de mult timp, s-a lămurit în ultimele zile ale anului 2015, mai exact pe 30 decembrie când, printr-un ordin al Ministrului Culturii, Vlad Alexandrescu, Roșia Montană a fost clasată ca sit istoric de categoria A, adică de importanță națională.

Iată ce a scris ministrul pe pagina sa de facebook: „La data de 30 decembrie 2015 am semnat ordinul de ministru de publicare a noii Liste a Monumentelor Istorice 2015, ce urmează să apară în Monitorul Oficial, prin care întreaga localitate Roșia Montană pe o rază de 2 kilometri este clasată ca sit în categoria A”.

Această acțiune prin care Roșia Montană revine la statutul de sit arheologic de categoria A va da dureri de cap celor de la Gold Corporation, care se chinuie de mulți ani să exploateze cu cianuri rezervele de aur de aici.

Așa cum spuneam și în alte rânduri, minele dacice și romane de la Roșia Montană sunt un monument unic, de o valoare istorică extraordinară care, dacă ar fi valorificate, ar transforma întreaga zonă într-un paradis turistic. Alternativa este un lac imens de cianuri, migrația a mii de oameni din zonă și distrugerea turistică a unei mari părți din Munții Apuseni.

Au jefuit suficient din acești munți romanii și austro-ungarii!

Publicat de romaniabreakingnews.ro / surse: Vlad-Alexandrescu, antena3.ro,  identitatea.ro

,

Textul intervenției prezentate în cadrul conferinței-dezbatere intitulate: „Unde este Statul de drept în fosta Europă de Est, la 20 de ani dupa înființarea Memorialului Sighet (România)?”, organizată de către La Maison de l’Europe în parteneriat cu Fundația Memorialul Sighet și La Maison Roumaine, marți, 3 decembrie 2013.

Care este situația starii de drept în România? În ceea ce mă privește, consider că sub acest aspect situația continuă să fie deosebit de îngrijorătoare, în ciuda semnelor de ameliorare care, din nefericire, au un caracter selectiv, partizan. Această afirmație este susținută de faptul că Mecanismul de Cooperare și Verificare (MCV), înființat de către Comisia Europeană pentru Justiție în 2007 pentru o perioadă de 3 ani, este încă în vigoare.

Alexandru Herlea

Alexandru Herlea

Cauzele țin în primul rând, sunt convins, de faptul că puterea reală, atât cea politică, cât și cea economică, a rămas în mâinile vechilor structuri: nomenclatura și Securitatea. Acționând cu un remarcabil profesionalism, ele au știut să se adapteze noilor realități, democrației și economiei de piață, conservându-și totodată interesele. Fostul partid comunist, actualmente dizolvat, s-a transformat în câteva partide noi care se află când la putere, când în opoziție, asigurându-și astfel continuitatea prin alternanță.

Democrația este perfect mimată si aparențele domnesc – așa cum subliniază pertinent Tom Gallagher în cartea sa «Romania and the European Union». Corupția înlocuiește legea iar dominația exercitată de moștenitorii epocii comuniste nu se mai aplică prin teroare, ci prin controlul mijloacelor de comunicare în masă și prin manipularea opiniei publice. În ceea ce privește puterea economică, vechile structuri au știut să utilizeze liberalismul pur și dur, cadru teoretic al tranziției, pentru a o acapara; ele au jefuit sălbatic și nemilos Țara.

Iar toate acestea s-au petrecut sub privirea Occidentului care, din pragmatism, dar și din diverse alte considerente (absența unei strategii de trecere de la comunism la capitalism, necunoașterea realităților țării, diverse interese materiale etc.), i-a acceptat ca parteneri de discuții și interlocutori pe reprezentanții vechilor structuri. Asta nu inseamna ca Uniunea Europeană nu este ferm angajată în lupta contra corupției și pentru buna funcționare a justiției; MCV-ul de care am vorbit o dovedește. Dar au fost comise erori regretabile. Ca exemplu elocvent amintesc inamovibilitatea magistraților, impusă de Bruxelles; necesară în principiu, ea s-a dovedit dezastruoasă în România, făcându-i inamovibili pe toți dinozaurii epocii comuniste.

Pentru a vorbi de starea de drept în România de astăzi, am ales două exemple: acela al Partidului Național Țărănesc Creștin-Democrat (PNȚCD) și acela al Roșiei Montane. Primul privește sfera politicii și pune în evidență inexistența starii de drept la acest nivel. Cel de-al doilea exemplu se referă la o sferă mult mai vastă, care cuprinde practic societatea românească în ansamblul său. Există, în acest cadru, o vastă panoplie de cazuri și situații de nerespectare a starii de drept, dar este însoțită de un angajament din ce în ce mai afirmat al societății românești, mai ales al intelectualității și a tineretului, în favoarea respectării legii și a luptei împotriva corupției. Acest angajament, ce devine mai puternic pe zi ce trece, este purtător de speranță.

Primul exemplu

La sfârșitul lui decembrie ’89, PNȚ, cel mai mare partid democratic românesc din perioada interbelică, port drapelul luptei contra oricărei forme de totalitarism și principalul oponent față de ocupația sovietică, dizolvat de comuniști în 1947, renaște din propria cenușă sub numele de PNȚCD. Zeci de mii de membri ai săi fuseseră întemnițați și exterminați în gulagul românesc, iar printre aceștia s-au numărat principalii săi lideri. În fruntea PNȚCD-ului reînviat se găsește carismaticul Corneliu Coposu, secondat de Ion Diaconescu; care petrecuseră fiecare câte 17 ani în înfricoșătoarele temnițe comuniste. Din nefericire, președintele Coposu moare în 1995, iar Ion Diaconescu, care i-a succedat, este marginalizat treptat de către infiltrații din partid, care încep să facă legea.

După decembrie 1989, pentru deținătorii puterii, una dintre priorități, dacă nu chiar prioritatea numărul unu, era aceea de a bloca prin toate mijloacele concurența și PNȚCD-ul, care era întruparea identității naționale și a legitimității democratice, era principalul adversar de înlăturat. Infiltrat puternic, acesta a fost prins ca într-un clește între adversarii săi, moștenitorii fostului partid comunist și această coloană a cincea care era de acum prezentă în partid, la toate nivelurile. Oricât de șocant ar putea părea acest lucru, consider că succesul relativ repurtat de către PNȚCD la alegerile din 1996 a fost încă o abilitate a vechilor structuri. Acestea doreau – din varii considerente, printre altele acela de a elimina PNȚCD de pe eșichierul politic – să îl vadă responsabil într-o perioadă de mari dificultăți economice și sociale. Faptul că nu a putut reintra în Parlament cu ocazia alegerilor din noiembrie 2000 nu este decât o urmare logică. Ajungerea la vârful partidului a unei serii de persoane dubioase, care a culminat în 2007 cu ascensiunea lui Petre Miluț (președinte), secondat de Aurelian Pavelescu, este o altă consecință logică.

Ceea ce trebuia lichidat nu era partidul însuși, ca structură, ci spiritul și valorile pe care acesta le întrupa. Obiectivul urmărit era marginalizarea și eliminarea din viața politică a tuturor celor care înțelegeau să apere acest spirit și aceste valori, opunându-se recuperării partidului de către vechile structuri. Acesta a fost, din nefericire, cazul altor două partide „istorice”: Partidul Social Democrat și Partidul Liberal. În căutarea legitimității și din motive electorale, această recuperare a PNȚCD a fost urmărită cu îndârjire. Au fost folosite toate metodele, iar în ultimii ani infiltrații, ajunși în fruntea partidului, ajutați de justiție, aflată încă sub control politic, au câștigat. Peste zece procese s-au derulat între 2008 și 2013; ele sunt excelente exemple pentru maniera în care funcționează o justiție controlată politic. PNȚCD-ul oficial are de acum ca președinte un personaj caricatural, Aurelian Pavelescu, care în acești 20 de ani a fost practic membru al tuturor partidelor politice românești de la stânga la dreapta. El este controlat de către președintele României, Traian Băsescu.

Amintesc faptul că PNȚCD este membru al PPE și că în această degringoladă, acesta din urmă (secretarul său general, Antoniu Isturiz Lopez) a jucat un rol deosebit de cinic. Atitudinea sa a fost de altfel în concordanță cu evoluția PPE în cadrul căruia creștin-democrația pierdea treptat teren. La congresul PPE care a avut loc la București în toamna lui 2012, lângă președintele Wilfried Martens, Aurelian Pavelescu a fost printre cei care au deschis acest congres cu un discurs perfect, atât din punctul de vedere al formei, cât și al conținutului. Impostura a fost strălucită.

Această istorie a PNȚCD este legată de un alt aspect al situației existente în România, și anume recuperarea suferințelor victimelor comunismului de către aceia care sunt responsabili de ele sau de catre descendenții lor. Președintele Traian Băsescu a condamnat comunismul, dar această condamnare a rămas literă moartă. Ofițerii Securității, de exemplu, și printre ei torționarii cu mâinile mânjite de sânge, continuă, până azi, să beneficieze de pensii de 10-20 de ori mai mari decât pensia medie. O dată pe an are loc la București balul foștilor directori de închisori politice și lagăre de concentrare.

Al doilea exemplu.

Cel de-al doilea exemplu, acela al sitului minier de la Roșia Montană, este un subiect amplu studiat și care a făcut să curgă multă cerneală; mass media i-a acordat destul de multă atenție. Este vorba de studiile realizate de specialiști de înaltă calificare și de rapoarte ale unor instituții prestigioase, precum Academia Română. O carte de 500 de pagini, a jurnalistului Mihai Goțiu, tocmai a apărut pe acest subiect.

Roșia Montană, denumită în epoca romană Alburnus Maior, este una dintre cele mai vechi localitățidin România cunoscute încă din antichitate pentru minele sale de aur, astăzi cele mai bine păstrate din lume. Ea deține de asemenea frumoase clădiri din secolul al XVIII-lea care trebuie conservate. Situația în care se găsește Roșia Montană, de aproape douăzeci de ani, adică de la începutul proiectulu de exploatare minieră al companiei mixte Roșia Montană Gold Corporation (RMGC), este determinată de aceea în care se găsește societatea românească de astăzi în ansamblul său. Studiind situația Roșiei Montane, descoperim funcționarea diverselor instituții, centrale și locale, începând cu Președinția, Guvernul și Parlamentul. Descoperim în egală măsură mentalitățile și comportamentele diverșilor actori: oameni politici, funcționari, militari și membri ai serviciilor de informații, intelectuali și oameni de știință, începând cu academicieni și profesori universitari, jurnaliști, oameni de afaceri, administratori și tehnicieni, etc.

Istoria începe în septembrie 1995, când se semnează, ilegal, urmare a unei oferte fictive de licitație, primul contract între Regia Minieră Deva, viitoarea Minvest (companie românească de stat) și Gabriel Resources (Gabriel Canada – companie privată canadiană) pentru tratamentul sterilului exploatărilor de aur de la Roșia Montană. Un an mai târziu, Gabriel Canada intră la bursa din Vancouver pe baza aurului de la Roșia Montană. Documentul – foarte important – prin care Statul român este de acord cu cotația la bursă este astăzi de negăsit.

De atunci, ilegalitățile de toate felurile s-au ținut lanț. Un bun exemplu este Licența de exploatare nr.47/1999, ilegală din două puncte de vedere: acordată de Guvern, fără licitație, către Minvest, și tranferată ilegal, în 2000, de către ANRM (Agenția Națională de Resurse Minerale) de la Minvest către RMGC (companie mixtă Minvest-Gabriel Canada, creată în 1997). În scopul de a se putea emite această licență, legea minelor este modificată în 1998, în special articolul privind siturile arheologice și acela care prevede posibilitatea exploatării și explorării în același perimetru. Ministrul Industriilor și Comerțului de la acea vreme, Radu Berceanu, susține modificarea legii miniere și semnează Licența care este secretă și din acest motiv nu poate fi atacată în justiție. Ea nu a fost publicată decât parțial în septembrie 2013.

Proiectul RMGC prinde forma sa actuală în 2001. Este vorba de deschiderea a 4 mine de suprafață în zona Roșia Montană, 13 milioane de tone de minereu extrase pe parcursul a 16 ani; utilizarea de circa 200000 tone de cianură (13000 t / an, de 12 ori mai mult decât cantitatea folosită în celelalte țări ale UE), un lac de decantare de 300 ha, 250 milioane de metri cubi. Se preconizează extragerea a 313 t de aur și 1483 t argint, plus alte metale, nemenționate în documente, a căror valoare este estimată, în general, la o sumă mult mai mare decât cea echivalentă aurului și argintului. Statul român primește redevențe ridicole (4%-6%); el este pur și simplu devalizat.

Dar în afară de acest aspect pecuniar, acest proiect prezintă și alte aspecte scandaloase. Unul dintre ele privește mediul; utilizarea cianurii și constituirea celui mai mare lac de decantare din Europa sunt soluții tehnice dezastruoase. Un alt aspect privește distrugerea obiectivelor arheologice (cele mai importante mine de aur din Antichitatea preromană și romană) și gravele amenințări care apasă asupra centrului istoric baroc (sec. XVIII) din Roșia Montană. Consecințele sociale sunt în aceeași măsură foarte importante: trei sate vor fi distruse. Începând cu 2002, fără ca proiectul să fie aprobat, RMGC începe achiziționarea de terenuri și strămutarea populației din perimetrul prevăzut pentru exploatare, utilizând în scopurile sale toate metodele, pornind de la co-interesarea financiară până la presiuni și amenințări de toate felurile. Zona este declarată, de către autoritățile locale, zonă monoindustrială, o decizie benefică pentru RMGC și în detrimentul major al populației locale.

Ilegalitățile se acumulează peste tot: la nivelul diverselor avize, autorizații, certificate ce privesc arheologia, urbanismul, mediul etc. Noțiunea de conflict de interese nu este încă bine înțeleasă în România. Șpăgile și corupția se împletesc. Ziarele publică lungi liste de responsabili politici de prim rang care au fost recompensați de către RMGC pentru sprijinul acordat, printre care președintele Traian Băsescu și premierul Victor Ponta. Cei care nu se lasă convinși sunt sancționați brutal. Este cazul profesorilor Ion Piso, directorul Muzeului Transilvaniei de la Cluj, Horia Ion Ciugudean, directorul Muzeului Unirii din Alba Iulia, iar în urmă cu câteva săptămâni – cazul directorului Institutului de Geologie al României, Ștefan Marincea. Toți aceștia au fost destituiți.

Printre cei ce susțin proiectul, cei care au fost convinși să îl susțină, menționez cazul autorităților române care fac tot ce le stă în putință pentru a împiedica înscrierea Roșiei Montane pe lista indicativăa Patrimoniului Mondial al UNESCO, începând cu miniștrii culturii, Răzvan Teodorescu și Daniel Barbu. Acesta din urmă, astăzi în funcție, avansează false argumente (rolul decizional al autorităților locale) și pretinde că o serie de studii importante, precum cel realizat de o echipă a Universității Oxford, nu ar fi existat; or, acest studiu tocmai a fost descoperit în arhivele ministerului său. Ambasadorul României la UNESCO, Nicolae Manolescu, nu a fost nici el mai zelos, revista România Literară, al cărei director este, fiind sponsorizată de RMGC.

Dar proiectul de exploatare minieră al RMGC relevă și un aspect pozitiv, prin declanșarea unor reacții vii, în special din partea intelectualilor. Începând cu 2002, acestea se amplifică; protestul lansat de Ion Piso, în acel an, este semnat de 1038 instituții academice și oameni de știință români și străini. Numeroase alte rapoarte, rezoluții și studii au fost elaborate, de către prestigioase instituții culturale și științifice. Menționez: Academia Română, ICOMOS (Consiliul Internațional al Monumentelor și Siturilor), Europa Nostra, OAR (Ordinul Arhitecților din România).

Societatea civilă se implică în egală măsură și acest lucru este, după părerea mea, deosebit de important. Roșia Montană contribuie la deșteptarea societății civile românești în ansamblul său, mai ales a tineretului. Acesta din urmă, din 2012, începe din nou să iasă în stradă după o lungă perioadă de apatie. El denunță intreaga clasa politica, in ansamblul ei. De la începutul lunii septembrie a acestui an, după ce Guvernul Ponta a aprobat proiectul de lege care permite RMGC să demareze exploatarea minieră, au loc manifestații în fiecare săptămână, atât în România cât și în străinătate, în special în capitalele țărilor din UE. Manifestațiile continuă chiar și după respingerea de către Parlament, la sfârșitul lui noiembrie, a proiectului de lege al Guvernului, dat fiind că acesta persistă prin propunerile privind noi modificări ale legii minelor, în scopul de a se putea porni exploatarea la Roșia Montană.

În concluzie, îmi exprim speranța ca Roșia Montană să fie catalizatorul care permite societății românești să se mobilizeze în vederea apariției unei alternative politice, o alternativă la tot ce există astăzi, capabilă să permita existenta unei veritabile stari de drept în România.

Autor: prof. univ. Alexandru Herlea / R.B.N. Press

Președinte ONG  La Maison Roumaine – Paris

,

O poveste cu daci uriași, securiști și porți misterioase spre alte universuri, inspirată parcă din romanele lui Pavel Coruț și poveștile budiste de adormit copiii, face ravagii pe Facebook   –   realitatea.net

Relatare inedită de la minele Roșia Montana

O descoperire senzațională zguduie lumea oamenilor de știință care ar duce la rescrierea istoriei. În cursul lunii februarie 2012, o echipă de geologi, româno-canadiană, urmărind rămășițele filonului de aur la una dintre galeriile săpate de agatârși în urmă cu 5.500 de ani la Roșia Montană au făcut din întâmplare o descoperire care ar putea răsturna toată istoria omenirii. Ei au descoperit la baza galeriei capătul rectangular al unei lespezi aurii care nu părea a fi o rocă naturală. După prelevarea unei mostre, din rezultatele analizei de laborator a reieșit că era vorba într-adevăr de o piatră compozită, obținută din amestecul a 15% praf de granit, 30% wolfram și 55% pulbere de aur de 50 de karate, după o tehnologie imposibil de reprodus în condițiile științei actuale.

Hiperboreanul

rosia_montana_sechelet_29021600

     Faptul este cu atât mai surprinzător cu cât galeria unde a fost semnalată lespedea, supranumită și Galeria Hiperboreană și aflată pe Valea Cornei, sub satul Cornea de la Roșia Montană, fusese cercetată în urmă cu 36 de ani, mai precis pe tot parcursul anului 1976 și, datorită uluitoarelor descoperi arheologice și antropologice practic de neconceput pentru acea vreme, ea a fost închisă și apoi sigilată la comanda Securității. Printre mineri încă se mai vorbește în șoaptă despre această galerie și nu sunt puțini cei ai căror tați sau frați mai mari, foști mineri la Roșia Montana, care au luat parte la consolidările și săpăturile arheologice din galerie la acea vreme, au dispărut de-acasă și s-au întors bătuți după câteva săptămâni. Între timp cei mai mulți dintre ei au murit datorită bolilor profesionale. Cei patru martori rămași în viață nici măcar nu mai doresc să-și amintească. Unul dintre ei, domnul Ion Moiș, fost șef de echipă pe timpurile acelea, după o îndelungă chibzuială, s-a hotărât totuși să rupă tăcerea.


Relatarea minerului

     Iată relatarea faptelor petrecute atunci, așa cum le-a trăit martorul ocular Ion Moiș: „Poate că nu trebuia să zic nimic, că doară am jurat la comuniști, dar eu mă trag de fel din Albac, chiar din neamul de moți al lui Avram Iancu, așa că nu pot să tac. Uite cum a fost: în iarna lu’ 76, am fost chemat de inginerul șef și am primit dispoziție să redeschid, să consolidez și să electrific vechea galeria 13, rămasă închisă încă de pe vremea austroungarilor, urmând ca după consolidare să vină doi tovarăși geologi să prospecteze. Galeria era veche, rămasă așa neexploată încă de pe vremea agatârșilor, care la vremea aceea scoteau din ea și prelucrau aurul și argintul pentru daci, iar filonul fusese epuizat cu multe secole înainte să ajungă romanii stăpâni pe minele de aur, sau Alburnus Maior cum le plăcea lor să le spună. E drept că se văd urme de căutare și din partea romanilor, dar este limpede că ei s-au lămurit foarte repede și că au abandonat. Lucrările de consolidare și electrificare au durat aproape până în vara lui 76 și am avut niște probleme cu golirea de apă a unei părți a galeriei care se inundase. Atât vâlvele din mină cât și electrovalvele de la pompe ne-au fost de mare ajutor. Tot atunci am găsit și un os spălat de ape, așa de mare, cum nu ne mai fusese dat să vă niciodată. Nici ortacii mei nu mai văzuseră. După ce l-am arătat directorului minei acesta l-a predat securistului Întreprinderii Miniere de Stat Roșia Montana, iar pe noi ne-a anchetat Procuratura vreo patru zile. Că unde era osul când l-am găsit? Că în ce poziție? Că cine a mai fost cu noi în mină? Că cine mai știe de existența lui? Câți am intrat și câți am ieșit din șut în ziua aia? Mă rog, tot felul de întrebări aiuritoare ca să ne sperie și să ne facă să tăcem. Am tăcut cu toții evident iar după ce ne-a pus să semnăm declarațiile, ne-au trimis înapoi în galerie. Acasă n-am suflat o vorbă. Mi-era frică pentru ai mei. Atunci când treaba noastră a fost terminată au intrat în mină doi oameni de la București din care unul sigur era geolog. Ce au lucrat ei acolo nu știu, dar așaaa… ca la vreo săptămână, s-a prezentat un al treilea, unul foarte tânăr, cu o cicatrice la ochiul stâng, care a zis că e arheolog. La două zile după el au venit o echipă întreagă de civili daar și câțiva arheologi cu niște echipamente cam ciudate, împreună cu un echipaj de Miliție care a blocat accesul la galeria 13 și a început să ne controleze nouă legitimațiile la poartă. După încă vreo lună jumate am fost chemați din nou, eu și ortacii mei, cei care ne-am ocupat de consolidări și care deja semnasem declarațiile, să cărăm sterilul din fundul galeriei 13 și să-l scoatem cu vagonetele afară din mină. Atunci am văzut grozăvia” a spus localnicul.

Scheletul a plecat spre Moscova

     ,,Arheologii scoseseră la iveală din stâncă un schelet uriaș, cam de 10 metri lungime, care zăcea pe o parte cu picioarele strânse. Osul pe care îl găsisem eu era legat cu o fundă roșie și de-abia atunci am văzut că era de fapt o vertebră. Mamă da’ ce mai vertebră! Civilii se foiau de colo-colo! Unii își notau câte ceva din ce ziceau arheologii, alții făceau poze cu blitzul. Ziceau ceva de unu Densușianu, apoi ceva de hiperboreeni, apoi unul sare cu gura mare că să-și vadă ăla cu Densușianu de treabă, că Densușianu era avocat, nu istoric, apoi a dat-o cu partidu și cu securitatea. Altul, și ăsta era arheologu cel tânăr, că l-am recunoscut după cicatrice, a scapat una cum că scheletu ăla era de hiperborean și că ar putea fi chiar strămoșul nostru! „ Nu se poate tavarișce! Ce hiperborean visezi!” – a răcnit la el unul gras în haine de piele și cu accent rusesc! – „Omul se trage din maimuță! Unde ai mai pomenit tu maimuță de 10 metri? Gata! Ce s-o mai lungim!? Scheletul ăsta pleacă la Moscova!… Ia luați-l pă reacționaru’ ăsta d-aici! Bîstro, bîstro!” Atunci ne-a cuprins groaza pe toți. Doi gealați au sărit pe el, l-au legat și l-au târât afară din mină. „Ia hai! Strângeți, împachetați în lăzi și duceți totul la gară! Și dacă mai suflă vreunul vreo vorbă v-arunc kaghebeu-n ceafă! ” Tot pe noi a căzut măgăreața cu strânsul și cu căratul. S-a făcut dimineață când am terminat de împachetat, de cărat și de urcat lăzile în tren. Dar nici pe noi nu ne-au lăsat să mai mergem acasă. Ne-au suit în două dube fără geamuri și ne-au dus undeva. Unde?, nu știu…. Dar știu că am mâncat bătaie vreo săptămână încheiată și că m-au pus să semnez că n-am văzut și că nu cunosc nimic, că am un unchi legionar care e bandit și împușcă securiști prin munți și mi-au zis că dacă suflu vreo vorbă îmi saltă nevasta și copiii iar pe mine mă bagă în pușcărie. Am semnat și am tăcut, ce era să fac…!? Nici cu ortacii mei pe care i-am întâlnit din nou la mină nu am mai vorbit despre asta” și-a continuat relatarea minerul.

Arheologul cu cicatrice

     ,,Ceva de bine totuși mi s-a întâmplat după aceea. La o săptămână după ce m-am întors la mină, unul de-l aveam mereu coadă după mine când intram și ieșeam din șut, a venit la birt și s-a așezat la masa mea. Cinstit să fiu când l-am văzut mi-a înghețat sângele în vine. „Uite Ioane, – mi-a zis -, și eu sunt moț ca și tine. Și tot ca și la tine, neam de neamul meu au fost băieși la Roșia Montana. Am fost acolo când s-a descoperit scheletul uriașului. Acum e la Moscova. Eu ca și tine am fost martor. Ia plicul ăsta și păstrează-l ca pe ochii din cap. Înăuntru ai poză. Să știi de la mine că acolo în galerie se afla scheletul unui dac hiperborean, strămoș de-al nostru. Păstrează poza și arat-o nepoților tăi. Eu nu știu dacă scap pentru că am fost iradiat. Pe voi v-au speriat bine, dar pe noi ăștia din securitate care nu ne speriem așa de ușor, de noi se descotorosesc altfel. Nu te cunosc, nu mă cunoști. Nu ți-am dat nimic! Ai priceput?” „Da, am priceput!”. S-a ridicat și a ieșit repede pe ușă. Doar două zile l-am mai văzut cum pășea ca o umbră în urma mea, apoi nu l-am mai văzut niciodată . Dar mai am în schimb poza cu hiperboreanul de la el”.

Lespedea

      Dar să revenim la lespede… Ne aflăm în luna aprilie 2012. În urma discuțiilor purtate cu ușile închise la Ministerul Minelor Petrolului și Geologiei, partea canadiană a opinat ca această descoperire să nu fie făcută publică iar galeria să fie închisă de urgență. Partea română a fost de acord cu păstrarea secretului însă a insistat să continue cercetările și să trimită o a doua echipă, de data aceasta de arheologi condusă de un arheolog bătrân cu o cicatrice în colțul ochiului stâng. Timp de trei luni, săpăturile în jurul lespezii s-au derulat în secret, rezultatul fiind decopertarea integrală a lespezii. Nu a durat foarte mult deoarece deasupra lespezii se aflase cu 36 de ani în urmă scheletul uriașului dac hiperborean, aflat acum la Moscova iar parte din munca cu săpatul rocii și cu decopertarea o făcuseră arheologii de atunci. Măsurătorile au scos la iveală faptul că lespedea, perfect șlefuită, avea o lungime de 12 metri, o lățime de 6 metri și o înălțime de 3 metri, cântărind cu aproximație 1700 de tone, cu 100 de tone mai mult decât a fost estimată “piatra femeii insarcinate” respectiv lespedea descoperită la Baalbek, numai aurul conținut în ea reprezentând cca. 900 de tone, de aproape trei sute de ori mai mult decât s-ar fi putut obține prin reciclarea integrală timp de 20 de ani, a haldelor de steril depozitat de milenii la Roșia Montană în urma exploatărilor aurifere, și de 150 de ori mai mult decât tot aurul extras de la suprafață și din toate galeriile de agatârși pentru daci, apoi de romani, apoi de austroungari și de români la un loc. Zona a fost imediat închisă cu gard de sârmă ghimpată și pusă sub pază militarizată iar săpăturile preliminare pentru forarea unui puț cu diametrul de 12 metri care să ajungă până la lespede au demarat la începutul lunii mai 2012. La sfîrșitul lunii iunie, mai precis pe data de 23 ale lunii, lespedea a fost scoasă la suprafață, segmentată în 80 de calupuri egale, încărcată în containere și transportată de urgență noaptea, sub escortă militară către o destinație necunoscută. Totuși există unele informații din surse demne de încredere, din care rezultă că fragmentele containerizate au fost predate Combinatului Siderurgic SIDEX Galați și că au deja topite și transformate în lingouri de aur și wolfram, dar locul secret unde se află ele depozitate acum încă nu se cunoaște.

Scrierea dacică veche

     Faptul că lespedea a dispărut și nu s-a păstrat nici măcar o fotografie a ei este lesne de înțeles. Un lucrător care a participat la dezmembrarea ei suține că există totuși un set de fotografii care au fost făcute de către un bătrân arheolog român de prestigiu, care au fost date spre studiu unui paleolingvist și care, a atras atunci atenția autorităților că lespedea prezintă o valoare culturală și istorică inestimabilă pentru poporul român și pentru întreaga umanitate și în orice caz incomensurabil mai mare decât valoarea ei economică. Pentru argumentarea afirmației arheologul a prezentat atunci câteva fotografii ale lespezii în care se putea observa că toată suprafața ei era acoperită de o scriere în basorelief, de un verde smarald, total necunoscută după spusele paleolingvistului, dar cu probabilitatea cea mai mare de a fi pelasgă, dispusă în trei șiruri paralele care porneau din partea stângă sus și șerpuia în diagonală încolăcindu-se în spirală în jurul unui cap de lup, și sfârșind apoi la baza ei, în colțul din dreapta. Se pare că autoritățile române au rămas insensibile la aceste atenționări și dovezi și au dispus tăierea și topirea lespezii, urmând ca după vânzarea aurului să verse la vistieria Statului contravaloarea procentului de 19,31% negociat cu partea canadiană, conform contractului de exploatare a aurului și a metalelor rare ale zonei.

Puțul secret

      „Lucrurile însă au devenit de-a dreptul uluitoare atunci când, – declară de data aceasta reputatul arheolog, al cărui nume din motive de siguranță personală nu-l putem face public – la ridicarea lespezii s-a putut observa un soi de puț cu diametrul de 4 metri în interiorul căruia cobora o scară elicoidală ale cărei trepte erau săpate în pereții puțului, de parcă fuseseră tăiate cu laserul. Din interiorul puțului emana o lumină lăptoasă, violacee. Deși cei câțiva lucrători, geologi și arheologi care au fost martori la ridicarea lespezii și-au revenit după o vreme din uimire, totuși înafara paleolingvistului care s-a precpitat ca un apucat pe scări în jos, nimeni nu a mai avut curajul să coboare și să verifice ceea ce se afla în puț, iar a doua zi a fost deja prea târziu. Am așteptat cu toții ca paleolingvistul să apară, dar el nu s-a mai ridicat la suprafață. Peste noapte, SRI-ul și armata au acoperit cu scânduri intrarea în puțul care ducea spre interiorul muntelui și-apoi au turnat ciment și au sigilat-o. A doua zi au fost închise gura puțului exterior precum și intrarea în galeria săpată in vremuri imemoriale de către agatârși. Tot a doua zi, eu, dimpreună cu toți martorii care au asistat la prelevarea lespezii, a descoperirii puțului din adâncul minei, precum și cei care au participat la ștergerea urmelor, am fost puși să semnăm niște documente care garantau păstrarea Secretului de Stat și-apoi am plecat cu toții speriați înapoi pe la casele noastre, care-ncotro.”

Tunelurile subterane

     La sediile Ministerului Minelor Petrolului și Geologiei și al Institutului de Arheologie din București, așa cum de altfel era și de așteptat, nimeni nu știe nimic. Peste toate aceste evenimente s-a așternut tăcerea. Există unele voci care afirmă că persoane suspuse de la Guvern au mușamalizat toată afacerea și că bancherii elvețieni își freacă mâinile satisfăcuți. Ultima dată când s-a mai putut discuta cu bătrânul arheologul și cu lucrătorul martor a fost în după-amiaza zilei de 28 iulie 2012. După această dată acești doi martori care s-au expus și au rupt tăcerea nu au mai putut fi găsiți la domiciliu. De fapt ei nu au mai putut fi găsiți nicăieri. Vecinii povestesc ceva despre niște ridicări cu dubele, cu agenți mascați în miez de noapte, dar nici acest lucru nu este prea sigur. Dacă veți avea vreodată curiozitatea să vă aventurați singuri prin pădurile din jurul Sarmisegetuzei Regia, să nu vă mirați dacă veți întâlni un om cu o privire luminoasă, violacee, care susține că a fost în Shamballa și că știe un tunel pe sub Sarmisegetuza care duce către minele de aur de la Roșia Montană. Iar dacă începe să vorbească într-o limbă necunoscută, probabil pelasgă, ascultați-l cu atenție, chiar dacă nu înțelegeți ce spune în acel moment. Va veni o vreme când veți pricepe.

Sursa: Monitorul de Fagaras

,

Roșia Montană – o bibliotecă de 6,3 trilioane de dolari

Minele Romane din Rosia Montana sursa: luptapentrurosiamontana.wordpress.com

Minele Romane din Rosia Montana sursa: luptapentrurosiamontana.wordpress.com

            Studiul meu va fi un amalgam de simbolistică, cifre exacte, întrebări și semnale de alarmă, fiind în același timp și un denunț penal adresat autorităților statului.
            Roșia Montană este o bibliotecă. Iar o bibliotecă are 3 prețuri:
            1. Prețul hârtiei din care sunt făcute cărțile, atunci când le vindem pentru reciclarea maculaturii. „Puțin, foarte puțin”, așa se spunea într-o reclamă. Atunci nu contează dacă sunt cărți de istorie, de economie, de știință, de filosofie, de bune maniere…
            2. Prețul de achiziție al cărților. Cine a cumpărat vreodată o carte, știe că acestea nu sunt ieftine.  Iar ca să-ți faci o bibliotecă, efortul financiar este considerabil.
            3. Cunoștințele conținute. Oricine are o bibliotecă acasă, știe că nu a citit toate cărțile pe care și le-a cumpărat. Și aici nu este vorba despre faptul că nu ați reusit să memorați un dicționar sau vreo enciclopedie. Cartea se citește pentru informație, dar mai ales pentru spirit. Iar acesta este neprețuit, este de sorginte divină. Cărțile sunt izvor de cunoaștere, iar suma lor, biblioteca, ne formează ca oameni, și este izvor pentru alte cărti.
            Deci ce facem cu biblioteca Roșia Montană?
            1. O dăm la „fier vechi”, așa cum am făcut cu toate combinatele, sistemele de irigații, resursele naturale (petrol, păduri s.a.) și vom încasa câteva miliarde de euro?
            2. O prețuim pentru că o avem și o valorificăm cu puterile noastre, în interesul nostru? Cred că este motivant să te gândești la 6,3 trilioane de dolari. Apropo. Știti cum se scrie în cifre? Sau cât înseamnă? Să vă ajut: 6.300 miliarde de dolari (șasemiitreisutemiliardedolari). Pun pariu că știați.
            3. O punem în valoare și facem PLUS VALOARE, sau VALOARE ADĂUGATĂ, nu doartaxe pe valoare adăugată? Asta înseamnă că din lemn facem mobilă, din tablă facem mașini, din aur facem bijuterii. Și nu doar aurul contează. Mai sunt câteva elemente chimice a căror valoare despre care vorbim să fie mult mai mare de 6,3 trilioane de dolari.
            De ce 6,3 trilioane de dolari?
            Pentru că în multe declarații ale unor persoane implicate în diverse perioade de timp în prospecțiuni geologice asupra zăcămintelor de la Roșia Montană se menționează și cantitățile de elemente continute de minereu. Acestea sunt susținute de inginerul geolog șefAurel Sântimbrean, de deputatul Mugurel Surupăceanu, de Călin Gabriel Tămaș, lector doctor la Departamentul de Geologie, Facultatea de Biologie și Geologie, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca, precum și de multe ONG-uri. Pe lângă aceste date, mai sunt unele care reies dintr-un buletin de analiză, dar în care nu sunt precizate locurile de recoltare (puțuri, lacuri, ape curgătoare), adâncimea de prelevare și alte date de identificare.
            Astfel, în urma consultării mai multor surse, mi-am permis să fac o centralizare a acestora. Astfel, ele vor fi diferențiate pe culori, după cum urmează:
– culoare roșie vor fi cele oficiale (Sântimbrean), exprimate în grame per tona de minereu;
– culoare galbenă vor fi cele din buletinul de analiză, despre care nu am date procentuale per tona de minereu;
– culoare albastră vor fi metalele platinice, despre care nu am găsit referiri nicăieri, dar despre care se știe că însoțesc minereurile de aur și argint.
            Folosesc noțiunea de elemente deoarece este știut faptul că acestea se împart în metale, nemetale, metale tranziționale, metale alcaline, metale alcalino-pământoase, metaloizi, halogeni, gaze nobile, lantanide și actinide.
            Vă prezint și tabelul cu buletinul de analiză din care am extras elementele ce vor fi evidențiate cu culoarea galbenă.
Chimismul apei limpezite (cu steril detoxificate)
Proba(2)
TN001 Standard
Proba(2)
TN001 Standard
RM1
RM2
RM3
RM1
RM2
RM3
Cianuri totale(3)
1,13
5,09
3,29
0,1
Mangan
0,3
0,8
‹ 0,1
1
Cianura slab disociabila(3)
0,37
0,77
0,22
Molibden
0,4
0,3
0,4
Thlocianat
70
69
91
Sodiu
725
900
705
Cianat
390
390
350
Niobiu
‹ 0,1
‹ 0,1
‹ 0,1
Tiosaruri
‹ 2
‹ 2
2,50
Neodim
‹ 0,01
‹ 0,01
‹ 0,01
Amoniac
6,6
7,3
25
2
Nichel
0,20
0,40
0,20
0,5
Aur
0,0085
0,043
0,0165
Fosfor
‹ 1
‹ 0,5
‹ 1
Argint
‹ 0,05
‹ 0,05
‹ 0,05
0,1
Plumb
‹ 1
‹ 1
‹ 1
0,2
Aluminiu
‹ 0,2
0,2
0,20
5
Praseodim
‹ 0,005
‹ 0,005
‹ 0,005
Arsenic
0,30
‹ 0,2
0,20
0,1
Rubidiu
0,35
0,35
0,50
Bor
0,20
0,2
0,40
Sulf
660
1.030
962
Bariu
‹ 0,05
‹ 0,05
‹ 0,05
Sulfat(1)
1.980
3.090
2.886
600
Beriliu
‹ 0,02
‹ 0,05
‹ 0,02
Antimoniu
0
0,28
0,06
Bismut
‹ 0,02
‹ 0,02
‹ 0,02
Scandiu
‹ 0,5
‹ 0,1
‹ 0,5
Calciu
401
675
707
300
Seleniu
‹ 5
‹ 5
‹ 5
0,1
Cadmiu
‹ 0,5
‹ 0,1
‹ 0,5
0,2
Silicon
8
6
8
Ceriu
‹ 0,01
‹ 0,01
‹ 0,01
Samariu
‹ 0,01
‹ 0,01
‹ 0,01
Cobalt
0,40
0,40
0,80
1
Staniu
‹ 0,2
‹ 0,2
‹ 0,2
Crom
‹ 0,2
‹ 0,2
‹ 0,2
1
Strontiu
1,4
2,1
2,1
Cesiu
‹ 0,02
‹ 0,02
‹ 0,02
Tantal
‹ 0,005
‹ 0,005
‹ 0,005
Cupru
0,10
0,10
0,10
0,1
Terbiu
‹ 0,005
‹ 0,005
‹ 0,005
Disprosiu
‹ 0,01
‹ 0,05
‹ 0,01
Telur
‹ 0,1
‹ 0,1
‹ 0,1
Erbiu
‹ 0,01
‹ 0,05
‹ 0,01
Toriu
‹ 0,01
‹ 0,01
‹ 0,01
Europiu
‹ 0,002
‹ 0,05
‹ 0,002
Titan
‹ 0,2
‹ 0,2
‹ 0,2
Fier
0,20
1,4
1,0
5
Taliu
‹ 0,01
‹ 0,01
‹ 0,03
Galiu
‹ 0,2
‹ 0,1
‹ 0,2
Tuliu
‹ 0,005
‹ 0,005
‹ 0,005
Gadoliniu
‹ 0,05
‹ 0,05
‹ 0,05
Uraniu
‹ 0,01
‹ 0,01
‹ 0,01
Germaniu
‹ 0,5
‹ 1
‹ 0,5
Vanadiu
‹ 0,5
‹ 0,5
‹ 0,5
Hafniu
‹ 0,1
‹ 0,1
‹ 0,1
Wolfram
‹ 0,1
‹ 0,1
‹ 0,1
Mercur
‹ 0,01
‹ 0,01
‹ 0,01
0,05
Ytriu
‹ 0,01
‹ 0,01
‹ 0,01
Potasiu
142
136
132
Yterbiu
‹ 0,01
‹ 0,01
‹ 0,01
Lantan
‹ 0,01
‹ 0,01
‹ 0,01
Zinc
‹ 0,2
‹ 0,1
‹ 0,2
0,5
Litiu
‹ 0,1
‹ 0,1
‹ 0,1
Zirconiu
‹ 0,1
‹ 0,1
‹ 0,1
Magneziu
5,4
14,4
8,2
100
Nota: (1) Calculat pe baza presupunerii că sulful total este sulfat.
Unități în mg/l
Rezultatele sunt în condiții de laborator și pot să nu fie la fel în practică.
 ‹ Indică nedetectabil în limitele metodei de testare.
 Tabelul 1
            Pentru prețurile elementelor am consultat mai multe site-uri ale unor firme care tranzacționează unele dintre ele, oprindu-mă la http://www.chemicool.com/ . Trebuie făcută precizarea că acestea sunt niște prețuri orientative, medii, ele suferind o fluctuație în sus sau în jos pe bursă, în funcție de cerere și ofertă. De asemenea, am considerat elementul în stare aproape pură, nu sub formă de oxizi, săruri sau alte forme de prezentare sau paletizare și transport, știut fiind faptul că o puritate scăzută înseamnă și un preț scăzut. Dar aceasta este o altă discuție care ar viza fiecare element în parte, pe grade de puritate sau metode și cantități de livrare, în funcție de standarde și de cerințele specifice clienților și ofertanților, de posibilitățile de rafinare, cantități și multe alte criterii. De asemenea, contează starea aproape pură, deoarece are prețul cel mai ridicat și mai aproape de realitate, știut fiind faptul că de pildă, lemnul în picioare în pădure are un preț, iar cel prelucrat sub formă de cherestea are alt preț. Bineînțeles că dacă se prezintă și sub formă de mobilă, prețul acestuia crește mult mai mult.
Nr. crt.
Număr atomic
Element
Simbol chimic
Pret USD / 100 grame
Pret USD / 1 gram
Cantitate per tona minereu
Valoare element per tona minereu
1
3
Litiu
Li
27
0,27
2
4
Beriliu
Be
748
7,48
3
21
Scandiu
Sc
1.400
14
4
22
Titan
Ti
661
6,61
1.000
6.610
5
23
Vanadiu
V
220
2,20
2.500
5.500
6
24
Crom
Cr
32
0,32
50
16
7
27
Cobalt
Co
21
0,21
30
6,30
8
28
Nichel
Ni
7,7
0,07
30
2,31
9
31
Galiu
Ga
220
2,20
300
660
10
32
Germaniu
Ge
360
3,60
20
72
11
33
Arsen
As
320
3,20
5.000
16.000
12
34
Seleniu
Se
61
0,61
13
37
Rubidiu
Rb
1.200
12
14
38
Strontiu
Sr
100
1
15
39
Ytriu
Y
430
4,30
16
40
Zirconiu
Zr
157
1,57
17
41
Niobiu
Nb
18
0,18
18
42
Molibden
Mo
44
0,44
10
4,40
19
44
Rutheniu
Ru
1.400
14
20
45
Rhodiu
Rh
13.000
130
21
46
Paladiu
Pd
5.833
58,33
22
47
Argint
Ag
120
1,20
10
12
23
48
Cadmiu
Cd
46
0,46
24
55
Cesiu
Cs
1.100
11
25
57
Lantan
La
800
8
26
58
Ceriu
Ce
380
3,80
27
59
Praseodim
Pr
470
4,70
28
60
Neodim
Nd
420
4,20
29
62
Samariu
Sm
360
3,60
30
63
Europiu
Eu
135.000
1.350
31
64
Gadoliniu
Gd
450
4,50
32
65
Terbiu
Tb
4.040
50,40
33
66
Disprosiu
Dy
450
4,50
34
68
Erbiu
Er
540
5,40
35
69
Tuliu
Tm
7.000
70
36
70
Yterbiu
Yb
1.400
14
37
72
Hafniu
Hf
120
1,20
38
73
Tantal
Ta
450
4,50
39
76
Osmiu
Os
7.700
77
40
77
Iridiu
Ir
4.200
42
41
78
Platina
Pt
13.000
130
42
79
Aur
Au
5.540
55,40
1,5
83,10
43
80
Mercur
Hg
48
0,48
44
81
Taliu
Tl
48
0,48
45
83
Bismut
Bi
39
0,39
20
7,80
46
90
Thoriu
Th
47
92
Uraniu
U
TOTAL
28.973,91 USD / tona minereu
TOTAL
lipsesc date despre concentrație sau prețuri (thoriu, uraniu)
TOTAL
lipsesc date despre prezență și concentrație
Tabelul 2
            Surpriză? Sunt elemente de care nu știați? Și eu am pățit chestia asta și a trebuit să le verific în Sistemul Periodic al lui Mendeleev pe unele dintre ele. Și pentru mai multă claritate, am întocmit un tabel cu utilizări ale acestor elemente. În paranteză fie spus, senatorul Haralambie Vochițoiu, vicepreședintele Comisiei pentru Roșia Montană, de profesie inginer minier recunoaște că este vorba despre „48 de metale grele”, fără a preciza care sunt acestea.
Element
Utilizari
Litiu
– aliaje de lagăre (împreună cu sodiul și calciul)
– dezoxidant, desulfurizant și degazant pentru cupru
– prepararea tritiului 3H, intră în compoziția agenților de răcire din reactoarele nucleare
– lubrifianți pentru temperaturi înalte
Beriliu
– transparența la raze X îl recomandă pentru fabricarea ferestrelor și a tuburilor pentru radiații X
– în industria aerospațială pentru sateliți și vehicule spațiale
– în reactoarele nucleare, ca moderator, agent absorbant sau reflector pentru neutroni
– aliaje speciale de Cu pentru scule, proiectile
Scandiu
– aliaje de aluminiu-scandiu pentru componente din industria aerospațiala, echipamente sportive și de pescuit
– în rafinarea petrolului (izotopul 45Sc ca agent de urmărire)
– ca îngrășământ
Titan
– aliaje de Fe, V, Mo pentru aliaje puternice și ușoare în industria aerospațiala (motoare cu reacție, proiectile, nave spațiale)
– costume de scafandru autonome pentru adâncimi mari
– uz militar
– procese industriale (chimie și petro-chimie, uzine de desalinizare, hârtie)
– medicină (proteze și implanturi ortopedice și dentare, instrumentar)
– bijuterii, telefoane mobile, automobile, industria agro-alimentară
– pigment TiO2 pentru vopsea albă
Vanadiu
– aliaje de oțel și titan pentru scule de mare viteză, motoare de avion, aeronautică
– aliaje cu galiu pentru magneți și superconductori
– catalizator pentru anumite reacții chimice
Crom
– îmbunătățește proprietățile oțelului la coroziune, duritate și rezistența la rupere
– galvanizare, catalizator pentru anumite reacții chimice, coloranți, colorarea verzuie a sticlei, detergenți
Cobalt
– izotopul radioactiv 60Co este utilizat la radioterapia cu raze gamma
– îmbunătățește proprietățile oțelului, componente pentru aeronautică și motoare, galvanizare
– pigmenți albastru și galben pentru colorarea ceramicii și a sticlei
– aliaje cu Samariu pentru magneți permanenți
Nichel
– aliaje de oțel inoxidabile
– baterii NiCd și acumulatori Ni-MH
– magneți permanenți
Galiu
– termometre medicale (din cauza toxicității mercurului)
– spectacole de ”magicieni” (linguri care se topesc în palmă)
– semiconductori, leduri și diode laser, panouri fotovoltaice, oglinzi
Germaniu
– semiconductori, tranzistori și circuite integrate
– spectroscopie și detecție infraroșie
– catalizatori și aliaje
Arsen
– semiconductori, leduri și diode laser, fotoconductori
– ignifugarea lemnului, insecticide, tăbăcărie
– mărește duritatea aliajelor, muniția de vânătoare (plumbul pentru alice)
– pirotehnie (focuri albe – indian), coloranți (galben regal pentru vopsele de ulei)
Seleniu
– catalizator pentru multe reacții chimice
– industria sticlei, pentru decolorarea ei sau colorarea în roșu
– celule solare și fotoelectrice, toner fotografic, camere de filmat, redresarea curentului electric, copiatoare, luxmetre, explozibili
– îmbunătățește lucrabilitatea aliajelor de Cu și oțel
– șampoane anti-mătreață
– medicamente pentru creștere și disfuncții reproducătoare
Rubidiu
– fotocelule, tehnica vacuumului
– artificii (culoare roșie)
– sticlărie și ceramică
– datarea rocilor cu 87Ru
Strontiu
– pirotehnie (culoare roșu aprins) și rachete de semnalizare
– ceasuri atomice
– producerea tuburilor catodice pentru televiziunea color
– pasta de dinți, terapia cancerului cu 90Sr care este radioactiv
Ytriu
– pietre zirconia, monitoare pentru computere, lentile foto și video, becuri economice
– îmbunătățește duritatea aliajelor de aluminiu și magneziu
– izotopul radioactiv 90Y (produs în reactoarele nucleare de uraniu) se folosește la tratarea diferitelor tipuri de cancer
– fabricarea superconductorului YBCO (la – 178 OC)
– filtre pentru microunde, comunicații pentru sateliți
– fabricarea televizoarelor color (culoarea roșie)
– camere de ardere pentru motoarele de rachetă
Zirconiu
– stomatologie și implantologie, bijuterii
– moderator pentru reactoarele de fisiune
– catalizator în multe reacții chimice
– în aliaj cu Li se folosește pentru absorbția CO2
Niobiu
– obținerea oțelurilor inoxidabile, criogenice și refractare
– motoare de avion și echipamente rezistente la temperaturi înalte
– obtinerea de superconductori
– bijuterii
Molibden
– crește duritatea și elasticitatea oțelului, rezistența termică și la coroziune
– fabricarea avioanelor și rachetelor, lubrifianți pentru temperaturi ridicate
– catalizator în industria petrolieră
– fabricarea tranzistoarelor, lampi cu halogeni, medicină nucleară și lămpi röntgen
Rutheniu
– este folosit pentru creșterea durității platinei și paladiului
– în aliajele de titan, un adaus de 0,1 % mărește considerabil rezistența la coroziune
– un aliaj de Ru-Mo are proprietăți de supraconductor
– este folosit la contactele electrice din întrerupătoarele de Pt și Pd
– catalizator pentru multe reacții chimice
– bijuterii, computere
– izotopul radioactiv 106Ru este folosit în tratamentele cu citostatice a bolilor tumorale
Rodiu
– element de aliere pentru platină
– catalizator pentru anumite reacții chimice
– strat de acoperire prin galvanizare sau vaporizare pentru instrumente optice și bijuterii
– contacte electrice
Paladiu
– catalizatori pentru automobile și pentru industria petrolieră
– instrumente chirurgicale, contacte electrice, bijuterii, ceasuri
– purificarea hidrogenului (absoarbe de până la 900 de ori volumul propriu de hidrogen)
Argint
– este folosit în electrotehnică și electronică
– numismatică, bijuterii, industria fotografică, oglinzi
– stomatologie, instrumente medicale, proteze, utilizare germicidă
Cadmiu
– baterii NiCd
– aliaje pentru lagăre
– electroplacare
– pigmenți, televizoare alb-negru și color
– celule fotovoltaice (împreună cu Te)
Cesiu
– izotopul radioactiv 133Ce este folosit ca oscilator cuantic pentru ceasuri atomice, fiind etalon pentru Sistemul Internațional de Unități la baza definirii etalonului pentru secundă
– substanță de umplutură pentru lichidele de forat folosite pentru a atenua găurirea din timpul forării
– izotopul radioactiv 133Ce este folosit în medicină, măsurători și hidrologie
– generatoare termoionice cu vapori de cesiu care convertesc energia termică în energie electrică
– aparate pentru recunoașterea optică a caracterelor, fotomultiplicatori, camere video, materiale fotosensibile, detectoare de radiații gama și raze X, magnetometre, lasere de mare energie, lămpi fluorescente, redresoare cu vapori
– utilizări în biologia moleculară, catalizatori în chimie
– izotopul radioactiv 133Ce poate fi folosit în dispozitive de dispersie radiologică (”bombe murdare”) – atenționare de la Agenția Internațională pentru Energie Atomică
Lantan
– este folosit pentru acumulatorii NiMH utilizați la automobilele hibride ( o baterie pentru Toyota Prius necesită aproximativ 10 kg de La)
– catalizator în cracarea petrolului
– ochelari pentru infraroșu, lentile pentru telescoape
Ceriu
– aliaje de aluminiu, amnare, pietre de brichete
– catalizatori pentru automobile
– medicamente pentru tratarea și prevenirea infecțiilor celor arși și imunosupresive
Praseodim
– este folosit la fabricarea magneților permanenți de mare intensitate pentru motoare și generatoare electrice folosite la mașinile hibride și turbine eoliene
– este folosit pentru acumulatorii NiMH folosiți la automobilele hibride
– aliaje pentru motoare de avion
– ochelari pentru sudori și suflătorii de sticlă
– aliaje pentru amnare și pietre de brichetă
– pigmenți pentru sticlă și emailuri
– stroboscoape
Neodim
– magneți permanenți pentru computere, telefoane mobile, echipamente medicale, jucării, motoare, turbine eoliene, sisteme audio
– lasere pentru tratarea cancerului și epilare, pentru tăierea și sudarea oțelurilor
– ochelari de protecție pentru suflătorii de sticlă
– pigmenți pentru sticlă și emailuri
– aliaje pentru amnare și pietre de brichetă
Samariu
– magneți permanenți pentru microelectronică, generatoare eoliene, radare
– catalizator pentru unele reacții chimice
– lasere cu raze X
– datare radioactivă
– izotopul 149Sm este adăugat în barele de siguranță din reactoarele nucleare
– izotopul radioactiv 153Sm este folosit în tratarea mai multor tipuri de cancer
– superconductori
Europiu
– tuburi fluorescente, monitoare
– absorbant în reactoarele nucleare
– elemente de siguranță fosforescente pentru eurobancnote
Gadoliniu
– îmbunătățește rezistența la temperaturi înalte și la oxidare a oțelurilor
– aplicații în domeniul microundelor, monitoarelor
– substanțe de contrast pentru imagistica de rezonanță magnetică
Terbiu
– monitoare TV și display-uri pentru smartphone
– substanțe de contrast pentru lumina ultravioletă
– elemente de siguranță fosforescente pentru eurobacnote
– filme pentru înregistrări magneto-optice
– magneți pentru motoare electrice folosite la mașinile hibride și generatoare eoliene
– microfoane, fibră optică
Disprosiu
– materiale absorbante pentru reactoare nucleare
– senzori, microfoane, traductori
– fabricarea CD-urilor și a hard-disk-urilor
– lămpi de mare putere pentru cinematografie
– laseri
Erbiu
– bare de control în reactoare nucleare
– pigmenți pentru sticlărie
– filtre fotografice absorbante pentru lumina infraroșie
– lasere medicale
Tuliu
– surse portabile de raze X
– lasere, aliaje speciale cu alte metale rare
– elemente de siguranță fosforescente pentru eurobancnote
Yterbiu
– surse portabile de raze X
– îmbunătățește proprietățile oțelului inoxidabil
– laseri
– catalizatori în industria chimică
– detectori seismici
Hafniu
– bare de control pentru reactoare nucleare folosite la submarine
– lămpi stroboscopice, catozi pentru echipamente electronice
– aliaje speciale pentru aplicații aerospațiale, motoare de rachetă
– procesoare pentru computere
Tantal
– filamente pentru tuburi vidate
– condensatoare și rezistențe de mare putere
– instrumente și implanturi chirurgicale și dentare
– oțeluri refractare
Osmiu
– aliaje foarte dure împreună cu alte metale platinice
– implanturi cardiace, scanări de amprente, vârfuri de penițe
Iridiu
– fabricarea creuzetelor
– aliajele IrPt sunt folosite la confecționarea termoelementelor
– aliajele IrOs sunt folosite la fabricarea vârfurilor de penițe
– contacte electrice de mare putere
– izotopii radioactivi sunt folosiți în radioterapia cancerului
Platina
– confecționarea bijuteriilor
– echipamente de laborator, medicină dentară
– contacte electrice, magneți permanenți
– catalizatoare pentru autovehicule și alte procese din chimie
Aur
– bijuterii, numismatică, broderii, coroane dentare
– preparate culinare extravagante
– scuturi pentru sateliți, acoperiri pentru vizierele costumelor spațiale
– microelectronică, tehnică fotografică
– izotopul radioactiv 198Au este folosit în tratarea anumitor forme de cancer
Mercur
– termometre, barometre, manometre, tensiometre, filtre acusto-optice
– cercetări științifice, stomatologie, electrochimie, amalgame, cosmetică, fungicide
– explozibili brizanți
– pigmenți, semiconductori
– extragerea aurului, argintului și a platinei
– lămpi redresoare de curent alternativ, lămpi pentru raze ultraviolete
Taliu
– raticide și insecticide
– semiconductori, sticlă optică pentru infraroșii, celule fotovoltaice
– detectoare de radiație gamma
Bismut
– medicină, cosmetică
– detectoare și sisteme de stingere a incendiilor
– muniție
Thoriu
– combustibil pentru reactoare nucleare
– ThO2 este folosit pentru materiale ceramice rezistente la temperaturi înalte
– lentile și echipamente științifice
Uraniu
– uraniul sărăcit se folosește la blindaje și proiectile de uraniu sărăcit, ecrane pentru radiații, containere de transport pentru materiale radioactive
– combustibil pentru reactoare nucleare
– bombe nucleare de diferite tipuri
Tabelul 3
            În 1985 se punea problema exploatării a 30 de milioane de tone din zăcământul de la Roșia Montană. De când cu implicarea RMGC, cantitatea ce va fi exploatată a crescut la 218 milioane de tone. Cel puțin așa reiese din planul exploatării prezentat în tabelul de mai jos.
Planul exploatării miniere pe cariere (milioane tone)
Anul
Cariera Cetate
Cariera Cîrnic
Cariera Orlea
Cariera Jig
Total
Minereu
Steril
Minereu
Steril
Minereu
Steril
Minereu
Steril
Minereu
Steril
0
1,3
7,0
0,3
0,1
1,6
7,1
1
4,2
6,1
15,0
7,2
19,2
14,5
2
3,2
6,2
17,2
8,5
20,4
14,6
3
5,0
6,4
13,5
10,1
18,5
16,5
4
11,0
9,9
4,9
9,2
15,9
19,1
5
0,5
0,2
15,3
19,0
15,8
19,2
6
14,5
20,5
14,5
20,5
7
13,1
21,9
13,1
21,9
8
1,0
6,0
5,3
7,1
4,1
2,2
3,2
6,3
13,5
21,5
9
1,5
6,3
11,1
16,2
12,5
22,5
10
2,7
15,2
3,5
2,1
3,4
0,3
4,3
3,6
13,9
21,1
11
11,9
15,3
0,2
5,9
0,8
0,8
12,9
22,1
12
2,3
2,9
13,1
14,1
15,4
17,0
13
4,1
3,3
11,4
4,3
15,6
7,6
14
15,1
16,2
15,1
16,2
Total
63,9
102,0
113,6
121,9
32,2
26,8
8,3
10,7
218,0
261,5
Notă: Valorile totale sunt rotunjite.
Tabelul 4
            Sunt prezentate și date estimative privind cantitățile de aur și argint. Bineînțeles, aici nu sunt incluse situațiile în care se vor găsi filoane de aur și argint, care ar putea crește de câteva ori (de 7-8 ori !!!) cantitățile de aur și argint obținute.
Rezerve exploatabile
Zăcământ
Minereu (milioane tone)
Conținuturi de metal
Metal recuperabil
Raport
steril:util
Au
g/t
Ag
g/t
Au
t
Ag
t
Cetate
63,9
1,49
5,66
95,1
361,7
1,60
Cîrnic
113,6
1,62
9,74
184,0
1106,5
1,07
Orlea
32,2
1,18
2,23
38,0
71,8
0,83
Jig
8,3
1,62
10,65
13,4
88,4
1,29
Total
218,0
1,52
7,47
330,5
1628,4
1,20
Tabelul 5
            Și acum să facem o scurtă recapitulare a tabelelor pe care vi le-am prezentat. În tabelul 2, valoarea elementelor extrase dintr-o tonă de minereu ajunge la 28.973,91 USD. Din aceasta, valoarea aurului și a argintului însumată ajunge la doar 95,10 USD, din care statului român îi revin doar 6 % (adică aproape 6 dolari la fiecare tonă prelucrată). Bineînțeles, vor fi unii care vor spune că nu am menționat nimic despre costurile de extracție, de prelucrare, carburanți, energie electrică, costul cianurilor și al explozibililor, salarii și tot felul de impozite etc. Cu toate acestea, raportul între valoarea elementelor și valoarea încasată de stat este de aproape 4.829 : 1. Adică din acei 6 dolari, statul roman va plăti costurile necesare mentenantei exploatării dupa închiderea minelor, costurile care ar decurge dintr-un posibil dezastru ecologic, costurile aferente spitalizării oamenilor afectați de cianurile folosite și metalele grele rezultate etc.
            Dar să nu mă pierd într-o dizertație inutilă (pentru moment). Având valoarea unei tone de minereu și știind cantitățile ce se vor exploata, putem face mai departe calculele. Astfel:
            28.973,91 USD/tona × 218 milioane tone      = 6.316.312,38 milioane USD
sau
                                                                                    = 6.316,312 miliarde USD
sau
                                                                                    = 6,316 trilioane USD
            Uimire! Înseamnă că proiectul Roșia Montană valorează 6,3 trilioane de dolari!!! Și asta nu este tot. Nu am calculat valoarea elementelor evidențiate pe fond galben (Tabelul 1) și nici pe cele evidențiate cu culoare albastră. Este foarte posibil să se poată extrage multe tone din fiecare element care nu a participat la precedentul calcul. Și poate s-ar dubla sau tripla această valoare. Dar eu nu pot decât să fac speculații. În schimb, aș prefera să pun întrebări.
            Cum mi-aș proteja această imensă sumă de bani? La această valoare, aproape că nu ar mai conta costurile de exploatare, salarii, redevențe, taxe, carburanți, energie electrică, șpăgi, promovare în media și acțiuni de lobby. Nu m-ar interesa nici poluarea care ar rezulta, chiar dacă ar fi cea asumată prin proiect sau accidentală. Este ca și cum aș face o simplă operație matematică: cât înseamnă un infinit împărțit la doi? Tot un infinit. Dar un infinit împărțit la trei? Tot infinit. De ce infinit? Pentru că de atât timp ar avea nevoie un om ca să câștige aceasta sumă, indiferent de pregătire, loc de muncă sau naționalitate. În valoare absolută, nu ar conta dacă ești miner român la Roșia Montană sau broker american pe Wall Street. Unul ar avea nevoie de un milion de vieți, iar celălalt doar de o sută de mii. Și nu încercați să faceți calculele, pentru că am ales aleator numărul de vieți. Aș putea să le schimb între ele și tot nu ar conta, pentru că în timp ce minerul doar muncește și câștigă, celălalt poate să mai și piardă într-o zi agoniseala de câteva mii de ani.
            Am adus aminte de șpăgi și acțiuni de lobby? Cu banii aceștia aș putea cumpăra orice guvern, aș putea cumpăra o majoritate dintre parlamentari (indiferent cărui partid aparțin) care să-mi creeze un cadru legislativ favorabil. Aș putea cumpăra oricâți consilieri locali sau gazetari și orice om s-ar putea intersecta cu interesele mele și m-ar putea sprijini sau încurca. Mi-aș putea cumpăra oricât timp de emisie aș dori la orice televiziune sau radio și oricât spațiu publicitar în orice spațiu media. Cât m-ar putea costa? Eu estimez între 2 și 4 miliarde de dolari.
            Dar eu aș face altceva cu banii aceștia. Pentru că eu sunt român și patriot. Cu banii aceștia cred că ne-am putea permite ca țară (din punct de vedere financiar și tehnologic) să ne exploatăm singuri aceste rezerve fabuloase, pentru aproape toate elementele ce se găsesc în minereurile de la Roșia Montană. Și tot ar mai rămâne foarte mulți bani. Și cred că ne-am putea permite (din punct de vedere financiar dar nu și tehnologic) o Stație Spațială Românească, o bază permanentă pe Lună și una pe Marte, cu tot cu costurile de aprovizionare și dezvoltare. Și tot ne-ar mai rămâne foarte mulți bani. Și cred că ne-am putea permite câteva mii de kilometri de autostradă (din punct de vedere financiar și tehnologic) și asfaltarea tuturor șoselelor și străzilor din țară, cu tot cu spăgile aferente. Și tot ar mai rămâne foarte mulți bani. Și cred că ne-am putea permite reabilitarea infrastructurii feroviare naționale (și din punct de vedere financiar dar și tehnologic). Și tot ar mai rămâne foarte mulți bani. Și cred că ne-am putea permite reabilitarea sistemului sanitar (din punct de vedere financiar, tehnologic nu se pune problema), astfel încât să nu mai fie nevoie să ne cumpărăm aspirină și pansament la intrarea în spital, să nu mai fie nevoie să dăm șpagă doctorilor, iar ei să nu mai fie nevoiți să o ia. Și tot ar mai rămâne foarte mulți bani. Și cred că ne-am putea permite să ne reparăm școlile, să le dotăm laboratoarele, să ne plătim profesorii. Iar cu ajutorul lor am putea face Roșia Montană Valley, așa cum americanii au Sillicon Valley. Și tot ar mai rămâne foarte mulți bani. Și aș mai putea continua lista cu niște pensii decente. Și tot ar mai rămâne foarte mulți bani. Și s-ar crea sute de mii de locuri de muncă. Și tot ar mai rămâne foarte mulți bani. Aștept propuneri pentru modalități de cheltuire a altor sume de bani. Și tot ar mai rămâne foarte mulți bani.
          Entități interesate de Roșia Montană
            Ar mai fi o discuție despre cine este interesat de exploatarea zăcămintelor de la Roșia Montană. Pe internet am găsit o multitudine de firme, mai vechi sau mai noi, funcționale sau desființate, cu sedii mai mult sau mai putin fictive, în diverse paradisuri fiscale. Abundă internetul de diverse scheme și conexiuni între acestea, mai ceva ca într-o teorie a conspirației. O să enumăr doar câteva dintre ele, fără a avea pretenția că acestea sunt toate și fără a putea preciza care este rolul fiecăreia dintre ele:
– Starx Resources Ltd. (?);
– Gabriel Resources Ltd. („Gabriel Jersey”) – simbol GBU pe bursa din Vancouver;
– CARTEL BAU – S.A.;
– FORICON – S.A.;
– COMAT TRADING – S.A.;
– Euro Gold Resources S.A. („Euro Gold”);
– Deva Gold S.A.;
– Castle Europa Ltd.;
– Castle Europa S.A.;
– Euro Gold Resources S.A.;
– ROSIA MONTANA GOLD CORPORATION – S.A. (RMGC în continuare) (www.rosiamontanagoldcorp.com ) ;
– European Goldfields Ltd. (www.egoldfields.com);
– Paulson & Co Inc (New York, NY);
– Electrum Strategic Holdings (New York, NY);
– Newmont Canada Limited;
– Newmont Mining, SUA;
– BSG Capital Markets;
– Grupul Barry Steinmetz;
– Gabriel Resources, cu sediul în Yukon (Canada);
– Gabriel Resources, cu sediul în Insulele Barbados;
– Gabriel Resources, cu sediul în Olanda;
– Rom Aur SRL;
– Baupost.
            Ar fi interesant de știut cine sunt aceste firme, care este obiectul lor de activitate, cărei legislații se supun. Pentru că este greu de crezut că o firmă cu sediul într-un paradis fiscal trebuie să se supună vreunui control riguros cu privire la activitatea minieră, în situația în care este foarte posibil să nu existe legislație specifică. Astfel se însumează toate facilitățile și lipsa reglementărilor din toate aceste țări și paradisuri fiscale. În aceste condiții se demonstrează că o eventuală tragere la răspundere a RMGC pentru nerespectarea diferitelor obligații și promisiuni asumate va fi, practic, imposibilă.
            Accidente asociate mineritului cu cianuri
            Un aspect care se trece cu vederea este cel al accidentelor asociate cu mineritul cu cianuri. Lista este lungă și cuprinde accidente în diferite locuri de exploatare, de pe toate continentele. Voi enumera doar câteva dintre acestea:
1971, 30 octombrie – Certej, Hunedoara, România – 300.000 metri cubi din ruperea digului și alunecarea muntelui de steril din iazul de decantare duce la moartea a 89 de oameni, 76 răniți și importante pagube materiale;
1982 – Zortman, Montana – 52.000 galoane de cianuri contaminează rețeaua de apă potabilă a orașului Zortman – Zortman-Landusky Mine;
1989-1990 – Nevada – 8 scurgeri de cianuri, aproximativ 900 kg de cianura – Echo Bay Company’s McCoy/Cove gold mine;
1993 – Summitville, Colorado, USA – contaminări cu cianuri și metale grele pe o lungime de 17 mile a râului Alamosa; mina a fost deschisă în 1986 și închisă în 1992 – Galactic Resources Ltd;
1994 – Marriespruit, Africa de sud – după o ploaie torențială, un baraj de decantare cedează; 17 morți;
1995 – Manila, Filipine;
1995 – Omai, Guyana – cedarea unui baraj duce la revărsarea a peste 3,2 milioane metri cubi de soluții cu cianuri într-un râu și afectarea a 23.000 de locuitori din aval – Cambior mining company’s Omao gold mine;
1996 – Homestake Mine South Dakota, USA;
1997 – Gold Quarry Mine Nevada, territory of Western Shoshone, USA – o defecțiune duce la deversarea a peste 245 de mii de galoane de cianuri în doi afluenți locali;
1998, apilie – Los Friles, Spania – un baraj cedează și deversează peste 1,3 miliarde de galoane de acizi și săruri de metale grele în râul care se află la baza acestuia;
1998, 29 mai – South Dakota, USA – aproape 7 tone de cianuri sunt deversate de la Homestake Mine în afluentul Whitewood Creek din munții Black Hills, rezultând o masivă poluare a apei și o cantitate mare de pești morți;
2000 – Baia Mare, România – o deversare de cianuri și metale grele în Tisa și Dunăre; otrăvește rezervele de apă și omoară fauna acvatică pe o lungime de peste 400 km din Romania, Ungaria și Yugoslavia;
2000, 30 iunie – Papua Noua Guinee – prin râul Tinto Lihir se deversează cianuri în ocean;
2001, octombrie – Ghana – mii de metri cubi de cianuri și metale grele dintr-un baraj s-au revărsat în timpul operațiilor de minerit în Wassa West District;
2001, noiembrie – China – 11 tone de cianură sodică lichidă s-au revărsat într-un afluent al râului Luohe în provincia Henan;
2002, 16 mai – Nevada, USA – scurgeri de cianuri (aproximativ 24.000 de galoane) la Twin Creeks Mine; în alt accident 230.000 metri cubi de deșeuri toxice sunt deversate în Arizona;
2002, 9 iunie – Nevada, USA – scurgeri de cianuri la Denton – Rawhide Mine;
2003, ianuarie – Honduras – scurgeri masive de cianuri la mina San Andrés;
2003, 14 ianuarie – North Atlantic Autonomous Region, Nicaragua – scurgeri de cianuri în râul Bamban, 12 copii morți – Hemconic / Greenstone în Bonanza, Canada;
2003, 29 mai – Wassa East District, Ghana – scurgeri de cianuri la Tarkwa Gold Mine;
2003, 2 decembrie – USA – deversări de cianuri la mina Briggs, Balleratt;
2004, 11 ianuarie – Ghana – scurgeri de cianuri în râul Kubreko – Bogoso Gold Limited, subsidiara a Golden Star Resources;
2004, 30 ianuarie – guvernul australian confirmă prin rapoarte scurgeri de cianuri în pânza de apă freatică – Kalgoorlie Gold Mine;
2004, 18 martie – România – 10 tone de substanțe toxice și cianuri se scurg în Siret; un accident similar a mai fost și în 2001;
2004, 25 iunie – guvernul chinez raportează 7 cazuri de scurgeri de cianuri în ultima săptămână, soldată cu 21 morți;
2004, 7 august – Papua Noua Guinee – scurgeri de cianuri la dezafectarea minei Misima;
2004 – 23 octombrie – Ghana – scurgeri de cianuri dintr-un iaz de decantare în râul Aprepre – Bogoso Gold Limited, Canada;
2005, 20 iunie – mina de aur Phu Bia, Laos – scurgeri de cianuri ce afectează populația piscicolă și aproximativ 100 de localnici – Pan Australian Resources;
2005, 11 și 31 octombrie – Rapu Rapu, Filipine – scurgeri de deșeuri toxice – Lafayette Mining’s Rapu Rapu;
2005, 28 noiembrie – Romania – poluare cu cianuri la exploatarea Borșa și contaminarea Tisei;
2006, ianuarie – Cehia – o scurgere de cianuri provoacă daune populației piscicole din fluviul Elba;
2006, 18 iunie – Ghana – o scurgere de cianuri provoacă intoxicarea mai multor membri aparținând unor comunități locale și daune populației piscicole;
2007, din 6 aprilie până în 11 iulie – Zamboanga, Filipine – un iaz de decantare se scurge în râul Siocon, otrăvindu-l cu deșeurile toxice – Toronto Ventures Inc., Canada;
2009, mai – Ahafo Gold Mine, Ghana – scurgeri de cianuri ale firmei Newmont Mining Corporation, Denver;
2009, 8 octombrie – Barrick Gold mine, Tanzania – deversări de nămoluri toxice în râu, 20 morți;
2010, 4 octombrie – Kolontar, Ungaria – spargerea peretelui unui rezervor cu reziduuri toxice; volumul revărsării este estimat la 700.000 – 1.000.000 metri cubi; 8 morți și peste 150 de răniți; 40 de kilometri pătrați contaminați; unda de poluare a ajuns până în Dunăre – MAL, Ungaria;
2011, 31 octombrie și 29 decembrie – compania Hambledon Mining Kazakhstan – scurgeri de cianuri dintr-un baraj de decantare;
2012 – compania Boliden, Suedia – 9 accidente.
            De asemenea sunt raportate și accidente datorate transportului cianurilor sau actelor teroriste:
1994, februarie – Africa de Sud – 10 mineri sunt uciși când un bazin de decantare se sparge și îngroapă o parte din instalații sub un strat de nămoluri cu cianuri;
1998, 20 mai – Kumtor, Kirgistan – un camion care transporta cianură sodică (1.762 kilograme) cade de pe un pod și contaminează râul Barskoon; 4 morți și 2.006 de pacienți tratați pentru otrăvire;
2000, martie – Papua Noua Guinee – un elicopter ce transporta 1 tonă de cianură sodică anhidră se prăbușește lângă mina Tolukuma, contaminând zona;
2002, februarie – Australia – 400 litri de cianuri sunt deversate în nordul Australiei, afectând fauna locală;
2002, 17 mai – Texas, USA – o încărcătură de 10 tone de cianuri este furată din Wisconsin, fiind recuperată integral la o distanță de 500 mile în Brownsville, Texas;
2002, 28 mai – Mexic – aproximativ 8 tone de cianură sodică anhidră folosită la o exploatare de argint este furată dintr-un transport; această încărcătură nu a fost recuperată în ciuda unei desfășurări impresionante de forțe ale poliției, ridicând serioase temeri din partea oficialităților în privința toxicității acesteia în Mexic și USA;
2003, 13 februarie – New York, USA – spitalele din New York sunt puse în stare de alertă din cauza unui posibil atac terorist cu cianuri, suplimentându-se dozele de antidot din secțiile de urgență;
2003, 5 aprilie – Taiwan – mai mult de 100 de persoane sunt spitalizate după răsturnarea unui camion ce transporta cianuri; dezastru ecologic până la revărsarea în mare prin portul Taichung.
            Accidente și cedări de baraje
            Un aspect demn de luat în seamă este acela al înălțimii barajelor sau al iazurilor de decantare la care s-au produs accidente, acestea având o înălțime mai mică de 50 metri. Din documentele care ni se prezintă reiese că barajul de la Roșia Montană va avea o înălțime de 185-200 de metri, va fi din argilă impermeabilizată (cea mai ieftină soluție din punct de vedere economic, dar nu și tehnic) și o suprafață de 360-600 ha.
            Printre cauzele care conduc la accidente în cazul barajelor se pot enumera:
– materiale de construcție și tehnologii ieftine, sub standarde (barajul Gleno din Italia, care prin distrugerea sa a cauzat 356 de morți);
– erori de proiectare (barajul South Fork din USA, care prin cedarea sa a provocat uciderea a 2.209 de oameni);
– instabilitate geologică în timpul exploatării, datorită umplerii și golirii barajului, sau în situații de ploi torențiale prelungite (cedarea barajului Malpasset din Franta a cauzat moartea a 423 de oameni);
– alunecări de teren care pot dezlocui mari cantități de apă din baraj, pe care să le arunce peste înălțimea barajului (în cazul barajului Vajont din Italia, valul rezultat a avut aproape 200 m înălțime și a cauzat moartea a aproximativ 2.000-2.500 de oameni);
– deficiențe în întreținerea barajului și a instalațiilor aferente (cedarea barajului Val di Stava din Italia  a cauzat 268 de morți);
– precipitații extreme (cedarea barajului Shakidor din Pakistan a cauzat aproximativ 70 de morți; cedarea barajului Banqiao din China în 1975 a provocat moartea a 171.000-230.000 de oameni, aproximativ 6 milioane de construcții distruse și 11 milioane de sinistrați);
– erori umane și deficiențe în proiectare și exploatare (cedarea barajului Dale Dike Reservoir din Anglia a cauzat 244 de morți; cedarea barajului Buffalo Creek a dus la moartea a 125 de oameni);
– infiltrații și eroziuni, mai ales la barajele de pământ (cedarea barajului de pământ Teton din USA a cauzat 11 morți);
– cutremure;
– acte de sabotaj.
            Bineînteles că oricare dintre aceste cauze pot duce la cedarea barajului de la Roșia Montană sau altfel spus a barajului de la Corna (dacă aceasta va fi locația aleasă). Iar prin cedarea barajului s-ar polua cu cianuri, metale grele și alte reziduuri toxice valea Arieșului, a Mureșului, a Tisei inferioare, a Dunării, de la Belgrad până la vărsarea în Marea Neagră, inclusiv Delta Dunării. Iar dintre localitățile mari afectate de-a lungul acestei poluări s-ar putea enumera Alba Iulia, Deva, Arad, Szeged, Belgrad și toate orașele care se situează de-a lungul Dunării. Când spun afectate, mă gândesc doar la faptul că foarte multe localități situate de-a lungul acestei unde de poluare își iau apa potabilă pentru consumul populației chiar din Arieș, Mureș, Tisa, Dunăre. Astfel, pentru o lungă perioadă de timp, aceste localități vor bea doar ”apă plată cu lămâie”. Dar cedarea barajului de 185 de metri implică în primul rând un efect cinetic, determinat de revărsarea unor enorme cantități de apă, noroi și substante toxice care ar duce la moartea a mii sau zeci de mii de oameni, distrugeri directe a foarte multe clădiri și construcții, un număr greu de anticipat de răniți și sinistrați, contaminarea cu aceste deșeuri a mai multor zeci de mii de hectare, distrugerea florei și a faunei etc. Toate aceste pagube nu știu dacă pot fi acoperite dintr-o garantie de câteva milioane de dolari. Sau se preferă un miner mort unuia șomer? Dar cu victimele care nu sunt mineri ce facem? Este mai mediatică exprimarea ”o balerină a murit în urma cedării barajului”? Sau ”100 de copii au murit otrăviți de apele revărsate” are un impact mai mare? Ținând cont că exploatarea de la Roșia Montană se va întinde pe o durată de 16-17 ani, iar barajul va rămâne pentru următoarele zeci sau sute de ani, posibilitatea unor accidente asociate exploatării și barajului devine reală.
            ASDSO (Association of State Dam Safety Officials) – Autoritatea de Stat Americanăpentru Siguranța Barajelor are o evidență ce conține 173 de accidente și 587 de incidente, doar în perioada 1 ianuarie 2005 – iunie 2013. De precizat că prin incident se înțelege situația în care fără intervenție s-ar fi ajuns la cedarea barajului.
            Poluarea cu cianuri
            În lume se produc anual aproximativ 1,1 milioane de tone de acid cianhidric, din care circa 6% este folosit pentru producerea cianurilor necesare exploatărilor miniere auro-argentifere. Restul de 94% este folosit în aplicații industriale la fabricarea plasticului, adezivi, cosmetice și produse farmaceutice, procesarea produselor alimentare, aditivi, îngrășăminte și ierbicide etc.
            Cianura este folosită în multe exploatări auro-argentifere din Europa, în Suedia, Grecia, Finlanda, Spania, Ucraina, Turcia, Portugalia. În toată Europa sunt folosite aproximativ 1.000 de tone de cianuri in fiecare an, dintr-un total de aproximativ de 40.000 de tone folosite pe întreg mapamondul. Iar din această cantitate, la Roșia Montană se preconizează folosirea a 13.000 de tone anual, pentru o perioadă de minim 14 ani. Asta în situația că nu se mai dorește prelungirea exploatării. Totuși, această cantitate enormă ar reprezenta aproximativ o treime din consumul mondial pentru o singură exploatare. Nu este un pic cam mult, ținând cont că mai sunt câteva zeci de exploatări miniere în lume care folosesc tehnica cianurării? Și asta în ciuda faptului că rezervele estimate nu se încadreaza în topul celor mai mari și rentabile exploatări de aur și argint din lume.
            Iată lista Top 10 din 2010 cu cele mai mari exploatări auro-argentifere din lume:
1. Grasberg Gold Mine – această mină este situată în Indonesia și produce aproximativ 2.025.000 uncii de aur anual, conform raportului prezentat de Rio Tinto Plc. Mina este exploatată de Freeport-McMoRan Copper & Gold Inc. Pe lângă aur se mai extrage și argint și cupru.
2. Muruntau Gold Mine – această mină este la aproximativ 400 km de capitala Uzbekistanului și produce aproximativ 1,8 milioane de uncii de aur anual. Mina este exploatată de compania de stat Navoi Mining and Metallurgical Combinat.
3. Carlin-Nevada Complex – această mină se află în statul Nevada, USA și a produs aproximativ 1,735 milioane de uncii de aur. Este deținută de Newmont Mining Corp. și include exploatări de suprafață și de adâncime.
4. Yanacocha Gold Mine – această mină se află în nordul statului Peru și este cea mai mare din America de Sud, cu o producție de 1,46 milioane de uncii de aur. Este exploatată de Newmont Mining și deținută de Newmont Mining and Buenaventurda, o companie peruviană.
5. Goldstrike (Betze Post) Gold Mine – această mină se află în nord-vestul statului Nevada, USA și a produs 1,24 milioane de uncii de aur. Este deținută de Barrick Gold Corp.
6. Cortez Gold Mine – mina este situată în sud-vestul statului Nevada și a produs 1,14 milioane de uncii de aur. Este deținută de Barrick Gold.
7. Veladero Gold Mine – această mină se află în Argentina și a produs 1,12 milioane de uncii de aur. Este deținută de Barrick Gold Corp.
8. Lagunas Norte Gold Mine – această mină se află aproape de centrul statului Peru și a produs 808 mii de uncii de aur. Este deținută de Barrick Gold Corp.
9. Lihir Gold Mine – această mină se află în Papua Noua Guinee și a produs 790.974 uncii de aur. Este deținută de Newcrest Mining Ltd., cel mai mare producător australian de aur.
10. Super Pit/Kalgoorlie – această mină este situată în vestul Australiei și a produs 788 mii de uncii de aur. Este deținută în părți egale de Barrick Gold Corp. și Newmont Mining Corp.
            Datele despre exploatarea Roșia Montană menționează cele mai mari rezerve de aur și argint din Europa, cu o cantitate minimă de 4,78-5,42 milioane de uncii de aur și 24,2-29 milioane de uncii de argint și o cantitate maximă estimată de 10,1 milioane de uncii de aur și 47,6 milioane de uncii de argint.
            Însumând cantitățile de aur extrase de primele zece mine se obține o producție de aproximativ 12.906 mii de uncii de aur. Ceea ce, folosind sistemul Troy de măsurare a aurului, unde o uncie de aur este egală cu 31,1034 grame ne conduce la o producție însumată de aproximativ 401 tone de aur, reprezentand 15,86% din producția mondială de aur a anului 2010 care a fost de 2.528 tone de aur, în condițiile în care consumul anual de cianuri este de aproximativ 40.000 tone. Totuși, pentru o cantitate mai mică de aur, proiectul Roșia Montană are nevoie de 182.000 de tone de cianură, ceea ce ar însemna consumul mondial de cianuri pe aproape cinci ani. Asta înseamnă că pentru proiectul Roșia Montană se folosește de mai mult de 30 de ori mai multă cianură decât în orice altă exploatare similară de pe glob.
            Sau cantitățile de aur sunt mult mai mari, sau se mai exploatează și alte elemente despre care nu se face referire, procese tehnologice secrete și intenționat nedezvăluite pentru aprobare și includere în valorificare și impozitare, exportarea șlamului și procesarea acestuia în altă parte etc. Citatul: „În contractul de concesiune secretizat se spune că orice metal în plus recuperat intră în beneficiul celui care exploatează zăcămîntul.” se regăsește în toate articolele din presă care fac referire la proiectul Roșia Montană.
            Presupunând că nu sunt accidente de-a lungul procesului tehnologic și că o mare parte din cianura folosită este refolosită, totuși o parte din aceasta se va regăsi în steril. Și pe măsura ce se va aduna tot mai mult steril, va fi și tot mai multă cianură. Din datele prezentate de persoanele interesate de acest proiect nu reiese ce procent din cantitatea folosită se va regăsi în haldele de steril și apoi în lacul de acumulare. Dacă ar fi doar un procent și tot s-ar acumula câte 130 tone în fiecare an. Iar în decursul a 14 ani s-ar aduna 1.820 de tone de cianură.
            ”Cianura este o substanță extrem de toxică iar fabricarea, transportul, manipularea și neutralizarea ei trebuie să fie gestionate cu atenție. Totuși, prezintă un avantaj major pentru mediu, deoarece se descompune rapid (se biodegradează sub incidența radiației ultraviolete) în condiții atmosferice normale devine inertă, iar compușii rezultați în urma proceselor de degradare, hidroliză, adsorbție, etc din iazul de decantare sunt foarte stabili (practic inerți în mediul format în iaz o dată cu depozitarea sterilelor de procesare), nu există posibilitatea de bioacumulare ca în cazul mercurului sau metalelor grele, de exemplu.”
            ”După decantare, apa este recirculată în proces; în iaz, pe toată perioada staționării, au loc procese: de degradare/descompunere naturală a cianurilor, de hidroliză, volatilizare, fotooxidare, biooxidare, complexare/ decomplexare, adsorbție pe precipitate, diluție datorită precipitațiilor etc. ”
            ”Cea mai mare parte (90%) din cantitatea de cianuri degradată (media de 50%) se realizează prin hidroliză/volatilizare sub formă de acid cianhidric. ”
            Aceste 3 citate sunt extrase din documentația oferită de RMGC pentru obținerea autorizației de mediu. Să înțelegem că cea mai mare parte din cianura din baraj se va evapora? În ce condiții de temperatură (vară/iarnă; zi/noapte), umiditate (secetă/precipitații), presiune, luminozitate (zi/noapte; cer senin/noros), vânt (viteză, direcție). Care este suprafața afectată de această evaporare? Dacă spunem un perimetru cu raza de 50 km e mult sau un perimetru cu raza de 100 km e puțin? Mă interesează pentru că mă aflu la mai puțin de 100 km în linie dreaptă față de Roșia Montană. Eu sunt din Sibiu, dar în situația mea pot fi și ceilalți concitadini și locuitorii din Alba Iulia, Cluj și Deva. Fără să mai trebuiască să enumăr toate localitățile de pe o rază de 100 km, este vorba despre cel puțin 2 milioane de locuitori. Și mă interesează dacă îmi sunt afectate condițiile de mediu. Oare o pasăre poate să traveseze barajul în zbor sau este afectată chiar migrația păsărilor? Pentru că sunt sigur ca de transhumanță nu mai poate fi vorba pe o rază de cel puțin 100 km. Nu vreau să mă gândesc la ce vor fi supuși locuitorii din preajma barajului. Cei care dezvoltă o oarecare imunitate la cianuri și metale grele se califică automat pentru viitoarele misiuni NASA care vor avea loc în medii ostile?
            În cazul cedării barajului, vor fi mai multe milioane de locuitori afectați din România, Ungaria, Croația, Serbia, Moldova, Ucraina. Aceștia vor fi pierderi colaterale pentru cei care sunt interesați doar de partea financiară a proiectului Roșia Montană? Cât costă viața unui om, în situația în care firma RMGC pune la dispoziția statului român doar câteva milioane ca asigurare pentru situații neprevăzute și accidente? Știați că familiile victimelor accidentului de la Lockerbie (cursa Pan Am Flight 103) au primit câte 10 milioane de dolari fiecare? În situația unui dezastru al proiectului Roșia Montană mai mult ca sigur că firma RMGC își va declara falimentul, iar banii de asigurare poate vor fi insuficienți pentru o coroană de flori necesare fiecărei victime ce trebuie înhumată. Iar noi va trebui să învățăm să trăim cu această frică pentru cel puțin 100 de ani de acum încolo. Și va trebui să și plătim pentru acest proiect. Pentru că RMGC oferă doar 150 milioane de dolari pentru mentenanță și operațiunile de supraveghere ale acestui baraj, deși Agenția de Mediu a SUA a evaluat aceste costuri la 2,6 miliarde de dolari.
            Conform datelor pe care le pun la dispoziție autoritățile, proiectul va implica escavarea a peste 500 milioane de steril necesar sau rezultat al cianurării pe un perimetru de 1.258 hectare, se vor șterge de pe hartă 4 munți, se va săpa un crater gigantic de aproximativ 8 km diametru ce va fi vizibil din spațiu. Astfel, proiectul RMGC va fi poate cel mai mare proiect de exploatare auriferă din lume, iar riscurile sunt greu de comparat cu orice alt exemplu de exploatare de acest gen. Trebuie să ne amintim că România nu este o țară pe 2 continente și NU NE PERMITEM un deșert cu cianuri într-o țară europeană, cu atât mai mult cât este țara noastră.
          Metode de extragere a aurului fără cianuri
            Proiectul RMGC presupune folosirea unor cantități enorme de cianură și exclude din start orice altă variantă de exploatare.
            Cea mai nouă metodă de extragere a aurului și argintului din minereu aparține unui cercetător român Jack Goldstein. Acesta împreună cu echipa pe care o conduce a și brevetat o metodă de extragere cu tiosulfat de sodiu și amoniac, care nu este toxică, nu produce reziduuri toxice, permite recuperarea celorlalte elemente din minereu, are un randament comparabil cu cianurarea (dacă nu mai bun) și are costuri de operare mai scăzute decât cianurarea.
            O altă metodă care câștigă teren este biomineritul. Aceasta este 100% ecologică și este folosită în Chile, Australia, Brazilia și Africa de Sud. Dr. Karen Olsson-Francis de la Universitatea Open din Milton Keynes, Anglia este unul din cercetătorii implicați în dezvoltarea acestei metode.
            O echipă de cercetători din cadrul Universității Northwestern din USA condusă de Fraser Stoddart dezvoltă o metodă de extragere a aurului utilizând amidonul de porumb. Prin această metodă la care participă și dr. în chimie Zhichang Liu se încearcă separarea aurului de alte materiale, printre care platina, paladiul și multe altele.
            Prin procedeul Haber Gold folosit de firma cu același nume din Canada se obțin multe avantaje comparativ cu metoda cianurării. Metoda folosește substanțe chimice care nu sunt toxice, recuperează mai mult aur și mai repede decât metoda cianurării și este mai ieftină decât această metodă extrem de poluantă.
            Separarea gravitațională se bazează pe diferența de densitate (greutate specifică) dintre aur (19,6) și mineralele din jur (2,5-3).
            Flotația face ca aurul să iasă la suprafață prin mijloace fizico-chimice în timp ce celelalte minerale se scufundă.
            Amalgamarea este o metodă la care s-a renunțat datorită toxicității mercurului folosit și care creează mari probleme de sănătate și poluare.
            Acestor metode li se mai pot adăuga multe altele în funcție de concentrațiile elementelor din minereu, de interesul pentru anumite elemente care sunt mult mai prețioase decât aurul și argintul și care sunt deficitare pe piața mondială, de particularitățile de extracție pentru aceste elemente (altele decât aur si argint) și care pot face ca aurul și argintul să fie produse secundare. Nimeni nu explică de ce la acest proiect consumul de cianură este cu peste 3.000% mai mare. Și asta în situația în care nu se fac precizări cu privire la restul substanțelor care participă la acest proces tehnologic, cantitățile folosite și gradul lor de periculozitate și multe alte detalii.
            În aceste condiții trebuie interzisă exploatarea minereurilor auro-argentifere cu cianuri pe teritoriul României. E o tendință care se manifestă pe plan european, dar căreia i s-au opus tocmai europarlamentarii români.
            În Siria este scandal din cauza folosirii gazului sarin. Indiferent cine l-a folosit. Și au murit 1.000-1.500 de oameni nevinovați. La Roșia Montană se vor folosi 13.000 tone de cianuri pe an. Câți oameni trebuie să moară pentru ca cineva să facă ceva?
            Terorism nuclear, financiar-bancar și ecologic
            Secretomania din jurul proiectului Roșia Montană, acțiunile de lobby și de promovare în media, neclarități cu privire la acționariat, implicarea a numeroși parlamentari, miniștri și persoane cu intenții vădite de susținere a proiectului, lipsa de transparență din jurul proiectului, deciziile pripite și discutabile de avizare fac ca acest proiect să fie învăluit de o aură de incertitudine cu privire la siguranța și securitatea exploatării și vulnerabil la diverse tipuri de atac terorist.
            Care sunt consecințele în cazul unui atac terorist sau de sabotaj asupra instalațiilor și a barajului de acumulare? Cine răspunde pentru pierderile de vieți omenești, pierderile materiale directe și cele rezultate dintr-o poluare masivă cu cianuri și metale grele? Cine răspunde pentru situația în care barajul cedează în urma unor precipitații care nu au fost luate în calcul sau alunecări de teren din cauze geologice care au fost ascunse în faza de avizare a proiectului sau dacă barajul cedează în urma miilor de microseisme provocate de exploziile necesare dislocării minereului din munte sau chiar a unui seism care depășește calculele inițiale?
            Elementele europiu, terbiu și tuliu sunt folosite la producerea elementelor de siguranță fosforescente pentru eurobancnote și mai nou pentru bancnota de 100 de dolari americani. Pe lângă metodele de identificare recomandate de băncile centrale europene și americane, mai sunt și metode care țin de securitatea acestor bancnote și care sunt cunoscute de un număr restrans de persoane. Astfel, dacă în cadrul proiectului Rosia Montana se obțin și aceste elemente, dar despre care ”nimeni nu știe nimic”, este posibil ca totuși câteva persoane să aibă cunoștință despre așa ceva. Iar dacă aceste elemente ajung în posesia falsificatorilor de bani, s-ar putea ca la un moment dat piața financiară și bancară a lumii să fie inundată cu zeci sau sute de miliarde de euro și dolari falși. O asemenea situație poate fi asimilată cu noțiunea de terorism financiar-bancar și poate provoca haos pe piețele financiare ale lumii, dezechilibru în economiile statelor puternic industrializate și poate alimenta cu bani reali terorismul internațional. Iar în fața acestuia, nimeni nu e imun.
            În tabelele 1,2 si 3 am arătat că între elementele ce se găsesc în cadrul proiectului Roșia Montană se află thoriu și uraniu, care sunt radioactive. De asemenea, multe dintre elementele prezente în aceste tabele au și izotopi radioactivi, cu diferite perioade de înjumătățire. În situația în care doar se neagă prezența acestora, în condițiile în care corupția atinge niște nivele greu de imaginat și exprimat, nu cred că e greu pentru anumite grupuri să sustragă unul sau mai multe containere cu astfel de substanțe. Nu vor fi de ajuns și sigur nu au tehnologia de fabricare a bombelor atomice, dar e suficient pentru fabricarea de dispozitive de dispersie radiologică. Poate vi se va părea că e o glumă proastă, dar aici trebuie amintit și accidentul de la Mihăilești din 24 mai 2004, unde au fost 18 victime. De asemenea trebuie amintit și incidentul din 16.07.2011 din gara CFR Giurgiu, când au fost furate componente militare (16 focoase pentru rachete) dintr-un tren ce transporta efecte militare. Și asta în timp ce paza era asigurată de jandarmi. În locul unui singur camion se pot folosi mai multe, iar printre acestea se poate afla și un astfel de container. În astfel de condiții, nu cred că mai contează unde s-ar putea întâmpla așa ceva, ținând cont de contaminarea radiologică. S-ar putea impune evacuarea unui oraș din cauza radiațiilor fără a avea o explozie nucleară. Ar fi similar accidentului de la Cernobâl din 1986 sau a celui de la Fukushima din 2011. Nu are sens să dezvolt ideea pentru că nu vreau să dau idei celor interesați, ci doar să trag un semnal de alarmă.
            Monopolul și corupția ajută RMGC
            Prin privatizarea CFR Marfă către GFR se poate obține o poziție de monopol regional pentru transportul feroviar de marfă. Trebuie avut în vedere faptul că o companie cu capital românesc care a căpușat ani de zile compania de stat CFR Marfă este acum în așteptare pentru un răspuns din partea Consiliului Concurenței. Dar asta e pe plan local. Pe plan regional, GFR desfășoară operațiuni în creștere în Grecia, Croația, Bulgaria, Ungaria, Austria, Moldova, Serbia, efectuând transporturi pe tot cuprinsul Europei. Prin poziția de monopol se poate realiza evacuarea rapidă a șlamului rezultat din operațiunile de la Roșia Montană, cu ieșire spre rutele maritime și spre uzinele de prelucrare din Europa și restul lumii.
            Trebuie amintit că senatorul Haralambie Vochițoiu, vicepreședinte al Comisiei pentru Roșia Montană a declarat că aproximativ 142.000 tone de material aurifer au fost scoase din țară, sub pretextul unor analize efectuate în Canada și Australia. Este de presupus că acestea au fost transportate cu trenul de la locul de extracție și până într-un port românesc sau din țările vecine. Cu ce companie feroviară și apoi maritimă, în baza căror acte, facturi, documente de export? De ce sunt întrebări fără răspuns?
            Este interesant punctul de vedere al Consiliului Concurenței chiar dacă privatizarea CFR Marfă către GFR a eșuat de această dată. Pentru că patronul și-a anunțat intenția de a participa la următoarele 100 de licitații de privatizare ale CFR Marfă.
            Proiectul Roșia Montană valorează peste 6.300 miliarde dolari
Nr.
crt.
Țara
Datoria publică
(total)
Datoria publică
(% PIB)
PIB
pe cap de locuitor
PIB
nominal
1.
Japonia
13.700
miliarde dolari
233,1 %
33.994
dolari
5.880
miliarde dolari
2.
SUA
12.800
miliarde dolari
85,5 %
47.184
dolari
15.130 miliarde dolari
3.
Germania
2.790
miliarde dolari
81,8 %
37.591
dolari
3.560
miliarde dolari
4.
Italia
2.540
miliarde dolari
120,5 %
31.555
dolari
2.200
miliarde dolari
5.
Franța
2.260
miliarde dolari
85,4 %
33.820
dolari
2.760
miliarde dolari
6.
Marea Britanie
1.990
miliarde dolari
80,9 %
35.860
dolari
2.460
miliarde dolari
7.
Canada
1.250
miliarde dolari
82,4 %
39.600
dolari
1.564
miliarde dolari
8.
Rusia
169,2
miliarde dolari
9 %
59.616
dolari
2.021
miliarde dolari
9.
România
51
miliarde euro
34 %
≈ 7.000 euro
140
miliarde euro
Tabelul 6
            În cadrul tabelului de mai sus sunt prezentate câteva date despre datoria publică, raportul între datoria publică și PIB, PIB-ul pe cap de locuitor și valoarea PIB-ului. Aceste țări fac parte din Grupul celor Opt (G8) la care am adăugat și România pentru comparația statistică. Valorile din acest tabel sunt influențate de cursul valutar, bursă, conflicte internaționale, materii prime, modificări legislative, baze de calcul în care sunt incluși mai mulți sau mai puțini parametri, datorii asumate pe plan intern sau extern etc. Astfel, în SUA datoria publică a fost plafonată la 16.700 miliarde de dolari, nivel care a fost atins în toamna anului 2013 și care asteaptă să fie rezolvată la nivel legislativ.
            Dar în situația în care valoarea proiectului Roșia Montană este de cel puțin 6.300 miliarde de dolari s-ar putea spune că ”viitorul sună bine”. Dacă facem raportul între această sumă și populația României de 20.121.641 persoane (conform Recensământului Populației și al Locuințelor din 2011) rezultă o valoare de aproximativ 313.000 USD/persoană. E drept că această valoare s-ar raporta la durata de exploatare, dar tot nu e o sumă de neglijat.
            Întrebarea evidentă este de ce nu exploatăm noi ca țară aceste bogății fabuloase? De ce trebuie să fim slugi în loc să fim stăpâni? În situația în care ne vom exploata noi aceste rezerve am putea să aducem în economie cel puțin 10 miliarde de dolari anual pentru următoarele sute de ani. Dar asta înseamnă că trebuie să naționalizăm aceste rezerve în interesul statului român. Și când spun statul român mă gândesc la:
– cei care l-au votat pe președintele Traian Băsescu;
– cei care au votat USL, PDL, UDMR și celelalte partide;
– cei care nu au votat;
– toată populația acestei țări care trăiește pe teritoriul național sau este plecată din țară din diverse motive;
– toate minoritățile naționale;
– bisericile recunoscute pe plan național aparținătoare oricărui cult confesional;
– toți bugetarii (medici, profesori, funcționari publici, militari etc.);
– toți cei care activează în câmpul muncii, pensionarii, copiii;
– cei care se află în penitenciare;
– cei care se odihnesc în cimitire;
– toate construcțiile care se află pe teritoriul României;
– istoria noastră (Burebista, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazu …);
– oamenii de știință și de cultură pe care i-a dat acest popor și opera lor (Brâncuși, Enescu, Eliade, Coandă …);
– lista poate continua pe multe pagini, dar nu include politrucii și persoanele care din interese meschine și cu metode ilegale doresc să-și însușească doar pentru ei o parte din orice înseamnă statul român.
            Având în vedere cele prezentate în acest material, propun următoarele:
– interzicerea cianurării ca metodă de extragere minieră pe tot cuprinsul țării;
– interzicerea exploatării gazelor de șist și a petrolului prin metoda fracturării hidraulice;
– naționalizarea rezervelor miniere strategice în interesul statului român;
– tragerea la răspundere penală și trimiterea în judecată a celor care au întreprins acțiuni de subminare a economiei naționale, corupție, trafic de influență, asocierea în vederea săvârșirii de infracțiuni, înaltă trădare. Aici am și eu o întrebare: imunitatea parlamentară conferă protecție în cazuri de subminare a economiei naționale și înaltă trădare? Bineînțeles că de anchete și încadrarea juridică se vor ocupa organele abilitate ale statului.;
– cu ajutorul Academiei Române, a institutelor de cercetare, a universităților, a societății civile și a oricăror alte organisme naționale cu atribuții și responsabilități specifice, să se construiască un program național de dezvoltare, exploatare și prelucrare a resurselor naturale naționale. Spun asta pentru că nici o resursă națională nu constituie apanajul vreunui politician sau demnitar pe care să o folosească în interes personal.;
– stabilirea unor metode de extracție și exploatare care să nu producă impacturi ecologice majore și posibile accidente cu pierderi uriașe de vieți omenești și efecte catastrofice greu de reparat;
– construirea de unități de prelucrare (fabrici, combinate) a minereurilor extrase, pe teritoriul țării evitându-se astfel exportul de materii prime;
– prin construirea de capacități de prelucrare se vor crea mii și zeci de mii de locuri de muncă, care se vor întinde pe durata a multor zeci de ani;
– crearea unui cadru legislativ astfel încât să nu se mai ajungă în situații de acest gen.
            Date de contact
            Și pentru ca acest material să fie un denunț penal este nevoie să-mi dau datele de contact:
APOSTOL DORU CONSTANTIN
str. **** nr. ***
Sibiu
Tlf.: 0735/370,387
            Mai jos atașez un tabel cu persoanele și instituțiile căror le va fi adresat acest material, astfel încât acestea să poată întreprinde demersurile necesare pentru soluționarea proiectului Roșia Montană.
Nr. crt.
Destinatar
Adresa de e-mail
1.
Președintele României
2.
Noua Republică – Mihail Neamțu
3.
4.
Curtea Constituțională
5.
SRI
6.
Mihai Răzvan Ungureanu
7.
Europa FM (ptr Moise Guran)
8.
Cristian Tudor Popescu
9.
Radu Banciu
10.
Academia Romană
11.
Realitatea TV
12.
B1 TV
13.
CSAT
14.
AIEA
15.
Cotidianul
16.
Radu Moraru
17.
Ziare.com
18.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
19.
Avocatul Poporului
20.
Consiliu Superior al Magistraturii
21.
DIICOT
22.
DNA
23.
MAI
24.
CEPOL
25.
INTERPOL
26.
Guvernatorul BNR
27.
Aurelian Pavelescu
28.
SIE
29.
Europarlamentul European
30.
Greenpeace
31.
Descopera.ro
32.
Mediafax
33.
Ziarul Financiar
34.
Humanitas
35.
ASE Bucuresti
36.
Universitatea Politehnică București
37.
Universitatea Transilvania Brașov
38.
Deputat Remus Cernea
39.
Eugenia Vodă
40.
Biserica Ortodoxă Română
41.
Secret Service – Romania
011-40-21-200-3462
42.
FBI
1-800-225-5324
43.
NSA
44,
Institutul Geologic al României
Tabel 7
            Acest mail îl voi trimite și tuturor cunoscuților cărora le am adresele de mail și pe care îi rog să facă la fel. Astfel, poate vom reuși să sensibilizăm autoritățile și clasa politică și să devenim cu adevărat o societate civilă și o democrație. De asemenea îl voi posta pe Facebook cu rugămintea ca fiecare să-l ”share-uiască” astfel încât acest material să fie citit de cât mai multe persoane. Astfel fiecare va refuza sticla cu cianură pe care ne-au pregătit-o cei de la RMGC.
            ”Când vom termina nedreptatea? Atunci când cei care nu sunt victime, vor simți la fel de multă indignare ca cei care sunt.”
Solon, sec.7, conducător atenian
Vă mulțumesc pentru atenția acordată,
ing. Doru Apostol

PS 1 – Acesta e materialul la care lucrez de aproape 2 luni. Astept parerea dvs despre acesta. Tot ce scrie acolo e verificabil 100%, in carti, media si internet. Sper sa va placa. Am facut aceasta adaugare la sugestia unui cititor, caruia ii multumesc.

PS 2 – Era sa uit un lucru foarte important – IMNUL NATIONAL – de actualitate, mai mult ca oricand: DESTEAPTA-TE ROMANE!
,

Un material Realitatea.net și StareaNatiunii.com

Unde a dispărut dosarul Rosia Montană?

Dosarul “Roșia Montană” a fost identificat, are nr. 11/P/2003

Fostul procuror militar Gheorghe Oancea, care a instrumentat dosarul de la Roșia Montană, a făcut dezvăluiri uimitoare la Realitatea TV. Oancea spune, printre altele, că premierul Adrian Năstase a transmis șefei ANRM, Maria Stratulat, că blocarea afacerii Roșia Montană ar fi un impediment în calea aderării României la NATO.

Fostul procuror a aflat despre neregulile afacerii RMGC în timp ce ancheta cazul unui ofițer MAPN care ar fi vândut către Gabriel Resources niște documente secrete privind Roșia Montană. Oancea spune că, în cele din urmă, a transmis dosarul către PNA.

VIDEO: Cum s-a îngropat dosarul “Roșia Montană”

– dezvăluiri incredibile despre dosarul Roșia Montană. Invitat, miercuri seara, în emisiunea “Jocuri de putere”, Gheorghe Oancea, fost procuror militar care a instrumentat dosarul.

Cazul Roșia Montană are încă multe semne de întrebare cu privire la începuturile afacerii care scoate românii în fiecare săptămână românii în stradă. Invitat, miercuri seara, în emisiunea “Jocuri de putere”, Gheorghe Oancea, fost procuror militar care a instrumentat dosarul, a făcut dezvăluiri incredibile despre primele tentative de începere a unui dosar penal cu privire la Roșia Montană.

“Nu mai stiam ce sa cred. În 2001 sau 2002 in Romania a avut loc o conferinta a comunitatii de informatii, în timp ce faceam ancheta – astia de la Roșia Montană au sponsorizat conferinta comunitatii de informatii. Aveam aproape certitudinea ca cineva umbla cu un rucsac de bani si da in toate directiile .”

– a spus Oancea.

Documentul incendiar: NOTA procurorului Oancea referitoare la Dosarul “Roșia Montană”

– 5 (cinci) pagini:

 

Documentul incendiar: NOTA procurorului Oancea referitoare la Dosarul “Roșia Montană”

 

Fișier în format pdf: Nota privind problematica minei ROȘIA MONTANĂ

Cazul instrumentat de Oancea a fost închis după ce MAPN a declasificat documentele vândute de ofițerul urmărit. Prin urmare, procurorul a înaintat întreg dosarul, care i se părea dubios, către PNA.

“Am dat solutie in dosarul ofiterului si trebuia sa trimit restul dosarului la PNA, intrucat mi s-a parut o cauza complexa si importanta. Am zis sa informez procurorul general, era Tanasa Joita, mi-a zis faceti-mi si mie o nota sa informez cu situatia de fapt constatată de dumneavoastră, iar dosarul sa-l tineti la dvs pana va spun eu. Am stat cu dosarul in fiset, si i-am dat dumnealui nota aceea.”

– a relatat Oancea.

Ulterior, fostul procuror militar a avut o întâlnire cu președinta ANRM de la acea vreme, Maria Stratulat, care i-a spus că a primit o notă de la primul ministru de la acea vreme pe care era o rezoluție care spunea că închiderea afacerii Roșia Montană constituie un impediment pentru intrarea României în NATO.

Laura Codruța Kovesi, a declarat că în prezent pe rolul DNA nu există dosare penale referitoare la Roșia Montană

Procurorul șef al Direcției Naționale Anticorupție, Laura Codruța Kovesi, a declarat, miercuri seara, că în prezent pe rolul DNA nu există dosare penale referitoare la Roșia Montană cu urmărirea penală începută.

“Au fost dosare în lucru care au vizat activități referitoare la Roșia Montană. O parte din ele au fost închise în cursul anilor trecuți. Pot să vă spun că în acest moment nu avem dosare penale cu urmărirea penală începută. Nu a fost nimeni învinuit pentru diverse fapte penale.”

– a afirmat șeful DNA, la TVR 1.

http://stareanatiunii.com

http://stareanatiunii.com/document-incendiar-nota-procurorului-din-dosarul-rosia-montana.html

 

,


"Există un dosar Roșia Montană. El trebuie redeschis de DNA!"

  • Ambasadorul Gâf Deac l-a adus pe Frank Timiș

  • Roșia Montană, afacere de aventurier, nu proiect

  • Un ofițer MAPN a cartografiat zăcămintele, a vândut și a ajuns director la RMGC

  • Vânzarea aurului a început cu Protocolul de colaborare pentru exploatarea haldelor de steril

  • C.P. Tăriceanu și R. Berceanu au avizat proiectul de societate mixtă cu Gabriel Resources

  • Au plecat 80 de tone de minereu pentru expertiză

  • Aurul de la Roșia Montană a fost dat cu 250.000 de dolari

  • Au mărit perimetrul minei de câteva ori

  • Suspiciune de fraudă bursieră

  • Afacerea Roșia Montană și intrarea în NATO

  • Experții în situri istorice au tras doar un chiolhan la Câmpeni

  • La Curtea de Arbitraj de la Viena recâștigăm totul

  • Cum a reușit Timiș prin Tender să deschidă toate ușile instituțiilor statului?

„Asasinii economici” ai Roșiei Montane

Bănuiesc că atunci când vă uitați la televizor vă apucă râsul văzându-i dezlănțuiți pe „specialiștii” în problema Roșia Montană…

Și râsul și revolta în același timp… Dar este opinia oamenilor, ei își spun părerea având informații la un anumit nivel, de o anumită natură. Oamenii sunt dezinformați de multe ori, înțelegeți? E firesc ca ei să-și spună punctul de vedere atât timp cât nimeni, dar nimeni (!?) competent din societate, nu vine să spună: ”Uite, lucrurile stau așa”. În primul rând mi se pare o aberație această comisie parlamentară. Este o translatare a răspunderii, când e clar că Roșia Montană este o afacere, nu proiect – mulți spun că e proiect, de unde? -, este o afacere veroasă! E construită pe lașitatea noastră a românilor, pe un „pumn de arginți” dat unor persoane din vremea aceea care, din punctul meu de vedere, vindeau tot. Ar fi vândut și bulevardele și trotuarele. Dezinteres total cuplat pe nesiguranța zilei de mâine și căutau să adune și ei ceva… Și vindeau tot! Vindeau având credința că ceea ce vând nu le aparține, domnule. Fals!

Eu, ca procuror militar în secția parchetelor militare, în anul 2002 în toamnă, am fost sesizat de Serviciul Român de Informații cu privire la săvârșirea unor fapte penale care vizau siguranța națională. În vizorul SRI era un maior din Direcția Topografică a MApN care în perioada ’95-’96 – sau mai târziu, nu mai rețin chiar exact perioada exactă -, desemnat să desfășoare misiuni topografice, făcuse în zona Roșia Montană o mulțime de cercetări de specialitate, în ideea că în acea zonă ereu amplasate și niște unități militare. Din elicopter, sau de la sol, s-au făcut fotograme, măsurători de tot felul în materia amplasării și structurii întregii zone, chestiuni care au fost înregistrate pe niște dischete, după care acest ofițer își dă demisia din cadrul Ministerului Apărării Naționale și devine unul dintre directorii Gabriel Resources. Sesizarea a venit la mine împreună cu alte documente care indicau faptul că acest ofițer a săvârșit niște fapte penale. Firește că am început cercetările în acea cauză și nu m-am limitat doar la transmiterea de date secrete cu caracter militar către persoane neautorizate ce aducea atingere siguranței naționale. Am pătruns mai în profunzimea acestei afaceri care se numește astăzi Roșia Montană. Ce am constatat, domnule? Că prin 1996, când la ambasada României din Sydney a fost numit ambasador un anume domn Gâf Deac, care anterior îndeplinise funcția de ministru secretar de stat la Ministerul Industriilor și avea în responsabilitate activitatea minieră. Acest domn ambasador a intrat în legătură cu un cetățean australian de origine română, un anume Frank Timiș (n.r. – fost Vasile Timiș), care, deși nu avea nicio specializare în domeniul minier, și-a arătat – vai de mine – aplecarea pentru a investi în mineritul din România. Acest Frank Timiș, după datele existente la dosar la acea vreme, era suspectat de tot felul de infracțiuni legate de traficul de droguri. Firește că a atras atenția autorităților noastre la vremea aceea, după ce și-a început activitatea în România, dar, vedeți dumneavoastră, instituțiile se pare că nu erau încă așezate, în serviciile secrete se schimbau generații, au fost aduși tineri care poate aveau veleități, dar nu aveau experiența și organizarea care presupuneau o activitate foarte serioasă.

Cert este că Frank Timiș vine în România, i se deschid toate ușile la Ministerul Industriilor, la Regia Cuprului și Aurului Deva, la Agenția Națională pentru Resurse Minerale și implicit la mina Roșia Montană. Prin ’97, după aceste tatonări, se realizează, domnule, un protocol de cooperare. Chiar așa se și numea, Protocol de Cooperare între firma Gabriel Resources, patronată de acest Frank Timiș – un off-shore care-și avea sediul în Insula Jersey din Channel Islands -, și Regia Cuprului și Aurului Deva. La momentul acela, activitatea minieră la Roșia Montană trecea prin mari dificultăți. Toată activitatea era subvenționată de stat. Tot aici îl cunoaște pe Ovidiu Tender (n.a. – se spune că Tender și Timiș sunt de fapt rude prin alianță). Tender preluase în 1995 Institutul de Cercetări Mineralogice, institut care – vă dați seama -, după atâția ani de activitate, deținea extraordinar de multe date privind mineritul din România; analize, prospecțiuni, cercetări… Cert este că, după ce se realizează acest protocol, se observă, foarte interesant, că găsim funcționari ai statului, foști sau chiar activi, din Regia Cuprului și Aurului Deva sau ANRM, în consiliile de administrație ale Gabriel Resources și Tender Group S.A. Foarte ciudat. Ori așa, ori așa!

Conflict de interese clar.

Nu era doar conflict de interese, era și o remunerare pentru datele pe care le-au pus la dispoziție. Pe listele Gabriel Resources apare și acest director, maiorul din MApN care-și dăduse demisia și transmisese, conform serviciilor, date secrete ce afectau siguranța statului.

Cum apar în poveste Berceanu și Tăriceanu?

Aflându-se de interesul privind activitatea minieră de la Roșia Montană, au mai existat și alte firme care au făcut oferte de cooperare-colaborare cu autoritățile statului român. Cel puțin două dintre ele au făcut memorii și ulterior plângeri la Ministerul Industriilor pentru că efectiv nu au fost luate în seamă, ceea ce trezește suspiciuni majore. Când vrei să faci un lucru corect – într-adevăr treci prin dificultăți economice tu ca țară, nu poți să-ți permiți investiții majore -, le acorzi și ălora o șansă… Mi-aduc aminte că în dosar se vorbea foarte clar de plângeri făcute de reprezentanții unor firme serioase din Europa. Toate au fost tratate cu dispreț total, în mod ciudat și suspect. Domnule, la un moment dat prin 1997 – c-aici este problema extraordinară – se redactează un Proiect de Contract de asociere între Gabriel Resources și Regia Cuprului și Aurului Deva (ulterior Minvest) vizând asocierea în vederea realizării unui obiectiv – și atenție la o chestiune care este esențială! -, propunerea partenerului străin, a lui Gabriel Resources, avea ca element de esență reexploatarea haldelor de steril, domnule!

Deci aceasta era chestiunea în discuție; reexploatarea sterilului, nicidecum exploatarea perimetrului virgin, neexploatat… prin tehnologie avansată… Potrivit protocolului inițial și a prevederilor contractuale, conivența a fost ca partea română să dețină din acțiunile noii societăți ce urma, atenție (!), ce urma a fi înființată, 40%, dar nu mai puțin de 20%, iar partea străină, 80%, dar nu mai puțin de 60%. Acest așa-zis contract – țin minte că avea scris sus, în stânga, pe prima pagină, titulatura „Proiect” – a fost semnat de 6-7 persoane cu responsabilități majore din cadrul Întreprinderii Roșia Montană, Regiei Deva, ANRM… Mai mult, la dosar se află două adrese semnate de doi miniștri în funcție în acea perioadă, Călin Popescu Tăriceanu și Radu Berceanu, care deși văd că e vorba de o firmă fără experiență în domeniul minier, cu sediul într-un paradis fiscal, fără să obiecteze în vreun fel, își dau acordul pentru constituirea acestei societăți mixte. La momentul respectiv, prin protocolul de colaborare și ulterior prin proiectul de contract, societatea ce urma a fi nou înființată dobândește dreptul de explorare, deși – mare, mare atenție acum la o chestiune foarte subtilă! – inițial se stipula reexploatarea haldelor de steril. Dom’le, punct!

Pentru ca mai apoi să treacă pe șest și la exploatare…

Asta-i cu totul altceva. Ei au previzionat de la început că vor primi și dreptul de exploatare. Dar să revenim, acest proiect de contract este foarte important. El are forma juridică a unui contract de asociere, doar că el are o precizare sus în stânga – „Proiect de contract”. Orice litigiu, scrie în contract – nu povești cu New York sau Londra -, se soluționează de către Curtea de Arbitraj de la Viena. Punct!

Mai mult, odată cu dreptul de explorare, această companie care nu era încă înființată face niște sondaje, mai exact recoltează opt containere de minereu, circa 80 de tone, care sunt expediate în Australia. Minereul în discuție devine obiect de cercetare a uneia dintre cele mai prestigioase firme din lume, specializată în determinarea conținutului de metale prețioase dintr-un minereu prezentat spre analiză. Mi-aduc foarte bine aminte că în perioada aceea am solicitat directorului adjunct al SRI ca, prin mijloacele specifice pe care dumnealor le au la dispoziție, să-mi identifice locațiile din zona Roșia Montană de unde s-au prelevat acele 80 de tone de minereu puse în containere. Sunt documente vamale care atestă acest transport. Și vin doi ofițeri SRI la mine și le spun că există suspiciuni, că era clar pentru mine ca anchetator că, atâta timp cât ei preconizaseră reexploatarea haldelor de steril, n-aveau ce să trimită sterilul în Australia să constate nu-știu-ce conținut care deja era știut. Le spun de asemenea să verifice de unde s-au prelevat cele 80 de tone de minereu. După vreo 8-10 zile au revenit cei doi ofițeri și mi-au spus: ”Domnu’ procuror, domnu’colonel, nu am reușit să identificăm locațiile și de unde au fost expediate cele 80 de tone către Australia!”, ceea ce mi s-a părut extraordinar de suspect. Deja, din acel moment am intrat în niște îndoieli majore vizând obiectivitatea cercetărilor și a datelor care în ultima vreme nici nu mai veneau. Mai mult, pe parcursul acestor cercetări prealabile, mi-apare la dosar un document din partea MApN care, vezi tu Doamne, stabilea că datele care făceau obiectul infracțiunii pentru care era cercetat maiorul au fost desecretizate, deci nu mai sunt secrete de stat. Un alt aspect deosebit de ciudat.

Aurul de la Roșia, dat pe prețul unei case!

Și-acum țineți-vă bine! E un lucru despre care nu vorbește nimeni. În acel proiect de contract este trecut prețul plătit de Gabriel Resourcespentru cele 80% din acțiunile minei Roșia Montană. Și mi-aduc aminte că este vorba de suma de un miliard și vreo două sute și ceva de milioane de lei vechi, sumă echivalentă la acea vreme cu circa 250.000 de dolari.

O vilă mai răsărită pe vremea aceea…

Cam așa ceva… Unul dintre directorii din 2003 de la Agenția Națională de Resurse Minerale îmi spunea: “Păi, domnule procuror, cu acești bani nu s-au plătit nici eprubetele din laboratoarele minelor “. Deci asta reprezenta prețul minei, 80% din asociere, două sute și ceva de mii de dolari.

80% dintr-un activ subevaluat. Care ar fi realitatea în privința zăcămintelor din subsolul Roșiei?

80% din mina Roșia Montană, din Întreprinderea Minieră Roșia Montană, ăsta este obiectul contractului. În felul acesta revenim la o chestiune foarte interesantă, la care iar nu răspunde nimeni: de pe vremea împărătesei Maria Tereza și până la acest moment, mina Roșia Montană a avut un perimetru strict determinat de 12 km². O să vedeți că, până la finalizarea contractului, perimetrul acestei mine s-a extins în 2-3 rânduri. Și o să vă explic cum s-a procedat. Mai întâi, de la 12 km² se face extinderea la 24 km², urmând ca apoi suprafața să crească la 42,3 km². Păi atunci ne întoarcem la ce am spus prin Protocolul de Colaborare, și anume „reexploatarea haldelor de steril”. Păi vorbim de reexploatare sau de minerit la propriu, pe filon, prin extinderea perimetrului minei? Ce mai vorbim de tehnologii ultraperformante și de nu știu ce? Este aberant! Spuneți-mi și mie, dacă sunteți de bună-credință, domnilor investitori americano-canadieni – că de fapt ăștia sunt jucătorii la bursă -, sau facem minerit clasic cu cianurare? Și de asemenea, dacă sunteți de bună-credință, de unde s-au recoltat probele de minereu încărcat în cele opt containere care-au plecat în Australia și cu ce drept? Partea română a examinat această operațiune? Contractul nu era în vigoare.

Deci de unde s-au recoltat cele 80 de tone de minereu? Clar, s-au făcut foraje extra-perimetru. În ce temei se extinde perimetrul? Acești oameni de afaceri, Tender, ceilalți care se asociaseră mai mult sau mai puțin cu acest Frank Timiș, au știut foarte bine ce fac. Au pornit de la reexploatarea haldelor de steril, vizualizând clar că se vor exploata zone virgine. De ce vă spun treaba asta?

Pentru a forma dosarul de listare a societății Roșia Montană la bursa de metale prețioase la Vancouver au avut nevoie de rezultatele analizei firmei australiene care a făcut examinarea probelor de minereu și care – vă spun sigur – au generat un conținut aurifer și argintifer surprinzător de mare, ceea ce atestă clar că probele au fost recoltate din perimetru virgin, nicidecum din haldele de steril sau din mina în mare parte exploatată. La momentul acela se achiziționau terenuri, case, școli în acel perimetru. Se cumpărau când noi nu aveam bătut în cuie contractul de asociere.

Frauda bursieră – delict federal

Deci ei au listat la bursă o fantomă…

Dosarul de listare al societății la bursă trebuia să cuprindă: contractul de asociere între Gabriel Resources și autoritățile statului român, analizele din Australia, datele topometrice, topografice de la ofițerul nostru cercetat, datele de cercetări, prospecțiuni anterior geologic dobândite de la Insitutul de Cercetări Mineralogice și Geologice a lui Tender și alte ceva documente. Eu vă spun un lucru: certitudinea mea este vis-a-vis de modul în care eu am intuit că s-au produs lucrurile, și vă mai dau un argument esențial: în 2002, Întreprinderea Minieră Roșia Montană era subvenționată de stat. Păi atunci cum vorbim noi de contract ferm de asociere în fapt și-n drept? Putem noi vorbi că o societate mixtă este subvenționată de stat? Acestea sunt lucruri care pot fi verificate. Se alocau sume de la bugetul Ministerului Industriilor care subvenționau activitatea. Vi se pare esențial sau nu? Păi lăsând la o parte modul de achiziționare a celor 80% de acțiuni, care nu se puteau face nici la acea vreme prin încredințare directă, vine unu’ „ia, bă, 1 miliard 200 și ceva de milioane de lei vechi, cumpără 80% din acțiunile minei”. Vi se pare logic? Stai, domne, am și oferte de la firme europene, am memorii, am plângeri, care sunt în minister acolo. Nu se poate. De ce îi dai numai ăluia domne, și nouă nu ne dai? Bagă-ne și pe noi în competiție.

Certitudinea mea, pe datele efectuate în acel dosar, este următoarea: Frank Timiș, prin Gabriel Resources, a săvârșit o infracțiune de fraudă bursieră, care este o infracțiune foarte gravă, infracțiune federală în spațiul nord-american. Ce-a făcut el, din punctul meu de vedere? Atâta timp cât proiectul de contract a fost prezentat unui cabinet notarial din Alba Iulia, nu știu care anume – nu am reușit să ajung la acel stadiu al cercetărilor, urma să fac aceste cercetări -, a fost tradus fără precizarea „proiect ” și legalizat, și alături de celelalte documente despre care am vorbit, a fost întocmit un dosar pentru listarea acțiunilor societății și au început să curgă banii. În perioada aceea, din ce îmi aduc aminte, în România, în conturile acestui Gabriel Resources,intraseră vreo 75 de milioane de dolari. Acestea erau datele din dosar.

La bursa de la Vancouver, ne aflam în prezența unei societăți Roșia MontanăGold Corporation, cu un dosar de listare în bună regulă, acțiuni care creșteau exorbitant vis-a-vis de datele respective, ce trădau un conținut uriaș de aur și argint în mina Roșia Montană. A ascuns toată lumea de unde s-au recoltat probele. Ei vehiculau ideea reexploatării haldelor de steril prin metode tehnologice ultramoderne.

Și cum se verifică toate aceste lucruri?

Numai printr-o comisie rogatorie, printr-o sesizare și printr-o cooperare cu autoritățile nord-americane putem afla exact care este rezultatul, văzând dosarul de listare la bursă. Însă comisiile rogatorii au șanse mici de reușită pentru că autoritățile americane își vor proteja investitorii. Sunt două planuri foarte inteligent făcute de Timiș, Tender și compania..

Păi Timiș parcă era un pion…

Domnu’, lăsați pionul cu două miliarde de euro și cu avere. Stați cuminte că nu-i chiar pion. La rândul lui a fost folosit și apoi a „miruit” pe toată lumea, dom’le. Au venit o groază de bani de la investitorii americano-canadieni.

Deci în timp ce contractul era bine mersi în vigoare, la bursă, în România contractul era în stadiu de proiect. De ce? Avem argumente esențiale: mina Roșia Montană este în continuare subvenționată de stat. Contractul era încheiat și bătut în cuie în 2001 iar în 2002 mina era subvenționată în continuare. De ce? Deoarece contractul nu era contract în România, era proiect.

Doi. Cum se putea face extinderea perimetrului? Doar dacă mina aparținea statului. Păi ce fac, îți dau ție societate mixtă în care tu, străin, ai 80%, extraperimetru pe teritoriul virgin al minei, când tu spui că reexploatezi haldele de steril? Dați-mi o explicație, să răspundă cineva la aceste întrebări. În timpul anchetei m-am dus la Agenția Națională a Resurselor Minerale și am discutat cu doamna președintă Maria Stratulat și erau și directorii ei în cabinet. Mi-a prezentat harta minei Roșia Montana. Îi zic: ”Doamnă, dați-mi vă rog o explicație, de ce această mină care până la momentul așa-zisului proiect de contract de cooperare avea 12 kilometri pătrați perimetru de explorare-exploatare a ajuns la 42,3?”. Toată lumea a dat din colț în colț și n-a putut da nimeni vreun răspuns. Cum se putea face treaba asta? Prin hotărâre de guvern în condițiile în care mina aparținea statului. Și-aia doar prin niște elemente extraordinare pentru că presupunea exproprieri de terenuri, case, școli…

Ce s-a întâmplat cu ăștia de la Gabriel Resources, care chipurile erau în curs de asociere, că ne aflam încă în proiect, da? Ei cumpărau case, domnule! Începuseră să vină banii de la bursă și cumpărau case și terenuri. Dacă cineva face o analiză de genul acesta, profundă, vede că există diferențe între dosarul aflat în funcțiune în România – operabil în România că era în stadiul de proiect – și dosarul aflat la Bursa din Vancouver, care era dosar bătut în cuie. Una era la Vancouver, alta la București. Păi nu puteam să extind, domnule, perimetrul! Nu puteam să subvenționez activitatea minei dacă eram în asociere. Eu, stat, îi fac cadouri ăluia? Las la o parte faptul că i-am permis să cumpere 80% din acțiuni pe două sute și ceva de mii de dolari, gonindu-i pe ceilalți care veniseră să solicite asocierea.

Văzând lucrurile acestea, firește că am încercat să desfășor în continuare acte de cercetare, uitând de episodul cu ofițerii SRI…

Nu dai aurul, nu intri în NATO

Era evident faptul că se încearcă mușamalizarea…

Găsisem o fraudă uriașă. Apăruseră însă Legea 78 privind actele de corupție, Ordonanța 43/2002 privind înființarea PNA (actualul DNA). Având date și indicii privind acte de corupție, de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave, fals și înșelăciune, dosarul trebuia declinat la organismul competent. M-am dus la Joița Tănase, procurorul general din acea perioadă, și spun cum stau lucrurile, că trebuie să predau dosarul în urma desecretizării actelor în cazul ofițerului de la Topografie, iar pentru restul aspectelor să se continue cercetarea penală. Domnul Joița Tănase îmi spune: ”Domnule colonel, faceți-mi o notă să-l informez pe primul ministru pentru că mi se par foarte delicate problemele pe care le-ați identificat dumneavoastră”. Zic: ”Domnule procuror general, vă fac o notă și vă predau dosarul”. „Nu, nu, fă-mi o notă și ține dosarul până când îți spun eu”, mi-a replicat domnul Tănase. Am redactat o notă de 4-5 pagini și i-am remis-o.

N-am mai știut nimic despre problemă vreo lună-două, cert este că mă duc într-o zi la ANRM să discut tot ceva legat de dosar cu doamna președintă Stratulat, prilej cu care mi-am dat seama că hârtia mea ajunsese pe biroul domnului prim-ministru. Doamna președintă îmi spune următorul lucru… Vă reproduc textual, am încă memorie bună: „Domnule procuror, am primit de la domnul prim-ministru o notă vis-a-vis de modul de inițiere și derulare a cotractului cu Gabriel Resources, care prim-ministru (n.r. – Adrian Năstase) printr-o rezoluție pe nota respectivă spune că oprirea contractului cu Gabriel Resources va constitui un impediment major pentru intrarea României în NATO”. Mi-a mai spus că s-a întâlnit la Londra cu prim-ministrul canadian Chretien, care i-ar fi spus acest lucru domnului Adrian Năstase. Când am auzit așa ceva am rămas perplex!

Domnule, eu înțeleg că nu se mai folosește termenul de colonie pentru țările lumii a treia. Se folosesc alți termeni; aliat, partener, dar tot colonie suntem. Așa se pun problemele. Pentru a intra în Uniunea Europeană trebuie să facem asocieri cu petrolul, cu gazele, cu autostrăzile și-așa mai departe. Să vedem acuma la Schengen ce mai trebuie să dăm. Problema pe care mi-o pun eu ca și cetățean care am o situație decentă – am o pensie rezonabilă și o casă în care nu mi-e frig – este că am în jurul meu bieți oameni care n-au un loc de muncă, oameni care mor de foame. Îmi pasă și de oamenii de-aici de la blocuri pe care-i văd cum trăiesc și nu-mi priește. Degeaba am o bucată de pâine în plus dacă-l văd pe cel de lângă mine lipsit de orice perspectivă. Am ajuns să-mi întrețin rudele, să le dau bani pentru medic, să-i ajut, că nu mai fac față cu copiii pe care-i trimit la școală. Păi înseamnă că și eu și alții, într-un an-doi, dacă merge tot așa, nu ne mai primim naibii pensiile. Și-atunci hai să ne dăm tot din casă, să ne vindem pe nimic!

Dar să revin… Prin octombrie 2003 s-a schimbat din funcție procurorul general. A doua zi, vă rog să mă credeți, am făcut o adresă de declinare către PNA a dosarului existând probe pentru fapte grave de corupție. S-a așezat praful de trei degete pe el. Nu se bagă nimeni!

Aveți câteva concluzii? Cum se „închide” acest caz?

Concluzia mea este următoarea: atât timp cât în această afacere sunt implicați jucători la bursă americani și canadieni, și soluționarea clară a acestei cauze presupune date concrete ale dosarului de listare a societății Roșia Montană Gold Corporation la Bursa din Vancouver, fapt care va pune în pericol interesele acestor jucători, nu se va ajunge niciodată la clarificarea lucrurilor. Singura soluționare a cauzei presupune o cooperare între autoritățile române, canadiene, dar și americane, pentru că, atunci când s-au obținut primele date despre mină, Frank Timiș a obținut și niște credite, 3 milioane de dolari de la o sucursală a Băncii Rothschild. Așa rezultă din dosarul de la secția parchetelor militare care în parte, a fost declinat în favoarea PNA. Are proiectul de contract, are prețul, are tot ce vreți și indiciile pentru a se face o cercetare generală. Dar, repet, sunt puse în pericol interesele investitorilor.

Conform spuselor dumneavoastră, se vede tot mai clar „tunul” de pe bursă, o fraudă la care investitorii participă involuntar și Comoara Europei, aurul în sine, la o cantitate și o concentrație mult mai mari decât cele servite opiniei publice…

Închiderea acestei afaceri pe fraudă nu se poate face fără cooperarea autorităților federale nord-americane, dar pe ei nu-i interesează Frank Timiș, îi interesează banii lor. A doua variantă ar fi ca autoritățile noastre să identifice modul concret prin care s-a achiziționat 80% din patrimoniul societății RMGC, cum s-a făcut evaluarea, cum și de unde s-au scos eșantioanele, cum s-a extins perimetrul, cum s-a subvenționat de către stat activitatea din Roșia Montană.

Cacealmaua lor și potul nostru?

„Acoperire” la nivel înalt…

Prin atitudinea celor de la ANRM și a ofițerilor de la SRI care n-au dat date despre locul din care s-au recoltat probele de minereu, se constată că s-a făcut o presiune deosebită. S-a urmărit nesoluționarea dosarului. Or fi dat cei de la PNA neînceperea urmăririi penale, dar sunt curios cum au motivat acest lucru. Cum eludează faptul că perimetrul s-a extins, într-un moment în care societatea era a statului român. Și vă mai spun un lucru: domnule, dacă din 1997, de când au început să bage bani, ar fi avut un contract ferm, de-atâția ani – că doar suntem în 2013 -, ei, RMGC, s-ar fi dus frumos să dea statul român în judecată la Curtea de Arbitraj de la Viena, câștigau, având argumente… Nu că n-ai autorizație de mediu, ba mai stai că sunt situri istorice… Păi când ai făcut contractul n-aveai prevederi în contract?

Și vă mai spun ceva. În 2003, Academia Română a desemnat un colectiv de specialiști pentru a se deplasa în perimetrul Roșia Montană și a întocmi un raport vizând efectul acestei activități față de siturile istorice. Mi-au spus cei de la SRI că echipa s-a oprit la un han de la Câmpeni, au tras un chiolhan pe cinste și n-au mai ajuns la mină. E trist!

Și revenind, până acum de zece ani, din 2003, de ce societatea n-a făcut acțiune în justiție împotriva statului român, să ceară despăgubiri, beneficii nerealizate… Îmi iau bănetul și plec! De ce? Resursele de-acolo sunt formidabile!

Și-apoi e vorba de demantelarea fraudei. Dacă ajungem la Curtea de Arbitraj de la Viena, eu mă duc și susțin interesele statului român. Să-mi răspundă la întrebări.

Așadar, în cazul unui proces, câștigăm…

Păi cum să nu, domnule? Eu dovedesc frauda.

Dar cei care vorbesc de penalități de miliarde?

Nu cunosc aceste lucruri, sau dacă le cunosc, blufează. Este o amenințare. Da’ de ce nu te-ai dus până acum să iei miliardele? Oricine renunța la orice și mergea să-și ia muntele de bani și să plece. De ce oare nu au plecat cu banii? Or fi cu mult mai mulți bani în acel perimetru? Mai vin și ai noștri și vorbesc aiurea despre licențe. Licențele sunt acte administrative acordate de către o autoritate a administrației de stat. Atâta timp cât se dovedește că aceste acte au fost obținute prin fraudă, ele sunt nule de drept!

Pe de altă parte, România poate cere prin comisie rogatorie să se constate frauda bursieră, se demarează o anchetă, se ajunge la dosarul care a stat la baza listării acțiunilor societății, se scoate contractul, se verifică data certă și se vede dacă el corespunde cu contractul din România. Și se va vedea că el a fost tradus în engleză, legalizat, fără titulatura ”Proiect” ca și când era un contract autentic. Și-o să vedeți că data contractului la dosarul de listare a acțiunilor la bursă nu corespunde cu data contractului din România. Când acolo au trimis falsul, aici, dosarul era tot la stadiul de proiect. În felul acesta se explică subvenționarea, extinderea perimetrului și multe altele.

În acest caz, conform spuselor dumneavoastră, putem vorbi lejer de înaltă trădare, subminarea economiei naționale, dacă mai avem economie… Iar comisia parlamentară pentru Roșia Montană trebuie să se dizolve de urgență, parlamentul să respingă proiectul de lege ce i-a fost înaintat și să înceapă „curățenia de toamnă” prin mai toate instituțiile…

Să se dizolve această comisie și să sesizeze parchetul! Să se redeschidă dosarul și să clarifice multele întrebări din acest interviu. Și să se afle cum a reușit Timiș prin Tender să deschidă toate ușile instituțiilor statului și să primească aproape gratis aurul Apusenilor în detrimentul unor firme cu experiență în domeniul mineritului. Am urmărit din 2003 încoace și opinia ambasadorilor americani în legătură cu Roșia Montană: „proiect benefic care trebuie demarat”. Și-atunci vor coopera oare autoritățile americane cu o colonie… pardon!, o țară din lumea a treia, „aliatul” și „partenerul” lor?

Suntem în război, domnule colonel?

În primul rând vreau să vă spun un lucru. Problematica Roșia Montană este extrem de complexă și vizează un lucru esențial; interese străine de România. Dacă nu se-nțelege acest lucru, înseamnă că nu s-a’nțeles nimic. România, din punctul meu de vedere – și în atâția ani de profesie în care am soluționat multe cauze economice mi-am dat seama -, este, de douăzeci de ani, într-un război economic în care pierde bătălie după bătălie, iar Roșia Montană nu face excepție de la această regulă.


În 30 de ani de activitate, procurorul militar Gheorghe Oancea nu și-a trecut în „palmares” vreo achitare. Profesionist pur-sânge, discret, ferit de ochii presei, a instrumentat dosare grele ale României postdecembriste. A ales să iasă, dezamăgit de evoluția lucrurilor, din magistratură, însă, așa cum spune el, „când am dorit, pe ușa din față, pe unde am și intrat”. A instrumentat și dosarul Roșia Montană (da, există acest dosar, care ar putea lămuri rapid multe lucruri pe scena bătăliei pentru aurul românesc, dar și pe scena politică și a serviciilor) și, bărbat de onoare, nu se ferește să vorbească despre el.

 

SURSA :cotidianul.ro

,

Victor Ponta a aruncat la înaintare tâmpenia cu despăgubirile pe care le-ar cere Gabriel Resources dacă proiectul de la Roșia Montană nu ar porni. Premierul spune că avocații Gold-ului ar cere 2 miliarde de dolari. Să ceară și 10 miliarde, că nu-i doare gura și mâna. Asta nu înseamnă și că statul român ar fi obligat să plătească acești bani, atâta timp cât RMGC nu a reușit să realizeze un proiect legal. Am mai spus și o repet: doar din momentul în care legea specială pentru distrugerea Roșiei Montana ar fi adoptată de către Parlament, ar exista riscul ca asemenea despăgubiri să trebuiască să fie plătite! Încălcând zeci de alte legi (dreptul de proprietate al localnicilor și exproprieri în interes privat, regimul de protecție al pădurilor, apelor, pășunilor și fânațelor, a patrimoniului, al proprietăților publice și private ale autorităților publice, liberul acces la justiție al cetățenilor, libera concurență, Codul Fiscal etc.), proiectul RMGC ar intra în „legalitate”. Practic, s-ar oficializa hoția și s-ar recunoaște dreptul hoților asupra banilor furați.

***

Și pentru că a venit vorba de banii „investiți” până acum la Roșia Montană. Să vedem unde au ajuns o parte importantă din ei. Mai exact cum sunt recompensați financiar câțiva dintre „capii” companiei. Conform propriilor documente ale Gabriel Resources (Management Information Circular, din 17 mai 2013, document pregătitor al Adunării Generale a Acționarilor). Documentul prezintă sumele exacte cu salariile, veniturile și compensațiile totale la care au avut dreptul cinci dintre cei mai importanți șefi ai Afacerii Roșia Montană: Jonathan Henry (președinte și CEO Gabriel), Max Vaugham (CFO Gabriel), Richard Brown (CCO), Dragoș Tănase (directorul general al RMGC) și Nicolae Suciu (vicepreședinte RMGC și omul de legătură al afacerii în relația cu Guvernul României).

Să ne facem „încălzirea” cu salariile de bază. Jonathan Henry a încasat 633.872 de dolari* în 2011, 642.792 în 2012 și tot atât ar urma să încaseze în 2013. Dragoș Tănase a avut un salariu de bază de 291.246 de dolari în 2011, cu o ușoară „diminuare” în 2012 și 2013, la 287.375 dolari. Salariile celorlalți la puteți consulta în tabelul de mai jos.

Vi se pare mult, puțin, „decent”? Să nu ne lăsăm înșelați de aparențe. Salariile de bază reprezintă cea mai mică parte a veniturilor șefilor corporației. Bonusurile și premiile bazate pe „performanța” acțiunilor lui Gabriel sunt partea cea mai consistentă. Doar în 2010, Jonathan Henry a mai adăugat salariului de bază peste 11 milioane de dolari, lucru care l-a plasat în acel an în TOP 10 al celor mai bine plătiți CEO din Canada (foto)! La rândul lui, Dragoș Tănase și-a mai adăugat la „compensațiile” totale din 2010, pe lângă salariu, alți 4,46 milioane de dolari. În total, pe trei ani (2010-2013), compensațiile totale (salarii de bază, premii, bonusuri) acumulate de Jonathan Henry au depășit 15 milioane dolari. Dragoș Tănase a trecut de 6 milioane de dolari, iar Nicolae Suciu de 3 milioane de dolari! Vezi și tabelul de mai jos.

În doar trei ani, totalul veniturilor a cinci dintre șefii Gabriel Resources și RMGC au depășit 33 de milioane de dolari! Iar aceștia reprezintă doar o parte din ștăbimea companiei. Asta ca să înțelegem și din altă perspectivă sloganul RMGC „oamenii de acolo nu vor decât să muncească!”. Printre (multe) altele, și aceste „compensații totale” ar urma să fie suportate de către statul român, dacă proiectul legii distrugerii Roșiei Montana va trece de Parlament.

***

Train Băsescu (foto, în dreapta lui, cu ochelari, e Dragoș Tănase, cel care “vrea decât să muncească” pe 6 milioane de dolari), aparent atacându-l pe Victor Ponta (și Guvernul USL), a anunțat ideea unui referendum național pentru Roșia Montană, organizat în același timp cu alegerile europarlamentare de anul viitor. Suprinzător (pentru unii), Victor Ponta s-a declarat și el de acord cu această idee. În aparență, e o idee democratică și o soluție firească. Nu vă lăsați, însă, înșelați de formă! Am trăit pe viu Referendumul Cianurii, organizat în Munții Apuseni pe 9  decembrie 2012. Campaniile „de informare” cu plase. Amenințările opozanților. Neregulile în lanț (taximetrie electorală, publicitate lângă și în secțiile de votare, urnă mobilă abuzivă, direcționare – de către membrii comisiilor de votare – a cetățenilor către secțiile de referendum etc.). Comunicare mincinoasă (aproape toată presa a preluat mesajul că „nu au fost nereguli”, deși sesizările au curs lanț, ajungându-se până la întreruperea procesului de votare; rezultate umflate – deși referendumul a fost anulat din lipsă de cvorum și doar 27% dintre cei înscriși pe liste au votat „DA”, s-a comunicat „o mare victorie”!). La care se adaugă manipularea întrebării în sine (care conținea, de fapt, două întrebări în una singură: una despre repornirea mineritului în Apuseni, alta despre proiectul de la Roșia Montană – lucruri mult diferite). Gândiți-vă doar la o întrebare de genul: „Sunteți de acord cu locurile de muncă create de proiectul de la Roșia Montană?” (și sunt convins că PR-iștii și lobby-iștii Gold-ului sunt în stare de formulări și mai manipulative).

La modul cel mai simplu spus, gândiți-vă ce se întâmplă când „sistemul” de vot, construit de PSD și „pefecționat” de  Dragnea își dă mâna cu „sistemul” de vot construit și „perfecționat” de Videanu. Aceasta e diferența între ideea democratică a unui referendum național pe tema proiectului de la Roșia Montană și transpunerea ei în practică. Și explicația de ce  nu e vreo surpriză faptul că Băsescu și Ponta coabitează și în domeniul referendumului pe tema Roșiei Montana.

Să nu intrăm însă pe piste false. Lupta de acum este pentru blocarea acestei legi speciale de distrugere a Roșiei Montana și tragerea la răspundere a celor care au inițiat-o. În acest sens nu uitați să vă contactați deputații și senatorii (cum o puteți face, aflați mai multe aici). Și să ieșiți în stradă pentru a le transmite același mesaj. În plus, cereți-le expres ca VOTUL din Parlament SĂ FIE NOMINAL.

Un articol de Mihai Goțiu

Sursa: voxpublica.realitatea.net

,

        Articol realizat de un cititor fidel al rbnpress.info pentru Dvs.

        Ne condamnăm toate generațiile care vor veni dupa noi!

Sa va explicăm de ce , dragi prieteni, sunteți bombardați cu link-uri, poze, filmulețe sau documente referitoare la Rosia Montana. Nu o să scriem despre simțul civic, voința de a nu te lasa călcatî in picioare , nu o să vă scriem despre dezinformarea și ignoranța poporului, despre puterea clasei politice, (desi am scris ca „nu o sa va scriu”, exact asta am facut, asa ca bagati la cap), ci o sa scriem cateva motive pentru care acest Proiect este imoral, ilegal, neprofitabil și trebuie oprit.

 

La Rosia Montana se vor utiliza 13 000 de Tone de cianuri pe an, pe cand in toata industria miniera din Europa se utilizeaza 1000 de tone.

 

Acidul cianhidric are temperatura de fierbere-evaporare la 26,8 grade Celsius, rezista in aer timp indelungat iar deasupra iazurilor se formeaza nori de ioni de cianura, care sunt transportati de vant, oamenii fiind expusi la cianuri respirand aerul, band apa, atingand solul care contine cianuri sau consumand alimente din zonele afectate cu cianuri.

 

La Rosia Montana se vor utilizeaza 10000 de tone de dinamita pe zi si patru munti vor disparea, cu sate, biserici, monumente istorice si cu peisajele extraordinare cu tot, lasand in loc 500 milioane de tone de steril

 

Un baraj din arocamente va trebui sa sustina 215 milioane metri cubi de cianuri si metale grele pentru eternitate

 

La Rosia Montana va fi cel mai mare proiect de acest gen din lume, neexistand un precedent.

 

Minele Romane din Rosia Montana sursa: luptapentrurosiamontana.wordpress.com

Rosia Montana a fost declarata zona monoindustriala de minerit, apoi au fost inchise minele, fortand oamenii sa devina someri, pentru asi vinde proprietatiile catre RMGC

 

Metale identificate la Rosia Montana de un amplu studiu facut inca din 1985: AUR– 1,5 grame pe tona, ARGINT– 11, 7 grame pe tona,ARSENIU – 5000 grame pe tona,TITAN – 1000 grame pe tona, MOLIBDEN – 10 grame pe tona, VANADIU – 2500 grame pe tona, NICHEL – 30 de grame pe tona, CROM – 50 grame pe tona, COBALT– 30 grame pe tona, GALIU – 300 grame pe tona. Aceste probe si rezultate se afla în documentatia pe care RMCG-ul a cumparat-o de la Agentia Nationala de Resurse Minerale.

 

Galeriile Romane, unice in Lume, o posibila sursa de venit din turism vor fi distruse in totalitate

 

Toate documentele referitoare la Proiectul Rosia Montana sunt tinute secrete la cererea RMGC. Statul tine populatia in intuneric la cererea unei corporatii.

 

Proiectul trimis de Guvern catre Parlament este o lege speciala, gândita cu scopul de a excepta acest proiect, declarat de utilitate publica, punct cu punct de la toate elementele de legislatie care l-au tinut în loc de-a lungul timpului.

 

Diverselor firme straine le este concesionata nu numai Rosia Montana, ci si întregul patrulaterul aurifer din Muntii Apuseni, precum si parti întinse din Muntii Maramuresului si ai Banatului. Rosia Montana este precedentul asteptat de catre acestea.

 

România nu are si nu poate avea nici un fel de responsabilitate materiala pentru neînceperea unui proiect datorata incapacitatii propunatorului de a respecta legea, deci toata povestea cu daunele uriase este propaganda.

 

Cateva mii de locuri de munca pentru cativa ani, cu asta se lauda guvernul dupa ce au inchis zeci de fabrici care ofereau zeci de mii de locuri de munca.

 

Unul dintre motivele pentru care actuala putere a castigat alegerile a fost ca se va opune Proiectului Rosia Montana

 

Comisiei Nationala de Arheologie si altor institutii le-a fost luata puterea de decizie, si li sa dat rol consultativ,pentru ca proiectul sa mearga mai departe

 

Statul Roman nu castiga 6 %, ci pierde 94 %.  6% se poate extrage si prin vechile metode de minerit, mediul nu va fi afectat, iar celelalte 94 de procente vor ramane in pamant, ale Romaniei.

 

Televiziunile din Romania si presa scrisa ignora sau denatureaza informatiile cu privire la acest proiect, majoritatea semnand contracte de publicitate exclusiva cu RMGC.

 

Statul Roman a cedat gratis ?!  fara licitatie licenta catre compania Gabriel Resources, infintata special pentru exploatarea de la Rosia Montana ???!!!

 

Chiar daca „ecologizarile” vor fi facute de catre RMGC, costurile acestora vor fi deduse din profiturile (si asa teoretice) ale statului român. În conditiile în care aceste lucrari vor fi efectuate de catre RMGC nu va exista niciun control asupra costurilor reale (cu riscul umflarii facturii finale – o situatie similara avem si în cazul privatizarii Petrom, OMV evaluând factura la trei sferturi din pretul platit la privatizare

 

RMGC va fi reprezentantul desemnat al Statului român în procedura de expropriere a terenurilor necesare exploatarii miniere. Cu alte cuvinte: toti locuitorii Rosiei Montane care vor refuza sa-si vânda proprietatile vor fi dati afara de pe pamânturile lor, care vor reveni, dupa plata unei compensatii aflate propriu-zis la bunul plac al Companiei, în concesiune spre exploatare unei alte entitati private – Gold Corporation .

 

 Acest articol trebuie citit și transmis mai departe respectând daca vă face plăcere sursa !

 
Nimic nu e intamplator !!!
Toate se intampla cu un scop anume!!!

,

De Roșia Montană m-am îndrăgostit de la prima vedere. Se întâmpla în septembrie 2008, în drum spre Chișinău, când reveneam din Gyula, capitala românilor din Ungaria, unde lansasem albumul „Românii din jurul României în imagini“.

Valea Șesii, septembrie 2013. FOTO: Vasile Șoimaru

Intrând în primul oraș din România, Chișineu-Criș, mi-a făcut din ochi indicatorul rutier cu două posibile direcții: la stânga – Oradea, Satu Mare, Baia Mare; la dreapta – Aradul și Timișoara. Dar am ales cea de-a treia direcție, nescrisă pe indicatorul dat, spre Carpații Apuseni, cu localitățile Brad, Abrud, Roșia Montană, Câmpeni… M-au îndemnat să pornesc în direcția dată inspiratele, actuale și azi pentru România, versuri ale lui Octavian Goga: „Munții noștri aur poartă, Noi cerșim din poartă-n poartă“.

…În fugă am vizitat Muzeul aurului din Brad și m-am grăbit să văd Apusenii înainte de apusul soarelui, prin obiectivul fotografic. Viitoarea mea dragoste, pe atunci încă tânără de numai 1.877 de anișori, Roșia Montană, pe care am găsit-o cu mai bine de jumătate din case jerpelite, aproape ruinate, fără un drum asfaltat, cu puțini oameni și aceia mâhniți de-a binelea din cauza sărăciei cumplite ce-i apăsa. Nu m-a mirat cum arăta Roșia: aproximativ așa arăta Basarabia mea și Țara întreagă. Mai ales că Roșia avea toate șansele să se redreseze în scurt timp, cel puțin așa promiteau, în scris, pe toți pereții caselor semiruinate ale Roșiei Montane, noii ei investitori, veniți din „putreda“ (de bogăție) Canadă.

Am fotografiat mai toate casele din localitate care, din punctul meu de vedere, mai prezentau interes pentru istoria locală și cea națională, precum și împrejurimile ei cu munți frumoși și splendide văi și am plecat prin fantastica Vale a Arieșului spre Estul meu sălbatic și sărac.

…De cinci ani „țin la control“ evoluția Roșiei Montane: presiuni financiare și politice, scandaluri de presă, proteste ale ecologiștilor și economiștilor etc. În ultimele luni, acestea se înmulțiseră și căpătaseră o intensitate maximă, provocată de apropiatele decizii guvernamentale privitor la aprobarea proiectul dat.

Conform prognozelor specialiștilor, se apropia ORA „Z“ a Roșiei Montane, ora când ea trebuia ori să înceapă să renască (așa ziceau „canadienii“ și oamenii lor din Guvern și din localitate), ori să dispară de pe fața Pământului (părerea specialiștilor patrioți), fiind cianurizată întreaga zonă auriferă, dacă nu cumva, metaforic vorbind, chiar întreaga Românie.

 

Locuință veche din Roșia Montană Foto: Vasile Șoimaru

Toate informațiile și analizele îmi creaseră impresia că mai probabilă este dispariția Roșiei Montane decât renașterea ei și că, dacă românii pierd și această redută, ultima dintr-un șir întreg de după 1989, acest popor nu mai are discernământ, devenind o masă inertă, amorfă, de indivizi mancurți, fără identitate, și că doar salvând Roșia Montană mai putem salva viitorul acestui neam, asigurându-i supraviețuirea pe teritoriul său național, în vatra sa bimilenară.

Aceste meditații m-au făcut să mă gândesc serios la o nouă călătorie de studiu fotografic la Roșia Montană, să mai fac vreo 5.000 de imagini ale acelor locuri (o sută din ele pot fi văzute pe: romaniidinjurulromaniei.ro), să-mi mai văd o dată dragostea mea cea Roșie, poate ultima dată în viața mea, dar poate și a ei.

Momentul deciziei a survenit în dimineața zilei de 5 septembrie, în clipa când, navigând pe net în căutarea interviului meu din ZIARUL de GARDĂ, m-am „poticnit“ de un cântec pe care-l ascultam pentru prima dată: „Munții noștri aur poartă, Noi trudim prin lumea toată“, la fel de frumos ca și artista care-l interpreta, Lena Miclăuș, ca și Munții Apuseni, în genere. N-am mai rezistat și, în aceeași zi, am pornit la drum! Mi-am vizitat mai întâi prietenii Viorel Cucu din Bacău, Alexandru Lupescu din Predeluț-Bran și Ioan Străjan din Alba Iulia. Împreună cu ultimul am pășit pragul casei de pe malul drept al Mureșului, din Sântimbru, al lui Aurel Sântimbrean, un Român și Om de aur, cel mai versat specialist în aurul Roșiei Montane, care a lucrat, vreme de 20 de ani, ca inginer geolog, șef al exploatării de aur din Roșia Montană, azi pensionar, de la care am primit cele mai competente consultații la tema care mă interesa. Acestuia i s-a propus de către „canadien“ o colaborare fructuoasă, asigurându-i-se condiții de viață la nivel canadian! Dar a refuzat Omul, zicându-le că nu-și vinde neamul și nu-și va otrăvi țara cu cianură pentru nimic în lume, nici pentru tot aurul ce va fi extras cu ajutorul său prin cianurare. Putea fi de acord să colaboreze cu ei chiar cu un salariu românesc doar cu metode tradiționale, după care mai putea crește în Apuseni un firicel de iarbă verde. M-am înarmat cu știința acestui inginer și am urcat sus, în Apuseni, hoinărind pe versanții lor câteva zile însorite de toamnă, găsindu-le peisajele cuceritoare, cutremurător de frumoase. …M-am bucurat să regăsesc Roșia împodobită cu câteva case reparate și cu un drum nou-nouț, de vreo 7 kilometri, asfaltat de la DN 74A până în centrul localității. Doar atât în cinci ani de când n-am mai dat pe aici. Unele case, adevărate perle arhitectonice, dar jerpelite de timpul trecut și vremurile sinistre, fiind încă atunci cumpărate de „canadieni“ ca să le readucă în starea inițială, au dispărut; altele, observate cinci ani în urmă, în chiar centrul istoric, cu pereții înveliți cu o pânză pictată așa cum vor arăta aceste case după renovare, tot așa învelite le-am găsit și după cinci ani.

Panoramă din Roșia Montană

Printre casele reparate speram s-o găsesc și pe cea numită cândva „Casa Faliciu“, în care s-a născut copila Iulia Faliciu și, din care, în iunie 1865, a cerut-o de nevastă unul dintre cei mai geniali români din toate timpurile, basarabeanul Bogdan Petriceicu Hasdeu, ambii devenind la 1869 părinți ai genialei Iulia Hasdeu. Prima lor întâlnire, însă, avusese loc în vara lui 1863, în casa protopopului (se păstrează și azi) de Roșia Montană, Simion Balint, când B.P. Hasdeu venise în Apuseni într-o călătorie de studii, împreună cu un grup de cercetători, și fuseseră primiți călduros de către stăpân. Anume la acea întâlnire, Bogdan, tânărul de numai 25 de ani, a pus ochii pe și mai tânăra, preafrumoasa Iulia Faliciu, nepoata soției lui Balint, cu care s-a și căsătorit peste doi ani. Din păcate, n-am mai recunoscut „Casa Falici“, găsind acolo, după un secol și jumătate de la acea întâlnire, o grămadă de moloz. A dispărut și placa montată cândva pe ea cu inscripția: „În această casă s-a născut și a copilărit Iulia Faliciu (1840-1902), devotată soție a lui Bogdan Petriceicu Hasdeu și mama genialei poete Iulia Hasdeu (1869-1885)“.

Oare din acele 300 de tone de aur pe care visează „canadienii“ să le extragă nu se putea de găsit 300 de grame de aur și de salvat „Casa Faliciu“, care pentru noi, românii, prezenta o adevărată valoare istorică și arhitectonică? Dar poate acești „canadieni“ nu s-au încumetat să salveze această casă de aceea că B.P. Hasdeu a tipărit la 1866 lucrarea sa „TALMUDUL ca profesiune de credință a poporului israelit“ (retipărită abia în acest an la Editura VICOVIA din Bacău, într-un volum ce conține și studiul lui August Rohling (1889), „Evreul după TALMUD“), lucrare care și astăzi mai supără pe unii adepți ai acestui curent religios. …De ce am luat cuvântul „canadian“ în ghilimele? Pentru că am avut și noi, basarabenii, un „canadian“ pe care-l chema Boris Birștein, un fost director de fabrică (un autohton nu s-a găsit să ocupe această funcție!?) în Lituania ocupată de sovietici, apoi a emigrat în Israel, apoi în Elveția, ajungând, în sfârșit, miliardar în Canada. A fost unul din cei mai inițiați „specialiști“ în demolarea imperiului sovietic, în preluarea și gestionarea operației „Banii PCUS“, alături de Berezovski, Hodorkovski, Aven, Fridman, Potanin, Abramovici și câți alții. Venind de peste Atlantic cu geanta-diplomat plină după proclamarea independenței Republicii Moldova, acesta a „cianurizat“, a corupt, practic, toate guvernările basarabene, jefuind moldovenii cu atâta pricepere ca nimeni altul dintre ruși.

Biserică în stil maramureșean la Roșia Montană, inundată. Foto: Vasile Șoimaru

…Dar am luat-o razna, abătându-mă  poetic de la subiectul zilei. Mineritul de la Roșia Montană încă din 1995 a fost concesionat de către firma canadiană Gabriel Resources Ltd, principalul fondator, cu 80% din acțiuni (statul român având doar 18%), al Societății mixte Rosia Montana Gold Corporation SA (RMGC), care intenționa să deschidă cea mai mare și „modernă“ exploatare auriferă la suprafață prin cianurare din Europa pentru simbolica sumă de trei milioane de euro. Proiectul era prevăzut să desfășoare pe parcursul a 17 ani, pe o suprafață de 12 km², cuprinzând patru cariere deschise și o uzină de prelucrare cu cianuri a aurului și argintului, iar în Valea Corna, un iaz de decantare a substanțelor chimice cu o suprafață de 367 de hectare. Rezultatul estimat, cel afișat, desigur: 300 de tone de aur și 1.600 de tone de argint. Dacă aceste tone de aur și argint ar fi extrase de români, asta ar însemna cam 15 grame de aur și 80 de grame de argint pentru fiecare cetățean al României! Dar pentru că încă planează pericolul marelui jaf „canadian“ al secolului, românilor le-ar putea reveni doar 2 grame de aur și 11 grame de argint per capita! Care-i „românul-nebunu“ să renunțe la această „modestă“ avere? Poate doar politicienii care, posibil, deja și-au ridicat „gramele“ de aur ce le-au revenit după semnarea promisiunilor din documentele proiectului dat. Numai că aurul și argintul de la Roșia Montană sunt doar un paravan pentru cea mai „curat murdară“ afacere auriferă a secolului XXI, pentru că valoarea metalelor rare, deloc rare aici, la Roșia, este de patru ori mai mare față de cea a aurului și argintului, și dacă statul român din extragerea aurului și a argintului ar putea avea o redevență umilitoare de numai 6%, din metalele rare și mult mai profitabile ce se găsesc din belșug în această zonă statul român nu va avea nicio iotă! Acestea parcă nici n-ar exista în solul Roșiei Montane. Despre ele niciun cuvânt, tăcerea fiind de aur și argint, nu și de arseniu, vanadiu, titan, galiu, crom, cobalt, nichel, molibden etc. Un întreg Afganistan concentrat într-o micuță Roșie Montană! Și nu trebuie să verși un gram de sânge românesc („și așa o să-i terminăm pe români, cu cianură!“) pentru a pune mâna pe această grandioasă bogăție. Și n-aș vrea să cred că acel secretizat contract de concesiune prevede că orice metal în plus recuperat intră în beneficiul RMGC. Asta, DA!, patrioți și slugi ale poporului român… Unde ești, tu, Țepeș, Doamne?!

Reziduuri într-o mină istorică, la Roșia Montană

 

Oamenii de știință de la Academia Română și, spre marea mea bucurie, și cei de la ASE București, unii dintre ei fiind bunii mei prieteni, au desființat acest „Proiect de cianurizare“, considerându-l neavenit pentru că nu există niciun argument de orice tip în favoarea lui: economic, social, istoric, ecologic, juridic, de patrimoniu, cel cu privire la drepturile omului etc. Bunăoară, este îngrozitoare imaginea acestor locuri după terminarea exploatărilor de minerit, așa cum o descriu specialiștii, și nu cea desenată la calculator de către „canadieni“: vor dispărea cei patru munți de poveste: Orlea, Cetatea, Cârnic și Jig-Văidoaia, în locul lor va apărea o uriașă groapă, cu o adâncime de 300-400 de metri, iar alături, în Valea Cornii, un lac de decantare cu nămol și ape cu cianură, rezultate din procesele tehnologice, de 367 de hectare, cu un dig de 185 de metri înalțime, în amonte de orașul Abrud. În acest lac de cianură vor nimeri sate istorice, biserici din secolele XVIII și XIX.

 

Lacul de decantare de la Geamăna, în Valea Șesii. Foto: Vasile Șoimaru

Ca să înțeleg mai bine cum vor arăta aceste locuri după cianurarea lor, am mers și la mina Roșia Poieni, unde deja există un lac de decantare la Geamăna, în Valea Șesii, un lac asemănător celui din proiectul „canadienilor“; o imagine din filmele de groază, pe care le văd și azi în vis: un sat întreg cu tot cu cimitir, și o biserică istorică, la care doar acoperișul se mai vede, scufundate în „apele“ tulburi, surii, verzi, roșietice ale lacului de decantare. Îți plânge sufletul cu lacrimi roșii numai închipuindu-ți peisajul imaginat al Roșiei Montane după ce „canadienii“ vor șterge putina cu zeci și sute de eșaloane de aur, argint, arseniu, vanadiu, titan, galiu, crom, cobalt, nichel, molibden, din aceste locuri pustiite de ei în 17 ani de batjocură.

Și promisiunea de creare a 25.000 de locuri de muncă s-a dovedit a fi o minciună sfruntată! Cifra aceasta, anunțată inițial, pe parcursul a 15 ani s-a micșorat permanent, fiind azi de numai 500 de locuri de muncă. Sunt atât de puține pentru rezolvarea acestei grave probleme a zonei date încât nici nu merită să vorbim despre ele, mai ales că pentru crearea unui locușor de muncă la Roșia Montană, „canadienii noștri“ trebuie să bage în solul Apusenilor 480 de tone de cianură. Asta-i prea de tot!!! O crimă inimaginabilă în orice altă parte a lumii. Iar pentru extragerea unui kilogram de aur și a unui kilogram de argint va trebui să bagi în solul Apusenilor câte 800 și,  respectiv, 150 de kilograme de cianură, care, în cel mai bun caz, ar putea degrada în mai bine de un secol și jumătate.

Decât să le permiți „canadienilor“ să cianurizeze azi România, mai bine să fie păstrat aurul și alte metale rare pentru generațiile viitoare, în depozitele acestei adevărate bănci naturale de aur a României. Ei, cu siguranță, vor ști și vor dori să extragă aurul fără să-și omoare cu cianură conaționalii. Iar pentru cei care azi mor de foame neavând un loc de muncă la Roșia Montană, noi, cei 30 de milioane de români din întreaga lume – și fiți siguri că vor veni și alte etnii în ajutorul moților care au salvat cândva Europa – îi vom susține, ca să reziste până se vor trezi bieții politicieni români și neromâni și vor declanșa exploatarea mineritului de la Roșia Montană în favoarea cetățenilor români – români, maghiari, tătari, germani, țigani, evrei și slavi… Așa să ne ajute Dumnezeu! Pentru că noi, românii, ÎL iubim.

Vasile ȘOIMARU, dr. în economie, cetățean și alegător român necianurizat

Chișinău, septembrie 2013

P.S. Am scris aceste rânduri ca și basarabenii să cunoască mai bine acest subiect arzător, pentru că, indiferent de rezultatele – pozitive sau negative – ale protestelor față de cianurizarea României, „canadienii“ vor căuta variante de rezervă ca să nu piardă miliardele de la Roșia Montană și nu exclud că pe viitor Țara va avea nevoie și de cei din „Școala basarabeană“ pentru a o salva de cianurizare…

Pentru R.B.N.Press Vasile Șoimaru

Articol publicat și pe adevarul.ro

,

Băieții care coabitează au omis sa vă ofere o informție esențială, fapt ce îmi întărește opinia că este vorba de cel mai mare tun din istoria României…! Ce vei afla aici nu apare în presă. Oare de ce?

Aurul și argintul de la Roșia Montană sunt de fapt o acoperire pentru o afacere și mai și. Dacă din aur și argint România primește umilitoarea redevență de 6%, din materialele rare și mult mai profitabile ce se găsesc din belșug în această zonă nu o să primim nimic.

Un specialist român care cunoaște Roșia Montană ca pe propriile buzunare a făcut o delarație-șoc. Aurel Sântimbrean
A lucrat vreme de peste 20 de ani la minele de la Roșia Montană, ca inginer geolog șef. Este omul care știe cel mai bine din România ce zăcăminte sunt acolo. Și cu toate astea, niciun ministru din România nu a fost curios să îi ceară opinia, dupa cum susține KAMIKAZE.

A.S.: Aș vrea să vă dau doar niște date, pe care le am și în față. În 1970, uzina de la Baia Mare a extras din concentratele noastre: seleniu, indiu, galiu. În 1962, Icechim din București, evidențiează prezența germaniului, 20 de grame pe tona de minereu. În 1973 am recoltat din cariera din muntele Cetate o probă de 350 kilograme de zăcămînt și am trimis-o la analiză la Institutul de Cercetări din Baia Mare. Vreau să vă prezint cîteva din metale identificate: aur – 1,5 grame pe tonă, argint – 11, 7 grame pe tonă, arseniu – 5000 grame pe tonă, titan – 1000 grame pe tonă, molibden – 10 grame pe tonă, vanadiu – 2500 grame pe tonă, nichel – 30 de grame pe tonă, crom – 50 grame pe tonă, cobalt – 30 grame pe tonă, galiu – 300 grame pe tonă. Aceste probe și rezultate se află în documentația pe care RMCG-ul a cumpărat-o de la Agenția Națională de Resurse Minerale.

Rep.: Aceste metale rare le vor extrage fără să plătească nimic?
A.S.: Nimeni nu vorbește despre ele. În orice discuție se vorbește de 300 tone de aur, 1600 de tone de argint. De aceste metale nu vorbește absolut nimeni. Din anumite informații, în contractul de concesiune secretizat se spune că orice metal în plus recuperat intră în beneficiul celui care exploatează zăcămîntul.

Ponta tot susține că țara noastră încasează o redevență uriașă (6%). Iată ce spune Academia Română:

În practica internațională, mai ales la petrol, dar și la minerale – aur, nichel, metale rare, metale obișnuite – se folosește așa-numita metodă a împărțirii producției, acordul de împărțire a producției. Asta ar însemna că din aurul extras, în cazul de față, investitorul, cel care exploatează resursa, primește o parte din producție, care să acopere cheltuielile de investiție, cheltuielile de operare și un profit rezonabil, iar restul producției aparține proprietarului de fapt, statului. În cazul unor țări, această împărțire a producției înseamnă până la 80% din producție revenind statului proprietar. Deci, în cazul aurului, ar însemna ca din aurul extras, partea care ar reveni statului român să intre direct în vistieria națională, la Banca Națională. Banca și statul român nu trebuie să cumpere acest aur, îi aparține, iar din aurul pe care îl posedă, plătește celui care îl exploatează.

sursa: proiectromania.wordpress.com

INCREDIBIL, AVEM O ECHIPA ROMANEASCA CAPABILA SA ORGANIZEZE SI SA PARTICIPE LA EXPLOATAREA AURULUI SI ARGINTULUI PRINTR-O INVENTIE MADE IN ROMANIA!

TEHNOLOGIE NEPOLUANTA DE OBTINERE A AURULUI SI ARGINTULUI

Un colectiv de inventatori romani a elaborat o tehnologie originala de extractie a metalelor nobile – aur si argint – printr-un procedeu hidrometalurgic, utilizand solutii alcaline nepoluante, excluzandu-se practic definitiv folosirea in Romania dar si in alte tari a solutiilor cu cianura, cunoscute in intreaga lume ca fiind grav poluante si deosebit de nocive pentru om si mediul ambient.

Sursa:Fara Frontiere prin romaniabreakingnews.ro

© Copyright 2012 - ROMÂNIA BREAKING NEWS - RBN Press