ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home Posts Tagged "reunificarea nationala"

reunificarea nationala

,

Afis_R_Moldova_Incertitudine_sau_UnificareSub egida Asociației Culturale Pro Basarabia și Bucovina, a Institului Frații Golescu pentru românii de pretutindeni și a Asociației Europeane de Studii Geopolitice și Strategice – Gheorghe I. Brătianu, are loc la Clubul Țăranului Român în data de 15 octombrie 2015, cu începere de la ora 18:00, Dezbaterea Liberă – „R. Moldova! Perpeturarea incertitudinilor sau reunificare ?”

La dezbatere pot participa toți cei interesați de problematica istorică, economică și geopolitică a arealului românesc dintre Prut și Nistru cuprins în granițele Republcii Moldova, în lumina celor 25 de ani de stagnare și involuție de la dizolvarea URSS-ului.

Participă și moderează inițiatorii: Marian Clenciu,  președinte – Asociația Culturală Pro Basarabia și Bucovina; Dr. Mihai Nicolae, președinte – Institul Frații Golescu pentru românii de pretutindeni și dr. Constantin Corneanu, președinte – Asociația Europeană de Studii Geopolitice și Strategice – „Gheorghe I. Brătianu”. România Breaking News este partenermedia al dezbaterii.

,

Într-o manifestare de protest fără precedent, vama Leușeni a fost blocată în acest weekend de circa o mie de persoane care au protestat contra restricției aplicate lui George Simion, liderului Platformei Unioniste Acțiunea 2012, membră în Alianța pentru o Românie Curată.  

Adevărul raportează că în urma negocierilor cu șeful Poliției de Frontieră din Republica Moldova, Dorin Purice, protestatarii au decis să deblocheze Vama Leușeni, plină de autocare cu studenți basarabeni care veneau la școală în România, după ce au primit asigurări că au fost inițiate procedurile legale de anulare a interdicției pentru dl. Simion. Săptămâna trecută a văzut cea mai mare manifestare în favoarea unirii în mulți ani la Chișinău, la care gruparea lui Simion a fost printre organizatori.

Nu sunt adepta destabilizării țărilor vecine prin demonstrații, dar nu a existat niciun motiv legal valabil ca dl. Simion să fie expulzat. În plus, există rațiuni temeinice pentru neliniștea oamenilor din țara vecină: summitul de la Riga în ce privește parteneriatul de Est al Uniunii Europene din această săptămână va confirma un vechi avertisment de al meu (cred că sunt doisprezece ani de la el), anume că nu va exista o extindere a UE în Moldova, Ucraina sau Georgia, chiar dacă UE va proteja, în măsura posibilităților sale, dreptul acestor țări de a-și decide singure soarta. Dar tot în limita posibilităților lor, ceea le îngustează decizia foarte mult. Scriind prin anul 2002-2003, contra curentului și a unor analiști foarte respectabili cu Nicu Popescu, am spus mereu că Moldova nu va intra niciodată în UE decât prin România, că înțeleg că pentru a dejuca propaganda comunistă putem pretinde contrariul (că e mai ușor de vândut Europa moldovenilor decât România), dar că, en fin de compte, nu putem minți lumea, că de aceea e nevoie de comentariu politic extern independent, nu doar de diplomație și servicii. Subiectul cu neutralitatea Moldovei e absolut fals. Moldova a semnat, cu bravură, un acord de asociere cu UE – asemenea acorduri rareori aduc avantaje țărilor economic mai slabe, ele sunt doar o posibilitate de a evolua -, a bravat încă un embargo rusesc, e coruptă (ca și Ucraina) până la măduvă – dar e imposibil când ai o elită proeuropeană așa de subțire să o mai și epurezi pentru corupție, și cu acordul semnat cu tot a avut bănci devalizate și economia pusă în pericol. Moldovei nu i se mai poate cere nimic în plus. Europa nu vrea să piardă Moldova către ruși – dar nici nu îi va promite că există posibilitatea aderării pentru a o câștiga.

Nu slăbiciunea europeană duce la pierderea Ucrainei, Moldovei sau Georgiei, nici vreo înțelegere secretă între Germania și Rusia. Văd că unii de la SIE au adoptat acest punct de vedere, propagat și de unii analiști apropiați serviciilor americane. Se scrie, prin paginile controlate de generalul Talpeș, istoric apropiat de familia Ceuașescu, consilier al lui Ion Iliescu și părinte al unui SIE considerat de generalul Pacepa ”sovietic”, dar de alții o oficină a CIA, că la Riga va avea loc o nouă Ialtă, de la care vom fi excluși. Trebuie să nu înțelegi, vorba profesorului meu Ghiță Ionescu, ce a fost la Ialta, ca să spui așa ceva. La Ialta, Churchill a concedat rușilor influența asupra unei părți din Europa de Est pe care o ocupau deja în schimbul uneia pe care o puteau ușor ocupa fără să-i oprească nimeni. A salvat ce se putea salva, Grecia în primul rând, și parțial Iugoslavia și Polonia, prin simplă abilitate, pentru că occidentalii nu s-ar fi dus să lupte să apere țările astea, dar Stalin da. La fel, Germania, și aici Vlad Socor se înșeală, nu face un nou pact Ribentropp Molotov cu Putin. Există mai mare interes în Germania pentru Moldova decât în România la ora actuală. Dacă citim acțiunile germane – cum ar fi acordul Minsk 2- ca un Munchen 1938 ne înșelăm. De fapt Minsk 2 nu a fost făcut să salveze frontierele Ucrainei – nu se mai pot salva – ci statul ucrainean însuși, că dacă Putin ar fi vrut să îl ocupe nu ar fi avut cine să i se opună. Forța lui Putin nu stă în armamentul său, ci în faptul că opinia lui publică e mult mai indiferentă la morți. Un lider occidental care ar ocupa o regiune dintr-o țară vecină, chiar una cu pretenții vechi – să zicem că Germania ar intra în Alsacia sau Austria în Tirolul de Sud – ar pierde alegerile imediat. De fapt mecanismele democratice nici nu ar permite să se ajungă până acolo. Putin invadează o țară vecină și are o rată de aprobare mult mai mare decât Klaus Iohannis (mai atenți când interpretăm ratele astea de aprobare). În asta stă forța lui, de asta cei care, ca Vlad Socor, recomandă să creștem pierderile rușilor vânzând armament Ucrainei greșesc. Putin poate suporta proporțional mult mai mulți soldați ruși morți decât poate Occidentul suporta – sau ajuta – ucraineni morți sau refugiați. De fapt numai cine consideră interesele americane ca separate de ale Europei poate recomanda escaladarea ca și cale de rezolvare în Ucraina. Europa a luat calea, mai realistă, de o îngheța conflictul. Șansele de aderare la UE ale Ucrainei care îngheață, cu această ocazie, nu au fost niciodată realiste. Nici ale Moldovei sau Georgiei – dacă Georgiei i se facilitează vizele e deja maxim a ce se putea face.

Asta lasă lupta de zi cu zi din Moldova, integrarea ei economică treptată la voia cui are interes și se pricepe – nimic nu e închis, dar nu se va rezolva diplomatic. În ziua în care integrarea economică și culturală va fi mult mai mare, toate vămile pot fi ocupate de o mulțime mult mai mare și asta va fi tot – o să explicăm UE că nu îi putem scoate de acolo trăgând în ei. Nimic nu e imposibil, dar nimic nu ne va veni pe calea ipocriziei.

În lumina celor de mai sus, aș fi și eu curioasă, care e mandatul cu care România merge la Riga. Pe al Poloniei sau Lituaniei îl știu – se face de luni de zile campanie internațională, dar din păcate aceste țări, promotoare ale Moldovei, au cam fost înfrânte de realitate tura asta. Nu îl știu însă pe al nostru. Pe siteul MAE nu este. Nici pe cel al președinției letone, deși acesta – excelent făcut – are diverse poziții. Ce să mai vorbim de siteul Președinției – acolo concursurile pentru muzeul Cotroceni și pactul pentru educație al lui Băsescu sunt încă la concurență cu ultima conferință de presă – 31 martie ac – a președintelui nostru actual.

Ca atare, în dezbaterea asta, dacă președintele vorbește prea mult sau prea puțin, să nu fie vreo urmă de îndoială, președinția (că e vorba de instituții, nu de persoane) nu face deocamdată tot ce trebuie și timpul de grație la care toți cei noi în funcție au dreptul expiră. E datoria șefului statului să ne consulte pe problemele expuse de mine aici, și rezultatul unui consens avizat să fie poziția noastră la Riga. Ar fi trebuit demult dezbătută și cunoscută pentru a fi legitimă, or, ea nu există decît prin documente secrete la ora asta. Ceea ce e avantajos, că așa nu putem să vedem dacă e bună sau proastă. Nici măcar dacă există. Fapt e însă, când ai o manifestație de 30.000 de oameni în țara vecină care vor Unirea, cînd ai o vamă blocată și un summit important, trebuie să spui ceva. Nu poți să taci. Nici nu mai servește să faci damage control la păduri la zece zile după ce ar fi trebuit să reacționezi, sau să te plângi că vorbește Ponta. Fraier ar fi să nu vorbească Ponta atunci când i se oferă asemenea oportunități. Administrația prezidențială a ratat să transmită mesajul principal din ziua unu a pădurilor – că președintele e contra tăierilor și monopolurilor. La fel, declarațiile de după Riga nu vor mai face nicio audiență. Ca persoană privată care l-a apărat public pe Klaus Iohannis când era atacat de establishmentul corupt al presei noastre doar pentru că nu pot sta deoparte când cineva face o porcărie, trebuie să spun clar că azi nu mai poate merge la fel, azi președintele are forța de a apăra pe cei slabi de nedreptăți, de a antrena opinia publică de partea cauzelor bune, de a o forma în subiectele de interes national. E momentul ca șeful statului să plătească ceva din marele credit care i s-a dat. Și tăcerea nu e o formă de plată. E bine că președintele nu își dă cu părerea despre justiție și anchete, e bine că nu dă lovituri de stat cum îl îndeamnă unii iresponsabili și că nu face mahala. Dar sunt și lucruri de făcut. Ce s-a putut face din simplă euforie, ca în prima vizită a lui Klaus în Moldova, s-a epuizat. Trebuie să trecem la treabă, și să discutăm public care sunt soluțiile. Consensul constituțional care e principala sarcină a președintelui se construiește prin dezbatere, care la ora asta lipsește cu desăvârșire pe zona asta. Am fost întotdeauna de partea lui Bogdan Aurescu, dar găsesc, colocvial spus, foarte slabă mișcarea și pe partea guvernului. Am scris despre Riga doar pentru că mă temeam că altfel nu va exista decât opinia SIE, și, mai rău, a unui SIE din anii nouăzeci, și așa au ajuns multe zone din politica externă, combinație de impostori noi cu spioni vechi. Hai, că putem mai mult și mai ales basarabenii au nevoie să ne mișcăm mai bine.

Sursa: romaniacurata.ro  prin romaniabreakingnews.ro

,

Constantin Corneanu, în dreapta imaginii, Iuliana Gorea Costin și Ion Ungureanu, la Chișinău, pe 31 august 2008.

În timp ce oficialii din Republica Moldova primesc asigurări, la nivel înalt, din comunitatea occidentală, că summitul de la Vilnius va fi un succes, pentru cel de-Al Doilea Stat Românesc, la București se conturează o coagulare a vocilor care au o perspectivă realistă privind inevitabila apropiere a celor două maluri ale Prutului, viitor râu intern al unei națiuni la fel de importantă, precum Polonia, la granița UE și NATO, cu răsăritenii.

Dialogul inserat mai jos este urmarea mai multor schimburi anterioare de opinii, pe aceeași temă, a reunificării naționale.

Interlocutorul meu este dr.Constantin Corneanu,membru fondator și președintele Consiliului Director al Asociației Europene de Studii Geopolitice și Strategice “Gheorghe I. Brătianu”/AESGS.

Anterior fondării AESGS, a fost consilier în cadrul Oficiului Guvernului României pentru Gestionarea Relațiilor cu Republica Moldova (2004 – 2007) și jurnalist la Trustul de Presă al Ministerului Apărării Naționale, în cadrul redacției TV Pro-Patria și la Observatorul Militar. Are o experiență de peste 15 ani în domeniul analizei relațiilor internaționale, aria sa de expertiză incluzând afaceri externe și politici de securitate, cu precădere în spațiul ex-sovietic, precum și relația dintre Republica Moldova și România.

Este doctor în istorie din 2003, cu o teză legată de geopolitica României în epoca celui de-Al Doilea Război Mondial. A absolvit Colegiul Național de Apărare (1998) și Facultatea de Istorie (1994) a Universității București.

A publicat lucrarea Sub povara marilor decizii (ediția a I-a, Editura Scripta, București, 2007 și ediția a II-a revăzută și adăugită, Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2013) și numeroase articole științifice apărute în revistele Europa XXI, Revista de Istorie Militară, Document (Buletinul Arhivelor Militare Române), Dosarele Istoriei, Istorie și Civilizație, Historia, Lumea Magazin. A fost nominalizat la Marele Premiu al Clubului Român de Presă pentru talk-show pe anul 2000 cu producția de televiziune Balcanii în flăcări. Co-editor al volumului Prăbușirea Imperiului Sovietic. „Lecții” în retrospectivă – Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2012, de la lansarea căruia este și imaginea inserată mai jos.

IMG_1658

Constantin Corneanu la Dezbaterea organizata de Asociatia Culturala Pro Basarabia si Bucovina „Moldova la Vilnius – Efecte, Angajamente, Perspective”

EFECTELE SUMMITULUI PARTENERIATULUI ESTIC – Cum anticipați evoluția Republicii Moldova, după Summitul de la Vilnius?

– Summitul Parteneriatului Estic de la Vilnius reprezintă un eveniment politic major, în ceea ce privește viitorul politic al Republicii Moldova, al Ucrainei, precum și al raporturilor dintre UE și spațiul ex-sovietic. Parafarea documentelor privind asocierea la UE și creearea unei Zone de Comerț Liber și Aprofundat între UE și Republica Moldova va produce mutații majore pe scena politică de la Chișinău. Adepții integrării europene, la nivel politic și guvernamental, vor trebui să-și intensifice eforturile pentru ca procentul celor care doresc în clipa de față aderarea la UE să nu scadă și, totodată, să realizeze reformele necesare pentru modernizarea societății și integrarea ei deplină în UE. Un succes al acestei orientări va conduce, în mod sigur, la diminuarea influenței PCRM în spațiul politic și public al RM, respectiv folosirea sa ca vector de influențare a vieții politice de la Chișinău de către Federația Rusă.

Un succes al Ucrainei la Vilnius va influența relația dintre Chișinău și Tiraspol, astfel încât Tiraspolul va fi obligat să țină cont de noua configurație geopolitică regională, iar Federația Rusă va trebui să-și reconsidere strategiile regionale sau să-și pună în aplicare “planurile secrete” pentru a-și păstra influența în zonă. Ieșirea Ucrainei și a Republicii Moldova din zona de influență geopolitică a Federației Ruse va reprezenta o provocare majoră pentru securitatea națională a Federației Ruse astfel încât este de așteptat o puternică presiune rusească asupra Chișinăului în diferite formule clasice – economice, energetice, politice etc.- sau mai “speciale”.

Reglementarea conflictului transnistrean va deveni piatra de încercare, pentru elita politică de la Chișinău, în drumul spre modernitate și europenizare.

Un eșec al Ucrainei la Vilnius va influența destinul geopolitic al RM, iar propunerea Comisiei Europene de liberalizarea a vizelor pentru cetățenii RM relevă un interes major, din punct de vedere geopolitic și strategic al UE, pentru RM.

Transformarea Republicii Moldova în principalul punct de sprijin și interes al UE în spațiul ex-sovietic, în cazul unui eșec al Kievului, va influența destinul politic și comportamentul elitei politice aflată în spațiul dintre Prut și Nistru. Coaliția politică aflată la putere va reuși să-și păstreze guvernarea numai cu condiția îndeplinirii acelor reforme cerute de UE, astfel încât să existe o certitudine, în ceea ce privește viitorul cetățenilor RM în UE.

Un eșec al acestei politici de reformare a statului ar conduce, implicit, la prăbușirea actualei coaliții politice și a visului de integrare europeană. Totodată, întreținerea unei relații echilibrate și pragmatice cu Federația Rusă, neinfluențată major de amintirea unui trecut istoric dureros, va trebui să devină un obiectiv strategic, pentru elita politică de la Chișinău. Nu putem spera decât la un succes fără a nu ține cont, totuși, de faptul că Federația Rusă este un jucător politic global și regional extrem de puternic și persuasiv, precum și un veșnic “îndrăgostit” de spațiul dintre Prut și Nistru.

Constantin Corneanu nu uită nici „Războiul Rece”, nici „Cortina de fier”, dintre cele două entități statale românești.

LIPSA UNEI „STRATEGII RĂSĂRITENE” A ROMÂNIEI – Ce anume puteți reproșa clasei politice din dreapta Prutului, în legătură cu anii irosiți, după decembrie 1989, în relația cu fosta republică sovietică, dintre Prut și Nistru?

– Clasa politică românească din dreapta Prutului, de după 22 decembrie 1989, poate fi acuzată de o lipsă de viziune strategică în ceea ce privește viitorul politic al spațiului dintre Prut și Nistru, însă există o explicație cât de cât obiectivă pentru această lipsă de interes: o educație istorică precară, o lipsă de informare asupra realităților, precum și decizii politico-strategice controversate, în anii ’90, aflate în legătură cu lipsa unei “strategii răsăritene” a României. Această “strategie răsăriteană” nu a existat înainte de 1989 și, cu atât mai puțin, după. Marcați de trecutul recent, comunist, obsedați de o revanșă asupra istoriei, care le spuberase visurile și idealurile tinereții, cei care aveau să fie legitimați de votul mulțimii ca oameni politici și de stat, după Revoluția Română din Decembrie 1989, au înțeles să sprijine, mai mult sau mai puțin, idealurile Mișcării de Renaștere Națională, din fosta Republică Sovietică Socialistă Moldovenească.

Recunoașterea existenței “unui stat românesc independent pe teritoriile anexate cu forța în urma înțelegerilor secrete stabilite prin Pactul Molotov-Ribbentrop” ce reprezenta “un pas decisiv spre înlăturarea pe cale pașnică a consecințelor nefaste ale acestuia, îndreptate împotriva drepturilor și intereselor poporului român”, după cum se menționa în Declarația Guvernului României de recunoaștere a independenței Republicii Moldova din 27 august 1991, nu a putut genera un consens național și o strategie adecvată menită a înlătura nedreptățile ISTORIEI. S-au făcut multe pentru apropierea sufletească, culturală, și parțial economică, dintre cei aflați pe ambele maluri ale Prutului, însă au existat și multe reproșuri, mai mult sau mai puțin întemeiate. Constanta a fost o fragilitate a relațiilor dintre cele două state însoțită adesea de un “Război Rece”.

Dincolo de ajutorul financiar oferit de către România în ultimele două decenii, nu a existat o imensă disponibilitate sufletească pentru a înțelege, în profunzime, drama acestor români care au lipsit, dar nu din vina lor, și încă lipsesc, de lângă noi, de peste șapte decenii. Am impus o “Cortină de Fier”, cea a vizelor, și am abandonat dincolo de Prut o populație de același neam și sânge, în cea mai mare parte, lăsând-o să creadă că într-adevăr ne pasă de soarta ei. Ne pasă, din păcate, numai în declarații. Într-un editorial publicat cu mulți ani în urmă, mă întrebam de unde vine această încrâncenare a birocrației românești împotriva fraților basarabeni în ceea ce ei socotesc a fi dreptul lor la liberă circulație, la naționalitate și la pașaport?!… Eram și sunt convins că dintr-o lipsă de strategie la nivel național, și nu numai sectorial, dintr-o uriașă disfuncționalitate între instituțiile statului mandatate să gestioneze un astfel de proces, dintr-o evaluare greșită a sufletului și-a caracterului conaționalilor noștri de dincolo de Prut, dintr-o judecată sumară a faptelor de istorie pe care le cunoaștem, din păcate, atât de superficial, precum și din cauza greșelilor strecurate în strategia față de frații noștri basarabeni.

Strategie care, în fapt, nu pare a exista, dacă facem excepție de dorința de integrare a Republicii Moldova în UE și de suportul oferit de România în acest parcurs pro-european. „FRAȚILOR NU NE LĂSAȚI, NU NE UITAȚI!”

– Ce ați propune, concret, pentru ca după alegerile din 2014, până la cele din 2018, să se accelereze apropierea celor două maluri ale Prutului de azi, dintre România și Republica Moldova?

– În contextul manifestărilor dedicate aniversării a 95 de ani de la Unirea Basarabiei cu România, la 27 martie 1918, desfășurate la Palatul Parlamentului, în calitate de președinte al Consiliului-Director al AESGS “Gheorghe I. Brătianu” am subliniat necesitatea unei strategii coerente a României față de românii din spațiul ex-sovietic și minoritățile etnice aflate în spațiul dintre Prut și Nistru, precum și importanța existenței în preambulul noii Constituții a României a unui text care să prevadă obligația morală pentru poporul român, pentru elitele sale politice conducătoare, de a nu renunța la idealul reîntregirii țării: „Întregul popor român este mandatat să înfăptuiască prin liberă autodeterminare, precum și în temeiul principiilor Actului Final al CSCE de la Helsinki din 1975 și ale dreptului internațional, reîntregirea României și afirmarea acesteia ca un membru egal în drepturi într-o Europă unită”. În contextul evoluției evenimentelor politico-diplomatice din Republica Moldova și din spațiul CSI, precum și al eforturilor UE de extindere a spațiului de securitate și prosperitate de la frontierele sale, se impune ca relația bilaterală dintre România și Republica Moldova să se bucure de o atenție specială, sporită, din partea instituțiilor administrației publice centrale și a factorilor de decizie politico-militară de la București.

Acordarea unei atenții aparte acestei relații bilaterale, atât din punct de vedere politic cât și administrativ, impune necesitatea organizării unei/unor formule instituționale care să gestioneze acest proces complex dintre România și Republica Moldova, precum fostul Oficiu pentru Gestionarea Relațiilor cu Republica Moldova (OGRRM) din cadrul Cancelariei Primului-Ministru (din perioada 2001 – 2009), dacă nu chiar reînființarea OGRRM, pentru a se putea gestiona relația dintre România și Republica Moldova la cote valorice ridicate și a se da, astfel, un semnal politico-diplomatic extrem de puternic către UE, NATO, CSI, Federația Rusă și nu numai, referitor la interesele strategice ale României în spațiul dintre Prut și Nistru, precum și la afirmarea dorinței statului român de a deveni vectorul intereselor strategice ale UE și NATO în spațiul geopolitic ex-sovietic. Totodată, sprijinirea de către România a procesului de integrare europeană a Republicii Moldova, implicarea în proiectele ce vizează asigurarea securității energetice a RM, precum și sprijinul economic și politic în relația cu centrele de putere geopolitice din spațiul ex-sovietic nu ar trebui să împieteze asupra necesității păstrării, în suflete și în conștiință, și afirmării idealului reîntregirii spațiului de pe ambele maluri ale Prutului, chiar și într-o Europa unită. Acest ideal trebuie să rămână scump sufletului fiecărui român indiferent de vremurile istorice pe care le traversăm. Totodată, amintindu-ne strigătul de durere a românului Toma Jalbă din Transnistria, la 21 octombrie 1917, „Fraților nu ne lăsați, nu ne uitați!”, suntem obligați de ISTORIE, de adevărurile existenței noastre istorice zbuciumate, să ne gândim și la ei, românii din spațiul transnistrean, să înțelegem ce și cum se întâmplă și să acționăm pentru apărarea identității lor naționale, pentru respectarea drepturilor lor cetățenești și umane.

c2
Constantin Corneanu la Marșul Unirii, din 20.10.2013

ROMÂNIA DODOLOAȚĂ – Probabil că ați mai fi așteptat o interogație… – O întrebare care merită a fi formulată este: există și se afirmă un curent unionist, în rândul noilor generații? Marșul pentru Unire desfășurat în București, în 20 octombrie a.c., toate acțiunile derulate de către tinerii studenți basarabeni, și nu numai, în favoarea reîntregirii neamului și țării, a cunoașterii și afirmării nevoilor și realităților din spațiul dintre Prut și Nistru, reprezintă un semn că încet, dar sigur, se naște, se afirmă și se consolidează o nouă generație a Unirii, a reîntregirii, vizibilă în spațiul public, și, de ce nu, în perspectivă, în cel politic. În actuala situație geopolitică și conjunctură istorică, după cum spunea poetul în ale sale versuri, „Dacă-n focul calculelor reci Mai pierdem Basarabia o dată Și noi suntem pierduți în veci de veci”!

– Vă mulțumesc frumos pentru opiniile exprimate, dar cred că a venit momentul unei coagulări a spiritelor lucide și la București, astfel încât și marșurile unirii să aibă un impact mai mare asupra opiniei publice, fiind doar una dintre expresiile voinței națiunii române de apropiere democratică, europeană, a celor două maluri ale Milcovului de azi, ca pas anterior momentului în care sper că generația noastră va striga, aidoma copilului din satul Lancrăm, auzit de Lucian Blaga, pe 1 decembrie 1918: „Trăiască România dodoloață!”

Sursa: adev.ro

© Copyright 2012 - ROMÂNIA BREAKING NEWS - RBN Press