ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home Posts Tagged "romanism"

romanism

,

Această fotografie atestă prezența colectivului Gimnaziului din Crasna la cele mai importante evenimente ale comunității românești din regiunea Cernăuți. La inaugurarea Centrului Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuți delegația Crasnei a  fost condusă de directorul gimnaziului, dl Ștefan Mitric. Acest neobosit crăsnean pune la cale realizarea unor programe transfrontaliere, ca împreună cu parteneri din România și pe banii comunitari să obțină construirea unei moderne grădinițe de copii în cea mai mare localitate românească din regiunea noastră.

Se apropie de sfârșit anul de învățământ. La Gimnaziul din Crasna, raionul Storojineț, procesul instructiv-educativ se desfășoară destul de intens, dar se simte apropierea vacanței de vară. Nu este vorba numai de dispoziția elevilor și de planurile de odihnă ale pedagogilor. Administrația gimnaziului este preocupată totalmente de pregătirea instituției pentru noul an de învățământ. Aici deja au și început reparațiile – nu „cosmetice”, ci destul de mari. Pentru a înțelege mai bine importanța lor, să ne întoarcem în timp cu vreo cincisprezece ani.

Crasna este una dintre cele mai mari localități cu populație românească din regiunea Cernăuți.

Pe teritoriul ei funcționează patru școli, iar școala medie era situată în câteva clădiri vechi, ajunse în stare avariată. Problema construcției unei noi școli a fost abordată nu o dată și la cel mai înalt nivel, însă decizia pozitivă întârzia să vină. După anul 2000, Administrația Regională de Stat Cernăuți și Guvernul României au ajuns la o înțelegere în privința ridicării în comun a noii școli în orășelul Crasna. Și, într-adevăr, a fost construită o școală-minune. Ținând cont de nivelul de pregătire a cadrelor didactice de aici și de sârguința elevilor crăsneni, Direcția regională de învățământ a susținut ideea ca în noua clădire să funcționeze un gimnaziu românesc.

Gimnaziul de la Crasna își în­dre­ptățește statutul: și în învățământ, și în activitatea extrașcolară.

Elevii de aici dețin permanent locuri de frunte la olimpiadele raionale și regionale. Sunt încântătoare și succesele în activitatea artistică. Or, crăsnenii de mici sunt educați în spiritul dragostei față de cultura și tradiția strămoșească. De regulă, cele mai importante sărbători ale comunității românești din regiune nu se desfășoară fără participarea colectivelor artistice de la Gimnaziul din Crasna.

Primind în dar o astfel de școală, pedagogii și elevii, părinții acestora, au manifestat o atitudine grijulie față de ea. A fost introdusă regula „încălțămintei de schimb” (ca la instituțiile sanitare) și menținerii unei ordini exemplare. Această regulă n-a fost amânată nici acum, însă în prezent, la sfârșit de an școlar, există unele incomodități temporare.

„În parterul școlii se desfășoară reparațiile”, îmi explică directorul Gimnaziului din Crasna, domnul Ștefan Mitric. „A început să putrezească podeaua, pusă în condițiile unui ritm intens al lucrărilor de construcție. Am decis să nu tărăgănăm înlocuirea ei, am găsit mijloace pentru aceasta și am luat-o de cu timp. Nu avem nevoie de „muncă de șoc” în preajma zilei de 1 septembrie.”

Mesele din sălile de clasă, eliberate pentru reparații, au fost puse în holurile din corpul doi al școlii, construit mai târziu, precum și în alte locuri libere unde se pot desfășura lecțiile. De altfel, corpul doi al Gimnaziului din Crasna, dat în exploatare în ultimii ani, ne amintește de o instituție de învățământ din capitală: cu săli sportivă și de festivități – spațioase și luminoase, cu ospătărie. Într-un cuvânt – condiții excelente pentru procesul instructiv-educativ.

Pe cât de frumoasă este noua școală, cu atât mai dezastruoasă pare starea clădirilor vechii școli, situate peste drum. Pedagogii, care au avut prilejul să lucreze și acolo, afirmă: „Ne-a răsplătit Dumnezeu pentru răbdarea noastră”. Clădirile vechii școli, care deloc nu se înscriu în peisajul arhitectonic al Crasnei de astăzi, cu case mari, luxoase și cu etaj, pot fi ușor dărâmate cu buldozerul. Însă, nu în aceasta constă problema. Actualul director al Gim­na­ziului din Crasna, dl Ștefan Mitic, gândește altfel, ca un adevărat gospodar.

Cu mult mai bine ar fi ca aceste clădiri să fie reparate capital și să fie deschisă acolo o grădiniță, fiindcă în Crasna, în momentul de față, este nevoie suplimentar de peste o mie de locuri la instituțiile preșcolare”, opinează domnul director.

Am vorbit pe această temă și la raion, și în regiune, m-am întâlnit cu deputați ai poporului ca să ne susțină ideea. M-am interesat de aplicarea unor proiecte europene cu acest scop. Ne gândim că am putea pune la cale chiar câteva proiecte: privind folosirea în mod economicos a energiei termice (prin înlocuirea ușilor și ferestrelor), instruirea copiilor romilor (iar la Crasna sunt circa o sută de copii romi). Deci, căutăm posibilități ca la Crasna să fie și o instituție preșcolară modernă, la fel ca gimnaziul nostru. Acolo poate să funcționeze și o școală de muzică, fiindcă avem copii foarte talentați.
Pe documentele vechi ale Crasnei, precum și pe stema ei, este desenată o veveriță. Acest animal blând, sprinten și grijuliu ne amintește de situarea apropiată a localității de pădurile carpatine. Dar oare crăsnenii nu sunt la fel de harnici, sârguincioși și generoși? Să le ajute aceste calități și în rezolvarea problemei despre care am vorbit mai sus.

Sursa, autor: LibertateaCuvântului /Vasile CARLAȘCIUC  prin romaniabreakingnews.ro

Să învățăm și să înțelegem despre  localitatea Crasna (regiunea Cernăuți)

…Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Bucovina de Nord a fost anexată de către URSS la 28 iunie 1940. Bucovina de Nord a revenit în componența României în perioada 1941-1944, fiind reocupată de către URSS în aprilie 1944 și integrată în componența RSS Ucrainene. Autoritățile sovietice au hotărât unirea vechilor localități interbelice Crasna Ilschii și Crasna Putnei, formând un orășel intitulat Crasna-Ilschi. În anul 1968, a primit statutul de așezare urbană (orășel).

Crasna, întâlnit și sub forma Crasna-Ilschi (în ucraineană Красноїльськ, transliterat Krasnoiilsk) este un oraș în raionul Storojineț din regiunea Cernăuți (Ucraina). Face parte din nordul regiunii istorice Bucovina.

Orașul este situat la o altitudine de 409 metri, într-o zonă împădurită, în partea de sud a actualului raion Storojineț, la o distanță de 8 km de granița Ucrainei cu România.

Crasna are o populație de 9,122 locuitori , dintre care majoritatea sunt români. Orașul s-a format în 1968 prin unirea vechilor localități interbelice Crasna Ilschii și Crasna Putnei.

Istorie

Cercetările arheologice au scos la iveală date importante privitoare la continuitatea așezărilor omenești în zona orașului, dar prima mențiune documentară a satului Crasna are loc într-un document al domnitorului Alexandru cel Bun din 15 iunie 1431, prin care întărea vornicului Cupcici toate satele lui, printre care și jumătate din satul Crasna, cumpărat de la spătarul Șandru, fiul lui Baliță Mândricică, fratele lui Mihail. Pergamentul se află în prezent la Arhivele Naționale din București.

Așadar primul proprietar al Crasnei a fost spătarul Șandru, care stăpânea satul cu mult înainte de prima mențiune documentară de la 1431. H. H. Stahl sublinia faptul că din cele 755 de sate menționate în documente până la anul 1449, un număr de 607 sate printre care și Crasna – adică 80,3% – au hotare străvechi, de dinainte de întemeierea Principatului Moldovei.

Domnitorul Ștefan cel Mare a trecut și poposit în Crasna Putnei, conform documentului din 15 ianuarie 1488 prin care confirmă lui Stan și fratelui său Dan satul Volhoviceștii «Wolhowyczesciiey» la Crasna, cumpărat de la Ion, fiul lui Petru Roșca, cu 200 de zloți tătărești. Tradiția amintește la începutul secolului al XVI-lea ca proprietar al Crasnei pe starostele Grigoraș, așa-zisul logofăt. Acestuia i-ar fi urmat Iordache Cantacuzino, mare vistiernic, și apoi Gheorghe Ursache care a lăsat-o moștenire fiului său Dumitraș Ursache, sulger mare.

La 30 iunie 1522, Ștefăniță Voievod (1517-1527) dăruiește Episcopiei de Rădăuți un loc de prisacă, la obârșia Crasnei, anume Hruzca, unde a fost de demult prisaca domnească. Ulterior, la 11 ianuarie 1613, domnul Moldovei, Ștefan al II-lea Tomșa(1611-1615), întărește Mănăstirii Putna satul Crasna din Ținutul Suceava, dăruit de Filoftei, fost episcop de Huși. Apoi, la 4 martie 1652, Ieremie, Ileana comisoaia și Alexandra visterniceasa împart între ele moșiile rămase de la părintele lor, logofătul Gavrilaș Mateiaș.

La 1 mai 1696, fostul sulger Dumitrașco Ursachie vinde căpitanului Alexandru Ilschi jumătate de sat din Crasna, Ținutul Sucevei. La 15 iulie 1701, Constantin Duca voievod (1700-1703) întărește Episcopiei Rădăuți – unde era Nicolae Vasilievici episcop – stăpânirea peste daniile domnilor de mai înainte și ale ctitorilor, printre care se pomenește de un alt uric de la Ștefan Voievod pentru un loc de prisacă ce se cheamă în fundul Crasnii, numit Hrușca.

La 10 august 1724, în Iași, Mihai Racoviță Voievod comunică lui Calistru, episcopul de Rădăuți, că jumătate de Crasna, Ținutul Suceava, a trecut la Miron Gafenco, moștenire de la socrul său, căpitanul Alexandru Ilschi. Cronica Episcopiei de Rădăuți ne arată că Episcopul Calistru a mărturisit în 9 martie 1727, tras la divan de Maria, văduva lui Dumitrașco Ursachi, biv vel sulger mare, că jumătate din satul Crasna este proprietatea lui Miron Gafenco. Judecata pentru această parte din Crasna s-a sfârșit abia în 15 ianuarie 1730. La 15 ianuarie 1730, în Iași, Grigore Ghica întărește lui Miron Gafenco uricar, ginerele lui Alexandru căpitanul, jumătate din Crasna. Cealaltă jumătate de sat este a Mănăstirii Putna, care a primit-o de la răposatul Calistru, fost episcop de Rădăuți. Cronica Episcopiei de Rădăuți ne arată că Antonie a devenit deja în toamna anului 1729 mitropolit al țării. El întări în 12 martie 1731 zapisul lui Miron Gafenco uricariul, către Nicolai Talpă privitor la jumătate din Crasna, la care renunțase el mai înainte împreună cu Misail, egumenul Mănăstirii Putna.

La 12 ianuarie 1736, Grigore al II-lea Ghica, domnul Moldovei, stabilește lui Macarie egumenul și soborului Mănăstirii Putna dreptul de a stăpâni satele Ostrița, Cozminul, Ropceași Crasna, împresurate de Ion vornicul, Bainschie Dumitrașco, Sorocianul și Gafenco și de a încasa dijma după obicei. La 12 octombrie 1742, Constantin Mavrocordat, domnul Moldovei, poruncește ispravnicilor de la ținuturi să împlinească de la vecinii pe care-i va arăta Miron Gafencu împrăștiați din satele sale Crasna, Ilișău și Bănila, câte doi lei. La 5 iunie 1751, Constantin M. Racoviță Voevod întărește lui Nicolae Ilschi partea sa de Crasna, Ținutul Sucevei.

La 5 noiembrie 1761, avem documentul de hotărnicie a satului Crasna: „Din porunca luminatului prea înălțat Domnul nostru Măria sa, Grigore Ioan Voevod, am fost rânduiți hotarnici la satele sfintei Mănăstiri Putna ce au avut la ținutul Socevii, pentru care au jăluit Măriei Sali lui Vodă sfinția sa Pahomii egumenul cu tot soborul mănăstirii Putna că s-au împresurat moșiile mănăstirii de cătră unii și alții din megieșii ce să hotărăscu cu moșiile mănăstirii, și având mănăstirea o moșiea giumătate de sat de Crasna pe apa Sirițălului, dată daniea de la răpousatul Filothei, episcopul Hușilor, ce-au fost de postrih de mănăstirea Putna, după cum anume arată în doaă ispisoace domnești de la răpousații luminații Domni, care ispisoace întărescu stăpânirea mănăstirii pe această giumătate de sat care o stăpânește Alexandru Ilschi carele fiind așezat și cu șidere acolo și călcând hotarul satului peste tot cuprinzând și slujba a tuturor oamenilor ce lăcuescu acolo să lipsea mănăstirea Putna de tot venitul și folosul acii moșii, și noi după poroncă ce-am avut a hotără moșiile mănăstirii am făcut cercetare și pentru hotarul acii moșii fiind și Alexandru Ilschi de față și această moșie fiind între munți mergând hotarul ei la apus și la răsărit și având opcine de munți mari despre înbe părțile înpregiur nu s-au mai însămnat cu alte sămni, fiind hotărâtă cu opcinile munților și numai pe vale prin mijlocul moșii are puțintel câmpu și poeni și măsurându-să lungul moșiei prin mijlocul moșiei și a câmpului s-au aflat o sută douăzeci de funii și funie de douăzeci stânjeni și stânjănul de opt palme domnești, s-au însămnat cu optu pietri hotară care s-au pus în lungul câmpului despărțind mijlocul rămăind giumătate de câmpu în parte de sus și giumătate în parte de gios, și într-această măsură prin mijlocul câmpului rămâne și siliște tăetă în două și s-au dat giumătate de sat parte de gios în parte mănăstirii despre munții Vicovilor, și cu poiana slatinii ce iaste în munți despre Vicove, și pe această parte a mănăstirii ce iaste pe din gios cuprinde și apa Sirițălului, iară parte ce din sus a Crasnei au rămas în parte lui Alexandru Ilschi, cu poiana din pogorul Crasnei ce să numește despre pârâul Corbului cuprinzând giumătate de siliște și pe parte din sus a lui Ilschi, și măsura siliștii încă să se știe că au cuprinsu 16 odgoane. Iarăși cu aceeași funii ce s-au măsurat și celalalt câmpu, și această măsură a siliștii s-au tăet în două și în capul hotarului despre răsărit osăbit de piatra ce iaste pusă în capul hotarului, în pogor, s-au făcut și bour într-un arin și taea peste topliță și piste apa Sirițălului pe la un bour ce s-au mai făcut într-un brad, de acolo apucă opcina spre Vicove care să înpreună cu alte opcine ce încungiură hotarul despre Vicove. Iară piatra ce s-au pus în fundul câmpului despre apus, ce caută în prislop spre apus până în opcina ce să hotărăște Crasna cu Banila, și această piatră desparte opcina în două și obârșiile ce să prăvale din opcină de curgu cătră Sirițăl, să fie a părții de gios, iară obârșiile pârailor Căcacii ce curgu cătră parte de sus să fie a părții de sus. Într-acestaș chip s-au dat hotar despre amândouă părțile cu dreptate ce s-au căzut și așa să aibă a-ș stăpâni cineș parte sa, în sămnile ce s-au arătat mai sus și pe hotărâre ce s-au făcut. Am dat această mărturie hotarnică la mâna părinților călugări de Putna ca să le fie de cradință.”

La 11 martie 1762, mitropolitul Gavril Callimachi al Moldovei, împreună cu doi boieri dă mărturie pentru Crasna, ținutul Sucevei, din care: jumătate este a Mănăstirii Putna, iar jumătate a lui Alexandru Ilschi. La 2 septembrie 1762, Grigore Callimachi, domnul Moldovei, întărește Mănăstirii Putna jumătate din satul Crasna aflat în ținutul Sucevei. La 13 ianuarie 1764, domnitorul Grigore Callimachi îl înștiințează pe egumenul Pahomie și pe întregul sobor de la Mănăstirea Putna că a scutit satele mănăstirii, printre care și Crasna, de conace, podvezi, cai de olac, solărit, folărit de pielicele, cașcaval și de alte dări. De asemenea, a interzis vornicilor de Suceava, căpitanilor de Târgul Siretului, șugubinarilor și altor globnici să pună impozit pentru oamenii mănăstirii.

În ianuarie 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Crasna a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Storojineț (în germană Storozynetz).

În anul 1774, Consiliul Aulic de Război întocmește o listă a satelor Bucovinei luate în evidență de Oficiul Cadastral cezaro-crăiesc și întinderea lor în jugăre și stânjeni. Aflăm că satul Crasna era denumit la poziția 120 a listei Krasna (Ilschy) și avea o suprafață de 12.360 ari și 378.7 stânjeni; iar la poziția 121 apare Krasna (Cameral) ce avea o suprafață de 3167 ari și 26.6 stânjeni. La 5 octombrie 1777, locuitorii satului Crasna au depus jurământul de credință către Casa de Habsburg. La 23 ianuarie 1782, în fața comisiei austriece apar ieromonahul Ioasaf și călugărul Atanasie și declară că Mănăstirea Putna a fost zidită de Ștefan cel Mare în anul 1466. În Bucovina, Mănăstirea Putna stăpânește 14 moșii din ținutul Sucevei, printre care și jumătate din Crasna.

Un document datat în 15 mai 1784 la Viena, menționează că Taddeus Piethner von Lichtenfels, consilier aulic și comisar imperial, înaintează Cămării Aulice – Secția monetară și montanistică (Hofkammer in Munz und Bergwesen) raportul său detaliat privitor la călătoria întreprinsă în Bucovina în toamna anului 1783, cu scopul de a cerceta resursele de sare ale provinciei. S-a prospectat Slatina din Crasna, din punct de vedere hidrostatic, chimic, al salinității, geografic și geologic. În urma acestor prospecțiuni, von Lichtenfels propune, între altele, continuarea prospecțiunilor în Crasna, fiind numit Hofmann, substitut al Tribunalului minier din Bucovina, în funcția de șef al acestor lucrări de prospectare și exploatare a sării. La 16 octombrie 1784, starețul Paisie și ecleziarhul Gherasim al Mănăstirii Putna trimit Consistorului Episcopal un document cu munții care s-au arendat, moșiile de pe Suceava care nu s-au arendat, iar printre moșiile de pe Siret date în arendă sunt și cele din Crasna-Ciudei.

La 14 ianuarie 1787, Alexandru Ilschi înzestrează pe fiica sa Anastasia, căsătorită cu Vasile Vasilco, dându-i lucruri din casă. La 15 decembrie 1787, Sanda Volcinceasa, fiica lui Nicolai Ilschi, vinde fratelui ei, Alexandru Ilschi o treime din un sfert din Crasna. Într-un dosar de evidențe financiare din Lemberg din 25 iunie 1788, certificat sub semnătura reprezentantului imperial Joseph von Brigiolo, sunt menționați doi boieri („masili”) din Crasna și anume: Alexandru Ilschi – care plătise suma de 11 florini și 2 creițari – și Gheorghie Galerie – cu suma de 44 creițari. La 12 martie 1794, la Cernăuți, are loc următoarea învoială: verii Ilschi primesc un sfert din Crasna și cedează părțile din Vilaucea și Zamostia, dând în plus suma de 1000 lei. La 10 februarie 1796, Gheorghe Galerie, Alexandru Ilschi și Sanda Volcinceasa stăpâneau împreună un sfert din Crasna.

La data de 20 mai 1798, în Crasna se încheie testamentul Mariei Galer, fiica lui Neculai Ilschi și a Ilinchii, născută Flondor. Ea lasă fiilor ei Ioniță, Costachi și Ștefan partea ei din Crasna, anume o șesime din jumătate. La 1 noiembrie 1798, este un document prin care Alexandru Ilschi dăruiește fiilor săi Iordachi și Ilie, a șasea parte din tot satul Crasna. La5 iunie 1799 în Crasna, Alexandru Ilschi, fiul lui Nicolai Ilschi își face testamentul, dând fiilor săi Iordachi și Ilie a șasea parte de Crasna ținutul Siretelui, baștină și cumpărătură, și a douăsprezecea parte din Crasna cumpărată de la Toader Tăutul.

La 25 aprilie 1825, are loc schimbul între Ilie von Ilschi și nepotul său Dumitrachi, fiul răposatului Iordachi Ilschi clucer, care a fost frate cu Ilie Ilschi. La 30 august 1834, în Crasna, Ilie Ilschi dăruiește nepotului său de soră Dumitrachi Vasilco părțile sale de moșie din Budenița, ce-i sunt cumpărătură. Vasilco va intra în stăpânirea lor după moartea lui Ilie Ilschi și a soției sale Ileana. La 6 iulie 1835, Ilie Ilschi dăruiește nepotului său de soră Emanuil Stârcea și soției acestuia Ilinca Ralea, fiica căminarului și a svetnicului de coleghie a împărăției Rosiei, Zamfirache Ralea și a soției sale Zmaranda, soră cu Ileana, soția lui Ilie Ilschi, moșia Crasna cu casele zidite, mori, crâșme, velniță, potășării, sticlărie. Va intra în stăpânire după moartea soților Ilschi.

După Unirea Bucovinei cu România la 27 noiembrie 1918, satele Crasna-Ilschi și Crasna Putnei au făcut parte din componența României, în Plasa Flondoreni a județului Storojineț. În perioada interbelică, populația era formată aproape în totalitate din români.

Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Bucovina de Nord a fost anexată de către URSS la 28 iunie 1940. Bucovina de Nord a revenit în componența României în perioada 1941-1944, fiind reocupată de către URSS în aprilie 1944 și integrată în componența RSS Ucrainene.

Autoritățile sovietice au hotărât unirea vechilor localități interbelice Crasna Ilschii și Crasna Putnei, formând un orășel intitulat Crasna-Ilschi. În anul 1968, a primit statutul de așezare urbană (orășel).

Începând din anul 1991, orașul Crasna face parte din raionul Storojineț al regiunii Cernăuți din cadrul Ucrainei independente. Conform recensământului din 1989, numărul locuitorilor care s-au declarat români plus moldoveni era de 7.079 (7.004+75), adică 91,11% din populația localității. În sat, mai locuiau 467 ucraineni, 148 ruși, 46 poloni, 7 evrei și 22 de altă etnie . În prezent, orașul are 9.122 locuitori. Conform deputatului român în Rada Ucraineană, Ion Popescu, Crasna este în prezent „cea mai mare localitate românească în Bucovina de Nord și în regiunea Cernăuți din Ucraina”.

Sursa:  ro.wikipedia.org/wiki/Crasna prin romaniabreakingnews.ro

,

Ministrul delegat pentru românii de peste hotare – Angel Tîlvăr a efectuat o vizită oficială în Republica Moldova, în perioada 26 – 27 martie 2015. Sâmbătă, 28 martie 2015, în timp ce se întorcea spre casă, demnitarul român a acordat un interviu telefonic portalului jurnalromanesc.ro și preluat de România Breaking News în care punctează principalele repere ale vizitei, concluziile întrevederilor și rezultatele acestei deplasări.

Angel Tîlvăr a avut o agendă foarte încărcată în cele două zile, iar cele mai mari emoții pe care le-a trăit au fost participarea directă la aniversarea Unirii Basarabiei cu România din 27 martie 2018 și vizita la Biblioteca Universității „Alecu Russo” din Bălți, unde va fi amenajat un centru de informare românesc.

Ministrul delegat a fost primit de către președintele Republicii Moldova – Nicolae Timofti, cu care a discutat despre limba română, cea mai solidă punte dintre cele două state, precum și despre importanța deosebită pe care autoritățile române o acordă afirmării și păstrării elementelor identitare ale comunităților românești de pretutindeni. De asemenea, demnitarul român s-a întâlnit și cu premierul Moldovei, Chiril Gaburici, prilej cu care a fost trecută în revistă activitatea DPRRP – MAE și importanța pe care statul român o acordă sprijinirii românilor de pretutindeni, prin proiecte care privesc identitatea culturală, lingvistică și spirituală. Totodată, ministrul delegat a exprimat întreaga deschidere a autorităților române în oferirea de asistență și expertiză, în ceea ce privește integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană.

Un alt punct pe agenda vizitei a fost întâlnirea de suflet cu directorii școlilor românești din Transnistria, la care a subliniat rolul educației, al limbii române și grafiei latine pentru păstrarea identității românești. Ministrul delegat și-a exprimat respectul și înalta sa apreciere pentru profesorii din școlile romanesti din Transnistria.

Un alt moment emoționant s-a consumat la Universitatea „Alecu Russo”, din Bălți, unde ministrul delegat s-a arătat încântat de grandoarea și bogăția bibliotecii universitare și unde a făcut o donație importantă de carte românească. Ministrul a mai anunțat că în această bibliotecă va funcționa un centru de informare românesc, a cărei deschidere este pregătită cu atenție în perioada următoare. „Am văzut una dintre bibliotecile care mi-au plăcut mult, o bibliotecă plină de viață, o bibliotecă ce mi-a confirmat proverbul „Omul sfințește locul”, o bibliotecă condusă de o persoană foarte inimoasă, care a reușit să facă din această instituție un loc în care oamenii să se întâlnească, să se informeze, să schimbe idei, să aibă acces și să se documenteze pe toate problemele care țin de preocupările pe care cei ce doresc să învețe le au în această perioadă. La această bibliotecă noi am făcut o donație de carte și în care va funcționa și centrul pe care dorim să îl deschidem la Bălți”, a precizat ministrul Angel Tîlvăr. (interviul audio este disponibil la finalul interviului!)

Reporter: Domnule ministru, tocmai ați încheiat o vizită oficială în Republica Moldova. Care sunt primele concluzii ale acestei vizite?

Angel Tîlvăr: În primul rând mă bucur că această vizită a cuprins și ziua de 27 martie, o zi cu semnificații istorice speciale pentru noi, și mă bucur că am putut să fiu în Moldova în această zi (n.n.: la finalul acestui interviu am adăugat mesajul transmis de ministrul Angel Tîlvăr cu ocazia aniversării a 97 de ani de la Unirea Basarabiei cu România), în al doilea rând mi s-a confirmat și mă bucur că atât autoritățile, cât și oamenii apreciază efortul pe care România l-a făcut și sprijinul pe care România l-a acordat și îl acordă atât pentru susținerea parcursului european al Moldovei, cât și pentru realizarea unor proiecte importante pentru Moldova și în al treilea rând, pe linia de activitate a Departamentului nostru (n.n.: DPRRP), am avut ocazia să văd în ce măsură proiectele pe care le-am făcut în alți ani au produs efectele pe care le-am dorit și să încercăm să venim cu idei noi în ceea ce privește activitatea viitoare.

Reporter: Ați vorbit cu președintele Timofti despre importanța mass-media și a învățământului în limba română, care se vor intensifica prin aceste proiecte ale DPRRP. Puteți detalia, domnule ministru, aceste aspecte?

Angel Tîlvăr: Am discutat aspecte legate de importanța presei de limba română, un lucru pe care toată lumea îl dorește a fi prezent cu mai multă apăsare, dacă pot spune așa, în Moldova, am discutat despre puterea educației și despre învățământul în limba română și am găsit de cuviință să subliniez și eu faptul că suntem dispuși să dăm și noi o mână de ajutor pentru realizarea obiectivelor. Cu zi înaintea acestei întrevederi cu președintele, fusesem la Bălți unde am făcut o donație de carte și am luat decizia să înființăm un centru de informare și la Bălți, asemănător celui pe care îl vom deschide la Comrat, am și identificat un loc în care acest centru să funcționeze, am și gândit variantele în care să îl folosim cu maximă eficiență, iar eu cred că au fost discuții bune care m-au făcut pe mine să ajung la concluzia că în majoritatea lucrurilor esențiale, vizavi de aceste probleme, gândim în mod asemănător.

Reporter: Domnule ministru, dincolo de eforturile republicii surori de peste Prut, de a accede în marea familie europeană, cum apreciați dumneavoastră atmosfera pe care ați găsit-o în Republica Moldova, în ceea ce privește calea ei europeană?

Angel Tîlvăr: Eu cred că în ciuda turbulențelor de la început de an, în ciuda dificultăților care au dat naștere unui nou Guvern, cred că oamenii simpli, și nu neapărat politicienii, vor da mesajele necesare, care să îi determine pe politicieni să ia cele mai bune decizii și, aici aș vrea să mă pronunț foarte clar, cea mai bună decizie este urmarea parcursului european de către Republica Moldova, parcurs care România l-a susținut, îl susține și îl va susține cu putere. Nu cred că aici avem de a face cu variante de echivoc!
Reporter: Ați vorbit la un moment dat, la întâlnirea cu premierul Chiril Gaburici, despre deschiderea autorităților române în oferirea de asistență și expertiză în ceea ce privește integrarea în Uniunea Europeană. În ce ar consta această expertiză și analiză?

Angel Tîlvăr: În primul rând în bune practici! Drumul pe care Moldova este acum înscrisă este un drum pe care noi l-am parcurs, și noi a trebuit să respectăm exigențe pe care acum trebuie să le respecte și Moldova, și noi am fost în plin proces de accedere la această mare familie europeană și cred că și această susținere a noastră, atât politică, cât și bazată pe expertiză, este o susținere care nu trebuie neglijată, cu atât mai mult cu cât România a devenit principalul partener economic al Republicii Moldova, iar lucrul acesta ne face să credem că felul în care noi am abordat relația cu Republica Moldova a fost unul corect și constructiv.

Reporter: Ați avut inspirația de a efectua o vizită la Bălți, la Universitatea „Alecu Russo”, o adevărată insulă de românism și de latinitate. Ce credeți despre această regiune a Bălțiului și de ce ar trebui ea sprijinită cu precădere, prin comparație cu celelalte zone?

Angel Tîlvăr: Eu mi-am început vizita exact în această regiune și la Universitatea „Alecu Russo”, tocmai pentru că știu că aici este nevoie de ajutorul nostru, dar mai mult decât atât, în momentul în care noi am ajutat, am văzut și am convingerea că ajutorul nostru a fost folosit așa cum trebuie și a fost de maximă utilitate. Am avut ocazia să cunosc oameni extrem de motivați și de dedicați românismului și păstrării identității românești și, nu în ultimul rând, am văzut una dintre bibliotecile care mi-au plăcut mult, și nu am văzut puține biblioteci în viața mea, dar am văzut o bibliotecă plină de viață, o bibliotecă ce mi-a confirmat proverbul „Omul sfințește locul”, o bibliotecă condusă de o persoană foarte inimoasă, care a reușit să facă din această instituție un loc în care oamenii să se întâlnească, să se informeze, să schimbe idei, să aibă acces și să se documenteze pe toate problemele care țin de preocupările pe care cei ce doresc să învețe le au în această perioadă. La această bibliotecă noi am făcut o donație de carte și în care va funcționa și centrul pe care dorim să îl deschidem la Bălți. Sunt foarte mulțumit de rezultatele întâlnirilor avute acolo.

Mesajul cu ocazia aniversării a 97 de ani de la Unire

Dragi români,

În urmă cu 97 de ani, Sfatul Țării de la Chișinău a hotărât Unirea Basarabiei cu România. Actul istoric săvârșit atunci ne amintește în fiecare an că națiunile au un spirit și un suflet al lor și, mai ales, au ultimul cuvânt de spus în ceea ce privește propriul destin.

În acel an, în care marile imperii ale Europei se prăbușeau, înaintașii noștri au înțeles că sosise clipa acțiunii. Generații de români au pregătit această clipă, au așteptat-o cu răbdare, au lucrat pentru împlinirea ei, în toate locurile locuite de români. A fost o luptă dusă prin creație spirituală și prin sacrificiu și o lucrare demnă de curajul și puterea unor giganți. Această lucrare a început la Chișinău, când, pe 27 martie 1918, Sfatul Țării a anunțat unirea cu Regatul României. Niciun român nu trebuie să uite – căci, așa cum ne spunea Nicolae Iorga:cine uită, nu merită! De aceea, o zi ca 27 martie 1918 trebuie mereu și mereu amintită și cinstită cum se cuvine.

În prezent, Republica Moldova s-a angajat pe drumul integrării în familia europeană. Acest lucru reprezintă o garanție că generațiile viitoare vor crește într-un spațiu în care se vor putea afirma sub toate aspectele. România îi va fi alături, fără rezerve, iar relația va rămâne în continuare unică, pentru că ne leagă același trecut istoric, vorbim aceeași limbă și ne raportăm la aceleași valori.

Cu drag,
Angel Tîlvăr
Ministru delega

Sursa: jurnalromanesc.ro prin romaniabreakingnews.ro

,

Fostul șef al contraspionajului din cadrul SIS Ion Mahu și fostul ministru al Securității Naționale Anatol Plugaru, alături de mai mulți veterani ai Ministerului Afacerilor Interne, au convenit ieri asupra creării unei noi mișcări politice care își propune drept scop să lupte cu „încercările fără precedent de românizare a R. Moldova și cu riscul înalt de pierdere a identității naționale, limbii și istoriei”.

Mișcarea se va numi Comitetul național de salvare „Pentru Moldova!”.

În calitate de președinte al mișcării a fost ales fostul director al Direcției contraspionaj a Serviciului de Informații și Securitate Ion Mahu, iar vicepreședinte al Comitetului a fost ales Veaceslav Perju, președintele clubului de experți „Strategia Moldovei”.

Printre membrii Comitetului se mai regăsesc fostul ministru al Securității Anatol Plugaru, fostul viceministru de Interne, generalul Boris Muravschi, președintele Asociației veteranilor grănicerilor din R. Moldova, Efim Donos, fostul adjunct al direcției de contraspionaj al SIS, Valeri Crușilinski, președintele Uniunii studenților și tineretului din R. Moldova, Eugen Balan.

Din Comitet mai face parte fratele fostului deputat comunist Iurie Muntean, Ivan.

Cine este șeful noii mișcări politice apărute în R. Moldova? Unchiul său este general FSB

Ion Mahu, fostul șef al Direcției contraspionaj din cadrul Serviciului de Informații și Securitate, a avut o reputație dubioasă în cadrul serviciului de securitate.

Românofob înverșunat, el este nepotul unui general al Serviciului Federal de Securitate al Rusiei (FSB). După ce a ieșit la pensie, unchiul său oferă consultații FSB-ului pe „direcția moldovenească”, se menționează într-un articol publicat de agenția Interlic.

Potrivit mai multor surse, Mahu s-a ocupat, în cadrul SIS, în special de fabricarea diferitor dosare, acuzând oamenii că ar fi agenți ai serviciilor speciale din România.

Mahu a fost implicat activ și în evenimentele din 7 aprilie 2009. Într-o scrisoare publică pe care a difuzat-o cu ocazia celei de-a 20-a aniversări a Serviciului de Informații și Securitate, acesta recunoaște că a realizat un raport de peste o sută de pagini după evenimentele din 7 aprilie 2009.

În cadrul aceleiași scrisori, Mahu dezvăluie numele mai multor ofițeri SIS, atât dintre cei care fac parte din tabăra românofobilor, cât și a proromânilor.

Surse de încredere din cadrul SIS ne-au comunicat că Ion Mahu ar fi fost implicat și în pregătirea acțiunilor de destabilizare a situației din republică după alegerile parlamentare din 30 noiembrie.

Sursa:  ziarulnational.md prin R.B.N. Press

,

                           ‟ SUNTEM ROMÂNI ȘI PUNCTUM ”
‟ Ne vom salva doar revenind la românism și realizând reîntregirea neamului românesc. ”
Gheorghe Ghimpu
Dacă Dumnezeu ar da într-o bună zi Basarabiei grai, sunt sigură că și-ar striga în gura mare durerile. Ar spune fără sfială de unde vine și unde se îndreaptă, cine îi sunt strămoșii, și cine îi sunt adevărații copii și nepoți, cine a supărat-o, a furat-o și cu toată puterea ar striga că vrea acasă în România Mare.
Din păcate Basarabia nu poate vorbi, or- graiul ei suntem noi, cei care reprezentăm viitorul acestei Provincii românești. Noi suntem români! Această afirmație nu este un capriciu politic, cum este considerat de mulți, ci este atât un adevăr moral cât și unul istoric. De la cronicarii neamului nostru, care ne deapănă în scrierile lor istoria plaiului, avem confirmarea faptului că sîntem români, crez care a fost valorificat în sec. al XIX-lea prin fenomenul trezirii conștiinței naționale.
Astfel, Grigore Ureche în ‟ Letopisețul Țării Moldovei ” afirmă că  ‟ românii câți se află lăcuitori la Țara Românească și în Ardeal și în Maramureș de la un loc sunt cu moldovenii și toți de la Râm ne tragem. ” , iar Miron Costin în  ‟ De neamul moldovenilor ” menționează că Traian ‟ a descălicat neamul, seminția care trăiește până acum în Moldova și Țara Muntenească și cât norod ieste în Ardeal cu acestu nume: român ”.
Mihai Eminescu, supranumit  ‟ geniu al literaturii române ” , a fost un cunoscut amator al istoriei, veșnic însetat de adevăr. Acest entuziasm este moștenit de la tatăl său și bunicul din partea mamei, care erau unioniști pasionați, figurând, conform documentelor, în listele celor care susțineau Unirea. Afirmația tranșantă și radicală chiar am spune: ‟ Suntem români și punctum! ” , reprezintă atitudinea lui Eminescu față de neam. Acest lucru ne demonstrează și ardoarea cu care el, fiind moldovean, unea spiritele bucovinene, ardelene, moldovene, încercând deseori să lanseze deziderate, care aminteau retorica generației luptătoare de la 1848. Referindu-se la afirmația sus-numită și la evenimentele istorice, ce se petreceau în acea perioadă, poetul afirma că: ‟ aceasta este suma vieții noastre istorice ”.
Sufletul meu strigă: ‟ România te iubesc și vreau să trăiesc și să mor în brațele tale, pentru tine … ” , dar mai mult decât în suflet aceste cuvinte nu pot răsuna. Ni se închid gurile, ni se taie aripile, ni se închid drumurile spre idealul nostru. Am obosit. Nu mai vrem să ne certăm cu cei care nu ne vorbesc limba la noi acasă, cu așa- zișii ‟ patrioți ai Moldovei ” , care vor să ne dea din nou în ghiarele vulturului bicefal, ci vrem să ne simțim români, aici în Basarabia care a fost și va rămâne de-a pururi pământ românesc.
Geniul Eminescu, pe lângă frumoasele poezii, ne-a lăsat ca moștenire o imensă dragoste și mândrie față de neamul nostru român. Prin tot ce a făcut el pentru românism, ne-a dat nouă, tinerilor români naționaliști, putere ca să ducem lupta pentru Unire până la capăt, acolo unde ne așteaptă victoria. În venele noastre curge sânge de român, suntem români până în măduva oaselor și până în adâncul inimii și niciodată dușmanul nu va putea schimba acest fapt.
Alexei Mateevici spunea : ‟ Trebuie să știm că suntem români, strănepoți de-ai romanilor și frați cu italienii, francezii, spaniolii și portughezii. Aceasta trebuie să le-o spunem și copiilor și tuturor celor neluminați. Să-i luminăm pe toți cu lumină dreaptă. N-avem două limbi și două literaturi ci numai una, aceeași cu cea de peste Prut ” . Observăm că foarte mulți intelectuali ne dovedesc, prin argumente solide, de unde ne tragem și cine suntem cu adevărat. Nu în zadar imnul ne cântă ‟ Deșteaptă-te române… ” , sugerînd că am dormit destul și că a venit timpul retrezirii conștiinței naționale, căci demult trebuia să revenim la ideile străbune. Nu trebuie să fim lași, ci să fim gata oricând pentru lupta în apărarea demnității noastre naționale. Noi suntem urmașii bravilor eroi, care niciodată n-au îngenunchiat în fața inamicului. Pe umerii și conștiinta noastră a rămas să săvârșim Marea Unire, să ne adunăm cu toții într-o horă și să cântăm cu glas tare, fără teamă: ‟ Hai, să dăm mână cu mână/ Cei cu inima română…” . Crezul lui Eminescu este în prezent și deviza noastră, a celor care suntem gata să strigăm în orice colț de țară: ‟ Suntem români și punctum! ”

BIBLIOGRAFIE
Zoe Dumitrescu -Bușulenga „ Eminescu-Viața ” editura Nicodim, București, 2009.
Grigore Ureche  „ Letopisețul Tării Moldovei ” editura Minerva, București, 1987.
Miron Costin  „ De neamul moldovenilor ” editura 100+1 Gramar S.A., București, 1996.

© Copyright 2012 - ROMÂNIA BREAKING NEWS - RBN Press