ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home Posts Tagged "românii din Kazahstan"

românii din Kazahstan

,

Aniversare importantă pentru Societatea Culturală Română “Dacia“ din Karaganda, Kazakhstan. Una dintre cele mai importante asociații românești din Centrul Asiei a împlinit 10 ani de activitate. Ocazie cu care, Secretarul de stat pentru relația cu românii de peste hotare, Sebastian Ioan Hotca a participat la o serie de manifestații dedicate acestei aniversări, după care a avut mai multe întrevederi cu oficiali din Kazahstan. 

Pentru o comunitate de doar 20 de mii de români, activitățile culturale și nu doar ale asociațiilor de români din Kazahstan, reprezintă o adevărată carte de vizită pentru minoritățile din statul asiatic. Astfel, în Karaganda, cea mai mare regiune a Kazahstanului, unde locuiesc circa 4 mii de români, Asociația Dacia a organizat un concert aniversar unde au fost interpretate cântece și dansuri tradiționale românești.

Potrivit presei locale, în cei 10 ani de activitate, comunitatea de circa 4 mii de români din regiune s-a dovedit a fi una dintre cele mai active din Kazahstan, organizând anual festivalul Mărțișor, cu participarea mai multor artiști din România, dar și Republica Moldova, dar și mai multe programe de schimb de experiență cu profesori și studenți dintre România și Kazahstan. 

Spicuri din presa din Kazahstan:

Regiunea Karaganda a fost vizitată de Ambasadorul Extraordinar și Plenipotențiar al României în Kazahstan – Nicolae Ureki și secretarul de stat pentru diaspora română din străinătate Sebastian Hotca
Delegația a participat la festivitatea „Depunerii de flori la Memorialul Spassky”, unde s-a ținut și un moment de reculegere în memoria celor care au murit în represiunile regimului totalitar-comunist. Delegația româniei a onorat memoria victimelor represiunilor politice. În 30-40 de ani, notoriu Karlag au fost de aproximativ 900 de prizonieri români de război.

Vizita oaspeților străini a fost asociat cu un 10-acoperi de formare în regiunea Karaganda a societății românești „Dacia”. Este de remarcat faptul că reprezentanții acesteia  iau parte în mod activ în viața socială a regiunii…
Compania „Dacia” este organizatorul și fondator al festivalului culturii românești „Martisor”, care are loc anual în Kazahstan și Asia Centrală. În țara noastră (Kazahstan) au venit artiști celebri din Moldova și România. Regiunea Karaganda este „acasa”, pentru aproximativ 4.000 de etnici români . În Kazahstan această cifră ce ajunge la 20 de mii. Ei toți trăiesc în pace și armonie. …

În aceeași regiune, delegația română condusă de secretarul de stat Sebastian Ioan Hotca a depus flori la memorialul de la Spassk, un fost lagăr unde și-au pierdut viața peste 900 de prizonieri de război români. 

Delegația română a avut o serie de întrevederi oficiale cu demnitari de rang înalt de la Ministerul de Externe kazah, senatori și oficiali locali din capitala Astana. Ulterior, oficialii români au fost primiți de Yeraly Tugzhanov, vicepreședintele Adunării Popoarelor, autoritate centrală cu atribuții în susținerea minorităților naționale din Republica Kazahstan. O întrevedere care a fost relatată pe larg de presa kazahă.

Video – TV Kazahstan:

 

 

Publicat de romaniabreakingnews.ro / Sursa:unimedia.info

,

O delegație a Senatului din Republica Kazahstan, condusă de senatorul Serik Akylbai, președintele Comisiei Juridice din Parlamentul Republicii Kazahstan, vizitează România. Delegația a sosit miercuri, 4 martie, în București și a efectuat o vizită la Ministerul Afacerilor Externe, prilej cu care a fost abordată  situația comunității românești din Kazahstan.

Comunitatea românească din Kazahstan, alcătuită din aproximativ 20 000 de persoane (după aprecierile oficialilor), este formată din români care au fost strămutați la sfârșitul sec. XIX – începutul sec. XX.  În context, a fost menționat faptul că în Republica Kazahstan trăiesc aproximativ 130 de etnii, care se bucură de aceleași drepturi și obligații ca orice alt cetățean. Totodată, a fost evidențiată atenția pe care statul o acordă identității culturale, lingvistice și spirituale a tuturor comunităților etnice din această țară și a fost subliniat rolul de punte suplimentară pe care îl reprezintă minoritățile naționale în consolidarea relațiilor bilaterale.

Ministrul delegat, Angel Tîlvâr, a solicitat sprijinul complementar al statului kazah, alături de cel al Departamentului Politici pentru Relația cu Românii de Pretutindeni, în legătură cu desfășurarea activității “Școlii Duminicale Mihai Eminescu” din Karaganda, precum și susținerea Lectoratului de limba română de la Universitatea de Stat din Karaganda.

Vă prezentăm mai jos comunicatul MAE DPRRP cu privire la întâlnirea menționată:

Data:04.03.2015

Ministrul delegat pentru relațiile cu românii de peste hotare, Angel Tîlvâr, a primit miercuri, 4 martie 2015, o delegație a Senatului din Republica Kazahstan, condusă de senatorul Serik Akylbai, președintele Comisiei Juridice din Parlamentul Republicii Kazahstan.

În cadrul întrevederii, ministrul delegat a prezentat proiectele Guvernului României în legătură cu realitățile obiective înregistrate în comunitățile românești din afara granițelor, accentuând importanța pe care statul român o acordă acestora și susținerea pentru afirmarea și păstrarea identității etnice, lingvistice, religioase și cultural. A arătat, de asemenea, că România a demonstrat, prin politicile publice adoptate, că reprezintă un model în legătură cu protejarea si afirmarea identității specifice a tuturor persoanelor aparținând minorităților naționale.

Delegația parlamentară din Republica Kazahstan a vorbit despre comunitatea românească, alcătuită din aproximativ 20 000 de persoane, strămutate la sfârșitul sec. XIX – începutul sec. XX. În context, a fost menționat faptul că în Republica Kazahstan trăiesc aproximativ 130 de etnii, care se bucură de aceleași drepturi și obligații ca orice alt cetățean. Totodată, a fost evidențiată atenția pe care statul o acordă identității culturale, lingvistice și spirituale a tuturor comunităților etnice din această țară și a fost subliniat rolul de punte suplimentară pe care îl reprezintă minoritățile naționale în consolidarea relațiilor bilaterale.

Șeful delegației, Serik Akylbai, a prezentat părții române elementele instituționale ale Adunării Generale a Popoarelor din Kazahstan și a amintit organizarea celui de-al cincilea Congres al Liderilor Religiilor Mondiale în Republica Kazahstan.

Ministrul delegat a solicitat sprijinul complementar al statului kazah, alături de cel al Departamentului Politici pentru Relația cu Românii de Pretutindeni, în legătură cu desfășurarea activității “Școlii Duminicale Mihai Eminescu” din Karaganda, precum și susținerea Lectoratului de limba română de la Universitatea de Stat din Karaganda.

 dprp.gov.ro

Despre românii din Kazahstan

Inedit! Un român bătrân din Kazahstan merge cu Tricolorul la Alba-Iulia

VIDEO: La vârsta de 80 de ani, un basarabean din orașul kazah Karaganda își îndeplinește visul vieții sale: în Ziua Națională a României ajunge la Alba-Iulia, capitala Unirii. Vasile Rusnac are 80 de ani, iar două treimi din viața sa le-a trăit în Kazahstan. În anul 1954 a fost mobilizat în armata sovietică. După trei ani și jumătate de serviciu militar, îndemnat de niște prieteni, el a plecat să muncească într-o mină de cărbuni de lângă Karaganda. A lucrat acolo 32 de ani, până la vârsta de pensionare… (Sursa video: Timpul.md)

PREZENȚA ROMÂNILOR ÎN KAZAHSTAN – ISTORIE ȘI DESTIN
Vasile SOARE, Ambasadorul României în Kazahstan
Potrivit datelor statistice, în Republica Kazahstan, țară fostă sovietică din Asia Centrală, unde conviețuiesc cca.120 de naționalități, la recensământul din anul 1999, în grupa etnică români/moldoveni s-au înregistrat 20.054 de persoane, din care 594 de persoane s-au declarat români si 19.460 – „moldoveni”. Majoritatea acestora provin din regiunile istorice românești Basarabia, Bucovina de Nord, Sudul Basarabiei și astăzi trăiesc dispersat în regiunile din nordul Kazahstanului, ceea ce face să fie treptat asimilați de populația locală.
Dacă istoria altor popoare care au ajuns să trăiască în Kazahstan este oarecum cunoscută, despre românii basarabeni, bucovineni și transnistreni nu se cunoaște aproape nimic la nivelul societății kazahstaneze de astăzi. În această țară încă circulă teoria învechită tipic sovietică, potrivit căreia românii și „moldovenii” sunt două popoare distincte. Acest lucru se datorează în opinia noastră politicii staliniste, de deznaționalizare și mascare a unor adevăruri istorice, promovată cu decenii în urmă în spațiul URSS. O altă teorie care a circulat în perioada sovietică și care se moștenește și astăzi în tot spațiul fostei Uniuni, inclusiv în Kazahstan, este aceea că „moldovenii” sunt „țigani”. După lungi căutări am aflat că acest neadevăr, această „confuzie”, s-a răspândit prin poemul lui Pușkin „Țiganii”, care a devenit foarte cunoscut în literatura rusă, respectiv sovietică, fiind și subiect de examene în școli.

NOTĂ: Aflat în exil în Basarabia, în iulie – august 1821 poetul rus a vizitat localitatea Dolna. Fascinat de o șatră de țigani dintr-un sat din apropiere, satul Iurceni, Pușkin le dedică poemul „Țiganii”, (publicat în 1824), „o poveste cu iubiri și răzbunări”. Poemul începe cu următoarea strofă:

„Țiganii în gloată zgomotoasă
Prin Basarabia migrează,
Pe malul râului, ei astăzi
În șatre zdrențăroase înnoptează”.

Pentru a combate aceste teorii și pentru a face lumină în problema „migrației” românești în spațiul ex-sovietic, mi-am propus să identific etapele prin care au ajuns să trăiască conaționalii noștri în Kazahstan și, în general, în întreaga Uniune Sovietică, apelând la literatură, istorie, date din arhive, diverse articole de presă publicate, mărturii vii ale unor supraviețuitori ai istoriei sovietice recente, originari români care trăiesc astăzi în Kazahstan. Iată rezultatele:


CUM AU AJUNS ROMÂNII ÎN KAZAHSTAN?

I. La sfârșitul sec. XIX-inceputul sec. XX. Date din arhivă și însemnări ale unor lingviști și istorici din Kazahstan indică apariția în jurul anului 1890 în sudul Siberiei și nordul Kazahstanului a primelor „colonii pentru strămutați din raioanele cu populație deasă a regiunilor europene ale Rusiei”, unde erau aduși în mod organizat, dar și voluntar, țărani care nu primiseră pământ de la stat. In aceste colonii au ajuns și țărani din Bucovina de Nord (Cernauți, Noua Suliță), din majoritatea județelor Basarabiei, din Herson,Tiraspol, Nikolaev, Ismail, care atunci se găseau în componența Imperiului Țarist.

Între 1906-1914, în timpul reformelor agrare ale Guvernului Țarist condus de Stolâpin (dupa revolutia taraneasca din 1905 din Rusia), cateva mii de țărani români basarabeni au fost transmutați în sudul Siberiei (zona Omsk, raionul Kutuzovka) și Nordul Kazahstanului (zona Aktubinsk), unde li s-au repartizat pământuri. În anul 2006, am vizitat regiunea Aktubinsk și am întâlnit, după lungi căutări, urmași ai acelor țărani basarabeni, care astăzi trăiesc în această regiune. Ei mi-au relatat din povestirile părinților despre drumul lung, de 6 luni, parcurs cu carul cu boi de țăranii basarabeni până în Kazahstan, despre „surpriza neplăcută” pe care au avut-o aceștia când în loc de „pământurile roditoare promise” au găsit întinderi pustii, despre condițiile extreme în care au trăit în primii ani (și-au săpat bordeie în pamânt), climă siberiană, lipsa hranei etc. În reg.Aktubinsk din nordul Kazahstanului, românii basarabeni au fondat atunci câteva sate, fiecare avand zeci de familii – Basarabka, Novosergheievka, Ciornovodsk, Bogoslovka, Ilinca, Kara-Hobda etc, în care și astăzi mai trăiesc urmași ai lor-familii precum: Capstrâmb, Cerempei, Cristinoi, Cumpaniță, Lazu, Mânză, Mârza, Muntean, Racu, Țărus. Am vizitat aceste sate izolate și am fost plăcut surprins să văd cum mica comunitate din această regiune încă păstreză limba română/graiul moldovenesc și obiceiurile tradiționale.

II. Valurile de deportări
După cum se cunoaște, Pactul Ribbentrop-Molotov a avut consecințe tragice pentru populația româneasca din Basarabia, Bucovina de Nord, Ținutul Herța și sudul Basarabiei. Anexarea acestor provincii românești la URSS la 28 iunie 1940 a fost urmată de măsuri represive și de deznaționalizare a românilor basarabeni și bucovineni de către regimul stalinist – deportări în masă și trimiteri la muncă forțată în Siberia și Kazahstan în anii 40-50 a zeci de mii de persoane, de unde unele nu s-au întors nici până astăzi.

1. 12-13 iunie 1941– Potrivit datelor de arhivă, în acea noapte, din Basarabia și nordul Bucovinei au fost ridicate de la casele lor 29.839 de persoane, dintre care 5479 au fost arestate („membri ai organizațiilor contrarevoluționare și alte elemente antisovietice”) și 24.360 au fost deportate. Din acest total, doar din RSS Moldovenească au fost ridicate 18.392 persoane – 4507 „capi de familie” arestați (4342 din considerente politice și 165 cu dosare penale) și 13.885 persoane deportate. În gările de unde au fost transportați, cei arestați au fost separați de familii și încărcați în eșaloane speciale. Ulterior, ajunși în lagăre, aceștia au fost supuși unor represiuni dure, mulți fiind condamnați la pedeapsa capitală pentru „activitate antisovietică”. Deportarea din Basarabia și Bucovina s-a făcut cu vagoane de vite în Siberia și Kazahstan (pentru Chișinău au fost repartizate 1315 vagoane, iar pentru Cernăuți 340 vagoane). Un raport din octombrie 1941 arată că în GULAG, la acea dată, „din RSS Moldovenească se află 22.648 de persoane, în colonii din RSS Kazahă (9954 pers.), RASS Komi (352), regiunile Omsk (6085 persoane, dispersate în 41 de raioane), Novosibirsk (5787) și Krasnoiarsk (470)”. Românii deportați din Bucovina au fost incluși în statistică ca provenind din regiunile din vestul Ucrainei. În Kazahstan, deportații români basarabeni au fost repartizați în colonii din regiunile Aktubinsk (6195), Kzâl-Orda (1024) și Kazahstanul de Sud (2735). Personal, am întâlnit în ultimii ani mai multe persoane originare din Basarabia care au fost deportate în Kazahstan în 12-13 iunie 1941. Astăzi, acestea trăiesc în regiunile Aktubinsk, Karaganda, Akmola, Jambul, Kzâl-Orda, păstrându-și limba, tradițiile și obiceiurile. Însă, urmașii acelor români basarabeni, de vârstă sub 40 de ani, deja nu mai vorbesc românește, cunosc vag evenimentele anilor 40 și cum au ajuns părinții și bunicii lor în Kazahstan. Aceasta, datorită faptului că, până în prezent, subiectul deportărilor din Basarabia și Bucovina a fost unul închis, comparativ cu cel al deportărilor altor popoare (lituanieni, letoni, estonieni, ceceni și alte popoare din Caucaz, polonezi, ucraineni, coreeni etc) despre care s-a scris în presă și publicații de specialitate dupa 1990.

2. Deportarea de la 6-7 iulie 1949 (operațiune denumită conspirativ „IUG”/Sud), s-a făcut în urma Hotărârii Biroului Politic al CC al PC al URSS Nr. 1290-467cc din 6 aprilie 1949 „Cu privire la deportarea de pe teritoriul RSS Moldovenească a chiaburilor, foștilor moșieri, marilor comercianți, complicilor ocupanților germani, persoanelor care au colaborat cu organele poliției germane și românești, a membrilor partidelor politice, a gardiștilor albi, membrilor sectelor ilegale, cât și a familiilor tuturor categoriilor enumerate mai sus”. Hotărârea, care prevedea „deportarea în Kazahstan, Asia Centrală și Siberia a 11.280 de familii cu 40.850 de oameni„, era însoțită de un act adițional în care se specifica decizia Guvernului Sovietic ca „deportarea categoriilor menționate să se facă pe vecie„, operațiunea să înceapă pe 6 iulie 1949, ora 02,00, și să se încheie pe 7 iulie 1949, ora 20,00. Documente de arhiva indică participarea la desfășurarea acestei operațiuni a 4.496 de „lucrători operativi” ai Ministerului Securității de Stat al URSS, inclusiv aduși din alte republici, 13.774 ofițeri și soldați și a 4.705 activiști de partid din Moldova. Au fost mobilizate 4069 autovehicule pentru asigurarea transportului intern a celor ce au fost ridicați și au fost pregătite 30 de eșaloane, respectiv, 1573 de vagoane de vite în care românii basarabeni deportați au fost transportați în Siberia (Ținutul Altai, regiunile Kurgan, Tiumeni și Tomsk) și RSS Kazahă (regiunile Aktubinsk, Kazahstanul de Sud și Jambul). In fapt, au fost deportate 11.293 de familii – 35.796 persoane, din care 9864 bărbați, 14.033 femei și 11.889 copii. 7620 de familii au fost considerate „chiaburi”, iar celelalte acuzate de „colaborare cu fasciștii”, de „apartenență la partidele burgheze românești sau la secte religioase ilegale”. De notat că acestor „deportați pe vecie” li s-au confiscat averile și li s-a interzis să-și ia cu ei bunuri materiale.

3. Deportarea de la 1 aprilie 1951. Operațiunea s-a numit conspirativ „SEVER”/Nord și a fost pusă în aplicare în baza aceleiași Hotărâri a Consiliului de Miniștri al URSS Nr. 1290-467cc din 6 aprilie 1949 și Hotărârii Consiliului de Miniștri al URSS nr.667-339cc din 3 martie 1951, care prevedea „deportarea de pe teritoriul RSS Moldovenească a membrilor sectei ilegale antisovietice a iehoviștilor și membrilor familiilor acestora, în total 5917 persoane”. Acțiunea a început la ora 04,00 și s-a încheiat la ora 20,00 în aceeași zi. Au fost arestate și deportate în Siberia (reg.Kurgan) 723 de familii, respectiv, 2617persoane (808 bărbați, 967 femei și 842 copii), în special acuzate de apartenență la secta religioasă „Martorii lui Iehova”. La această operațiune au participat 546 de „lucrători operativi” ai Securității, 1127 ofițeri și soldați din Ministerul Securității, 275 ofițeri și soldați de miliție și 750 de persoane din cadrul organelor sovietice de partid din Moldova. Deportarea s-a făcut în două eșaloane, cu vagoanele care au ajuns la destinație la 13-14 aprilie 1951. Pe drum s-au născut câțiva copii și au murit câteva persoane bolnave.

romanii_din_Kazahstan_Asociatia_Dacia

Surse:dprp.gov.roromaniidinkazahstan.info prin România Breaking News

Surse foto:astana.mae.rodprp.gov.ro

© Copyright 2012 - ROMÂNIA BREAKING NEWS - RBN Press